Dezbateri parlamentare

Domnul Bogdan Olteanu:

La punctul 23 avem Propunerea legislativă privind modificarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Legea are caracter organic. Raport de adoptare din partea Comisiei juridice. Suntem primă Cameră sesizată.

Rog iniţiatorul să susţină proiectul.

Domnul senator Gavrilă Vasilescu, vă rog.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cred că este a treia oară când aveţi în faţa dumneavoastră iniţiatori care să se referă la o modificare şi la aceeaşi modificare a Legii 303 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Ştiu că s-a discutat şi ştiu că cunoaşteţi foarte bine subiectul.

Eu nu vreau să vă spun decât câteva lucruri în legătură cu această iniţiativă legislativă şi de ce este necesar să fie modificată în acest sens.

Primul lucru la care vreau să mă refer este art. 1, alin. 4, din Constituţia ţării, care vorbeşte de separarea şi este echilibrul celor trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească.

Al doilea lucru la care vreau să mă refer şi tot din Constituţia ţării este art. 133, alin. 1, în care vorbeşte despre Consiliul Superior al Magistraturii care este garantul justiţiei în România.

Iar al treilea lucru care m-a surprins, la un moment dat, pentru că nu era cunoscut de unii colegi de ai mei, discutând şi încercând să-mi fac un pic de loby în legătură cu acest lucru şi în care, dacă aveţi Constituţia, vă rog s-o deschideţi, este art. 134, alin. 1. Cu scuzele de rigoare pentru cei care cunosc textul, dar vreau să-l reamintesc şi vreau să-l citesc în faţa dumneavoastră.

Deci la Capitolul Atribuţii: "Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii."

Domnilor, este un text constituţional care, de fapt, clarifică şi lămureşte problema.

Ştiu ce discuţii s-au făcut în legătură cu statutul procurorilor, cu rolul şi unde ar trebui să fie procurorii ş.a.m.d., dar acestea sunt probleme teoretice care nici în Uniunea Europeană nu sunt foarte bine clarificate.

Deci, în sinteză, propunerea noastră legislativă doreşte ca art. 54 alin. 1 şi alin. 4 să înlocuiască sintagma "ministrul justiţiei" cu cea a "Consiliului Superior al Magistraturii", atât la numire, cât şi la revocarea din funcţie, pentru a se crea un echilibru în ceea ce priveşte această problemă.

Sunt convins că vă veţi uita şi dumneavoastră şi veţi trata cu toată atenţia, aşa cum procedaţi şi că trebuie să punem de acord textul constituţional cu textul legii.

În orice moment, proiectul de lege poate fi atacat la Curtea Constituţională şi nu este o problemă de interpretare a Constituţiei, ci este o problemă de aplicare a unei dispoziţii imperative a Constituţiei, pe care noi am jurat că o vom respecta.

Mulţumesc.

(În continuare, şedinţa este condusă de doamna Daniela Popa).

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Din partea comisiei sesizate în fond, respectiv Comisia juridică de disciplină şi imunităţi, domnul preşedinte Sergiu Andon.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Sergiu Andon:

Doamnă preşedintă de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Obiectul reglementării este cel prezentat de unul dintre iniţiatori. Suntem primă Cameră sesizată. Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă. Guvernul şi-a exprimat un punct de vedere de nesusţinere.

Din cei 26 de membri ai comisiei au participat la dezbateri 25. Comisia a aprobat proiectul cu majoritate de voturi, hotărând supunerea sa spre dezbatere şi adoptare.

Înainte de a încheia raportul, ar vrea, totuşi, să menţionăm o eroare materială, semnalată de aparatul Camerei Deputaţilor şi care este evidentă, şi anume: în textul iniţiatorului, la art. 1, este menţionat, din greşeală alin. 2 în loc de alin. 4 al art. 54 din Legea 303/2004.

Faptul că e vorba de o eroare materială rezultă clar din contextul proiectului de lege, pentru că în continuare când se detaliază şi se expune noul text, e vorba de art. 54 alin.4. Prin obiectul său de reglementare, legea face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

M-am gândit să vă facem aceeaşi surpriză ca şi ieri. Din partea Guvernului, doamna secretar de stat Katalin Kibedi.

Doamna Katalin Barbara Kibedi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

O propunere legislativă cu conţinut asemănător nu demult a fost dezbătut de către dumneavoastră. Diferenţa dintre cele două iniţiative legislative fiind aceea că în timp ce iniţiativa legislativă care aparţinea parlamentarilor Partidului Social Democrat se rezuma doar la propunerea de numire a procurorului general, această iniţiativă legislativă extinde această propunere de numire, să fie făcută de către Consiliul Superior al Magistraturii şi la alte funcţii de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Şi la vremea aceea s-au spus argumente pro şi contra în legătură cu acest aspect. ideea de a nu exista nici o suspiciune cu privire la independenţa procurorilor se petrecea într-o mentalitate în care încă reglementările procedurale nu erau modificate şi în care, într-adevăr, şefii ierarhici superiori din cadrul parchetelor deţineau monopolul a tot ceea ce însemna şi soluţia de netrimitere în judecată, apreciind că o persoană este nevinovată, dar şi soluţiile de trimitere în judecată care pe urmă, sigur, erau cenzurate de instanţă.

Modificările care au intervenit legislativ garantează de acum independenţa procurorului în soluţiile pe care le dau şi aici este accentul şi nu independenţa în ceea ce înseamnă managementul, pentru că până la urmă managementul este o chestiune administrativă.

Ideea este că la ora actuală, când soluţiile de netrimitere în judecată sunt cenzurate de către instanţă, pentru că permite Codul de procedură penală să atacăm soluţiile care au fost date de către procuror la instanţa competentă să o judece, înseamnă că avem o cenzură şi că independenţa sub acest aspect nu este periclitată câtuşi de puţin.

De altfel, haideţi să ne gândim şi la modul practic dacă există vreo primejdie atunci când ministrul justiţiei propune o persoană într-o funcţie de conducere. Avem la fel, deja, un rezultat concret. Atunci când s-au făcut propunerile pentru funcţiile de conducere la parchetele militare, să ne aducem aminte că acea propunere care nu a fost avizată de Consiliul Superior al Magistraturii nu a trecut. Şi preşedintele României a respins-o, iar ministrul Justiţiei trebuia să facă din nou o altă propunere.

Atunci întreb încă o dată care este primejdia în a se considera că în vreun fel sau altul este primejduită independenţa şi statutul procurorului. La aceste argumente, ceea ce este nou şi în măsura în care s-au mai exprimat opinii că nu interesează ceea ce susţin unii comisari europeni care răspund totuşi de felia justiţiei, eu aş da citire, cu permisiunea dumneavoastră, pentru că este doar o singură frază, ce conţine raportul Comisiei Europene care până la urmă are o pondere în a se decide care este nu numai evoluţia legislativă, dar şi starea care domină sistemul de justiţie din România şi în care textual se spune: au fost încercări în Senat de schimbare a procedurii de numire şi revocare a procurorilor cu funcţii de conducere. Aceasta ar fi dus la subminarea responsabilităţii în sistem şi la scăderea capacităţii operaţionale a DNA.

Prin urmare, imaginea Comisiei Europene este că la ora actuală să lăsăm să funcţioneze sistemul aşa cum este prevăzut legislativ şi să nu intervenim cu modificări care până la urmă nu sunt justificate de Constituţie.

Articolul la care s-a făcut trimitere în Constituţia României şi care vizează procedura de numire a judecătorilor şi procurorilor nu se referă la cele de funcţii de conducere. Altfel, până acum, s-ar considera ca cei care totuşi au fost numiţi la propunerea ministrului Justiţiei, ar fi trebuit să se atace la Curtea Constituţională şi să se declare numiri neconstituţionale, ceea ce nu s-a petrecut, pentru că ceea ce prevede art.134 se referă la numirea judecătorilor şi procurorilor ca statut nu se referă la funcţiile de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Trecem acum la dezbateri generale.

Domnul deputat Ujeniuc.

Staţi că o să mai notez că e listă lungă. Sigur.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Argumentarea domnului senator Vasilescu în susţinerea proiectului de lege, cum că în Constituţie sunt dispoziţii care se referă la modalitate de numire a procurorilor şi judecătorilor, nu poate servi drept argument şi în cauza de faţă, întrucât este numirea în funcţia de judecători şi de procurori, nu de numirea pe funcţii de conducere a acestora. Pe de o parte.

Pe de altă parte, am să vă rog să constataţi că această instituţie nu de puţini controversată, Consiliul Superior al Magistraturii, este expresia independenţei şi garantul independenţei judecătorilor în România, a Justiţiei, dar aceasta este în Constituţie, este un principiu consemnat în Constituţie, în realitate, nu-l regăsim de cele mai multe ori. Şi eu vă spun că am convingerea că atâta vreme cât cel puţin câţiva membri ai CSM-ului sunt încă contestaţi, atâta timp cât activitatea CSM-ului este încă neconvingătoare ca eficienţă, cel puţin, nu se poate pune problema aruncării în braţele CSM-ului a atribuţiei de propunere pentru numirile în funcţiile respective.

Eu ştiu că s-au invocat o serie de argumente, cum că în Uniunea Europeană unde spiritul democratic dăinuie şi e, fără îndoială, necontestat, sigur că un organism ca CSM-ul trebuie să aibă acest atribut de a propune pentru funcţiile respective preşedintelui României anumite persoane.

Nu cred că mă contrazice cineva că suntem departe de a fi o ţară încă normală în parametrii Uniunii Europene, unde încă nici nu am fost primiţi încă.

De aceea, spun să manifestăm răbdare, nu sunt adeptul respingerii şi în viitor a unui asemenea proiect.

Voi susţine un asemenea proiect, atunci când va veni momentul. România încă nu este pregătită cu un organism ca CSM-ul, aşa cum funcţionează, să dea în mâinile acestuia propunerea de numire în funcţiile în discuţie.

De aceea, eu vă rog să manifestaţi răbdare şi când veţi vota, să respingeţi acest proiect de lege pentru că, iată, mai sunt câteva luni până la dorita integrare în Uniunea Europeană, aderarea la Uniunea Europeană şi de atunci vom mai discuta.

CSM-ul are timp, trebuie să-i dăm timp să se perfecţioneze şi să-şi manifeste eficienţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

De la bun început, vreau să spun că Grupul parlamentar al PSD va susţine această iniţiativă. Vă voi spune şi de ce: pentru că primii care am susţinut ca procurorul general să fie numit de către CSM au fost parlamentarii PSD, care în sesiunea trecută au avut un astfel de proiect de lege. Din păcate, în acea sesiune, colegii noştri de la Partidul Conservator nu ne-au susţinut, dar aşa este viaţa, noi acum suntem pentru, că suntem pentru normalitate şi considerăm că acest proiect de lege aduce normalitatea.

Cred că Parlamentul are o problemă şi vă spun de ce are o problemă. Dacă mă uit în Programul de guvernare pe care dumneavoastră, stimaţi colegi din partea dreaptă a sălii, l-aţi votat în 2004, prin Hotărârea Parlamentului nr.24, dacă ne uităm foarte atent la Capitolul X, la Puterea judecătorească, dumneavoastră susţineaţi atunci: "Guvernul va adopta următoarele măsuri, modificarea legislaţiei pentru a permite numirea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie de preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii." Păi, atunci aţi vrut una şi acum vreţi altceva, stimaţi colegi?

Vă spun eu ce se întâmplă şi doamna secretar de stat ne întreba de ce ne e frică. Ne este frică de Monica Macovei, pentru că Monica Macovei este un om politic şi Monica Macovei face politică în locul Consiliului Superior al Magistraturii, care, potrivit art.133 din Constituţie, este organismul abilitat şi garantul independenţei justiţiei. Să nu uităm că în momentul în care a fost adoptată Legea nr.317 în 2004, preşedintele PD-ului de la acest moment, vicepreşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, chiar afirma: "Este o măsură foarte bună, prin aceasta se depolitizează Justiţia". Iată că şi Partidul Democrat, în momentul în care a fost adoptată acea lege, saluta depolitizarea Justiţiei şi trecerea prerogativului de numire a procurorului general şi a procurorului şef de la DNA în competenţa CSM-ului.

De asemenea, Monica Macovei, care, la acea vreme, era preşedinta Asociaţiei APADOR CH, solicita diminuarea puterii ministrului justiţiei ca om politic şi puterea aceasta să treacă către CSM. Iată că în momentul în care a schimbat scaunul de preşedinte al APADOR CH cu scaunul ministerial, doamna ministru Monica Macovei şi-a schimbat părerea.

Să nu uităm - şi asta este ultima intervenţie pe care o am - că acum câteva luni am asistat la o anumită criză, odată cu adoptarea Legii care viza Parchetul Naţional Anticorupţie, când a fost nevoie de intervenţia preşedintelui Traian Băsescu pentru consultare cu toate partidele politice şi atunci ministrul justiţiei, Monica Macovei s-a angajat că în maxim 6 luni va veni în faţa Parlamentului cu un proiect de lege care vizează numirea procurorului general şi a procurorului şef de la DNA de preşedintele României la propunerea CSM-ului şi nu al ministrului justiţiei.

Spunea un coleg mai devreme că nu este timpul, ba da, eu vă spun că a venit timpul să depolitizăm justiţia, pentru că numai dând CSM-ului rolul pe care îl are ca şi garant al independenţei justiţiei putem avea o justiţie independentă. Pentru că se făceau referiri la numirile din ţările europene, în Franţa, în Germania, în Italia, numirile procurorului general şi procurorului general al DNA se fac de preşedinte, la propunerea CSM. Deci, dacă acolo se poate, se poate şi în România. V-am dat destule argumente, stimaţi colegi, de a susţine proiectul Partidului Conservator, noi vom fi consecvenţi şi vom susţine ca aceste numiri să se facă de preşedinte la propunerea CSM.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Victor Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O să fiu sau o să încerc să fiu scurt ca să aibă timp toate grupurile să şi spună opinia. Mie nu îmi e teamă, nu mi-e frică, cum zicea cineva aici, de Monica Macovei. Monica Macovei vine şi pleacă. Mie îmi e teamă sau, mai bine zis, sunt un pic dezamăgit de modul în care colegi care ar trebui să fie responsabili, spun ceva în 2004, spun ceva şi acum, în 2006, pe culoare, că e o prostie să-i dăm atâta putere ministrului justiţiei, că vrea Monica Macovei putere şi când vin aici în plen, aşa ne-a zis partidul, trebuie să votăm aşa, că se supără Macovei. De asta îmi e teamă. Îmi e teamă că, din păcate, maşina de vot trece peste convingeri personale, peste responsabilităţi.

în 2004, Guvernul Partidului Social Democrat, susţinut de toate celelalte forţe politice, a adus această schimbare legislativă, procurorul general şi procurorii şefi să fie numiţi la propunerea CSM-ului. Uniunea Europeană, şi în 2004 e aceeaşi Uniune Europeană ca şi în 2006, a salutat acest gest. Opoziţia de atunci, actuala putere, şi-a trecut-o în programul de guvernare. Toată lumea era de acord că e o soluţie foarte bună. Nimeni nu s-a gândit că o să vină o doamnă ambiţioasă şi că trebuie să schimbăm, noi toţi să ne schimbăm opiniile ca să satisfacem o ambiţie personală.

Stimaţi colegi,

Votăm ambiţii personale aici? Sau votăm ceea ce aţi considerat şi dumneavoastră când eraţi în Opoziţie şi noi la Putere şi ceea ce a considerat Uniunea Europeană că e normal? Îl ascult cu mare plăcere pe domnul Frattini şi cred că ar trebui să facă parte dintr-un partid aflat aici lângă noi, pentru că-şi schimbă opiniile la fel de des. Vine şi ne spune cum să facem în România ce nu e la el acasă. În Italia, procurorul general e numit la propunerea CSM-ului, dar e bine să facă experienţe pe noi că are o prietenie aici pe care trebuie să o susţină.

În 2005, nu printr-o ordonanţă, nu printr-o lege, s-a introdus această modificare. Ţineţi minte, asumarea răspunderii, o mulţime de greşeli, pe care, după aceea, le tot reparăm de atunci încoace. A fost un proiect de lege aproape asemănător pe care majoritatea deputaţilor - o sută cincizeci şi ceva dintre noi l-au votat. Bun. S-a găsit şmecheria. Că nu sunt 167, cică s-a respins cu 150 pentru şi 90 contra.

Atunci când a fost problema cu DNA-ul, eu am fost împotriva unei înţelegeri cu ministrul justiţiei, pentru că ştiu că nu-şi ţine cuvântul, ştiu că nu are cuvânt. Le-a promis senatorilor, ajutaţi-mă cu DNA-ul că sigur o să las şi o să fiu de acord ca procurorul general să fie numit la propunerea CSM. A minţit, nu-i nici o noutate chestia asta. E o noutate faptul că ceea ce aţi susţinut în 2004, stimaţi colegi democraţi şi liberali, ceea ce aţi susţinut în 2005, ceea ce susţineţi acum în discuţiile normale nu aveţi curajul să şi votaţi.

Vreau să-i întreb pe colegii democraţi: nu aveţi încredere în preşedintele Traian Băsescu, că poate să numească, la propunerea CSM-ului, aveţi nevoie şi de veriga ministrul justiţiei? dacă nu aveţi încredere, e bine s-o spuneţi, dar mă îndoiesc că o veţi face de la microfon.

Voiam doar să vă spun că avem un ministru care numeşte procurori generali, dar nu avem în nici un caz o justiţie mai bună. Nu sunt deloc un admirator al CSM-ului sau mai bine zis al unor persoane din CSM şi mi-aş dori ca CNSAS-ul să-şi facă datoria până la capăt şi în ceea ce-i priveşte pe membrii CSM. Dar instituţia şi principiul e corect şi aş vrea să vă rog, stimaţi colegi deputaţi, în 2008, când sper şi cred că veţi fi în Opoziţie, să nu ne cereţi atunci să luăm dreptul de a-l propune pe procurorul general de la ministrul justiţiei pesedist că e o idee bună.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Andras Máté.

Domnul Máté Andras-Levente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De regulă, nu citez, de data asta mă simt obligat să citez în faţa dumneavoastră anumite fraze, propoziţii. Program de guvernare - 2005 - 2008. Suntem la guvernare şi citez din acest program care consider că este obligatoriu pentru fiecare partid sau formaţiune politică care este la guvern: "Restrângerea treptată a competenţelor Ministerului Justiţiei corespunzător creşterii competenţelor Consiliului Superior al Magistraturii".

De asemenea, daţi-mi voie să citez tot din Programul de guvernare la puterea judecătorească: "modificarea legislaţiei pentru a permite numirea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie de către preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii".

Tot de la acest microfon, în 4 iunie 2002 s-a declarat: "în forma iniţială, se propune ca acest procuror general să fie numit şi eliberat din funcţie de preşedintele României, la propunerea Ministerului Justiţiei". Formula noastră la comisie, echilibrată, spunem noi, şi profesionistă, în acelaşi timp, este următoarea: "Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie este numit şi eliberat din funcţie de preşedintele României, la propunerea CSM."

În condiţiile în care va rămâne tot ministrul justiţiei ca factor principal decisiv în desemnarea procurorului naţional anticorupţie, repet, nu am rezolvat nimic cu această lege. Nu are sens să facem un parchet naţional anticorupţie care să dubleze în oglindă o structură existentă.

Şi tot acest deputat mai spunea tot în data de 2 iunie 2002: "Credem că este cazul să dăm Cezarului ce e al Cezarului, adică să dăm comisiei de specialitate ceea ce merită şi lăsăm politica în altă parte, la uşă. De s-a ajuns oare la corupţie? Pentru că politicul a fost prezent tot timpul în activitatea actului de justiţie. Adică acest parchet tocmai acest lucru îşi doreşte, să fie scos din sfera politicului, din sfera influenţelor politicianiste. Nu este magistrat acest om politic", se referea la ministru. "Este un om politic, membru al Guvernului, ministrul justiţiei. Ce independenţă putem spera atunci de la PNA, ce activitate, ce realizări practice deosebite putem aştepta, dacă va fi vorba doar de o comandă politică prin intermediul PNA-ului". Am citat din discursul fostului nostru coleg Emil Boc din iunie 2002. (Aplauze)

Stimaţi colegi,

Atunci când, în Comisia juridică, ca reprezentant al UDMR-ului, am votat şi am susţinut proiectul de lege al colegilor de la Partidul Conservator, am votat pentru că noi suntem consecvenţi în idei şi în politică. Acest proiect de lege a fost şi ideea unui coleg de al nostru, domnul senator Frunda Gyorgy şi l-am susţinut şi atunci. Fapt pentru care îl vom susţine şi acum, pentru că respectăm ideile noastre şi programul de guvernare şi este momentul să schimbăm, nu cum s-a spus de la acest microfon că nu este momentul. Este momentul. Tocmai unii din colegii noştri cu care acum suntem la guvernare, în 2002 am spus că este momentul şi a fost deja momentul.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Florina Jipa.

Doamna Florina Ruxandra Jipa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Chiar dacă cu întârziere, observ că la pupitrul din spatele meu sunt numai misogini. Aţi dat cuvântul numai bărbaţilor până acum, dar voi trece peste asta. Vreau să vă întreb un lucru. Cui îi este frică de Virginia Woolf? Asta este întrebarea. Prima.

Şi vă răspundeţi dumneavoastră singuri, stimaţi colegi.

Cu privire la proiectul de lege pe care l-am avut în dezbatere la Comisia juridică, săptămâna trecută, vreau să vă spun că lupta a fost acerbă, deşi n-ar fi trebuit să fie aşa. Toate argumentele prezentate anterior de colegii mei, bine documentaţi, pe textul Constituţiei, Constituţie care, de foarte multe ori, în ultima vreme, s-a încercat a fi călcată în picioare, vreau să vă spun că sunt imbatabile, atâta timp cât Consiliul Superior al Magistraturii este prevăzut în Constituţie şi i se prevăd strict atribuţiile, printre care şi desemnarea procurorilor. e adevărat, noi, în cealaltă legislatură, am spus: "la propunerea CSM-ului de către preşedintele României", noi l-am amestecat atunci pe preşedintele României în această poveste, asta este situaţia, mă îndoiesc că dacă nu-i propune doamna ministru şi-i propune organul anume ales, autoritatea publică, mai bine zis, anume reglementată de Constituţie, care este Consiliul Superior al Magistraturii, se va întâmpla vreo nenorocire. Preşedintele statului îi va numi tot pe cei pe care-i va considera dânsul că sunt competenţi sau, mă rog, există alte criterii în plus faţă de competenţă. Nu vom stârpi corupţia prin asemenea lucruri, greşit se spune că nu avem legi. Avem legi, aşa cum aveam şi Codul penal, pe care ieri, dacă aţi observat, am încercat să vă conving că există, că s-a muncit foarte mult la el, în cealaltă legislatură, că erau 500 de articole şi mă îndoiesc că erau rele.

S-a spus aici că s-ar golit puşcăriile. Total neadevărat. Se folosesc nişte argumente care nu au nici o legătură cu proiectul de lege în cauză, numai pentru a se ajunge la ceea ce se doreşte. Vreau să vă spun că nu mă impresionează deloc că Franco Frattini ar fi spus ceva. Sunt de acum imună. la fiecare proiect de lege care se încerca să se treacă prin Comisia juridică, prin Camera Deputaţilor, prin Senat, se spunea totdeauna, este prioritate a Uniunii Europene, chiar dacă nu era prioritate a Uniunii Europene. Ne-am săturat de acest cuvânt magic, vreau să vă spun că la fel se încearcă cu Agenţia aceea de Integritate Morală.

Noi, PRM-ul, nu suntem nici o clipă împotriva controlului averilor, dar ceea ce se încearcă acolo depăşeşte orice închipuire. Nici Legea nr.18 de pe vremea lui Ceauşescu nu a ajuns la asemenea cote. Legea nr.18 era parfum în raport cu ceea ce se încearcă să fie cu aceasta, delaţiunea va fi cuvântul de ordine şi cu delaţiunea noi ne-am săturat. Acum toată lumea se axează pe delaţiunea care se face şi vedeţi, care trebuie scoasă la iveală de la CNSAS. Deci nu văd de ce ne-ar mai trebui delaţiune în plus, dar am divagat puţin.

Cu privire la acest proiect de lege, stimaţi colegi, eu vă spun că nu putem să-l votăm, pentru că este total neconstituţional. Dacă vreţi să ajungem la situaţia de a-l declara, trebuie să-l votăm, tocmai. Pentru că CSM-ul este în raport cu Constituţia, iar ceea ce se cere să fie numit de doamna ministru este total neconstituţional.

Dacă vreţi să ne aflăm în situaţia în care acest proiect cade şi se va face la Curtea Constituţională, fără doar şi poate, o excepţie de neconstituţionalitate, eu vreau să vă spun că nu are rost să ajungem acolo şi că putem foarte simplu să trecem un proiect de lege care este absolut legal şi constituţional. Pe cine deranjează că trece, nici nu mă interesează cine sunt iniţiatorii.

Părerea mea este că în asemenea situaţii, important este ca acel proiect de lege să servească acestei ţări. Vreţi stârpirea corupţiei, vreţi urgentarea dosarelor? Nu în acest mod, stimaţi colegi, se va face acest lucru, folosiţi legile care sunt în vigoare, sunt arhisuficiente să vă îndepliniţi misiunea aceasta nobilă pe care o doriţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Sergiu Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

E timpul să recunoaştem că am greşit. Am greşit şi momentele au fost evocate neacceptând, neadoptând la vremea potrivită proiectele cu acelaşi obiect de reglementare. Am mai greşit la data respectivă negociind, crezând că suntem înţelepţi, că suntem parlamentari, că suntem politicieni, precupeţind constituţia, târguind adoptarea unei anumite reglementări, probabil bune, dar cu preţul amânării altei reglementări care nu însemna decât punerea legislaţiei în acord cu Constituţia şi respectarea, cum s-a arătat aici, a programului de guvernare.

Greşind, iată că greşeala face pui, cunoaşte mutaţii genetice şi apar teze noi, sunt convins că nevinovate în gândirea celor care le-au folosit ca argumente conjuncturale, dar dacă le scuturăm şi le privim cu lupa, vom vedea că sunt chiar primejdioase. Bunăoară, ni se sugerează că putem fi constituţionali pe perioade, că putem aştepta momente mai favorabile în care să fim constituţionali. Nu cred că o asemenea teză politică poate fi acceptată şi susţinută.

Totuşi, ca exerciţiu de logică, o să fiu şi eu patruzeci de secunde neconstituţional, în sensul că închid coperţile legii fundamentale şi caut alte argumente. S-a spus "adoptarea acestui proiect de lege mai însemnă şi consecvenţă, seriozitate faţă de programul de guvernare." Colegul Mate Andras Levente a şi citat din programul de guvernare pasaje pe care mă pregătisem să vi le citez. Adaug încă un argument peste care nu cred că poate trece cineva concomitent cu afirmaţia că respectă Parlamentul României. E vorba de faptul că acest program de guvernare, pe lângă că e un document fundamental şi de seriozitate faţă de ţară, a fost aprobat prin Hotărârea nr.24 din 28 decembrie 2004 a Parlamentului României, hotărârea pentru acordarea încrederii Guvernului.

Aşadar, în plus, adoptarea proiectului de lege înseamnă şi o constanţă cu atitudinea noastră de parlamentari, cu votul nostru.

Revenind la constituţionalitate, adaug un argument foarte important celor deja spuse. Nu numai că sistemul la care se ajunge prin această mică dar foarte necesară ajustare legislativă corespunde ad litteram Constituţiei, dar dacă nu le adoptăm, continuăm să ignorăm până la a tolera încălcarea, zic eu, a unui text într-adevăr coloană de susţinere a legii fundamentale, mă refer la art.1, alin.4, care aşează statul de drept român pe principiul fundamental al egalităţii şi echilibrului puterilor în stat.

Noi suntem acum spre sfârşitul anului 2006 într-o perioadă în care puterile în stat nu se mai află în echilibru, balanţa înclinând în defavoarea autorităţii judecătoreşti ca efect al fricţiunilor, şicanelor, luptelor de tot felul, de orgolii în primul rând, dintre ministrul actual al justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Sunt de acord cu colegii mei care au spus: "Putem avea rezerve cu privire la o persoană sau alta din Consiliul Superior al Magistraturii", deşi asta e treaba magistraţilor din întreaga ţară care-i aleg prin vot direct. Dar el rămâne un organ reprezentativ şi un organ care este colegial şi funcţionează colegial, e incomparabil mai fiabil, mai obiectiv decât o voce unipersonală care mai şi aparţine puterii executive, deci unei alte puteri.

Adoptând acest proiect de lege facem deci un pas serios şi spre respectarea art.1 alin.4 din Constituţia României, ne aducem contribuţia pe care suntem obligaţi să o aducem la păstrarea echilibrului între puterile în stat, în prezent viciate.

Închei cu o referire la "argumentele" europene şi pornesc de la dilema rostită de la acest microfon "Cui e frică şi dacă ne e frică şi de ce trebuie să ne fie frică sau să nu fie frică de doamna Monica Macovei?! Vă spun, am şi eu momente în care mi-e frică. De ce mi-e frică de doamna Macovei? Pentru că e pârâcioasă. E un om care umblă cu pâra. Pârăşte ţara şi instituţiile ei fundamentale, inclusiv Parlamentul României, le pârăşte la Bruxelles. Perpetuează în timp mentalitatea fanariotă şi pe care speram să dispară o dată cu epoca fanariotă (Aplauze din partea deputaţilor P.S.D.), a umblatului cu pâra la Stanbul. (Aplauze din partea deputaţilor aparţinând Grupurilor parlamentare ale P.R.M. şi P.S.D.)

Domnule Frattini, şi alţi domni de la Bruxelles, vrem să fim europeni, printre altele, nemutând Stanbulul la Bruxelles.

Mulţumesc. (Aplauze din partea deputaţilor din în Opoziţie)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Şi informaţiile geografice au fost cât se poate de relevante. Domnul deputat Pavelescu. (Domnul deputat Adrian Buda spune că s-a înscris primul la cuvânt) Dumneavoastră eraţi după domnul Pavelescu.

Domnul Aurelian Pavelescu:

O să fiu foarte scurt. Este grabă şi aş vrea să îmi dau o opinie juridică. Nu înainte de a spune că, după 1991, permanent Constituţia a fost încălcată. Şi în perioada 1996-2000 şi în perioada 2000-2004 şi continuă să fie încălcată, potrivit legii în vigoare.

Aş vrea să-i dau un răspuns doamnei ministru, prezentă aici, care a făcut o distincţie foarte subtilă pe text. A spus domnia sa: "articolul din Constituţie nu se referă la funcţii de conducere, ci doar la funcţii de execuţie". Prin urmare, legea ar putea să fie constituţională, cea în vigoare şi cea pe care urmează probabil să o modificăm.

Reamintesc doamnei ministru un principiu de drept: unde legea nu distinge, nici interpretul n-o poate face. Iar legea supremă vorbeşte de funcţii, că sunt de conducere, că sunt de execuţie.

Prin urmare, argumentele domniei sale nu sunt juridice. Aş mai da încă un argument: funcţia de procuror general nu este doar o funcţie de conducere. Este, potrivit legii, şi o funcţie de execuţie. Pentru că trebuie să coroborăm acest articol şi cu un alt articol tot din Constituţie, care arată că procurorii îşi exercită atribuţiile potrivit principiului subordonării ierarhice. Ei se subordonează ierarhic, procurorii, în temeiul Constituţiei şi legii.

Prin urmare, funcţia de conducere a procurorului general este şi funcţie de execuţie, în temeiul legii şi Constituţiei.

Cred că proiectul este corect, cred însă că P.S.D.-ul ar trebui să aibă o opinie mai puţin, să spunem, teatrală, pentru că în perioada P.S.D., miniştrii justiţiei au numit procurorii generali şi au abuzat de Constituţie, de asemenea, şi ar trebui...

Domnul Victor Viorel Ponta (din bancă):

Preşedintele. Noi ne-am revenit.

Domnul Aurelian Pavelescu:

Preşedintele României, numirea făcută de preşedinte este pur formală, domnule Ponta, şi dumneavoastră ştiţi lucrul ăsta.

Eu votez proiectul iniţiat, putea fi iniţiat de oricine altcineva şi le recomand şi foştilor mei colegi de la P.D. să o facă, pentru că este nevoie să apărăm Constituţia şi statul de drept.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Mai există două înscrieri la cuvânt, domnul deputat Buda şi domnul deputat Dumitrescu. Înţeleg că şi domnul Stanciu doreşte. Dat fiind că proiectul acesta este în pragul adoptării tacite, am să vă propun ca, aşa cum am făcut de fiecare dată, să discutăm până la final şi să-l supunem şi votului, pentru a nu fi suspectaţi că am încercat să-l facem să treacă tacit.

Vă propun, de asemenea, ca după cele trei înscrieri la cuvânt care mai sunt înregistrate, să sistăm dezbaterile, dacă sunteţi de acord.

Supun aprobării dumneavoastră această propunere. Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? S-a adoptat.

Deci, mai sunt domnii deputaţi Buda, domnul Dumitrescu s-a retras, şi domnul Stanciu.

Domnule deputat Buda, aveţi cuvântul.

Domnul Daniel Buda:

Dacă ştiam că renunţă domnul Dumitrescu, vorbeam după dânsul.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Partidul Democrat va vota împotriva acestui proiect de lege, fără doar şi poate. (Mirare în rândul deputaţilor din P.S.D.) Şi am să vă dau câteva argumente. V-aş ruga, domnilor colegi, să aveţi bunăvoinţa şi decenţa de a mă asculta, aşa cum v-am ascultat şi eu.

Care sunt motivele pentru care noi vom vota împotriva acestui proiect de lege? Sigur, dumneavoastră veţi spune automat că îl avem trecut în programul de guvernare. Aşa este, domnilor colegi, dar cu toţii ştim, cei care sunt jurişti şi care emit pretenţii că sunt jurişti, atunci când adopţi un proiect de lege, trebuie să ai şi motive de oportunitate. Cât de oportun este să adoptăm astăzi acest proiect de lege pentru România. Este oare oportun având în vedere ceea ce ne spun factorii de răspundere de la nivel european? Fie că ne convine, fie că nu ne convine, domnilor colegi? nu cred că ne putem permite astăzi, noi, ca şi ţară care aspiră să intre în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, să ignorăm ceea ce spun comisarii care răspund de această integrare.

Iată deci că, sub aspectul oportunităţii, nu cred că este normal să adoptăm acest proiect de lege astăzi.

Al doilea motiv, domnilor colegi, pentru că nu este doar motiv de oportunitate, mai avem şi motive de legalitate. Eu spun că adoptarea acestui proiect de lege ar contraveni în mod clar şi neîndoielnic art.132 din Constituţie, unde se arată în mod foarte clar că procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic şi sub autoritatea ministrului justiţiei.

S-a mai spus aici, domnilor colegi, şi v-aş ruga să fiţi atenţi la ceea ce se spune, legat de faptul că procurorul are independenţa pe dosar. Mai mult, are posibilitatea să atace în faţa instanţei o soluţie pe care o dă şeful său ierarhic. Ceea ce discutăm noi aici este vorba de posibilitatea ministrului justiţiei de a se pronunţa sau de a discuta despre un managament defectuos. Vreţi, domnilor colegi, ca să menţinem în continuare procurori care au un management defectuos? Vreţi, domnilor colegi, atunci să avem mai departe parchete care nu-şi fac datoria aşa cum trebuie?

Doamnelor şi domnilor, V-aş ruga să votaţi în privinţa acestui proiect de lege aşa cum este el.

În ceea ce priveşte a doua chestiune, domnilor colegi, să nu uitaţi că această Lege 303 a fost supusă o dată controlului Curţii Constituţionale. Eraţi în 2004 când aţi votat această chestiune şi aţi supus atenţiei Curţii acest text de lege. Curtea însă l-a declarat ca fiind constituţional.

Şi închei, domnilor colegi, cu o ultimă afirmaţie legată de doamna ministru Monica Macovei. Nu vreau să mă erijez într-un avocat al domniei sale pentru că nu are nevoie de nici un avocat. Faptele domniei sale o recomandă pentru ceea ce este şi cu toţii ştim că în momentul în care a venit domnia sa la conducerea ministerului, aveam clauză de salvgardare, aveam steguleţe roşii pe justiţie. Şi nu datorită nouă, ci datorită dumneavoastră, domnilor colegi. Şi datorită conduitei domniei sale, astăzi nu mai avem acest lucru în raportul de ţară. Datorită domniei sale, şi datorită eforturilor pe care le-a depus, nu mai avem steguleţe roşii. (Deputaţii P.S.D. bat din palme, bat din picioare) Nu vă convine până la urmă acest lucru. Vă înţeleg, domnilor colegi, pentru că sunteţi în Opoziţie şi este datoria dumneavoastră să faceţi acest lucru, dar, totuşi, există anumite limite pe care ar trebui să le aveţi şi dumneavoastră.

Mulţumesc. (Rumoare în sală)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În stenogramă se va consemna "rumoare în sală".

În încheierea dezbaterilor, domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Am ascultat, am văzut, am auzit: "Să trăiţi bine!" Trăiţi bine? (Deputaţi aflaţi la Putere răspund că da) Dumneavoastră, poporul nu! (Aplauze şi râsete din partea deputaţilor din Grupurile parlamentare PSD şi PRM)

Să facem reformă în justiţie! Şi a citit distinsul coleg Mate nişte argumente excepţionale, care îmi demonstrează, prin zicerile domnului preşedinte Boc, că deşi eşti mic poţi, să fii mare şi deşi eşti mare, poţi să fii mic. Şi acum este mic. Pentru că atunci când s-a făcut reforma, s-a început reforma justiţiei, cu voia dumneavoastră şi chiar a distinsului domn Pavelescu şi vă salut, domnule Pavelescu! Mai sunteţi? E o încântare să-l văd la televizor, nu-l prea văd în sală de regulă. Reforma a început-o P.S.D.-ul. A început şi cu Parchetul Naţional Anticorupţie, evident că ce-şi face omul cu mâna lui..., dar faceţi şi dumneavoastră acum. A început cu C.S.M.-ul.

Deci, iată că P.S.D.-ul a făcut şi un proiect pentru a fi ales procurorul general de către C.S.M. Deci, iată că deşi aparent este în regres, în unele sondaje, P.S.D.-ul este în progres. Este în evoluţie pozitiv. Iar cei care erau, cel puţin în sondaje, în progres, înregistrează prin declaraţii un posibil regres.

Domnul Bogdan Olteanu:

"Stimabile, la cestiune dacă mă iubeşti?!"

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Eu mai ocolesc o dată tribuna, dar şi când oi da în ea?! Vă rog! Sunt exact pe chestiune, stimabile!

Deci, spuneam, domnule preşedinte, şi luaţi aminte, că aţi venit de la 7 şi 8% şi luăm şi noi aminte, că am venit de la 37% şi că roata morii se învârteşte şi miniştrii se învârtesc şi Macovei se învârteşte şi nu se ştie cine intră pe mână. De aceea, haideţi să respectăm trei principii: unul, programul de guvernare este sfânt. Îl respectaţi, rămâneţi la guvernare; nu-l respectaţi, plecaţi. Cred că nu vreţi să plecaţi. Deci, îl respectăm, domnule preşedinte. Şi noi şi dumneavoastră. Noi, astăzi, la acest punct, respectăm programul dumneavoastră de guvernare. Numai spre binele justiţiei şi să vedem cum votaţi împotriva propriului Guvern şi împotriva propriului ministru şi împotriva propriei dumneavoastră conştiinţe, care aţi votat programul de guvernare.

Ştiu că nu vă doare, dar s-ar putea să plătiţi. Şi preţul va fi scump.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze din partea deputaţilor din Opoziţie)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Am încheiat dezbaterile generale. Întrucât nu există amendamente admise sau respinse, proiectul rămâne la vot final.