Dezbateri parlamentare

Domnul Bogdan Olteanu:

Pct.12. Proiectul de Lege pentru completarea art.258 din Codul penal.

Legea are caracter organic. Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare, Comisia juridică.

Suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul? E incert cine e iniţiatorul.

Doamna Aurelia Vasile:

Este iniţiativă parlamentară.

Domnul Bogdan Olteanu:

E iniţiativă parlamentară? Da.

Comisia, vă rog raportul.

Domnul Florin Iordache:

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiect de lege, Consiliul Legislativ a avizat favorabil, Guvernul, prin punctul de vedere transmis, susţine adoptarea acestei iniţiative, cât şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Avizele pe care le-am luat în cadrul Camerei Deputaţilor..., de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a fost un aviz favorabil.

În urma dezbaterilor în comisie, vă propunem un raport cu amendamentele admise.

Singura precizare, vreau să vă spun, în funcţie de tipul proiectului legislativ, face parte din categoria legilor organice.

S-a omis la amendamentele admise marginale "înalta trădare" şi atât şi la pct.3 - "comunicarea de informaţii false" - marginal.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului. Vă rog, doamna secretar de stat.

Doamna Kibedi Katalin Barbara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Într-adevăr, iniţiativa legislativă care a pornit de la domnul senator - este semnatar domnul senator Şerban Nicolae - şi viza art.258 din Codul penal, are un punct de vedere favorabil, atât de la Guvern, cât şi de la Consiliul Superior al Magistraturii, având în vedere că vizează o situaţie absolut realist justificată, în sensul că, atunci când sunt vătămate interesele legitime ale unei persoane, acţiunea să se pornească nu din oficiu, ci la plângerea acesteia, întrucât ea este cea care poate să spună dacă doreşte această corectură pe calea judecătorească.

Însă, cu prilejul dezbaterii acestei iniţiative legislative, s-au mai adus încă două amendamente, introducându-se o infracţiune nouă, după art.155, din Codul penal, şi respectiv o remodificare a art.168¹, cu privire la care mi-ar fi imposibil să spun că aş susţine un punct de vedere oficial al Guvernului, întrucât nu s-a solicitat, după cum nu există niciun aviz al Consiliului Superior al Magistraturii.

Mă simt obligată, totuşi, să atenţionez plenul Camerei Deputaţilor, că la art.168¹ a fost o modificare care a fost aprobată de Parlamentul României, în 2006. Acum se cere remodificarea acestei, remodificări, în forma iniţială.

Sub acest aspect, eu aş aprecia totuşi că ar trebui să reflectăm: este vorba de două infracţiuni care nu, cred eu, întâmplător, se situează în Cap.I din Codul penal, care vizează infracţiunile împotriva siguranţei naţionale a statului.

Pe de altă parte, atunci când discutăm de informaţii şi comunicări false, întotdeauna este vizată şi categoria jurnaliştilor. Ea reacţionează destul de vehement atunci când este vorba sau se consideră sub aspectul libertăţii presei, a libertăţii de exprimare, vizată.

De aceea, eu aş aprecia totuşi că ar trebui acestea discutate şi din perspectiva unei poziţii obiective şi a Consiliului Superior al Magistraturii, şi să fie discutate separat.

Pentru că, repet, la art.258 - aşa cum este propus în iniţiativă - într-adevăr, este bine venită corectura şi suntem de acord cu ea.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Bolcaş şi domnul deputat Nicolicea.

Domnule deputat Bolcaş, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este, într-adevăr, un proiect de lege important, care ridică probleme importante.

Punctul meu de vedere este că acest proiect de lege, cât şi amendamentele sunt rodul unei gândiri simpliste în materie juridică.

Le voi analiza separat, pentru că aceasta este o altă problemă care se pune în faţa noastră, şi anume: proiectul de lege vizează un text din Codul penal, care se află la Cap. "Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul".

Iar amendamentele la acest proiect de lege care are un obiect precis cantonat vizează cu totul alte capitole din Codul penal. Pot fi primite aceste amendamente şi pot fi discutate?

Punctul meu de vedere este că nu, cu atât mai mult cu cât este o iniţiativă parlamentară, de data aceasta, şi aparţine unui titular care a formulat această iniţiativă.

Gândirea simplistă în ceea ce priveşte proiectul de lege iniţial este împărtăşită şi de Guvern, este împărtăşită şi de C.S.M.

Şi aici problema este în felul următor: foarte simplist se poate spune că, într-adevăr, abuzul în serviciu care lezează interesele unor persoane se pedepseşte la cererea persoanei lezate. Dacă persoana lezată nu doreşte să facă plângere, este problema ei personală. Se poate împăca, poate ierta, ceea ce este foarte creştineşte.

De asemenea, abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi are aceeaşi situaţie. Şi purtarea abuzivă, adică dacă eu m-am dus la Administraţia Financiară, şi funcţionara de la ghişeu mi-a dat cu ghişeul în cap, evident că pot s-o iert şi să uit această faptă.

Dar o asemenea gândire este străină gândirii juridice penale, pentru că orice infracţiune are un obiect general de protecţie a relaţiilor sociale, şi un obiect special de protecţie.

Aici obiectul special al protecţiei făcută prin Legea penală, nu este numai persoana, individul. Dacă vreţi, poate să fie un obiect derivat. Aici se protejează însăşi activitatea instituţiilor şi organizaţiilor, a căror prestigiu, a căror credibilitate este afectată prin activitatea acestor funcţionari abuzivi. Or, aşa trebuie gândite aceste texte din Codul penal.

Nu putem să lăsăm la discreţia unor persoane particulare, pe drept sau pe nedrept iertătoare, nu putem să lăsăm la discreţia unei împăcări mai mult sau mai puţin triviale, prestigiul unei autorităţi sau al unei instituţii.

În momentul în care un om se duce la primărie şi i se dă cu ceva în cap, prestigiul primăriei, ca atare, este afectat, prin fapta funcţionarului.

Astfel că, în mod justificat Codul penal nu a prevăzut plângerea persoanei vătămate. Şi dacă mă gândesc exact la persoana vătămată, este prestigiul instituţiei de stat.

De aceea, mă pronunţ împotriva acestui proiect de lege care face ca demnitatea unei instituţii, autoritatea unei instituţii să fie puse la îndemâna unor particulari.

Problema a doua, a amendamentelor. Amendamentele, repet, discutabil de a putea fi primite la un proiect de lege care are un obiect precis cantonat şi care se găseşte la alt capitol al Codului penal.

Aici, însă, intervin o serie de probleme. Este adevărat şi s-a sesizat în mod corect că între textul constituţional, care vorbeşte expres de infracţiunea de înaltă trădare, şi textul Codului penal, care nu prevede o asemenea infracţiune, există o discrepanţă.

Încercarea, însă, de a acoperi această discrepanţă este stângace, pentru că se uită că infracţiunea de trădare, astfel cum este prevăzută în Codul penal, nu se limitează la prevederile art.155, ci are multiple forme de manifestare şi are mai multe agravante. A ne referi numai la art.155 este un lucru simplist.

Mult discutata problemă a art.168¹ a fost tratată cu rezerve, chiar de reprezentantul Ministerului Justiţiei, speriat evident de reacţia presei.

Sunteţi tânără, doamna ministru, probabil de aceea vă sperie. Oamenii din presă sunt oameni ca şi noi. Dacă vreţi, sunt colegii noştri de activitate. Au aceleaşi drepturi, dar au şi aceleaşi răspunderi pe care le avem noi, cu toţii. Şi trebuie să-i tratăm prin această egalitate.

Ceea ce a lăsat un echivoc în acest articol este formularea sa foarte simplistă, şi anume: aici se vorbeşte de comunicarea sau răspândirea prin orice mijloace de ştiri, date sau informaţii false, dacă fapta este de natură să aducă atingere siguranţei...etc.

Nu toată lumea ştie, şi n-am pretenţia ca cei pe care-i numesc colegii din presă să fie absolvenţi de drept, că faptele se produc, se săvârşesc cu intenţie, şi numai când există o asemenea intenţie trebuie să fii pedepsit.

Dar Codul penal şi filosofia penală îmi permit să fiu mai explicit. Şi pot să fiu mai explicit, cantonând această intenţie la nivelul intenţiei directe, care evident subliniază şi importanţa infracţiunii. Şi atunci o formulare care să spună "comunicarea sau răspândirea prin orice mijloace de ştiri, date, informaţii false, cu intenţia să se aducă atingere siguranţei statului, se pedepseşte", va fi fără niciun fel de echivoc, şi îi invit pe colegii mei din presă să înţeleagă că o faptă săvârşită cu o intenţie rău-voitoare trebuie pedepsită în persoana oricărui cetăţean al României. Se va înţelege mult mai bine şi mult mai corect.

Am expus câteva aspecte şi cu privire la aceste amendamente, pentru că suntem într-o situaţie destul de complexă, datorită modului în care s-au admis aceste amendamente la un proiect de lege care are alt obiect.

V-am explicat raţiunile juridice pentru care vom vota împotriva proiectului de lege. Şi, în aceste condiţii, votăm şi împotriva amendamentelor, care, repet, ar fi trebuit să fie mai bine lucrate şi propuse, eventual, ca un proiect de lege separat, de modificare a Codului penal.

Şi, ca o încheiere, nu-mi place această operaţie de cârpire a unor zdrenţe. Pentru că actualul Cod penal în vigoare este o haină zdrenţuită, pe care degeaba încercăm să o cârpim. Suntem o minune europeană, în sensul că avem două Coduri penale adoptate de către Parlamentele României.

Continuăm să fim această minune europeană, prin voinţa fostului ministru al justiţiei - l-am invocat şi deja s-au stins luminile - doamna Monica Macovei, dar suntem în această situaţie şi prin voinţa ulteriorilor miniştri ai justiţiei, deci prin voinţa actualilor guvernanţi, începând cu concubinajul P.D.-P.N.L. şi continuând cu concubinajul P.N.L. - U.D.M.R.

O asemenea situaţie într-o justiţie funcţională nu poate să continue. Repet, suntem obligaţi, în aceste condiţii, şi de acest considerent de principiu, să votăm împotriva proiectului de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat, şi vă reamintesc că, potrivit ultimelor modificări legislative, concubinajul a fost legalizat.

Domnul deputat Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

În ceea ce priveşte modalitatea de adoptare a unor amendamente noi în Camera decizională, acest lucru a fost stabilit că este corect de către Curtea Constituţională, în urma sesizării a 27 de senatori, care au solicitat să se constate că adăugarea de amendamente noi în Camera decizională ar fi neconstituţională. Curtea de Constituţională a spus că este constituţional şi este corect.

Deci, adăugarea aceasta nu poate să fie contestată sub nicio formă, nici sub formă constituţională, nici sub formă regulamentară.

În ceea ce priveşte articolele respective, discuţii a stârnit doar articolul care, din rea-voinţă sau eventual din neştiinţă, a inflamat presa. Văd că foarte mulţi se tem, ne prea având ei cunoştinţe, se tem de reacţia presei. Şi, ceea ce era mai important era că, aşa am văzut eu, că, ceea ce i-a afectat a fost cuvântul "ştire", motivând destul de pueril că, dacă există ştire, trebuie neapărat să se refere la ziarişti.

Conform dicţionarului, sinonimele la ştire sunt: veste, semn, cuvânt, glas, havadiş, piroforie, mujdea. Deci, aceste sinonime, care sunt vechi, arată că ştirea a existat chiar înainte de a exista presa. Deci, nu unde există ştire, există şi presă.

Dar pentru a fi o chestiune care să nu mai deranjeze nici pe cei care nu prea pricep bine, există câteva variante.

1. Cuvântul ştire să fie înlocuit cu un sinonim, în aşa fel încât să nu mai poată face legătura că este obligatoriu despre presă.

2. Cuvântul ştire să fie exclus complet din acest articol.

3. Chiar şi acest articol poate să fie eliminat din textul legii, pentru ca un articol care face ca mulţi să aibă reticenţa de a-l vota, să nu facă ca întregul proiect de lege să fie respins.

Pentru că, toate modificările acestea, care pot să mai existe, de fapt care pot să fie şi altele, solicită retrimiterea la comisie a legii, pentru discutarea acestui articol, propunând chiar variantele pe care le-am spus: înlocuirea cuvântului "ştire" cu un sinonim, amendamentul propus de domnul Bolcaş, şi anume precizarea că trebuie acest lucru să fie făcut cu intenţie, eliminarea cuvântului "ştire" din text sau eliminarea chiar a articolului.

Dar pentru aceasta, evident, este nevoie de retrimiterea la comisie.

Cred că un gest mai de bună voinţă decât acesta nu poate să existe. Sper ca pe viitor, cei care îşi dau cu părerea să-şi dea cu părerea în cunoştinţă de cauză. Nu cred că este cazul să militezi şi să dai ştiri false, oricare ar fi ele.

Şi, de asemenea, nu cred că este cazul ca cineva să poată aduce atingere siguranţei naţionale, care înseamnă atentat la integritatea teritorială, la suveranitatea statului, atentat la conducătorii statului, sprijinirea formelor de terorism ş.a.m.d. Şi, deci, să militezi, să dai ştiri false care duc la aceste chestiuni, inclusiv la război civil, şi apoi să spui că persoana respectivă are un fel de imunitate.

În concluzie, solicit retrimiterea acestui articol la comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

(Domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor coboară la tribună)

Punctul de vedere al parlamentarilor liberali este de susţinerea modificării de la art.258.

În ceea ce priveşte modificarea art.155, este clar că Parlamentul se află într-o carenţă constituţională. Atâta vreme cât Constituţia, după justificările pe care le-a găsit atunci, a prevăzut o infracţiune specială pentru şeful statului, ea trebuie reglementată.

Eu cred că această dezbatere asupra naturii infracţiunii de înaltă trădare trebuie să cuprindă o dezbatere publică, să cuprindă cunoaşterea punctelor de vedere ale societăţii, dar atâta vreme cât infracţiunea este prevăzută în Constituţie, ea va trebui la un moment dat definită şi într-o lege, pentru că, altfel, înseamnă că nu ne îndeplinim o obligaţie constituţională.

În ceea ce priveşte modificarea art.168¹, am văzut în ultimii ani, cum oameni care au avut funcţia de demnitar, de îndată ce şi-au pierdut această funcţie, au început să atace ţara pe care au reprezentat-o, şi consider că acest lucru trebuie sancţionat.

Considerăm, de asemenea, că o astfel de infracţiune nu poate viza decât pe cei care au sau au avut calitatea de demnitar sau oficial, şi nu pe intermediarii informaţiei respective.

De aceea, Grupul parlamentar al P.N.L. consideră că este necesară retrimiterea la comisie, în vederea determinării clare a faptului că este vorba de o faptă a oficialului sau demnitarului, respectiv a fostului demnitar, şi nu de o faptă a intermediarului, respectiv a jurnalistului.

De aceea, propunem retrimiterea la comisie a acestui proiect legislativ, pentru definirea mai clară a art.168¹, respectiv cine este subiectul activ al infracţiunii, pentru o discuţie pe care eu o cred foarte serioasă referitoare la ce înseamnă înaltă trădare, care sunt elementele posibile ale unei înalte trădări şi, în sfârşit, pentru susţinerea, în continuare, a modificării de la art.268.

Vă mulţumesc.

(Domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor revine la prezidiu.)

Domnul deputat Cristian Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi nu vom fi de acord cu retrimiterea la comisie, fiindcă această propunere legislativă, aşa cum a fost ea sucită prin amendamentele depuse de domnul Nicolicea în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, trebuie să cadă.

Este greu să găseşte un proiect pe care să fie mai multe motive de a se pronunţa împotrivă. În primul rând, este cel procedural. Şi sunt aici de acord cu ceea ce a spus domnul Bolcaş. Această propunere se referea la un singur articol din Codul penal. Era extrem de punctuală.

Vine în Cameră, şi se fac amendamente care se adresează cu totul altor zone, cu totul altor articole şi, în final, sigur, obligatoriu se schimbă şi titlu, şi se spune: modificare la Codul penal şi de procedură penală, pentru a se mai adăuga încă un petic pe structura şi aşa destul de zdrenţuită a actualului Cod penal şi a Codului de procedură penală. Din punct de vedere procedural, clar, aşa ceva nu este acceptabil. În fond, s-a pornit pe o propunere a domnului Şerban şi s-a ajuns la cu totul şi cu totul altceva.

Din grija deosebită a colegului Nicolicea, de a trata anumite categorii şi mai ales anumite persoane. Aici, din punct de vedere al principiilor politice, cădem încă o dată în acea greşeală de a iniţia o lege de principiu, şi până la urmă de a include acolo nişte exemplificări care aruncă în derizoriu şi în necredibil total legea şi principiul respectiv.

La Senat, de exemplu, s-a lucrat pe Legea lustraţiei, lege de principii extraordinare. În clipa în care, acolo, nişte binevoitori au introdus exemplificări foarte concrete, de genul "lucrători cu operaţiuni speciale valutare în băncile României", vă daţi seama şi dumneavoastră că se refereau la domnul Theodor Stolojan, sau "reprezentant în oficiile comerciale ale României în străinătate", vă daţi seama că se refereau la Traian Băsescu. Legea respectivă a căzut dintr-o dată în derizoriu, în necredibil, şi s-a şi blocat acolo.

Acum, venim cu un prilej oarecare, cum ar fi modificarea art.258, să ne preocupăm cu multă grijă de soarta preşedintelui României, căci infracţiunea de trădare care este aplicabilă, să zicem, românilor, în general, în cazul preşedintelui României se numeşte înaltă trădare, şi dacă Constituţia o prevede, atunci trebuie, zor - nevoie, s-o reglementăm, că nu era reglementată. Şi dacă preşedintele, mâine, execută o înaltă trădare şi noi nu ştim ce să facem, unde şi la ce articol din Codul penal să-l încadrăm.

În primul rând, aş vrea să spun, dar asta trebuie să ştie mai bine juriştii din Cameră, că această infracţiune de înaltă trădare nu-şi găseşte definirea prin alte coduri penale şi prin alte legislaţii europene. Dacă există, să se aducă acele exemple, şi să facem o dezbatere specifică. Şi sigur că o asemenea chestiune trebuie discutată mai îndelung şi cu societatea civilă, şi nu pe picior, venim, şi zdrang, într-un articol din Codul penal zicem: ce e pentru cetăţenii obişnuiţi, e trădare, pentru preşedintele României este înaltă trădare, şi cu asta credem că am şi rezolvat-o.

În ceea ce priveşte comunicarea de informaţii false, care a preocupat aşa de mult presa, ţin să fiu martor al domnului Nicolicea, că dânsul n-a avut acest gând bun numai pentru presă, ci în primul rând pentru acei politicieni care se apucă şi vorbesc cu instituţiile internaţionale, de parcă noi ar trebui să ne retragem din nou în spatele unei perdele de fier informaţionale şi comunicaţionale, şi care când spun că în România lucrurile nu merg bine cu reforma justiţiei către Comisia Europeană, care ne dă un raport, înseamnă că au afectat interesele internaţionale ale României, şi pentru asta trebuie încadraţi într-un articol, trebuie să le găsim şi lor un locşor acolo, ca să fie pedepsiţi.

Şi aici, este bineînţeles, este gândul adresat cu mult drag de colegul Nicolicea, către doamna fostă ministru al justiţiei, Monica Macovei. Iarăşi cădem în astfel de personalităţi, în gânduri cu dedicaţie foarte concretă, care compromit principiul. Şi dintr-o lege care ar fi putut să fie bună, şi dintr-un principiu care ar fi putut să fie bun, nu se mai alege nimic, căci aşa ceva nu este acceptabil.

Sigur că nu numai politicienilor li se aplică această dedicaţie din partea domnului Nicolicea, căci, de exemplu, dacă articolul acesta, aşa cum îl propune dânsul amendat, ar fi în vigoare astăzi, un anumit cotidian, care a publicat cu litere mari de titlu o anumită prezumţie a sa, ar trebui să meargă de-a dreptul la puşcărie, dacă cităm titlul respectiv: «Traian Băsescu i-a dat "tainul" lui Nicolas Sarkozy», care a plătit cu un discurs la adresa României.

Eu cred că o asemenea abordare, foarte clar afectează interesele internaţionale ale României, şi ziarul respectiv - dacă se va aplica articolul acesta - şi dacă ei or să persevereze, căci nu există retroactivitate, ei trebuie să plătească şi să se ducă la puşcărie, asta în opinia domnului Nicolicea.

Sigur că astfel de prezumţii nu sunt acceptabile, dar de ce am făcut această citare? Pentru a vedea că atunci când este vorba de definiţii aşa de vagi cum e "comunicarea de ştiri şi informaţii false", foarte, foarte, foarte, foarte vag, da, şi în funcţie de aceasta cineva chiar se duce la puşcărie.

Pe vremea când acest enunţ, care a mai funcţionat odată, în trecut, era în vigoare, cineva chiar a petrecut nişte săptămâni, reţinut undeva într-un loc mai umbros, datorită faptului că băgase pe internet nişte informaţii referitoare la Armaghedon 2. Cine judecă chestiile acestea cu falsitatea?

În orice caz, una peste alta, eu consider că un astfel de enunţ este şi o îngrădire la adresa libertăţii de expresie a presei, şi o îngrădire la adresa libertăţii de expresie a politicienilor. Şi, încă o dată subliniez faptul, dacă vrem să facem legi de principii, să evităm să ne mai gândim cu atâta concreteţe şi cu atâta drag la Traian Băsesecu, la Theodor Stolojan, la Monica Macovei şi la cotidianul cutare sau cutare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Sergiu Andon.

La sfârşit, drept la replică, domnul Nicolicea, sigur.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

S-a spus aici o colecţie de adevăruri, aproape fiecare vorbitor a spus ceva adevărat.

Este adevărat că trebuie completată incriminarea infracţiunii de trădare, cu forma calificată pentru situaţia în care subiectul este şeful statului, pentru că aşa prevede Constituţia şi e un dezacord între Constituţie şi legea penală.

Trebuie revenit şi la infracţiunea de difuzare de informaţii neadevărate, de natură a periclita relaţiile internaţionale ale României, pentru faptul că această ipoteză de viaţă, îndelung existentă în legea penală şi verificată în timp şi în legislaţia altor state, a fost scoasă din legea noastră penală în 2005, la presiune, printr-un subterfugiu, la, scuzaţi cuvântul, "înghesuiala unor reglementări", cu accesele de presiune asupra Parlamentului pe care le sufeream în acea perioadă, şi, ceea ce e mai grav, se pare, cu scopul, ca, pe fondul dezincriminării, aceeaşi persoană care iniţiase dezinscriminarea să poată apoi să pericliteze relaţiile internaţionale ale României, prin difuzarea de neadevăruri, dovedit.

Aşadar, are dreptate şi domnul deputat Cristian Rădulescu, că nu trebuie să procedăm, mai ales în materie de legiferare penală, personificând sau cu gândul la anumite persoane, dar aş zice că ne aflăm mai puţin în situaţia unei personificări şi mai mult a unei inspirări din viaţă, pentru că asta trebuie să facă legiuitorul, să ţină seama şi de realităţile vieţii.

Până aici, lucrurile sunt bune.

Unde nu suntem noi de acord, Grupul parlamentar al Partidului Conservator, nu suntem de acord cu maniera aceasta, cum s-a zis, de cârpire, una, două, a legii penale, mai ales a Codului penal, a legii penale fundamentale. Este profund dăunător, pentru că un Cod penal trebuie să aibă o concepţie unitară, să corespundă perfect politicii de drept a celor care îl iniţiază, şi mai ales să aibă o dreaptă şi continuă cântărire în sancţiuni, prin analiza în sistem a tuturor reglementărilor.

De asemenea, în altă ordine de idei, ne aflăm în această situaţie bizară de dublă reglementare în penal, şi, iată, încă nu s-a putut manifesta, din varii motive, nici hărnicia Ministerului Justiţiei de a veni cu un proiect, eventual, nou şi final, nici voinţa politică de a se clarifica ce e cu dualismul acesta de reglementare, că avem două Coduri penale şi, în acelaşi timp, mai şi cârpim la ele.

Cred că imperativul, inclusiv de aducere a reglementărilor în acord cu cerinţele vieţii, inclusiv cele două articole: 155 şi 168¹, poate constitui un motiv suplimentar ca să se ia o decizie importantă în ceea ce priveşte Codul penal, care este sau rămâne în vigoare, să se stabilească la nivelul marilor laboratoare de conducere a acestei ţări ce facem cu Codul din 2004, aşteptăm alt cod sau nu, ce facem cu procedura penală. Şi cred că, dacă aceste lucruri se rezolvă în 4-5 luni de zile, cum se pot rezolva (chiar, cu Cod penal, şi mai curând, cu procedura ar mai putea dura), atunci, se pot rezolva în pachetul general şi problemele celor două incriminări. Şi nu cu senzaţia aceasta, că ne ascuţim nişte arme pentru lupta politicianistă, nici măcar politică.

Mai mult, am studiat cu atenţie raportul intermediar difuzat ieri de Comisia Europeană şi am constatat că dacă facem acest pas, în primul rând, suntem obligaţi să facem acest pas, clarificarea legilor penală şi procedural penală pe care mergem face parte dintre obiectivele pe care ni le cere Bruxellesul. Dacă, iarăşi, o "dăm pe după uşă", "dăm pe după uşă" cele două Coduri şi ne ţinem de cârpeli tactice, iar vor mai trece 6 luni, iar vom aştepta cu sufletul la gură Raportul de ţară şi vom pune într-o lumină proastă situaţia tranziţiei din România.

Încât, în concluzie, suntem, Grupul parlamentar conservator, împotriva retrimiterii la comisie, recunoscând necesitatea reglementării, dar cu condiţia ca cele două necesităţi să fie avute în vedere în legi penală şi procedural penală definitive, pentru care să se cristalizeze voinţa politică cât mai urgent, să fie rezolvate şi, cu aceasta, să scăpăm de două pietre care atârnă de noi, în îndeplinirea obiectivelor din domeniul justiţiei pentru care ne-am angajat faţă de Comisia Europeană.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Avem o propunere procedurală, pe care o voi supune votului dumneavoastră, propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votaţi.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 159.

Voturi împotrivă?

S-a pornit sistemul de vot electronic? Votăm electronic.

Vă rog să introduceţi cartelele, ca să nu ne mai chinuim.

Vă rog să votaţi pentru propunerea de retrimitere la comisie.

Reluăm, că nu a funcţionat din timp.

Vă rog să porniţi sistemul din nou.

Vă rog să votaţi.

Propunerea de retrimitere a fost adoptată.

Comisia, termen? Domnule preşedinte? Retrimis, 2 săptămâni.

Vă rog să fiţi de acord să constatăm 4 proiecte care au fost adoptate tacit, ca să intre mai departe în procedură la Senat.

Dreptul la replică? Vă rog frumos, domnule Nicolicea, se poate?

Domnul Eugen Nicolicea:

Îi mulţumesc domnului Rădulescu că mi-a dat prilejul pentru a avea acest drept la replică.

În primul rând, se constată că Grupul PD, din nou, una a zis şi alta a făcut, în loc să se retrimită la comisie, pentru ca să rezolvăm problema presei de care erau îngrijoraţi, au votat împotriva retrimiterii la comisie. Deci, din nou, au avut o răsucire şi, exact cum am spus, pot să fie folosiţi ca ventilator la intrare. (Râsete.)

Iar, în ceea ce-l priveşte pe domnul Rădulescu, vreau să spun că îl admir, pentru că a mimat atât de bine că nu înţelege ceea ce spune, încât chiar l-am crezut.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnule Rădulescu, doriţi să interveniţi? Nu.