|
Domnul Ioan Cupşa: Stimate colege deputaţi, Stimaţi colegi deputaţi, Dacă aş fi avut posibilitatea, aş fi votat cu două mâini această moţiune simplă şi aş fi făcut-o ca urmare şi a prestaţiei pe care a avut-o ministrul Tudorel Toader ieri, în faţa noastră. Ministrul Tudorel Toader s-a dovedit un abil avocat al propriei cauze şi al cauzei dezonorante PSD-ALDE. Însă îl deplângem, ca ministru al justiţiei. Îl deplângem ca ministru al justiţiei, pentru că în 60 de minute, de aparent doctă susţinere, n-a avut vreme mai mult de cinci minute să se raporteze la criticile serioase, consistente, pe care le-am făcut în moţiunea simplă pe justiţie. Nu s-a pronunţat consistent nici în ceea ce priveşte numirea procurorului de rang înalt, aşa cum a evitat şi a argumentat greşit în ceea ce priveşte inspecţia judiciară. Oameni buni, Logica juridică în mod fundamental este o logică aristotelică. Logica juridică îi impunea domnului ministru al justiţiei, un doct jurist al acestei ţări, să ne răspundă în ceea ce priveşte critica privitoare la încălcarea unui principiu general, principiul echilibrului şi al separaţiei puterilor în stat. Nu ne-a răspuns domnul ministru. Un principiu care devine axiomă în adevărul care se găseşte în normele juridice a fost nesocotit de domnul ministru al justiţiei şi s-a comportat ca atare. Ministrul justiţiei a dedus din interpretarea informaţiilor pe care le avea, din Raportul MCV, că ar fi nevoie ca procurorii de rang înalt să fie numiţi de ministrul justiţiei, pentru a-i pune la adăpost de factorul politic. Păi ce o fi ministrul justiţiei în ceea ce priveşte factorul politic? Este repetent la logică domnul ministru al justiţiei. Un ministru al justiţiei, indiferent dacă se crede tehnocrat, este în mod esenţial reprezentantul puterii executive, este susţinut şi controlat, răspunde ca atare, având în spate un partid politic. Cum poate domnul ministru să deducă că este mai bine ca procurorii de rang înalt să fie numiţi de către ministru, cum spuneam, punându-i la adăpost de ingerinţa factorului politic, astfel cum a făcut-o? Atunci când a argumentat în ceea ce priveşte nevoia ca inspecţia judiciară să fie transferată sub controlul său direct, de asemenea a făcut... a devenit corigent la logică. S-a folosit de ipoteza că există în prezent un dezechilibru, un conflict în interiorul CSM-ului, mai precis între inspecţia judiciară şi secţiile de procurori şi secţiile de judecători ale CSM-ului, o ipoteză care este construită, sigur, pe un fapt, dar care nu duce în mod necesar la concluzia că ministrul justiţiei este cel care va gestiona inspecţia judiciară mult mai înţelept şi în afara controlului politic. S-a afirmat că inspecţia judiciară nu funcţionează cum ar trebui să funcţioneze, pentru că cei care o controlează, recte judecătorii şi procurorii din cadrul CSM-ului, ar fi la rândul lor controlaţi. Păi dacă un organism colectiv poate fi controlat şi poate impieta asupra activităţii secţiei judiciare...
|