Dezbateri parlamentare

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK-S.A., a Ordonanţei Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal; PL-x 490/2019; lege ordinară.

Comisia pentru buget propune adoptarea proiectului de lege.

Vot, vă rog.

170 de voturi pentru, 34 de voturi contra, 69 de abţineri. Adoptat.

Domnul Năsui.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Claudiu-Iulius-Gavril Năsui:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu cred că putem lăsa ca acest proiect legislativ să fie votat în felul acesta, fără să nu spunem câteva lucruri, şi anume, faptul că această tranzacţie, care a primit astăzi binecuvântarea Parlamentului, prin acest vot, este cel puţin dubioasă.

Vorbim despre o tranzacţie între o bancă de stat, şi anume, EXIMBANK şi Banca Românească, care, contrar numelui ei, nu este o bancă românească, este o bancă grecească, care a încercat să se vândă în România de mai multe ori, dar nu a reuşit.

În final, a găsit un cumpărător, dar nu pe piaţa liberă, nu cineva care să-şi rişte propriii bani pentru această bancă, ci o bancă de stat. Şi deja primul steag roşu ar fi acesta.

Al doilea steag roşu pe care ar fi trebuit ca această lege şi această tranzacţie să ni-l ridice este, de ce, dacă statul român are deja o bancă care se ocupă cu retailul, şi anume, CEC BANK, de ce nu a folosit, dacă, într-adevăr, statul român şi-ar fi dorit să cumpere această bancă şi i s-a părut că este o tranzacţie bună, de ce nu a folosit CEC-ul şi a folosit EXIM BANK. Iar acum a trebuit să dea o ordonanţă de urgenţă pe care noi am aprobat-o astăzi, ca să schimbe domeniul de activitate al CEC şi totuşi să poată cumpăra această bancă.

De ce fuge toată lumea de această bancă, mai puţin EXIMBANK? De ce o bancă mică, cum este totuşi EXIMBANK, care are un portofoliu foarte mic de clienţi, deodată se extinde extraordinar în zona aceasta a retailului, cumpărând cu nişte bani pe care nu-i are, dar pe care îi împrumută, culmea, de la o bancă care are sediul la Moscova?

Toate aceste lucruri - îmi pare rău să vă spun - erau spuse şi înainte, de către fosta opoziţie. O spuneam şi o criticam împreună.

Dar această tranzacţie, deodată, după ce aţi ajuns la guvernare, unii dintre voi aţi aprobat-o şi aţi încurajat-o, iar astăzi are şi aprobarea Parlamentului.

După mine, astăzi, am făcut o mare greşeală. Statul român nu are ce căuta să cumpere el bănci străine, şi mai ales bănci greceşti, care ar trebui să se vândă la valoarea lor de piaţă, aşa cum rezultă dintr-o tranzacţie privată, cu oameni care îşi pun banii lor, nu care apelează la statul român ca să salveze acţionari greci de la potenţiale pierderi şi alte lucruri. Acest gen de tranzacţii nu ar mai trebui să se întâmple şi este trist că, după scandalul BANCOREX, în care românii, în anul 1999, şi-au pierdut o şesime din venituri doar pentru a salva BANCOREX şi doar pentru pierderile pe care le-a cauzat BANCOREX, care încă este un tun răsunător în România, încă mai avem genul acesta de tranzacţii care se întâmplă la noi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc.