Dezbateri parlamentare

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

11. Proiectul de Lege privind înfiinţarea Muzeului Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România, PL-x 356/2019, lege ordinară; procedură de urgenţă.

Comisia pentru drepturile omului propune adoptarea proiectului de lege.

Vot, vă rog.

Cu 265 de voturi pentru şi o abţinere, adoptat.

Domnul Vexler, mi se pare corect.

Domnul Silviu Vexler:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Apreciez unanimitatea cu care a fost adoptat acest proiect. (Vociferări.)

Mă voi abţine.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Vă rugăm să nu vorbiţi cu sala.

Domnul Silviu Vexler:

Astăzi se împlinesc 80 de ani de la momentul când în România a fost interzis dreptul de exercitare a religiei, pentru evreii care trăiau atunci.

Cred că este un gest istoric şi moral pe care Parlamentul României l-a făcut astăzi, şi mai ales o reparaţie corectă.

Am sesizat cu plăcere că domnul Vosganian, în discursul dumnealui de mai devreme, a subliniat un lucru frumos - construcţia acestui muzeu a fost de la început una pozitivă.

Acesta este motivul pentru care titlul muzeului porneşte cu istoria evreilor în România şi continuă cu cel mai negru moment pe care această comunitate l-a îndurat, şi anume Holocaustul.

Am văzut proiectul care a fost gândit şi discutat de la început, şi modul în care este prezentată contribuţia acestei comunităţi la dezvoltarea României, rolul pe care evreii din România l-au avut în tot ceea ce a însemnat cultură, artă, ştiinţă, în România, îşi găseşte acum cu adevărat o casă.

Îmi exprim recunoştinţa faţă de toţi liderii de grup, şi faţă de domnul Ovidiu Ganţ, care au fost de acord să fie coiniţiatori ai acestui proiect, şi faţă de domnul deputat Ibram Iusein, care întotdeauna a susţinut proiectele privind comunităţile evreieşti, deşi e turc, dar unul drag nouă, doamnei secretar general, pentru toate sfaturile acordate, şi, deşi nu pot traduce chiar punctual, domnului Adrian Solomon pentru prietenia Domniei Sale şi pentru un sfat de calm care a prins tare bine într-un moment greu, şi, nu în ultimul rând, domnului preşedinte Ciolacu, dumneavoastră, pentru onoarea cuvântului dat.

Nu ar trebui să fac acest lucru, dar o să-l fac totuşi. Sunt oameni care cândva au fost cineva şi au rămas cu gândul că sunt în continuare ceva. Nu cred că este productiv sau frumos să jigneşti indirect un coleg, pe care poate îl placi, poate nu îl placi, într-un moment care cred că este frumos şi un moment de mândrie pentru Parlament.

Vă mulţumesc tuturor pentru acest vot.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi noi vă mulţumim.

Domnul deputat Ştirbu Gigel-Sorinel.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor, domnilor,

Comunitatea Evreiască din România şi-a adus o contribuţie definitorie la modernitatea şi prosperitatea ţării noastre, iar această valoroasă contribuţie ne arată astăzi cât de important este să apărăm legăturile de solidaritate care fac convieţuirea armonioasă şi respectul faţă de celălalt.

Loialitatea Comunităţii Evreieşti faţă de România nu poate fi pusă la îndoială, iar această comunitate, alături de populaţia majoritară şi de reprezentanţii celorlalte comunităţi ale minorităţilor existente în România au făcut posibilă astăzi ceea ce noi numim Statul Naţional Unitar Român. Mărturiile şi simbolurile Comunităţii Evreieşti le putem regăsi peste tot în România. Fiecare dintre noi, cei care venim din comunităţile locale, am văzut în comunităţile de unde provenim mărturii ale existenţei comunităţilor minorităţilor naţionale.

Pentru toate acestea şi pentru multe altele care s-au spus şi se vor spune de la acest microfon, membrii Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor vor vota această iniţiativă legislativă, cu atât mai mult cu cât sunt iniţiatori, prin reprezentanţii lor.

Vă mulţumesc tare mult.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc.

Să ştiţi că aţi şi votat-o deja!

Domnul Botond.

Domnul Csoma Botond:

Doamnelor şi domnilor,

A fost absolut necesară înfiinţarea acestui muzeu, în opinia mea. Din păcate, în societatea românească, în anumite cazuri mai există o atitudine de negare a Holocaustului, atât printre maghiari, cât şi printre români.

Pentru mine, o experienţă elocventă în legătură cu această atitudine de negare a fost vizionarea filmului al cărui titlu este "Îmi este indiferent dacă vom intra în istorie ca barbari".

Acest film a fost regizat de Radu Jude, şi titlul este, de fapt, un citat din discursul lui Mihai Antonescu, fost ministru de externe al României în Guvernul condus de Ion Antonescu. Filmul spune, de fapt, povestea unei reconstituiri istorice, să zic aşa, a masacrului de la Odessa.

Stimaţi colegi,

Dacă cumva nu aţi văzut acest film, eu vi-l recomand. Spune multe despre o anumită atitudine existentă în societatea noastră.

Mulţumesc.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Bulai Iulian. Vă rog.

Domnul Iulian Bulai:

Dacă la dezbaterea pe raport am discutat despre contribuţia culturală a acestei minorităţi în cultura românească, acum, ca reprezentant al Partidului Uniunea Salvaţi România, mă voi concentra pe chestiunea de memorie, memoria ca formă de justiţie, dacă justiţia nu şi-a făcut treaba atunci când putea şi trebuia.

Această lege, votată astăzi de către parlamentari, arată o recunoaştere a implicării României în brutalităţile împotriva comunităţii evreieşti şi în săvârşirea Holocaustului în România.

De asemenea, este şi o punere în oglindă a Legii ororilor comunismului din România, votată acum trei luni, şi este normal să fie aşa, să avem o lege care tratează victimele unui regim dictatorial şi o altă lege care tratează celelalte victime.

De asemenea, această lege arată că suntem în mare întârziere cu iniţiative muzeale care în ultimii ani, în ultimii zeci de ani au apărut peste tot în lume: în Berlin, în Washington, în Budapesta. Era şi timpul României să facă aşa ceva!

Această lege este o datorie de neuitare a vieţii lor, a sufletelor care au pierit în Holocaustul din România şi este o oportunitate de a reduce din antisemitismul prezent în România la orice pas. Şi aici mă refer la profanarea cimitirului din Huşi, de dată recentă, mă refer la vandalizarea pereţilor Casei Memoriale "Elie Wiesel", de dată recentă, şi mă refer la culmea antisemitismului. Să fii iniţiatorul acestei legi, să vii şi să vorbeşti cu respect în faţa Parlamentului României, şi din sală să ţi se strige "Soroş".

Îmi cer scuze, stimate coleg, pentru acest gest total nepotrivit şi profund antisemit din partea unor colegi. Mii de scuze! Nu ar trebui să se întâmple în România aşa ceva, nu ar trebui să se întâmple în Parlamentul României niciodată, mai ales astăzi!

Acum o săptămână, împreună cu preşedintele USR, Dan Barna, vizitam Casa Memorială "Elie Wiesel"...

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Încercaţi să finalizaţi, vă rog.

Domnul Iulian Bulai:

... unde am adus un omagiu celui mai mare activist pentru dreptul la memorie a acestei comunităţi.

Voi încheia aici, nu înainte de a citi un citat pe care mi l-am scris atunci şi pe care vreau să-l împărtăşesc cu dumneavoastră: "Opusul iubirii nu este ura. Opusul speranţei nu este disperarea. Opusul sănătăţii spirituale şi al raţiunii umane sănătoase nu este nebunia. Opusul amintirii nu se cheamă uitare, ci, de fiecare dată, se cheamă indiferenţă".

Vă mulţumesc.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Solomon Adrian.

Domnul Adrian Solomon:

Shalom, în primul rând!

După un discurs puţin mai belicos, aşa, cred că ar fi bine să cerem pace. Pace vouă, pace tuturor, pace naţiunii române care, iată, după atâta timp - şi nu mai repet toate datele, sunt cel puţin 15 ani de la elaborarea raportului Comisiei "Elie Wiesel", în mandatul domnului preşedinte Ion Iliescu, în care Holocaustul a fost pentru prima oară recunoscut de noi, ca ţară, ca stat, fiind o politică criminală a statului condus de Ion Antonescu -, iată, în acest moment, când cu toţii salutăm iniţiativa domnului Silviu Vexler, trebuie să mulţumi şi noi Guvernului pentru punctul de vedere favorabil şi pentru implicarea tuturor miniştrilor responsabili. Şi am văzut dezbaterea de-a lungul verii... de a se emite şi hotărârile de Guvern subsecvente, să se găsească cea mai bună locaţie pentru acest muzeu, care să nu influenţeze cu nimic alte entităţi muzeale, să se demareze cât mai repede şi disponibilizarea de fonduri pentru construcţie, pentru celelalte chestiuni legate de muzeu în sine. Este un muzeu care ţine de istoria evreilor, dar Holocaustul, încă o dată, pentru români, înseamnă şi suferinţa romilor, suferinţa unei etnii mult prea chinuite de-a lungul istoriei noastre.

Împreună, cele două comunităţi, au dat un sacrificiu de care nu avea nevoie nimeni, doar nişte minţi bolnave care au condus la un moment dat destinele României şi ale Europei.

Sperăm ca acele vremuri să nu se mai întoarcă niciodată! (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Mulţumesc.

Domnul Vosganian Varujan.

Domnul Varujan Vosganian:

Mulţumesc foarte mult şi vreau să-i mulţumesc colegului nostru, domnul Vexler, pentru că a amintit ceea ce spusesem, legat de esenţa existenţei unui astfel de muzeu, şi cred că în acest fel noi vom arăta lumii întregi că în ceea ce priveşte comunitatea evreiască s-au petrecut şi lucruri lăudabile pentru statul român, aşa cum s-au întâmplat şi pentru alte minorităţi vitregite de istorie.

Trebuie să ştiţi, stimaţi colegi, că vestita tiradă privind Constituţia României: "Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic, sau să nu se revizuiască, dar să se schimbe pe ici, pe colo!", se referea, de fapt, la chestiunea evreiască, la ipoteza acordării sau nu a cetăţeniei române pentru evreii care locuiau în teritoriile româneşti. Faptul că până la al Doilea Război Mondial a existat în România o atât de numeroasă comunitate evreiască este şi consecinţa faptului că evreii au găsit pe teritoriul românesc un adăpost în faţa vitregiilor la care acest popor a fost în decursul veacurilor supus.

Sigur, mi-am adus aminte că şi eu am fost elevul lui Solomon Marcus, la Universitate, la cursul de analiză matematică, şi sunt convins că civilizaţia română n-ar mai fi fost aşa fără contribuţia comunităţii evreieşti.

Aş vrea să mai adaug ceva. Am văzut, chiar şi printre colegii noştri, o anumită ezitare atunci când vorbim despre Holocaust, în România. Vreau să vă invit, pe cei care încă mai aveţi un astfel de sentiment, să veniţi cu mine la Iaşi, în sediul în care a fost pe vremuri Prefectura Iaşiului, de unde au plecat trenurile morţii şi de unde a pornit calvarul unui popor întreg, doar pentru că aparţineau unei anumite etnii. Şi vreau să vă spun, cu o mângâiere sufletească, faptul că noi, la Iaşi, suntem antemergătorii acestui proiect. La Iaşi se organizează un astfel de muzeu, care vorbeşte despre contribuţia Comunităţii Evreieşti şi calvarurile pe care această comunitate le-a îndurat.

Un singur lucru vreau să adaug, în final.

Plec cu mângâierea sufletească că în faţa unei astfel de tragedii suntem cu toţii solidari. Mi-ar face deosebită plăcere ca nu în faţa trecutului şi în faţa traumelor să avem astfel de sentimente, dar şi în ceea ce priveşte viitorul nostru, pentru că, până la urmă, memoria este prima temelie pentru viitor şi mi-aş dori să avem şi un proiect comun, un proiect naţional asupra căreia solidaritatea noastră să se manifeste în acelaşi mod.

Inutil să mai spun că ALDE a votat în unanimitate pentru susţinerea acestui proiect.

Mulţumesc.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Vă mulţumesc.

Domnul Pambuccian Varujan. Vă rog.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragă Silviu, îţi mulţumesc pentru prilejul pe care mi l-ai dat, să spun lucrurile pe care vreau să le spun acum.

Noi vorbim, sigur, despre minoritatea evreiască, despre un muzeu al istoriei evreilor în România şi despre Holocaust. Dar muzeul acesta are o semnificaţie mult mai profundă pentru noi, toţi, şi mai ales în vremurile în care trăim acum, pentru că astăzi omenirea riscă să repete greşeli din trecut, altfel decât au fost ele făcute în trecut, dar greşeli absolut izomorfe.

Astăzi, sunt voci care vorbesc unele de inutilitatea principiilor etnice, altele de antagonizarea etniilor, şi, de fapt, amândouă vorbesc despre acelaşi lucru, despre suprimarea diversităţii. Şi lucrul acesta - suprimarea diversităţii - poate fi la fel de periculos în lumea de azi, aşa cum putea el să fie în lumea din anii '30, '40. Atunci omenirea l-a depăşit, cu un preţ foarte mare, şi cel mai mare preţ l-a plătit poporul evreu.

Eu sper să-l depăşim fără a plăti un asemenea preţ astăzi, doar fiind mai inteligenţi decât au fost oamenii de atunci, şi exprimându-ne natura umană fără nicio teamă, aşa cum nu au făcut-o mulţi dintre oamenii de atunci.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc.