Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.54/1998 privind admiterea cu taxă în învăţământul superior de stat pentru locurile finanţate de la bugetul de stat.

Domnul profesor Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Observaţi eficacitatea deosebită a Comisiei de învăţământ: respinge şi acest proiect de lege. Şi, poate, repetiţia e mama învăţăturii!

Deci acest Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei nr.54 pentru admitere cu taxă în învăţământului superior de stat peste locurile finanţate de la bugetul de stat este un proiect de ordoanţă care dublează altă ordonanţă.

Prin urmare, repetiţia e mama învăţăturii şi, atunci, Guvernul, în înţelepciunea sa, în ultimele luni de existenţă, ne-a trimis două ordonanţe, practic, cu aproape acelaşi conţinut. Deoarece textul, ca atare, a fost aprobat prin comisia noastră şi, în momentul de faţă, este şi promulgată legea care înglobează această ordonanţă, vă propunem, cu regret, s-o respingeţi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului plenului Camerei propunerea preşedintelui Comisiei de învăţământ de respingere a ordonanţei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Domnul Mihai Baciu (din sală):

Eu sunt împotrivă!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Iertaţi-mă, vă rog, domnule Baciu. Explicaţi-vă votul.

Domnul Anghel Stanciu:

Să explice votul grupului?!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, grupului format din el!

Domnul Mihai Baciu:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte de şedinţă,

Mulţumesc pentru că mi-aţi acordat, cu atâta generozitate, cuvântul şi...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Cuvântul pentru 1 minut, nu vă puneţi ceasul deoparte acolo.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte, dumneavoastră vorbiţi de dimineaţă.

Daţi-mi, şi mie, voie măcar 2 – 3 minute.

Vreau să mă adresez celor din sală şi poate am şansa să mă audă şi alţii.

Cu regret, mă rog, am votat împotriva respingerii şi vreau să justific. S-a argumentat aici de domnul Stanciu că trebuie s-o respingem, pentru că există o altă ordonanţă care include prevederile, îmbunătăţeşte şi, ca atare, ea nu mai are rost. Da, între limite anumite, aşa este.

În realitate, problema este mult mai complicată, domnule preşedinte şi onoraţi colegi, pentru că această ordonanţă a deschis cutia Pandorei în învăţământul universitar românesc. Şi, când spun cutia Pandorei, între relele care au ţâşnit din această cutie se află şi setea unora din învăţământul superior de stat de îmbogăţire, de acumulare şi de, să zicem aşa, însuşire, pe o cale sau alta, de bani, pentru că această ordonanţă pe care noi astăzi am respins-o, aproba, fără să pună nici o limită, suplimentarea locurilor cu taxă în învăţământul de stat.

Argumentarea, sigur, din expunerea de motive, este raţională, până la un punct şi zice aşa: aprobăm aşa ceva pentru a asigura o pregătire satisfăcătoare a studenţilor, în condiţiile în care un factor, o resursă este limitată.

Ce vreau să vă spun, onoraţi colegi, că foarte mulţi conducători din învăţământul universitar de stat, decani şi rectori, au umflat atât de mult locurile acestea cu taxă, încât asistăm astăzi la situaţia în care au 50 de locuri finanţate şi 500 cu taxă, au 100 de locuri finanţate şi 2.000 – 3.000, s-a ajuns la până de 30 – 40 de ori mai multe locuri cu taxă, decât fără taxă.

Vreau să vă spun că, dacă între anumite limite, o asemenea măsură luată de Guvernul trecut şi continuată de Guvernul acesta, propusă în 1991 am acceptat-o, o asemenea măsură are o anumită raţiune, între anumite limite, pentru că este vorba de o subfinanţare gravă, de ani de zile, a învăţământului superior. Dincolo de aceste limite, nu mai are nici o justificare, pentru că ar avea justificare, să zicem aşa, dacă învăţământul superior, dacă acele facultăţi care au înmatriculat mii de studenţi cu taxă ar avea condiţiile cerute de un învăţământ civilizat – să aibă spaţii, să aibă profesori, să aibă tot ce doriţi dumneavoastră şi mai ales ce dorim noi, cei care ştim ce se întâmplă şi cei care ştim ce trebuie în învăţământul superior, dar nu au şi nici nu vor avea multă vreme de acum înainte, aşa încât, din păcate, şi Guvernul, dar mai ales noi am fost de acord cu o asemenea măsură care nu aduce servicii calităţii învăţământului superior, ultima ordonanţă care a înghiţit-o pe aceasta, din cauza aceasta o respingem.

Aceasta, pe care o am în mână, spune aşa: se vor suplimenta locurile, mă rog, peste cele fără taxă, locurile cu taxă şi va fi propus numărul de locuri de către Senatele universitare, în funcţie de nu ştiu ce şi vor fi aprobate de minister.

Am spus Ministerul Educaţiei Naţionale, când am aprobat în comisie, după o întreagă ceartă cu Senatul, cu noi, e o istorie lungă, nu mai revin asupra ei, am spus ministerului: aveţi o putere foarte mare, vedeţi cum utilizaţi această putere, nu daţi drumul şi nu aprobaţi, la oricare venit din orice colţ al ţării şi se laudă şi se bate cu pumnul în piept că are el spaţiu nu ştiu câte şi trebuie să ia şi poate să ia mii de studenţi. Am spus ministerului. Din păcate, ministerul, sigur, nu a mai avut posibilitatea să pună piciorul în prag. Ordonanţa a venit ceva mai târziu, astfel încât astăzi, stimaţi colegi, eu trag acest semnal de alarmă, nu pentru că am putea, în acest moment, rezolva, dar pentru la anul.

Ne aflăm în această situaţie dramatică, în care facultăţi care au 50 de locuri fără taxă au 3.000 cu taxă şi închiriază spaţii de pe la crâşmă, pe la SRL-uri, pe la bistro-uri şi mai ştiu eu unde şi fac seminarii cu 150 de studenţi, adică un fel de, să zicem aşa, meciuri pe stadion. Acesta nu mai este învăţământ superior! De aceea eu mai fac o subliniere şi, sigur, am să închei, pentru că domnul preşedinte, generos, generos, dar o să-mi taie microfonul, probabil. I-am dat ideea, dar sper să n-o pună în practică. ...

Domnul Anghel Stanciu:

Două vorbe, atât!

Domnul Mihai Baciu:

Domnul Stanciu, mă rog, poate să vorbească tot timpul, acum să am şi eu posibilitatea.

Deci uite că am şi uitat ideea, pentru că mi-a tăiat microfonul.

Aşadar, este un semnal de alarmă, pentru că chestiunea este foarte serioasă, după cum la fel de serioasă este că trebuie să rezolvăm şi marasmul şi dezastrul care se petrec în învăţământul privat.

Eu, ca social-democrat autentic, spun aşa, şi aceasta e poziţia PD-ului: în învăţământul superior de stat, nici nu ar trebui să existe locuri cu taxă. Constituţia spune că învăţământul este gratuit. Spune, acolo, "potrivit legii", dar legea o facem noi şi nu trebuia să mergem până acolo. Dar, chiar dacă admitem această idee că trebuie un pic de finanţare din afară, pentru că statul nu poate să finanţeze, nu trebuie să ajungem la asemenea aberaţii.

Dacă învăţământul privat este o alternativă, şi trebuie să fie una viabilă şi dezirabilă, să ajungi acolo la un dezastru, la un marasm de ordin moral şi de ordin pedagogic şi vom face ordine. Ministerul a început...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mihai, nu e simpozion, te rog eu frumos!

Domnul Mihai Baciu:

Gata, am încheiat.

Domnule preşedinte, am tras semnalul de alarmă, sper că a fost reţinut.

Vă mulţumesc pentru generozitatea cu care sunteţi recunoscut.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Napoleon Antonescu.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Stimaţi colegi,

Nu vreau să intru în polemică cu colegul Baciu, cu atât mai mult cu cât mi-e foarte simpatic şi lucrăm bine la probleme.

Deci eu nu pot să fiu de acord cu aceasta şi am mai discutat treaba aceasta, când s-a aprobat ordonanţa cealaltă, pentru că, dacă trei sau patru universităţi de stat exagerează şi are dreptate, nu înseamnă că toate universităţile de stat fac acest lucru.

Eu vreau să vă spun că marea majoritate a universităţilor de stat nu au peste 30% studenţi cu taxă. Iau cazul şi universităţii mele, unde avem 22 sau 23% studenţi cu taxă.

Faptul că au exagerat două, trei universităţi, aceasta e de competenţa ministerului să analizeze, pentru că legea pe care am aprobat-o e corectă: spune că ministerul poate să reducă sau să stabilească numărul în funcţie de condiţiile de şcolarizare şi de respectarea standardelor Consiliului Naţional de Evaluare şi Acreditare.

Deci eu vă rog să nu rămâneţi cu impresia că în învăţământul de stat s-au transformat într-o afacere, aşa cum ar putea să reiasă din ce a spus colegul Baciu.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Drept la replică.

20 de secunde, domnule Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Nu am spus. Îmi cer scuze, dacă s-a înţeles că întreg învăţământul de stat, nici vorbă de aşa ceva, mai ales că nici nu există clienţi pentru întreg învăţământul de stat. Clienţii se duc ţintă spre câteva: Drept, Ştiinţe economice şi mai ştiu eu ce. Acolo e dezastru, nu la domnul rector Antonescu, la Ploieşti. Nu, nu am spus treaba aceasta şi nici în învăţământul tehnic.

Deci îmi cer scuze dacă s-a înţeles aşa ceva. Nu am spus aşa ceva.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Bine, domnule Baciu, noi vă mulţim foarte mult.