Dezbateri parlamentare

Domnul Bogdan Olteanu:

Propunerea legislativă pentru modificarea art.158 alin.(2) din Legea învăţământului nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter organic. Raport de respingere, din partea Comisiei pentru învăţământ.

Suntem primă Cameră sesizată.

Termen de adoptare tacită: 4 mai.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul.

Vă rog, domnule deputat Kiraly.

Domnul Kiraly Andrei-Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne, stimaţi domni deputaţi,

Iniţiativa legislativă are în vedere o altă abordare a situaţiilor speciale privind asigurarea condiţiilor de şcolarizare a copiilor din învăţământul preşcolar şi din învăţământul primar.

În Legea învăţământului, conform reglementărilor actuale, se asigură posibilităţi de derogare de la nivelul minim de preşcolari şi şcolari în situaţii speciale, în anumite zone defavorizate, prin aprobarea ministerului de resort.

Considerăm că reglementările sunt restrictive şi acoperă numai în parte prevederile art.32 din Constituţia României, prin care se asigură dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa în limba maternă.

Totodată, ele satisfac doar parţial prevederile art.5 alin.(1) din Legea învăţământului, prin care "cetăţenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ, indiferent de condiţia socială, materială, de sex, rasă, naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă."

De asemenea, potrivit art.17 alin.(1) "Ministerul Educaţiei Naţionale, inspectoratele şcolare şi autorităţile administraţiei publice locale asigură condiţiile necesare pentru ca elevii să frecventeze cursurile primare şi gimnaziale, de regulă, în localităţile în care aceştia domiciliază."

De aceea, apreciem că pe lângă zonele defavorizate, izolate datorită unor condiţii geografice, este necesar ca zonele izolate lingvistic să fie recunoscute aparţinând situaţiilor speciale. Izolarea lingvistică înseamnă că anumite comunităţi etnice trăiesc în grupuri reduse şi la distanţe semnificative de conaţionalii lor, despărţite fiind de mai multe unităţi administrativ-teritoriale.

Din aceste motive, acestor copii nu le sunt asigurate condiţii pentru instruirea în limba maternă. În consecinţă, nu mai pot fi purtători ai culturii grupului etnic respectiv.

Pentru a evita aceste situaţii, propunem să se introducă categoria "situaţii speciale şi zone izolate lingvistic" iar competenţa de a acorda asemenea derogări să revină autorităţilor publice locale, cu avizul inspectoratelor şcolare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Comisia.

Vă rog, doamna preşedinte.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art.158 alin.(2) şi se referă la situaţii speciale privind asigurarea condiţiilor de şcolarizare a copiilor din învăţământul preşcolar.

Face parte din categoria legilor organice.

Suntem primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, comisia, cu 10 voturi pentru respingere, 4 voturi împotriva respingerii şi o abţinere, propune plenului respingerea propunerii legislative, din următoarele motive: prevederile cuprinse în propunerea legislativă se regăsesc în textul Legii nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, creându-se astfel o dublă reglementare; al doilea motiv: prin introducerea unor reglementări speciale pentru zonele cu unităţi şcolare izolate lingvistic, se creează o discriminare pozitivă pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale. Domnul deputat Gvozdenovici.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vin pentru a nu ştiu câta oară din partea Grupului parlamentar al minorităţilor, pentru că noi suntem primii în situaţiile acestea de dificultate, copiii noştri se găsesc în această situaţie. Şi, înainte de a spune punctul de vedere vizavi de propunerea legislativă, dar şi vizavi de poziţia comisiei de specialitate, doresc să atrag atenţia asupra unui fenomen dramatic care se întâmplă minorităţilor naţionale, şi anume, suntem mai multe minorităţi care am avut zeci de şcoli în limba de predare maternă, am rămas ori fără şcoli total, ori cu câte o şcoală-două, simbolic.

Ajutaţi-ne, vă rugăm frumos, măcar astea care ne-au rămas puţinele să le păstrăm, şi de aceea Grupul parlamentar al minorităţilor sprijină propunerea legislativă şi nu putem fi de acord cu comisia, mai ales cu punctul acela că ar fi discriminare pozitivă. Ce este rău de a ne discrimina o dată pozitiv ca să ne păstrăm măcar ceea ce am avut şi, paradoxal, pe timpul regimului comunist al lui Ceauşescu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Andea. Şi, după aceea, domnul deputat Asztalos.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

După cum puteţi constata, o astfel de iniţiativă nu este o noutate în Camera Deputaţilor, au fost mai multe runde de discuţii pe proiecte de lege asemănătoare, unul dintre ele inclusiv aparţinând domnului Gvozdenovici, care şi-a exprimat punctul de vedere anterior. Ce aş dori să spun? Raportul comisiei în mod corect subliniază faptul că în Legea învăţământului este acoperită această posibilitate ca în situaţiile excepţionale care includ şi situaţiile de comunităţi izolate lingvistic, dar nu numai acestea, deci situaţiile excepţionale pot să beneficieze de clase cu efectiv sub cel legal.

Menţionez că efectivul maxim de elevi este stabilit din considerente de calitatea învăţământului, iar efectivul minim de elevi într-o clasă este stabilit din considerente legate de economicitatea procesului didactic.

Sunt multe situaţii în ţară în care, în localităţi izolate, nu lingvistic, localităţi izolate sunt mai puţin de 15 copii, pentru a forma o clasă.

Pentru astfel de situaţii şi pentru cele menţionate de domnul Gvozdenovici, există o procedură care s-a aplicat şi până acum, prin care Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate aproba efective reduse şi, în consecinţă, să mărească cheltuielile de şcolarizare per elev, aşa cum ne place la ora actuală, datorită descentralizării, să vorbim ca mod de finanţare a învăţământului.

Astfel încât, raportul comisiei, care spune că se creează o dublă reglementare, este corect.

Cealaltă prevedere din iniţiativa legislativă, prin care comunitatea locală decide, este ca şi când unii decid şi alţii plătesc. Deci, decide comunitatea locală, dar plăteşte sistemul de învăţământ o şcolarizare, sigur, împovărătoare într-un anume sens.

În consecinţă, noi considerăm, şi mă refer acum la Grupul parlamentar al P.S.D., că raportul comisiei, de respingere, este corect.

Vă mulţumesc.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iată că din nou ne aflăm într-o situaţie foarte ciudată, foarte interesantă. Avem în faţă o lege a învăţământului, un articol cât se poate de clar, şi avem un text care amendează acest articol; atât textul iniţial al articolului, cât şi modificarea articolului respectiv sunt interpretate aşa cum doreşte fiecare.

În comisie, colegii noştri majoritari au respins această iniţiativă legislativă, iar în raport se şi justifică, cât se poate de "clar", zic eu clar în ghilimele, fiindcă iată ce scrie aici în justificare: "prevederile cuprinse în propunerea legislativă se regăsesc în textul Legii nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, creându-se, astfel, o dublă reglementare."

Domnilor,

fals. Fals. fiindcă dacă aţi fi fost atenţi la ceea ce spunea domnul Andrei-Gheorghe Kiraly, în numele iniţiatorilor, atunci aţi fi aflat că de fapt, pe lângă termenul de izolare geografică, s-a introdus un nou concept, aşa-zisa izolare lingvistică. Iar textul articolului la care v-aţi referit şi despre care spuneţi că reglementează această situaţie, nu, nu se referă la această situaţie.

În ceea ce priveşte a doua teză a modificării, pe baza principiului subsidiarităţii şi al descentralizării, nu vi se pare corect ca într-o situaţie concretă, într-o comuniune numeric mică, decizia de a funcţiona o clasă sau o grupă de elevi sau preşcolari să fie luată la nivelul autorităţilor publice locale, în loc de minister?

Mi se pare ciudat că nu acceptaţi această idee a descentralizării, a subsidiarităţii, şi mi se pare pur şi simplu hilară a doua argumentaţie. Vă rog frumos fiţi atenţi ce scrie aici, în numele comisiei. Din păcate, sunt vicepreşedintele acestei comisii. Nu am văzut redactarea textului. "Prin introducerea unor reglementări speciale pentru zonele cu unităţi şcolare izolate lingvistic se creează o discriminare pozitivă pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale".

Păi, domnilor, într-o democraţie funcţională, a crea o discriminare pozitivă faţă de minorităţi, vi se pare o eroare? Vi se pare antidemocratic? Păi, dacă aşa stau lucrurile, ar trebui să eliminăm din Constituţia României o serie de articole care vorbesc de dreptul minorităţilor de a învăţa în limba lor maternă, de a avea instituţii proprii, că suntem egali în faţa legii ş.a.m.d.

Nu ştiu de ce a ratificat Parlamentul României convenţia-cadru a minorităţilor, fiindcă dacă privesc acest act normativ prin prisma acestei fraze, atunci a face discriminare pozitivă este o treabă foarte periculoasă.

În sinteză, ceea ce nu am reuşit în cadrul comisiei, eu totuşi vă cer înţelegerea şi o mai mare toleranţă şi empatie referitor la problematica atât de sensibilă a minorităţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna deputat Vasilescu, vă rog, şi apoi domnul deputat Călian.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă stăm să judecăm drept această lege, fără ură şi fără părtinire, şi fără să ne răstim la microfon, aşa cum s-a întâmplat acum, aici, o să ne dăm seama că în nici o ţară din lume nu putem să avem o şcoală pentru un elev.

Haideţi să ne gândim la ce costuri implică, pentru că este un elev sau doi dintr-o anumită minoritate. Şi aici nu este vorba numai de minorităţile naţionale, aici este vorba de comunităţi izolate lingvistic, şi ar putea să fie foarte bine şi români izolaţi într-o comunitate lingvistică de maghiari. Le facem o şcoală pentru doi copii?

Voci din Grupul parlamentar al U.D.M.R.:

Da!

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Eu n-am văzut o asemenea şcoală decât în Cuba. Să ştiţi că era un obiectiv turistic, unde Fidel Castro voia să arate cât de multă înţelegere are pentru comunităţile izolate, şi făcuse o şcoală pentru un copil. Dar era obiectiv turistic. Se vizita, şi dacă voiai mai lăsai şi nişte fonduri pentru dotarea şcolii respective. Obiectiv turistic, repet.

Noi ce facem? Facem şi noi, creăm obiective turistice? Haideţi să fim serioşi. De fiecare dată vin unii dintre colegii noştri cu tot felul de legi din acestea aberante. Nici nu mai ştii cum să le mai spui, şi nici nu ştii ce să mai zici, pentru că orice respingere ai face şi orice argument ai găsi, eşti imediat catalogat într-un fel.

Dar, haideţi să nu ne batem joc, până la urmă, de Parlamentul României! Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Călian, apoi domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pot să vă spun că eu personal am fost izolat lingvistic, în sensul că, în localitatea în care am studiat în clasele primare, eram 4 elevi români şi 20 de elevi maghiari. Şi totuşi am învăţat în limba română, fiind obligat să fac naveta 10 km/zi din clasa a V-a până în clasa a VIII-a, şi am făcut-o.

Acest lucru, pe cale de consecinţă, este valabil în ambele părţi, şi pentru elevii români, şi pentru elevii maghiari, în speţă.

Însă, problema legată de acest proiect de lege încalcă oarecum Constituţia. Şi de ce vă spun acest lucru? Un consiliu local nu se poate implica în chestiuni legate de învăţământ. Adică, nu poate să stabilească anumite reguli. Consiliul local poate maxim să solicite inspectoratelor şcolare şi, implicit, Ministerului Învăţământului, chestiuni legate de învăţământ.

Dar dacă amestecăm dispoziţiile consiliului local cu legile care vizează Ministerul Învăţământului, vă daţi seama ce iese, aşa cum bine spunea antevorbitorul meu!

Pe cale de consecinţă, probabil că acest proiect de lege ar fi bun în situaţia în care el ar suporta anumite modificări. Mai precis, consiliul local poate maxim să ceară; nu poate să decidă, iar Inspectoratul să dea doar un aviz, pe care îl ştiţi cu toţii că este un aviz consultativ.

Aşadar, poate un alt proiect de lege mult mai bine gândit ar avea sorţi de izbândă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Anghel Stanciu, aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Această idee pe care distinşii noştri colegi din comisie au avansat-o, împreună cu domnul Andrei-Gheorghe Kiraly, pe care l-am felicitat anterior, demonstrează cât de actuală este zicerea românească: "Şi drumul spre iad este pavat cu bune intenţii".

Aici noi nu discutăm prin acest amendament drepturile minorităţilor, pentru că este o chestiune care poate funcţiona foarte bine şi la copiii români, care se pot găsi izolaţi lingvistic într-o anumită comunitate.

Deci, prima chestiune pe care vreau s-o înţelegeţi este că nu ne referim la cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, ci ne referim la toţi copiii care se pot găsi într-o astfel de situaţie.

A doua chestiune: tendinţa pe care noi am materializat-o, comisia, şi pe care dumneavoastră aţi aprobat-o prin vot, este aceea de a încerca, cel puţin de la un anumit nivel, să dăm şanse egale copiilor, adică să meargă cu acele autobuze şcolare ş.a.m.d., prin comasarea şcolilor, într-o şcoală în care să aibă profesori calificaţi, să aibă condiţii igienico-sanitare adecvate.

Deci, regula pe care noi am impus-o este aceasta: să ducem copiii în zonele respective, la şcoala din centru, sau cum vreţi să-i spuneţi, cu mijloace de transport, s-au cumpărat încă o dată două sute şi ceva de microbuze, pentru a asigura egalitatea de şanse.

Bineînţeles că legiuitorul, de fapt tot noi, am introdus în Legea nr.84, ca o chestiune de excepţie, posibilitatea să funcţioneze şi clase paralele, da, să funcţioneze şi comasat, şi cu un număr mic de elevi. Dar am introdus aceasta ca o excepţie şi, evident, am impus-o de la centru, de la nivelul ministerului.

Colegul nostru spunea: "Venim cu principiul subsididarităţii, care funcţionează". Eu vă spun că este posibil ca acest principiu al subsidiarităţii, în acest caz, să nu funcţioneze. Adică, 3 - 4 copii găsiţi într-o comunitate, nu totdeauna aceia s-ar putea, la nivelul comunităţii locale, să fie de acord.

Pe când dincoace, la nivel central, domnul deputat Radan - şi îi spun numele pentru că ştiu sigur că a obţinut astfel de clase -, să le spunem, în zona pe care domnia sa o acoperă de la doamna ministru Andronescu, şi a fost de fapt şi un obiect de lucru al colegilor noştri aparţinând minorităţilor naţionale, să discute cu ministerul, să cadă, acolo unde efectiv este cazul, şi nu să spunem, să facem un loc de muncă artificial pentru cineva, în loc să ne uităm la copil, deşi a obţinut lucru. Textul de lege funcţionează, a funcţionat, şi cred că a-l duce acum la nivelul comunităţii locale, şi într-o chestiune de excepţie a face o regulă este în dezavantajul copilului, şi nu în avantajul lui.

Ca atare, acestea au fost de fapt motivele pentru care noi, în comisie, am respins. Treaba cu discriminarea pozitivă, probabil că s-a strecurat cumva, dar nu mi-aduc aminte ca în comisie să se fi ridicat astfel de puncte de vedere.

De aceea, stimaţi colegi, trebuie să ne gândim la copil, pe de o parte, la şansele egale pe care i le dăm şi, evident, acolo unde este cazul, prin excepţie, să facem aceste clase care, repet, sunt permise de lege.

A veni acum şi a face regula ca 3 elevi să fie minimum pentru aceste clase la dispoziţia locală, introducem subiectivism, şi de multe ori acest subiectivism nu se reflectă în avantajele copilului, ci în avantajele celui care trebuie să se ocupe de acei 3 copii.

Este deci momentul să decidem: ori mergem pe linia pe care am început, şanse egale, prin comasări la anumite niveluri, repet, şi în anumite zone geografice sau lingvistice, sau lăsăm să funcţioneze această regulă generală şi acceptăm excepţiile.

Noi, Grupul parlamentar al P.S.D., mergem pe ceea ce reprezintă trend, egalitate de şanse, dar şi tratarea diferenţiată, prin excepţie, de la nivel central, cu fondurile adecvate pentru copiii care sunt izolaţi geografic, sau, dacă vreţi, şi izolaţi lingvistic.

Sper că votul dumneavoastră va fi favorabil continuităţii şi respectiv cazurilor de excepţie rezolvate prin fondurile alocate la nivel central.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Merka, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ideea de bază ca discriminare pozitivă s-a discutat ani de-a rândul şi, bineînţeles, ştim că nu este chiar principiul acestei modificări care s-a adus. Din câte ştim, acestei idei de a da posibilitatea ca, comunitatea locală să vină cu o propunere, pentru că ştim foarte bine, comunitatea locală sprijină financiar orice instituţie din mediul rural şi urban, iar ministerul sprijină cu partea umană şi materială procesul de învăţământ.

Ştim foarte bine că toată lumea tinde să sprijine minorităţile dintr-o zonă sau din alta. Nu se defineşte ce minoritate este sprijinită, pentru că nu se ştie exact definiţia unei minorităţi într-o zonă cu o majoritate diferită de cea preponderentă într-o ţară, dar consider că noi, ca şi stat român, am dat dovadă de multă clemenţă.

În acest sens, vreau să vă întreb: în cazul în care o comunitate, oricare ar fi ea, mică sau mare, în momentul în care într-o zonă există, cum s-a spus, o posibilitate de minimum 3 elevi să funcţioneze cu această şcoală, cu această instituţie, nu prea văd cum am putea să facem chiar atât de mari reduceri la bugetul de stat.

Şi aşa viaţa ne-a demonstrat că în timp comunităţile mici se restrâng, şi-şi restrâng activitatea. Dar atât timp cât mai există un gram de speranţă ca să rămână posibilitatea acelui elev să studieze în limba lui maternă sau în limba pe care o doreşte, cred că această clemenţă ar trebui să fie din partea fiecărui coleg deputat sau senator.

În acest sens, să dăm posibilitatea atât comunităţii locale, cât şi elevului să studieze, chiar dacă uneori, poate în unele state există acel învăţământ, poate chiar la distanţă sau poate cu minim de elevi. Bineînţeles, numărul minim este discutabil. Dar, gândiţi-vă, să facem acum o reducere de costuri tocmai pe elevi, şi se referă doar la gradul primar. Este destul de dureros în acest caz. Putem să luăm şi putem să negociem bineînţeles, cum s-a şi demonstrat şi la bugetele anterioare, sume mici, mai mari, enorme sau minime, dar aceste sume care se discută pentru elevi, eu totuşi spun că este discutabilă problema, ca şi idee. Şi în ultimul caz, totuşi sprijinim şi profesorii. Reducerea numărului de profesori, ştiţi foarte bine că este o etapă dureroasă în sistemul nostru, care va fi şi care urmează.

Descentralizarea poate, în acest sens, ne va ajuta totuşi. Dacă bugetele locale vor putea să asigure funcţionarea în bune condiţii a acestor şcoli, daţi posibilitatea, vă rog frumos, ca aceşti elevi şi aceste şcoli să funcţioneze.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, în încheierea lucrărilor... comisia, doamna deputat, doriţi să mai interveniţi?

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Cred că se impun nişte concluzii, pentru că stau şi mă minunez că mai există în Parlamentul României persoane care nu ştiu cine finanţează învăţământul şi unităţile şcolare. Pentru mine este o surpriză. Sper să nu fie prea mulţi copii.

Deci, este foarte simplu: avem reglementare pentru aşa ceva. Cine este interesat dintre minorităţi poate să meargă la domnul Radan, să îi explice exact cum a făcut domnia sa pentru minoritatea pe care o reprezintă în Parlament.

2. Este mult mai simplă soluţia care s-a găsit până acum: să se ia cu un microbuz copiii şi să se transporte dintr-o şcoală în alta, nu să ţinem să folosim zeci de milioane, sute de milioane pentru întreţinerea unei şcoli pentru un copil sau doi, decât dacă vrem să transformăm, ca în Cuba, în muzeu şcoala respectivă.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Gvozdenovici, apoi domnul deputat Asztalos.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Cu mare părere de rău, trebuie să constat că totuşi, din partea majorităţii sau a unei părţi a majorităţii nu există deloc înţelegere pentru această problemă a noastră.

Vreau să pun o întrebare numai: dacă există, şi cazul acesta este cel mai des la minorităţile mici, o singură şcoală cu predare în limba maternă într-un judeţ, şi noi, din cauza numărului mic de elevi, o desfiinţăm, unde se duc şi unde învaţă elevii aceştia în limba maternă?

Domnilor,

noi dorim şi noi o garanţie mică, că am venit mai demult cu o propunere legislativă, să fie garantată clasa sau şcoala cu minimum 3 elevi. Mi-aţi zis că nu-i bine. Îi îngrădim pe ăia care sunt unul sau doi în şcoală. Aşa ne-aţi explicat, şi aţi respins această propunere.

Acum, măcar permiteţi, că dacă există această excepţie geografică, să existe şi această excepţie lingvistică, pentru că ne creează măcar un minimum de speranţă că ne vom păstra măcar puţinul ăla care ne-a mai rămas.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Asztalos.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Antevorbitorii spuneau că trebuie să dai şanse egale pentru fiecare copil, indiferent de etnie. De aceea, există programe în cadrul ministerului: programul microbuzelor, programul campusurilor ş.a.m.d.

Dar, stimaţi colegi, aici se vorbeşte despre acei copii din clasele I - IV, în special, care în cazul acestei izolări lingvistice ar fi nevoiţi să stea pe marginea drumului şi să facă naveta de 25 - 30 km. Şi vă întreb: în calitate de părinte, oare, pentru acest copilaş fragil, ce este mai important, apropierea de părinte sau de a face naveta?

Având în vedere faptul că părerile sunt destul de împărţite - vedeţi dumneavoastră, foarte mulţi spun, da, fără ezitare, trebuie să respingem - dar din câte aţi auzit, în afară de mine mai sunt colegi care pledează pentru altceva. Şi pentru a ieşi din acest impas, eu - în calitate de vicepreşedinte - v-aş ruga să retrimiteţi proiectul de lege la comisie, şi eventual acolo să mai discutăm colegial, pe probleme punctuale, fiindcă aici este vorba despre probleme punctuale. Nu sunt probleme generale, însă aceste probleme punctuale de foarte multe ori nu se rezolvă, nu-şi găsesc rezolvarea în comunitatea respectivă.

Şi acest act normativ ar fi o garanţie pentru rezolvarea acestor situaţii destul de izolate, dar existente.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii, avem totuşi o propunere de procedură, pe care o voi supune votului dumneavoastră.

Doriţi să luaţi cuvântul pe propunerea de retrimitere? Vă rog, doamna preşedintă, aveţi cuvântul.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Ştim ce se urmăreşte: să treacă tacit această lege, pentru că ştim şi noi cum va lucra Parlamentul până pe data de 4 mai, când acest proiect de lege trece tacit.

Din partea comisiei nu suntem de acord ca să ne-o retrimiteţi la comisie. Votul a fost covârşitor în cadrul comisiei şi nu are absolut niciun rost ca să revenim, cu atât mai mult cu cât se specifică foarte clar în raport că există reglementare, avem reglementare pentru ceea ce se cere, oameni buni, avem lege.

Pentru ce mai forţăm nota?

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Mircovici, aveţi cuvântul.

Domnul Niculae Mircovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Poate că n-aş fi luat cuvântul, pentru că o serie de argumente au fost prezentate de colegii mei, şi sigur că este puţin probabil, ca inclusiv datorită faptului că suntem minoritari, să putem să avem un câştig de cauză vizavi de o astfel de problemă, deşi ea stă la baza inegalităţii de şanse între doi copii, şi mă refer la copii din clasele I - IV, care sunt puşi în situaţia să înceapă să înveţe aritmetica şi celelalte lucruri care se fac în clasa I, a II-a, a III-a şi a IV-a într-o limbă pe care nu au vorbit-o niciodată în familie şi probabil că datorită izolării lingvistice nici nu o cunosc.

Sigur că posibilităţile lor ar fi mai mari, începând cu clasa a V-a şi mai încolo, şi este mai puţin probabil ca noi să ne punem problema să înveţe mai departe în limba minorităţii respective.

Dar cel puţin primele elemente, este mult mai uşor pentru copil să le perceapă şi să le înţeleagă în singura limbă pe care o vorbeşte în momentul în care este copil.

Din punctul ăsta de vedere, cred că motivaţia că vom crea o inegalitate de şanse nu stă în picioare, şi sunt convins că domnul profesor s-a referit la inegalitatea de şanse pe care o aveau într-o perspectivă mai mare, şi nu numai la momentul acesta, al primelor ore de şcoală pe care le face copilul respectiv.

Al doilea element pe care vi l-aş supune atenţiei, este acela că ni s-a dat exemplul cu minoritatea croată, care este grupată într-o anumită zonă. Dar vreau să vă spun un element paradoxal: recensământul din 2002 ne-a dovedit că minoritatea bulgară, prin cifrele sale, în proporţie de şapte optimi se găseşte în Banat, iar în Dobrogea, de-a lungul Dunării, în alte zone în care au existat minoritari bulgari aceştia nu mai există. În Mehedinţi sunt 4, în alte judeţe limitrofe frontierei sunt înregistraţi câte 8 - 10 - 12 minoritari bulgari.

Sigur că n-are nicio legătură cu realitatea, expresie fiind şi faptul că 3.500 de votanţi votează 20.000 la vot. Dar, ceea ce m-a făcut să vin la acest microfon, este respectul pe care îl acordă doamna preşedintă a Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, acestei propuneri, acestei iniţiative legislative. N-am crezut niciodată că modificarea a două articole în Legea Învăţământului este mai importantă decât cele 5 proiecte de lege din pachetul privind siguranţa naţională a României, care tot în această Cameră, şi tot cu înţelegerea unora sau a altora, au trecut fără a fi discutate şi dezbătute, prin aprobare tacită la Senat.

Vă mulţumesc pentru aprecierea pe care aţi făcut-o acestei propuneri legislative. Este cel puţin egală, datorită temei pe care dumneavoastră aţi exprimat-o, cu pachetul de legi privind siguranţa naţională a României.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi, aparţinând diferitelor minorităţi naţionale, prezenţi în Parlament.

Votul nostru va fi clar împotriva trimiterii la comisie.

Vreau să fim de acord cu toţii că în România, spre deosebire poate de alte ţări ale Uniunii Europene, copiii de altă naţionalitate decât cea română au dreptul, şi în fapt se realizează instrucţia şi educaţia lor în limba maternă.

Deci, legile pe care le avem permit instrucţia şi educaţia la toate nivelurile, ca să fim odată pentru totdeauna înţeleşi.

Referitor la subiectul pus în discuţie, pot funcţiona clase, aşa cum ştiţi foarte bine, cu un număr redus de elevi, inclusiv 3 elevi.

Problema care se pune aici, s-o spunem clar: vreţi ca dintr-o excepţie să faceţi o regulă; şi fiecare caz în parte se analizează şi se dispune. Vreţi la nivelul comunităţii locale. Noi vă spunem că la nivelul comunităţii locale s-ar putea să întâmpinaţi mai multe dificultăţi decât la nivel central, datorită unor anumite mentalităţi, nu intrăm în detalii, care pot fi şi de la minoritari care sunt majoritari într-o zonă, către românii minoritari, şi invers.

De aceea, spunem că nu se referă la o anumită etnie. Nu are sens să centrăm pe interesul fiecăruia dintre noi. Este clar că sunt şi alte interese.

De aceea, să centrăm pe elev, şi cazurile de excepţie să le lăsăm excepţii, şi nu să facem regulă, din care noi să acordăm unora sau altora un salariu sau o funcţie.

De aceea, domnule preşedinte, sunt de acord cu ce a spus domnul Asztalos, să supunem la vot trimiterea sau nu la comisie. Cu cele două precizări: în România, dreptul de a învăţa în limba maternă este asigurat la toate nivelurile şi sper să nu mai vină cineva să spună că nu şi, doi, cazurile de excepţie sunt tratate cu foarte multă deferenţă şi nu a venit nimeni dintre colegii noştri minoritari să spună, din 1992, de când sunt în Parlament, până acum, că nu a funcţionat o clasă cu 3-4 elevi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Moisoiu, domnul deputat Cristian Rădulescu, domnul deputat Gvozdenovici.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să subliniez o idee care nu s-a înţeles sau n-a vrut să fie înţeleasă, pentru că, de fapt, în clipa de faţă, problema aceasta este rezolvată. Situaţii de sub efectiv, cu 3 elevi, se pot aproba de către inspectoratul şcolar, cu avizul Ministerului Educaţiei şi sunt rezolvate asemenea situaţii. Deci, nu numai în cazul minorităţii croate, cum s-a spus aici, şi români, eu cunosc situaţii de acest gen când cazul acesta s-a rezolvat.

Ceea ce trebuie să urmărim şi ceea ce s-a urmărit până acum în dezbaterile noastre a fost calitatea învăţământului, faptul că învăţământul se concentrează pe şcoala de centru, faptul că se face cu cadre calificate. Iar minorităţile nu au de ce să se sperie, pentru că cadrele calificate sunt cadrele lor calificate, nu o să vină învăţătorul sau educatoarea româncă, care nu ştie limba respectivă, să ţină ore, tot cineva pregătit în acelaşi domeniu le va ţine.

Pe de altă parte, din punct de vedere calitativ, al condiţiilor în care se realizează aceasta, de asemenea, avem toate speranţele de mai bine, în momentul când învăţământul este centrat într-o şcoală de centru, în condiţiile în care transporturile sunt asigurate.

Şi încă ceva, este vorba, pentru că s-a ridicat aici o problemă, problema legată de drepturile autorităţii locale. Sigur că da, autoritatea locală are nişte drepturi, pentru că ea finanţează aceste şcoli, din punct de vedere al clădirii, din punct de vedere al utilităţilor, dar atât. Păi, nu putem ca această administraţie locală, primăria locală, să vină şi să aibă un cuvânt mai mare de spus decât însuşi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. De aceea nu putem să punem între cele două un semn de egalitate, este mare diferenţă între un consiliu local, dintr-un anumit sat sau comună, şi, în acelaşi timp, Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Deci, subliniez şi, cu aceasta, închei, în clipa de faţă, problema este rezolvată sub toate aspectele, cu toată bunăvoinţa, deci, nu avem ce să mai discutăm în acest caz.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Cristian Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimaţi colegi,

Dezbaterile pe această temă sunt foarte îndelungate şi ascuţite, fiindcă este vorba de lucruri foarte delicate aici. Un lucru delicat este dreptul la educaţie, este un drept fundamental. O altă temă importantă este descentralizarea, pe care, în aceste zile, după admiterea noastră în Europa, o dezbatem cu atât mai fierbinte. Pe de altă parte, este vorba de minorităţi şi când e vorba de minorităţi şi de drepturile minorităţilor, trebuie să fim extrem de atenţi. Când toate aceste trei teme se întâlnesc, în iniţiativa de faţă, lucrurile sigur că devin delicate.

Cred că atunci când este vorba de astfel de lucruri delicate, cum este educaţia şi, în cazul de faţă, discuţia este dusă către minorităţi, deşi noi susţinem fierbinte descentralizarea, cred că sunt anumite chestiuni care nu pot fi lăsate la îndemâna subiectivismelor şi umorilor, care există, din păcate, uneori, în conducerea administraţiei locale. Sunt chestiuni care trebuie să fie rezolvate conform normelor şi experienţei europene şi să fie asumate ca politică de stat. Şi dacă există deja principii statuate în momentul de faţă de politica de stat pe educaţie în această privinţă, să le lăsăm acolo unde sunt.

Nu-i dăm dreptate întotdeauna doamnei preşedintă a comisiei de profil, de exemplu, dânsa spunea că e un lucru foarte bun cu microbuzele ş.a.m.d., care ar rezolva o parte din problemele care se pun acum în discuţie. Dar, tot în comisia dânsei, a fost respins un amendament venit din partea unor deputaţi P.D., care prevedea şi obligativitatea ca în bugetul de stat să fie cuprinşi şi banii pentru carburanţi, de exemplu, că aceste microbuze au venit, dar nu au piese, nu au carburanţi ş.a.m.d. şi, în momentul de faţă, nu toate funcţionează. Acest amendament a fost respins.

Revenind la discuţia de la care pornisem, însă, în această privinţă, cred că are dreptate, sunt lucruri prea gingaşe ca, la un moment dat, să depindă de nu ştiu ce primar, din nu ştiu ce comună sau oraş, care are el o problemă şi o luptă veche cu nu ştiu care minoritate. Şi atunci, noi nu o să fim de acord cu retrimiterea la comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Gvozdenovici.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Îmi pare rău că revin încă o dată la microfon, doresc să subliniez că în mai multe rânduri, în O.S.C. şi în Uniunea Interparlamentară am vorbit despre problematica minorităţilor din România şi despre soluţii şi exemple pozitive ale ţării noastre, dar nu pot să fiu de acord cu domnul Anghel Stanciu, pe care îl respect în mod deosebit, când spune şi afirmă că: "spre deosebire de restul Europei, în România se învaţă". Doresc să subliniez că se învaţă în foarte multe ţări din Europa şi nu am descoperit numai noi America, deci, se învaţă şi în altă parte, în mod sigur, şi pot să dau exemplu.

Nu cerem pentru un elev, şcoală sau clasă, dar pot să dau exemplu Danemarca, unde şalupa, în fiecare dimineaţă, cară un elev de la o insulă la cealaltă. Dar noi nu trăim în insulele Danemarcei, dar suntem nişte mici insule în România, minorităţile mai mici. Şi trebuie găsită o soluţie, soluţie nu este numai aceasta, care este acum în lege, ci trebuie găsită o garanţie, oricât de mică, nu pentru a înfiinţa altceva, a crea altceva, a aduce alte cheltuieli ş.a.m.d., ci a găsi o garanţie mică, ca să ne păstrăm ceea ce am avut.

Domnilor, doresc să subliniez, de 300 de ani avem, mai multe minorităţi, şcoli în limba maternă, sub o formă sau alta, le-am păstrat până astăzi. Ni s-au decimat! Asta este puţin zis, ni s-au decimat!

Atunci, vă rog să ne înţelegeţi, din acest punct de vedere, şi să găsim o modalitate de a păstra măcar ceea ce avem, de a conserva ceea ce ne-a rămas, nici 2-3% nu ne-a rămas din ceea ce am avut. Aceasta este rugămintea şi acesta este apelul nostru.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Supun întâi votului propunerea de retrimitere la comisie, care e o propunere procedurală, şi, după aceea, dacă doriţi, putem relua dezbaterile pe fondul acestei...

Voci din sală:

Nu o mai reluăm!

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu pot să împiedic nicio intervenţie, suntem în procedură normală.

Deci, supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Cine este pentru retrimitere la comisie? Vă rog să votaţi. Vă rog să număraţi. Număr eu, că lipseşte domnul secretar. 37 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 50.

Abţineri? Număraţi abţinerile, vă rog frumos. 3 abţineri.

S-a respins propunerea de retrimitere la comisie.

Dacă mai există intervenţii la dezbateri generale? Mai era domnul Merka.

Mai există intervenţii? Că vă promit că închid lista.

Mai e vreo intervenţie la dezbateri generale? Nu mai e.

Atunci, după această intervenţie, rămâne la vot final.

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vroiam să fac doar o precizare, ce a spus distinsul nostru coleg şi domnul profesor Stanciu e adevărat, bineînţeles, minorităţile nu se pot plânge de sprijinul întregului Parlament şi al întregii societăţi civile pentru drepturile lor. Dar, cum s-a remarcat şi adineaori, ideea de finanţare a fost înţeleasă de acei doi colegi din acest partid în sensuri diferite.

Deci, în acest sens doream şi eu să cer retrimiterea la comisie, pentru că, poate, într-o modalitate sau în alta, reuşim să ne facem înţeleşi. Bineînţeles, e o modalitate de exprimare şi de vot. Asta doream.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Am finalizat dezbaterile generale. Propunerea, fiind de respingere, rămâne la vot final.