|
Domnul Sergiu Andon: Mulţumesc, domnule preşedinte. De data aceasta vin în faţa dumneavoastră cu o problemă puţin mai spinoasă. Este vorba de reexaminarea art.9 din Legea contenciosului administrativ, după ce a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr.660/2007. La data la care noi am examinat, nu demult, comisia a fost sesizată cu cererea de reexaminare la data de 3 septembrie; a introdus-o în proxima şedinţă, 11 septembrie, în 3 septembrie nefiind zi de comisie, cu ocazia reexaminării constatând, nici nu puteam altfel, neconstituţionalitatea textului, am încercat să avem o poziţie, să-i spunem aşa, constructivă, şi să venim în faţa dumneavoastră cu o propunere de ameliorare a textului art.9, care avea o şansă de a fi declarat constituţional. Onest vorbind, nu-i o diferenţă mare între cele două texte, şi disputa între legiuitorul care a adoptat Legea contenciosului administrativ, acest articol, şi judecătorii constituţionali, este o deosebire, să zicem aşa, de viziune de adoptare, fie în sensul - zice legiuitorul constituţional - accesibilităţii mai mari la justiţie, respectiv al posibilităţii cetăţeanului să adreseze excepţia de neconstituţionalitate indirect, prin intermediul instanţei de drept administrativ. Judecătorul constituţional contraargumentează cu o serie de principii, dintre care două sunt mai importante, şi anume: unu, că excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni propriu-zise, unei acţiuni principale. Este o chestiune prejudicială care se poate ridica numai în cazul existenţei unui proces cu alt obiect. Iar a două obiecţie a Curţii ţine de această competenţă constituţională exclusivă pe care o are, şi pe care vrea s-o păstreze, în sensul de a fi sesizată nemijlocit, decât cu condiţia aceasta, a existenţei unui litigiu anterior. Noi am făcut propunerea din dorinţa de a nu avea o atitudine pasivistă, şi, pe de altă parte, gândindu-ne că s-ar putea în timp să se schimbe filosofia constituţională despre rolul Curţii, şi să ajungem ca în alte ţări, unde şi excepţiile de neconstituţionalitate se ridică în faţa instanţelor obişnuite, de un anume grad. Ce s-a întâmplat? Aşa fiind, noi am anexat raportului un amendament, şi raportul pe care sunt obligat să-l susţin, că acesta este mandatul comisiei, este raport de adoptare a acestei modificări propuse la art.9, în regim de lege organică, deci a modificat textul art.9 şi făcându-l, în opinia noastră, constituţional. Ce s-a întâmplat între timp? Scuzaţi-mă, că v-am reţinut atenţia mai mult. S-a întâmplat că termenul de abrogare a expirat între momentul discutării de comisie şi acest moment. Sunt cele 45 de zile prevăzute de Constituţie în care un text declarat neconstituţional, dacă nu este modificat, nu mai există. Deci, în momentul de faţă textul nu mai există, şi poziţia noastră a fi poziţia unui legiuitor care, independent de decizia Curţii, îmbunătăţeşte o lege. Dacă aceasta rămâne singura motivare, opinia mea personală, dacă-mi permiteţi acum s-o exprim, este aceea că dacă este să îmbunătăţim Legea contenciosului administrativ, mai bine s-o facem aşezat, global, unitar, pe mai multe texte dacă va fi necesar, şi să nu venim cu o mică modificare mai mult de formulare, care poate rezista sau nu poate rezista, şi care se abate de la dezideratul pe care ni-l propunem, să asigurăm o anumită stabilitate legislativă. Aşadar, în calitate de preşedinte al comisiei susţin raportul, pentru că acesta este mandatul, dar în calitate de deputat, dacă îmi permiteţi, propun constatarea faptului că textul a fost abrogat şi respingerea, bineînţeles, proiectului de lege, pentru că textul între timp a devenit abrogat prin efectul constituţional al trecerii timpului de la decizia Curţii. Mulţumesc.
|