Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 3 abţineri.

Deci, cu 189 voturi pentru, 32 împotrivă şi 3 abţineri proiectul legii a fost aprobat. Domnul Haşotti, urmează domnul Boc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc. O foarte scurtă declaraţie.

Doamnelor, domnilor colegi,

Am votat împotriva acestei legi, de altfel, la dezbaterea ei am arătat poziţia noastră. Noi credem că această lege este de-a dreptul o lege fără sens. Din fericire, este atât de stupidă încât nu poate fi aplicată şi neputând fi aplicată nu va produce nici un rău.

Aş mai vrea să vă spun că dacă un român de acum 100 de ani s-ar uita la televizor, la un jurnal de ştiri, să spunem, ar înţelege şi nu ar înţelege despre ce este vorba acolo. Multe chestiuni nu le-ar înţelege de-a dreptul, pentru că limba română este o limbă cu foarte multe neologisme. În ciuda acestui fapt, limba română a rămas la fel de latină, morfologia şi sintaxa ei nu s-au schimbat cu toate că în ea au pătruns, cum este şi firesc, o serie întreagă de neologisme.

În sfârşit, aş mai vrea să vă spun ca o dovadă că această lege este lipsită de sens, faptul că, dacă ar fi să interpretăm corect această lege, dacă nu mă înşel art.6, România nu ar fi fost invitată să adere la NATO, ci ar fi fost invitată să adere la OTAN. De ce? Pentru că NATO este abrevierea din engleză de la North Atlantic Treaty Organization, este abrevierea de la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. Conform legii pe care aţi votat-o, prescurtat NATO, noi trebuie să spunem OTAN şi este, dacă nu mă înşel, art.6. Am vrut să vă dau un singur exemplu ca să vedeţi cât de ridicolă, cât de stupidă este această lege.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim, domnule Haşotti. Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Partidul Democrat a votat împotriva acestui proiect de lege pentru mai multe considerente, dintre care o să enumăr doar câteva.

În primul rând, limba română nu se apără prin lege, ci se apără prin şcoală, prin educaţie.

Doi. Limba română s-a apărat singură de-a lungul secolelor de alte limbi şi, în consecinţă, limba este un organism viu care nu are nevoie de mecanisme pentru a o apăra, pentru că ea are în interior mecanismele necesare pentru a se proteja. Au mai existat încercări în istorie de a impune legi sau acţiuni precum cea solicitată de domnul Pruteanu, să amintesc doar paşoptiştii sau latiniştii şi puriştii. Toate au fost sortite eşecului.

Trei. Această lege, din punct de vedere juridic, este un exemplu de manual cum să nu faci o lege şi mă refer la două lucruri aici. În primul rând, expunerea de motive, care este formată din 7 rânduri, nu conţine nici un fel de precizare cu privire la implicaţiile în viaţa practică a acestei legi. Deci, este pentru prima dată probabil în Parlamentul României când avem de a face cu o lege a cărei interpretare se realizează prin ziare sau la televiziune şi nu printr-o discuţie în plenul Parlamentului. Nici acum autorul nu a reuşit să ne convingă sau să ne lămurească la ce se aplică această lege: doar la reclamele publicitare, la orice mesaj publicitar. Nici domnia sa încă nu stăpâneşte foarte bine acest mecanism şi mă gândesc atunci în practică ce se va întâmpla când va fi pusă ea să fie aplicată?

O lege, aşa cum spune Convenţia Europeană, trebuie să fie previzibilă, din start să înţelegem ce urmăreşte, cum se aplică şi cum se sancţionează.

În al patrulea rând, această lege este inaplicabilă. Degeaba o adoptăm, doamnelor şi domnilor, pentru că nu va putea fi utilizată în practică, nu văd cum va putea fi constituită acea poliţie a limbii, nu văd acei agenţi constatatori care vor trebui să stea tot timpul cu căştile la urechi şi în momentul în care vor sesiza un dezacord la radio, în Parlament, în orice altă instituţie publică unde se foloseşte limba română să sesizeze imediat, să adreseze un avertisment, după care, dacă avertismentul nu este luat în seamă, să vină să aplice o amendă de la 1 la 10 milioane. Cum se va realiza, doamnelor şi domnilor? Nu îmi dau seama. Probabil că va trebui să transformăm ţara în agenţi constatatori ai limbii române. Numai aşa probabil vom reuşi să facem, să înlocuim vechea poliţie politică cu actuala poliţie a limbii propusă de domnul Pruteanu. Iată de ce Partidul Democrat a votat împotrivă.

Şi în ultimul rând, domnul Pruteanu făcea referire la cetăţenii cinstiţi, oneşti, care ar trebui să înţeleagă şi ei ce se întâmplă în stradă.

Ne întrebăm şi punem o întrebare, de data aceasta retorică, domnia sa nefiind prezent, de ce ar fi capabili aceşti cetăţeni ai României să înţeleagă şi să asimileze termeni precum: fast food, summit, nonstop, de vreme ce au înţeles şi au asimilat cuvinte ca: sandvici, speaker, blugi, barman, geacă, pulover, pentru a ne referi doar la câteva, şi în lipsa unei prevederi legislative, în lipsa Legii domnului Pruteanu.

Iată că s-a putut, iată că limba română a avut acest mecanism interior de a se autoproteja şi de a asimila ceea ce consideră că trebuie să fie asimilat.

Partidul Democrat va utiliza toate mijloacele constituţionale şi parlamentare pentru a nu ne face de râs şi a nu avea o lege inaplicabilă şi, în acest sens, va solicita preşedintelui României, la fel cum a făcut-o de mai multe ori domnia sa, să retrimită această lege Parlamentului spre reexaminare, în vederea unei alte aprofundări a acestei legi şi, în consecinţă, să ajungem la concluzia necesităţii respingerii acesteia. Numai aşa probabil vom putea să împiedicăm apariţia unei legi care nu ne face cinste. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Boc. Domnul Ştefan Cazimir un minut.

Domnul Ştefan Cazimir:

După lupte seculare, care s-au întins pe două legislaturi, iată visul nostru realizat: legea limbii române a fost, în fine, adoptată. Este un moment sărbătoresc pentru Camera Deputaţilor, care a izbutit, după lungi strădanii, finalizarea laboriosului proces. Este, totodată, o premieră legislativă şi un legitim izvor de mândrie: pentru prima oară statuăm printr-o lege obligaţia respectării unor legi anterioare. Vom vota desigur, în viitorul apropiat, un nou act normativ privind obligaţia de a respecta legea adoptată astăzi. Sistemul legislativ în ansamblu va dobândi astfel mai multă coerenţă, iar aplicarea legilor - mai multă stricteţe.

Adoptarea legii de astăzi este o lecţie aspră, dar nu mai puţin meritată, pentru adversarii şi sabotorii ei: pentru vocile ostile din rândul opoziţiei, pentru refractarii din rândul majorităţii, pentru toţi aceia care şi-au dovedit pe parcurs lipsa de inteligenţă, lipsa de clarviziune şi, mai presus de toate, lipsa de patriotism.

o lecţie severă, dar meritată, reprezintă adoptarea legii şi pentru "intelectualii" înăcriţi şi mediocri care şi-au manifestat public îngustimea de spirit, pretinzând că ar fi vorba - auziţi şi minunaţi-vă! - de o pseudosoluţie pentru o pseudoproblemă. O asemenea apreciere este incalificabilă şi de aceea mă abţin să o calific.

O lecţie severă, dar meritată, o constituie adoptarea legii şi pentru acele publicaţii care încalcă nepedepsit, după nouă ani de la implementare, normele ortografice ale Academiei române. Suntem convinşi că amenzile usturătoare prevăzute la art.7 le vor aduce cu picioarele pe pământ, obligându-le să respecte în sfârşit decizia supremului for ştiinţific.

O lecţie severă, dar meritată, reprezintă adoptarea legii pentru însuşi iniţiatorul ei, care şi-a permis recent să publice un articol intitulat "De ce scriu cu î din i", ("România literară", nr.42 din 2002), demonstrând în acest fel o tristă recalcitranţă, să sperăm totuşi trecătoare şi remediabilă.

Nimic din cele pomenite mai sus nu poate umbri bucuria zilei de astăzi. Limba română posedă în sfârşit zidul ei chinezesc, de care se va izbi şi se va sparge valul imund al străinismelor de tot felul. Limba română va izbuti astfel să-şi conserve sau să-şi refacă puritatea virginală şi să urce, împreună cu vorbitorii ei, spre noi culmi de progres şi civilizaţie.

Străbunul grai cu grijă îl vom drege,

Trecând prin ciur cuvânt după cuvânt.

Mărire ţie, înţeleaptă lege!

Te laud şi te apăr şi te cânt. (Râsete, aplauze.)

Ce-i scris pe firme toţi vom înţelege,

Iar biznisul va prinde nou avânt.

O stea în frunte porţi, râvnită lege!

Te laud şi te apăr şi te cânt. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Cazimir. Să vedem la următorul dacă ne lăudaţi neapărat şi ne cântaţi.