Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră reexaminarea Legii partidelor politice, ca urmare a cererii Preşedintelui României.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 38 de voturi împotrivă şi 174 pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

Doamna Bogea. Vă rog.

Doamna Angela Bogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să explic votului Partidului România Mare. Noi am votat împotriva cererii Preşedintelui, pentru că noi considerăm că numărul propus de domnul Preşedinte, respectiv de 25 de mii de membri, 21 de judeţe şi 700 de membri în fiecare judeţ, nu va contribui la coagularea vieţii politice româneşti, nu va avea ca efect eliminarea de pe scena politică românească a aşa-ziselor partide de buzunar.

Probabil, este un gest de bunăvoinţă faţă de o formaţiune politică aflată în fosta guvernare şi pe care electoratul a spulberat-o, practic, de pe eşichierul politic, sau, poate, domnul preşedinte Iliescu se gândeşte la viitorul propriului partid. Pentru că îmi este foarte greu să înţeleg că un partid responsabil, care se gândeşte să preia conducerea unei ţări atât la nivel naţional, cât şi la nivel local, nu este capabil să poată să se înscrie cu cel puţin 50 de mii de voturi, cât este necesar pentru ca să ai candidaţi în toate localităţile din România şi să ai şi reprezentanţi în secţiile de votare, pe care legea te obligă.

Deci, noi considerăm că prin aceste cifre nu se va asigura asanarea vieţii politice româneşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Boc. Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Partidul Democrat a votat pentru acest raport de mediere, aşa cum a fost adoptat în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. În forma iniţială se prevedea ca numărul de membri necesar să fie de 50 de mii, iar preşedintele României a solicitat reexaminarea acestei legi, fără a impune un număr sau altul, susţinând că ar fi nevoie de o reexaminare, pentru a găsi cifra potrivită, pentru a satisface pe de o parte nevoia şi exigenţele libertăţii de asociere, iar, pe de altă parte, de a răspunde exigenţelor câmpului politic românesc.

Partidul Democrat a susţinut încă de atunci necesitatea coborârii acestui prag sub cel de 30 de mii, propus iniţial de către Partidul Naţional Liberal, optând pentru 20-25 de mii.

Chiar dacă, din punct de vedere teoretic, şi aici va trebui să fac o demarcaţie între persoana mea privată, în calitate de profesor în materia de drept constituţional, ar trebui să susţin, sub orice formă, libertatea de asociere, pornind de la o persoană la două persoane, aşa cum este în Uniunea Europeană, totuşi, poziţia partidului şi a grupului nostru a fost că este nevoie să găsim un echilibru între varianta maximală de tip Kazahstan, unde existau 50 de mii de membri, şi varianta occidentală, cu doi-trei membri, pentru a constitui un partid politic. Este o necesitate a României anului 2002, pentru a realiza, aşa cum s-a spus aici, o anumită coagulare a scenei politice şi a elimina în acest sens de pe scenă acele partide de buzunar, al căror unic scop de existenţă este doar acela de a obţine câştiguri facile în urma prevederilor din legislaţia electorală şi a rămâne, în consecinţă, în viaţa publică doar acele partide care, prin programele lor, prin ideile şi prin acţiunile pe care le fac, se pot impune în conştiinţa publică.

Fără a fi perfectă această soluţie cu 25 de mii de membri din 18 judeţe, cu 700 de semnături în fiecare judeţ, ea reprezintă o soluţie a momentului şi sunt convins că, după reaşezarea scenei politice româneşti, vom putea reveni la modelul occidental cu două-trei persoane în vederea constituirii de partid politic.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Boc.