Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 21 octombrie 2003
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.133/2003
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 21 octombrie 2003 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 21 octombrie 2003
![]() |
19. | Dezbaterea Propunerii legislative privind sărbătorirea Zilei Independenţei de Stat a României la 10 mai (amânarea votului final). | ![]() |
||
consulta fisa PL nr. 268/2003 |
|||||
| ................................................ |
|
Supun atenţiei dumneavoastră Propunerea legislativă privind sărbătorirea Zilei Independenţei de Stat a României la 10 mai. Domnul Timiş. Vă rog. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Avem în faţă o propunere legislativă a domnului deputat Cornel Boiangiu prin care se propune declararea zilei de 10 mai, Ziua Independenţei de Stat a României. Avem avizul favorabil al Consiliului Legislativ, iar Guvernul a transmis punctul său de vedere, în sensul că nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative în forma prezentată. În cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi s-a hotărât cu majoritate de voturi ca Propunerea legislativă privind sărbătorirea Zilei Independenţei de Stat a României la 10 mai să fie supusă spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, cu modificările de tehnică legislativă conţinute în avizul Consiliului Legislativ, conform anexei la prezentul raport. Vă mulţumesc pentru atenţie. |
|
Vă mulţumesc. Lucrăm pe raportul comisiei. Da, domnul Boiangiu. Vă rog. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Fără îndoială, eu vreau să mulţumesc Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi pentru faptul că a admis această propunere legislativă. De asemenea, aş vrea să mulţumesc Consiliului Legislativ şi îmi însuşesc punctul de vedere al Consiliului Legislativ privind modificarea articolului 72 alin.2. De fapt, nu a existat nici un act prin care această sărbătoare naţională a poporului român, sărbătorită de cei care au făcut-o pe câmpiile Bulgariei, de rudele lor şi de toţi cei care au făcut unitatea de neam a neamului românesc la 1 Decembrie 1918 nu a existat, repet nici un act, nici al Guvernului comunist, prin care ea să fie anulată. Din acest punct de vedere aş dori să mulţumesc încă o dată Comisiei juridice pentru faptul că nu a existat nici o opoziţie, a existat un singur vot de abţinere, în rest, toată comisia a fost de acord ca această sărbătoare naţională a noastră, sărbătorită, repet, 70 de ani, până la venirea tancurilor sovietice care, fără nici un act, au hotărât ca ea să fie comasată cu Ziua victoriei împotriva fascismului. Vă mulţumesc şi dumneavoastră pentru această înţelegere. |
|
Mulţumesc. Domnul Brudaşcu. Vă rog. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, Ziua Independenţei de Stat este unul dintre reperele luminoase ale istoriei naţionale a României. Într-adevăr, cei care s-au sacrificat pe câmpurile de luptă pentru obţinerea independenţei de stat merită recunoştinţa veşnică a urmaşilor lor, a ţării întregi, a poporului român. Eu mă întreb însă, stimaţi colegi, în legătură cu acest proiect, această propunere legislativă, dacă l-a apucat subit pe colegul nostru preţuirea faţă de Ziua independenţei şi faţă de sacrificiile celor care au obţinut-o aşa subit acum, de ce pe perioada când se aflau la guvernare şi aveau pârghiile puterii în mână nu au manifestat aceeaşi grijă pentru instituirea a încă unei zile de sărbătoare în ţară? De ce s-a trezit abia acum să propună plenului Camerei Deputaţilor şi Parlamentului României spre analiză şi dezbatere un asemenea proiect? Sentimentul meu este că se încearcă, pe uşa din dos, să se introducă, nu ideea sărbătoririi Zilei independenţei de stat a României, ci Zilei regelui, pentru că aceasta este durerea pe care partidul pe care spune domnia sa că îl reprezintă o are şi o flutură în permanenţă peste tot. Deci, eu aş dori să vă atenţionez că atunci când această lege va fi adoptată, ea va da un prilej pentru ca stafiile trecutului, multe dintre ele atât de dureroase pentru conştiinţa neamului românesc, vor încerca să o folosească pentru a atribui merite pe care nu le-au avut unii dintre cei care reprezintă astăzi Casa regală a României. Iată de ce consider că este neavenită adoptarea unei asemenea legi. Poporul român, oricum, cu lege sau fără lege, a sărbătorit şi sărbătoreşte, preţuieşte şi îşi manifestă întreaga recunoştinţă pentru Ziua independenţei de stat a României şi cei care au realizat acest deziderat al poporului român. Nu consider că prin adoptarea unei asemenea legi entuziasmul şi dăruirea poporului român vor fi amplificate. Nu prezenţa sau existenţa unei legi dă dreptul poporului român să-şi aducă aminte de eroii săi naţionali, dar nu putem lăsa să intervină în viaţa noastră, să tulbure viaţa statului român şi viaţa poporului român asemenea stafii, doar de dragul de a le recunoaşte unele merite incontestabile, iar alte merite atribuite pe criterii fanteziste. Deci, Partidul România Mare este împotriva acestei propuneri legislative şi vă solicită, stimaţi colegi, să manifestaţi întreaga grijă şi preocupare pentru a nu tulbura inutil existenţa României ca stat republican şi democrat. (Aplauze din partea stângă a sălii.) |
|
Vă mulţumesc. Domnul Gaspar. Vă rog. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Asupra acestei propuneri legislative, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor a cerut punctul de vedere al Guvernului în legătură cu declararea zilei de 10 mai pentru sărbătorirea acestei zile ca "Zi a Independenţei de Stat a României". Menţionăm că această propunere a fost examinată în cadrul Guvernului şi că s-a stabilit că în conştiinţa colectivă a poporului român, această dată de 10 mai este legată de proclamarea prinţului Carol ca domnitor al României, sub numele de Carol I, la 10 mai 1866, şi de încoronare acestuia ca rege, la 10 mai 1881, în vreme ce pentru evenimentul istoric al independenţei a rămas întipărită data de 9 mai, Ziua Proclamării Independenţei de Stat a României în cadrul Reprezentanţei Naţionale - Parlamentul de la acea vreme. Considerăm că declararea prin vot, de către Reprezentanţa Naţională, Adunarea Deputaţilor şi Senatul, a independenţei României, are o semnificaţie şi o consecinţă juridică mai mare decât promulgarea de către rege, în calitatea de şef al statului, a actului normativ prin care independenţa a fost consemnată şi consfinţită. Ca atare, Guvernul îşi menţine punctul de vedere de respingere a acestei propuneri legislative. |
|
Domnul Boiangiu. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt pur şi simplu uluit de punctul de vedere sovietic exprimat aici de un partid care se numeşte România Mare. Din păcate - din păcate -, acest lucru va face ca noi, în perspectivă, faţă de domnitorii, regii, cei care au condus această ţară în momente deosebit de grele şi au făcut ceva pentru această naţiune, să avem alergia pe care ne-a dat-o ocupantul în viitor. Nu are nici o legătură faptul că noi am sărbătorit, timp de 70 de ani, acest lucru, adică cei care au făcut această independenţă sau urmaşii lor, cu o anumită poziţie privind conştiinţa colectivă. Cu ce măsuraţi, dumneavoastră, domnilor? Eu cred că distinşii deputaţi prezenţi în sală nu-şi însuşesc un punct de vedere antinaţional, pe care l-au exprimat vorbitorii de aici. Cu ce vă însuşiţi dumneavoastră conştiinţa colectivă? Eu, în satul meu din sudul Olteniei, am ştiut totdeauna că 10 mai a fost sfântă zi, căci ea ne-a dat domn puternic ţării noastre, libertate şi regat. Faptul că a fost Carol I cel care a pus bazele Statului Român, faptul că vă uitaţi în fiecare oraş al acestei ţări şi că în vechiul regat vedeţi adevărate palate construite în acea perioadă, faptul că vedeţi că s-au pus cu adevărat bazele administraţiei publice, faptul că s-au pus bazele armatei, nu justifică ca noi, după 50 de ani de comunism, când, chipurile, s-a serbat, comasându-se, Ziua Victoriei împotriva fascismului cu ziua de 10 mai, Ziua Independenţei de Stat a României, când a fost promulgat acest act şi votat de către cele două Camere, Declaraţia de independenţă citită de către Kogălniceanu, atunci, în data de 9 mai, însă promulgarea şi cei care au făcut acest act - repet - l-au serbat vreme de 70 de ani. Dumneavoastră, cei care sunteţi deputaţi, chiar dacă nu s-a făcut, domnule profesor, este surprinzător pentru mine, am avut tot timpul stimă pentru dumneavoastră, este surprinzător că spuneţi acum că acest lucru a fost făcut de către rege şi vă aduce aminte de rege. Păi, probabil, dumneavoastră aţi primit o educaţie - şi este regretabil acest lucru, că sunteţi un om în vârstă, aţi primit o educaţie de ură împotriva celor care au fost domnitori şi regi ai acestui stat. Poate mâine unii vor veni şi vor spune că domnul Preşedinte Iliescu, sau alţi preşedinţi ai Republicii, nu trebuie să fie, pentru că au fost preşedinţi ai Republicii şi nu trebuie să-i vedem. Ce înseamnă asta? E trecutul nostru istoric, pe care trebuie să ni-l însuşim, cu bune şi rele. Eu apelez la dumneavoastră, domnilor deputaţi, ca acest Parlament să facă acest act de dreptate, cum a făcut cu foarte multe lucruri, cu care unii dintre colegii noştri au fost împotrivă, chiar cu familia regală, şi pe care, chiar spre ruşinea noastră, cei care am deţinut o parte din puterea dintre '96 şi 2000, n-am putut să le facem pentru familia regală. Eu vă mulţumesc şi cred că dumneavoastră veţi gândi bine la acest vot, în interesul respectării trecutului nostru istoric. |
|
Vă mulţumesc. Domnul Brudaşcu. |
|
Eu nu vreau să comentez cele spuse de antevorbitor, vreau doar să-i fac precizarea că sunt născut în 1951, deci sunt mai tânăr ca vârstă, biologic, decât dumnealui. În altă ordine de idei, vreau să întreb: dacă acum vom trece, pe singurul considerent că s-au construit palate, şi vom începe să adoptăm legi pentru sărbătorirea sau omagierea tuturor celor care au construit palate în România? Şi, dacă este să respectăm adevărul istoric, aş vrea să reţineţi că Statul Român, bazele Statului Naţional Unitar Român au fost puse de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, şi nu de către regele Carol I. Nu contest şi n-am contestat, prin intervenţia mea, nici o clipă, meritele istorice pe care familia regală le-a avut în devenirea României, în transformarea României dintr-un stat înapoiat, ori semioriental, într-un stat european şi civilizat. Dar, de aici şi până la a tulbura liniştea statului român modern, doar pentru omagierea regalităţii prin promovarea acestui proiect de lege, este o cale prea lungă şi cu sacrificii inutile. Recunosc şi voi recunoaşte întotdeauna că România n-ar fi putut deveni ceea ce a devenit fără contribuţia pe care au avut-o toţi conducătorii ei, inclusiv cei patru regi care au condus-o în perioada 1866-1947. Dar nu pot accepta ca liniştea şi siguranţa românilor să fie tulburate de omagierea unei zile care nu are semnificaţie decât pentru nostalgicii ideii de monarhie în România. |
|
Vă mulţumesc. Lucrăm pe raportul comisiei. Suntem la pct.1. Observaţiile le-am auzit. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Vă mulţumesc. Cu trei voturi pentru şi 122 de voturi împotrivă, pct.1 al raportului a fost respins. Legea merge la votul final. |


