|
Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Distinşi deputaţi, Fără a vă plictisi vă enumăr doar câteva argumente pentru care Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative. 1. Proiectul pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 26 Codul Silvic nu este necesar întrucât art. 40 din Codul silvic face parte din titlul 2, "Fondul forestier proprietate publică". Prevederile comune pentru cele două categorii de proprietate se regăsesc în titlul 4, "Dispoziţii comune fondului forestier proprietate publică şi fondului forestier proprietate privată". Nici în titlul 3 şi nici în titlul 4 din Codul silvic nu se face vorbire despre cota de tăiere pentru pădurile proprietate privată. Reglementarea acestei cantităţi este prevăzută în Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, aşa cum a fost ea modificată prin Legea nr. 120/2004. În ceea ce priveşte realizarea precontărilor, acest aspect este reglementat prin instrucţiunile tehnice în vigoare, fiind o activitate care poate fi asigurată numai de personalul tehnic, şi nu de proprietari. De asemenea, în motivarea proiectului de lege, prezentată în expunerea de motive, se face o confuzie între ce prevede Legea nr. 26 - Codul Silvic şi Ordonanţa Guvernului nr. 96. Despre ce este vorba? Art. 40 din Codul silvic vorbeşte despre volumul maxim de masă lemnoasă ce se poate recolta anual din păduri, şi care face obiectul hotărârii de Guvern prevăzută în art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, de a aproba destinaţia volumului masei lemnoase. Cu alte cuvinte, se face confuzie între destinaţia masei lemnoase, care nu are nici o influenţă asupra volumului care poate fi recoltat anual din păduri. Având în vedere considerentul de mai sus, noi nu suntem de acord cu această propunere legislativă. Facem precizarea că, pe data de 9 martie 2006, domnul deputat Garda Kalman a făcut afirmaţia că acest raport a fost adoptat de comisie. Pot să vă spun că el a fost respins şi vă pot prezenta şi raportul pentru că-l am în dosar. Vă mulţumesc.
|