Dezbateri parlamentare

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

6. Propunerea legislativă privind înfiinţarea Muzeului Ororilor Comunismului în România; Pl-x 582/2015; lege ordinară.

Comisia pentru cultură propune adoptarea propunerii legislative.

Vot, vă rog.

276 de voturi pentru şi două abţineri. Adoptată.

Domnule Ştirbu, vă rog.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc în primul rând dumneavoastră, doamnelor şi domnilor deputaţi, mulţumesc colegilor mei din Comisia pentru cultură, cu toate că acestei instituţii, iată, i-au trebuit 30 de ani până să ia această decizie.

Dragi colegi, România a fost ultima ţară din blocul ex-sovietic care a trecut la democraţie, iar acest lucru s-a făcut într-o manieră violentă.

Se pare, dragi colegi, că sunt unii colegi de-ai noştri care, în pofida vârstei lor, regretă timpurile apuse în 1989.

România a trăit cel mai crunt regim totalitar dintre toate ţările foste comuniste.

În România, oamenii care aveau altă credinţă politică, alt crez politic, sfârşeau în închisorile comuniste. 800.000 de oameni au fost ucişi şi 3 milioane au avut de suferit în cele 44 de penitenciare şi în cele 72 de lagăre de muncă silnică.

Dragi colegi, vă mulţumesc încă o dată, spunându-vă că cei care uită trecutul sunt condamnaţi să-l retrăiască. (Rumoare.)

Vă mulţumesc şi vă felicit pentru acest vot!

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Bulai Iulian.

Domnul Iulian Bulai:

Mulţumesc.

Stimate doamne,

Stimaţi domni,

Nimeni nu are niciun dubiu că nu am avea nevoie de acest muzeu. Avem nevoie de un muzeu care să trateze ororile comunismului, la 30 de ani după ce noi am trecut în democraţie.

Doi ani şi jumătate de experienţă în Comisia pentru cultură îmi arată că Parlamentul, în ciuda multor iniţiative de a crea muzee de tot felul, mai multe muzee ale comunismului, nu poate să creeze instituţii, dacă Guvernul nu-şi asumă acest lucru.

Noi, cei de la USR, am votat pentru, deoarece este nevoie să dăm un semnal de alarmă că măcar acum, la 30 de ani, avem nevoie de acest muzeu.

Dar această lege este fix zero, dacă Guvernul nu şi-o asumă în deplinătatea ei.

Şi o să vă spun un lucru. În România, în ultimii 30 de ani, cele mai importante iniţiative care tratează din punct de vedere muzeal comunismul sunt private. Vorbim despre iniţiativa Academiei Civice - Memorialul de la Sighet. Vorbim despre Casa "Iuliu Maniu" - cinste părintelui Cristian Borz, care o renovează! Vorbim despre penitenciarul de la Piteşti - felicitări Mariei, care a investit acolo bani! Vorbim despre iniţiativa de la Botoşani, pentru Muzeul Vieţii Cotidiene din Comunism. Vorbim despre iniţiativa mea şi a prietenilor mei, unde facem un muzeu al comunismului, la Tămăşeni, în judeţul Neamţ.

Dacă - şi aici mă adresez majorităţii PSD-ALDE - dacă aţi fi vrut într-adevăr să luaţi distanţă faţă de comunism şi faţă de ororile acestui regim, nu mai târziu de ieri, în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, nu aţi fi votat pentru revenirea Rusiei în cadrul acestei organizaţii...

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Vorbim despre explicarea votului...

Domnul Iulian Bulai:

... foarte importante...

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

... vă rog frumos.

Domnul Iulian Bulai:

... fără să susţineţi repercusiuni pentru agresiunea teritorială faţă de vecinii noştri.

Haideţi să ne comportăm consecvent, şi acasă şi în străinătate!

Haideţi să condamnăm împreună aceste lucruri, asumându-şi Guvernul această iniţiativă, nu doar Parlamentul, votând nişte legi goale! (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Dohotaru Adrian-Octavian, de la neafiliaţi.

Domnul Adrian-Octavian Dohotaru:

Am votat şi eu pentru acest proiect legislativ.

Una dintre părerile mele este de istoric. Am făcut cercetare, inclusiv la Academia Română, la un institut de istorie, şi am scos o istorie a stângii, de la 1835 până la 1921, la înfiinţarea Partidului Comunist, pentru a arăta că există o istorie de 8 decenii a stângii nonautoritare care continuă în perioada interbelică.

De aceea, este foarte important să vorbim nu doar despre un muzeu al ororilor comuniste, dar şi despre un muzeu al ororilor capitalismului de tip neo-liberal sau karaoke capitalism, care s-a instaurat în România după '89.

De ce este foarte important să cunoaştem mai bine comunismul? Pentru că vedeam şi săptămâna trecută, la moţiune, cât de stupid era folosit cuvântul "comunism", de ambele tabere. Pe de o parte, era tabăra ALDE-PSD, care vorbea despre comunişti mai ales după...

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Vă rog frumos...

Domnul Adrian-Octavian Dohotaru:

... unele afirmaţii nefericite ale doamnei Bogdan...

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

... faceţi referire la proiectul de lege. Dacă nu, vă tai cuvântul.

Domnul Adrian-Octavian Dohotaru:

... ceilalţi vorbeau din nou despre comunism.

De aceea, nu vă mai folosiţi de comunism pentru a nu trata inegalităţile existente acum, pentru a nu mai trata inexistenţa unui stat social. (Vociferări.)

Vă ţin, că aveţi nevoie. Sunteţi analfabet, aveţi nevoie. (Râsete. Vociferări. Rumoare.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Domnule deputat Bacalbaşa, vă rog.

(Domnul deputat Florin-Claudiu Roman solicită să ia cuvântul.)

De la PNL a luat cineva cuvântul, vă rog... (Vociferări.)

A luat cineva, deja, cuvântul.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Dobrovici-Bacalbaşa:

Doamnelor şi domnilor,

Trăim un moment de imensă făţărnicie. Votăm pentru un muzeu al ororilor comunismului, în condiţiile în care procurorul general, descoperit ca fiind unealta prin care se făceau crime în ultima parte a comunismului, a fost protejat de cel care se numeşte şeful statului, pentru a nu fi demis imediat. Ar trebui să ne pleznească tuturor obrazul de ruşine. (Vociferări.)

Am dreptul să vorbesc în acest moment, pentru că, din 4 bunici, doi mi-au fost omorâţi de comunişti, în Basarabia, amândoi.

Ce aş vrea să spun? Titlul este absolut nefericit. Este un titlu de Walt Disney, care cumva este total inadecvat realităţii îngrozitoare.

Şi încă ceva. Tot aici s-a desfăşurat, sub egida agentului Petrov, un aşa-numit proces de condamnare a comunismului, în care ce s-a încercat? S-a încercat o condamnare a naţional-comunismului care a fost după '64 şi o ştergere completă şi dezvinovăţire a crimelor oribile până în '64.

Eu sunt unul dintre cei mai bătrâni, poate cel mai bătrân din această adunare. Le-am trăit, le ştiu. Sunt şi acum îngrozit de ce se petrecea.

Or, tot ce s-a întâmplat până în '64 - cu profundă ipocrizie, caută să se aştearnă uitarea şi se dă tot în spinarea lui Ceauşescu, care a avut multe greşeli, dar care a fost perioada când s-a trecut de la crime la mici porcării.

Domnilor, să nu fim...

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Mulţumesc mult.

Domnul Nicolae Dobrovici-Bacalbaşa:

... iezuiţi!

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Domnul Vosganian Varujan.

Domnul Varujan Vosganian:

Stimaţi colegi,

Dacă, de pildă, Holocaustul este o tragedie comună pentru toţi evreii din lume, dacă genocidul armean este o traumă colectivă pentru armenii de pretutindeni, comunismul nu a fost o traumă comună pentru poporul român. Comunismul a avut perdanţii şi câştigătorii lui, a avut călăii şi victimele sale.

Despre comunism, chiar începând cu 1990, când legatarii comunismului au rămas la conducerea ţării - şi trebuie să vă previn că România a fost singura ţară din fostele ţări comuniste, din Europa Centrală şi de Est, în care Partidul Comunist a rămas, sub alte forme, la putere, în 1990 - despre comunism imaginea nu a fost niciodată clară, a fost tot timpul ambiguă.

S-a încercat cu tot dinadinsul ca eroii comunismului să nu intre în spaţiul public - şi aici mă refer şi la Elisabeta Rizea, căreia i s-a refuzat un monument în Capitală, la fraţii Paragină, la Cămătaru, la toţi care au luptat şi au murit pentru această cauză.

De pildă, Liviu Babeş, cel care şi-a dat foc pe pârtia de la Poiana Braşov, în 1989, este aproape necunoscut, în comparaţie cu Jan Palach, studentul care şi-a dat foc la Praga, în ianuarie 1969, pentru a protesta împotriva invaziei Armatei Roşii în ţara sa. Jan Palach este un erou. Există un monument chiar în centrul oraşului. Ba chiar există şi un asteroid cu numele lui Jan Palach, pe cerul planetei.

De aceea, eu cred că un astfel de muzeu este important, nu pentru noi, care ne disputăm aici, ci pentru copiii noştri. Pentru că noi n-am fost educaţi să fim liberi - generaţia mea. Noi am crezut că libertatea este un dar, când, de fapt, este o responsabilitate. Şi, preocupându-ne să învăţăm în pripă libertatea, am ignorat să-i învăţăm acest lucru pe copiii noştri. Copiii noştri, care n-au cunoscut comunismul şi ororile lui, sunt mai vulnerabili la năravurile comuniste. Uitaţi-vă că ei sunt expuşi limbajelor fanatizante, mesajelor obsesive, urii, apologiei sistemelor de informaţii abuzive şi abuzurilor împotriva drepturilor omului. Pentru ei trebuie să facem acest muzeu, ca ei să fie educaţi să fie liberi şi ei să fie cu adevărat mântuiţi de această moştenire întunecată pe care ne-a lăsat-o comunismul. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc.

Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii... (Domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe solicită să ia cuvântul.)

Ce spuneţi?

A vorbit. Un singur om de la fiecare grup.

Aţi văzut că am sărit PSD din acelaşi motiv.

A, domnul Pambuccian, scuzaţi-mă.

Domnule Gheorghe, nu vă pot da cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am auzit foarte multe lucruri spuse de la tribuna aceasta, în ultimii 20 de ani. Dar nu credeam că o să vină o vreme în care să aud făcându-se din nou apologia comunismului. Pentru că am trăit vremurile acelea. Şi le-am trăit ca un om normal, nu le-am trăit ca un om privilegiat al sistemului.

Am înţeles, clasa muncitoare a dispărut. A dispărut pur şi simplu. Nu din România, pe tot pământul, pentru că aşa a evoluat tehnologia. Dar a apărut un nou proletariat. Şi am înţeles şi asta. Înţeleg că are nevoie de un vector politic şi acel proletariat. Dar nu pot să accept că acel vector politic să fie acelaşi care a nenorocit o mare parte din planeta aceasta, care a dus-o înapoi, care a oprit oamenii capabili să facă lucruri care să ducă societatea înainte, sau i-a trimis în afara graniţelor, sau i-a oprit de tot.

Nu pot să accept, după ce am trăit primii 30 de ani din viaţă, ideea că pot să-mi trăiesc ultima parte a vieţii din nou într-un asemenea sistem.

Este foarte periculos să repetăm lucrurile. Ele par atrăgătoare şi-i atrag pe cei care nu ştiu nimic despre lumea care a fost atunci. Lor vreau să le spun că oamenii nu sunt egali. Aşa ne-a făcut Dumnezeu, diferiţi.

Diferit nu înseamnă că există o inegalitate ordonată, înseamnă că fiecare este altfel. Şi a încerca să pui un tipar în care să-i înfunzi ca într-un pat al lui Procust, pentru că ambele ideologii care au plecat din nenorocita asta de gândire marxistă - şi comunismul şi fascismul - să nu uităm cum se numea partidul lui Hitler, era Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor. Şi acela era la fel. Erau anumite diferenţe între ideologii, dar era acelaşi lucru, în mare. Ambele au încercat să bage omul într-un acelaşi pat al lui Procust şi tot ce nu încăpea acolo să fie mutilat.

Nu pot să accept...

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Încercaţi să finalizaţi, domnule deputat.

Domnul Varujan Pambuccian:

... să revenim la o societate care să mutileze oamenii. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc.