Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 12 aprilie 2001
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 12 aprilie 2001 |
Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 12 aprilie 2001
 |
2. | Proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2001 şi Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2001 (declaraţii ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare înaintea votului final). |  |
||
| ................................................ |
|
Aşa cum am discutat în Birourile permenente reunite, vă propun ca înainte de a trece la votul final să avem posibilitatea să dăm fiecărui grup parlamentar, grup reunit, Senat-Cameră, câte unui reprezentant, dacă doreşte, înainte de votul final să ia cuvântul, urmând ca, în final, dacă domnul prim-ministru Adrian Năstase este de acord, să fie ultima luare de cuvânt. Vă rog foarte mult să luăm în ordine Grupul parlamentar al PRM. Înţeleg că domnul Vadim Tudor doreşte. Domnule preşedinte, aveţi cuvântul. |
|
Domnilor preşedinţi ai celor două Camere, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Domnule prim-ministru, Onoraţi miniştri, Doamnelor şi domnilor, Am simţit nevoia să precizez poziţia finală şi voinţa politică a Partidului România Mare. De altfel, ştiţi prea bine că până acum n-am vorbit deloc pe marginea bugetului, în ceea ce mă priveşte. Principala noastră problemă este că noi consumăm mai mult decât muncim şi de aceea ne încurcăm în viaţă: lux, mizerie, depravare. S-au adunat răufăcătorii care jefuiesc poporul, au strâns soldaţi şi judecători care să le păzească orgia şi chefuiesc. Poporul nu mai are altceva de făcut decât, folosind patimile acestor oameni, să se străduiască să pună iarăşi mâna pe ceea ce i-a fost jefuit. Toate aceste idei nu-mi aparţin. Ele sunt desprinse din jurnalul lui Lev Tolstoi şi au fost scrise în urmă cu mai bine de 100 de ani. Dar cât de actuale sunt! Să consumi mai mult decât produci este, într-adevăr, o nenorocire. Poate că istoria umanităţii nu e doar istoria crimelor omeneşti, cum spunea Voltaire, ci şi istoria bugetelor, fiindcă potenţialul lor exploziv ar contribui la provocarea războaielor. Şi la noi, în condicile boiereşti, sau pe ultimile file ale cărţilor bisericeşti, oamenii treceau zilele de naştere ale pruncilor, dar şi galbenii şi paralele care s-au cheltuit pentru de ale gurii, pentru veşminte, lumânări, sărbători de peste an. Dintre toţi istoricii noştri, Nicolae Iorga s-a aplecat cu cea mai mare pasiune asupra negoţului şi a visteriei Ţărilor Române, fiindcă el a înţeles cel mai bine că acestea sunt oglinzile retrovizoare în care se vede până departe în negura vremurilor, toată viaţa socială a unor orânduieli demult apuse. Nu întâmplător, celebra deviză "prin noi înşine" n-a fost lansată de un mare doctrinar, ci de un mare finanţist, Vintilă Brătianu. Un buget prost făcut şi străin de realităţile sociale poate fi cea mai teribilă armă împotriva unui popor. Deşi criticată de mulţi sintagma "economia politică" este necesară în ceea ce priveşte un buget, ambele se condiţionează reciproc. Riscul care-i paşte pe cei care construiesc un buget este similar aceluia din domeniul arhitecturii. Se cunoaşte parabola unui edificiu impunător care, la aşezarea pe cupola sa a unei păsări, s-a prăbuşit. Într-o economie bolnavă, un buget nu are cum să fie solid, evident, dar este imperios necesar să fie realist. Astăzi Parlamentul României este chemat să se pronunţe asupra Legii bugetului pe anul 2001. "Unde-i lege nu-i tocmeală". Eu unul îmi exprim nedumerirea că Legea bugetului e una simplă, ordinară, în loc să fie lege organică. La urma urmei, Legea bugetului este cea mai importantă dintr-un an parlamentar, partidul nostru a tratat cu multă seriozitate fazele dezbaterii acestui document. Am răspuns favorabil la toate invitaţiile Guvernului care au culminat cu o întâlnire a şefilor partidelor parlamentare cu primul ministru. Acolo am rostit aproape tot ce era de rostit, din punctul nostru de vedere. Au urmat mai multe întâlniri ale parlamentarilor şi experţilor. Practic, ce era de spus, s-a spus. N-are rost să repet. Părerea mea este că nu avem de-a face cu un buget de austeritate, ci cu un fel de testament. Pluteşte un abur al disperării de la o pagină la alta a acestor volume masive. Seceta din natură s-a strecurat în paginile bugetului şi face ravagii. Trăim paradoxul ca bugetul pe 2001 să fie în cifre absolute mai mic ca bugetul pe 2000. A spune acum, după 11 ani de la alunecarea României de pe orbita dictaturii, de dezvoltare pe orbita anarhiei, că traversăm o criză de sistem, este curată pierdere de vreme. Românii sunt forţaţi să înoate într-o mare în care valurile sunt cât casa. Uneori contribuie ei înşişi la înmulţirea şi amplificarea obstacolelor. Acum nici nu mai ştim exact, cât la sută din catastrofa social-economică ni se datorează nouă şi cât la sută li se datorează altora. Economia românească este afectată de câteva racile extrem de periculoase: inexistenţa cronică a unei viziuni unitare de dezvoltare; amatorism şi spirit aventurist; pierderea pieţelor de desfacere; corupţie la aproape toate nivelurile; presiunea factorului politic şi clientelar asupra avuţiei naţionale, ceea ce a dus la înstrăinarea patrimoniului naţional; agresiunea sufocantă a mediilor de afaceri străine pentru readucerea României la statutul de ţară consumatoare, furnizoare de materii prime, colonie de mâna a treia şi laborator experimental pentru tot felul de terapii; în fine, o birocraţie paralizantă. Şi unul singur dintre aceşti factori dacă ar fi existat, şi tot s-ar fi ales praful de economia noastră. Consecinţele sunt grave. Un nivel de trai la cota de avarie, în care nu mai puţin de 14 milioane de cetăţeni sunt la nivelul sau sub nivelul sărăciei, peste un milion de şomeri, scăderea dramatică a natalităţii, creşterea numărului de sinucideri care au ajuns la peste 3500 pe an, ruinarea mai tuturor ramurilor economice, un blocaj financiar care face imposibilă orice speranţă de însănătoşire economică, defrişări masive de păduri, primejduirea echilibrului ecologic şi începutul unui îngrijorător proces de deşertificare a României, cu care aproape că nu ai cum să te mai lupţi, falimentarea deliberată a sistemului bancar, pulverizarea autorităţii statului. Toate acestea au ajuns fenomene aproape implacabile care se condiţionează şi se întreţin unul pe altul. La cea mai mică tentativă a forţelor sănătoase ale societăţii româneşti de a fi rezolvată măcar una dintre aceste situaţii, asistăm la o ofensivă aberantă a unor echipe de zgomote din ţară şi de peste hotare, care pun ştampile gen: "extremiştii", "naţional-comuniştii", "antioccidentalii" etc. Aici este ochiul caracatiţei mafiei, în acest nucleu dur al diversiunii, al acelor pârghii diabolice care s-au pavoazat cu etichete pretins democratice, dar în realitate sunt insuportabil de necinstite şi abuzive. Societatea românească este ca o maşină cu frâna trasă şi au avut grijă structurile de tip mafiot să-i fure şi direcţia şi roţile. Cam prea multe moaşe comunale şi comunitare pe metru pătrat, în fiecare domeniu. Fatalitatea unei slugărnicii seculare trebuie să ia sfârşit. Presa de ieri dimineaţă a publicat pe pagina întâi un titlu care explică multe dintre sancţiunile care i se tot aplică României de am ajuns să fim ţinuţi numai în palme. "Scandal la Comisia Europeană, fraude de milioane de dolari, contabilitate dublă şi administraţie coruptă, milioane de lire sterline cheltuite pentru exterminarea termitelor, construirea unui gard sau renovarea bucătăriei de la birourile din Washington ale Uniunii Europene". Ne amintim că şi sub preşedinţia lui Jacques Santer a fost la fel. Acum, Romano Prodi dă şi el, din păcate, prilejul unor anchete similare, ceea ce este îngrijorător pentru profilul celor care vor să ni se prezinte drept etaloane morale. Într-o carte, recent tradusă în româneşte, "Don Juanii care ne conduc" de Patrick Gerard, se scrie despre fraudele sâvârşite de fostul ministru de externe al Franţei, Roland Dumas, aflat chiar în aceste zile sub anchetă. Există şi alte cazuri de răsunet: Giulio Andreotti, Willi Klass, Edith Cresson, Bettino Craxi, mai nou, Jacques Chirac, Helmuth Kohl, Bill Clinton, nu mai vorbesc de Alberto Fujimori şi de mai toţi preşedinţii Coreii de Sud. Să ne mai mirăm că unii străini fură din România într-un fel de turneu play-off cu feudalii băştinaşi care apoi se refugiază în alte ţări şi nici măcar nu îndrăznim să sperăm vreodată la extrădarea lor? Să ne mai punem oare întrebarea cât vor mai rezista românii şi cât de mult se va scurta ciclicitatea revoltelor populare? Adevărul este că România consumă anual cu 2 miliarde de dolari mai mult decât produce. Şi nici nu există indicii că vom produce mai mult. Ţara, de fapt, nu trăieşte, ci supravieţuieşte. Niciodată parcă n-a fost mai actuală şi mai necesară invocarea milei lui Dumnezeu. Bugetul actual este un fel de potemkiniadă "mult zgomot pentru nimic" ai fi tentat să spui la prima vedere. Dar acest nimic a fost creat în 11 ani. Bugetul este tributar situaţiei din amonte, mai explicit, au fost distruse sistematic sursele de alimentare ale bugetului. În ţările cu economie sănătoasă, prima sursă a bugetului o constituie impozitul pe profit, în timp ce la noi prima sursă este impozitul pe salariu. Noi, cei de la Partidul România Mare, mai criticăm şi dimensionarea şi repartizarea arbitrară a alocaţiilor bugetare. Nu se poate să nu se constate prăpăstia uriaşă dintre programul de guvernare cu care... |
|
Domnule preşedinte, îmi cer scuze că vă întrerup. Domnule deputat Stoica, stimaţi colegi de la PNL, nu e nici o problemă, puteţi ieşi afară să discutaţi. (În sală, ziariştii iau interviuri deputaţilor.) Vă rog frumos, este o problemă de respect. Rog, de asemenea, şi presa la fel. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PRM şi PDSR.) Îmi cer scuze, domnule preşedinte. Aveţi cuvântul. |
|
Şi eu vreau să prezint scuze televiziunilor care fac aici, la Bucureşti, ce n-ar îndrăzni să facă în nici o capitală a lumii. Niciodată în plenul Parlamentului unei ţări nu se iau interviuri de genul acesta. Aceasta este o diversiune, vă rog să mă credeţi! Puteţi să spuneţi diseară ce vreţi să spuneţi împotriva mea. (Aplauze) Să ne gândim bunăoară la angajamentul construirii a 400 de săli de sport în 4 ani, ceea ce este un vis frumos, dar imposibil sau un perpetuum mobile. Acest Guvern pare mai preocupat de lămurirea datoriei pe care o care România de plătit Suediei, de pildă, decât de lămurirea datoriilor pe care le au alte ţări de plătit României, în valoare de circa 3 miliarde de dolari. Toată lumea vine cu pretenţii şi cere de la noi despăgubiri de îţi faci cruce, majoritatea cazurilor fiind fabulaţii. Dar când oare vom obţine şi noi tezaurul de la Moscova? De altfel, deschid o mică paranteză. Acum câteva zile, eram invitaţi de un secretar de stat de la externe, domnul Cristian Diaconescu, dacă am înţeles bine cum se cheamă, cccare invită în scris membrii delegaţiei permanente a Parlamentului României la Consiliul Europei. Înainte de a pleca de acasă, dându-mi tot programul peste cap, am prezenţa de spirit să vorbesc cu domnul Ghiorghi Prisăcaru, preşedintele Comisiei de politică externă a Senatului României, şi el îmi spune că s-a contramandat întâlnirea, dar nimeni de la Ministerul de Externe nu ne-a anunţat şi pe noi. Era ca temă dată dezbaterea Tezaurului României din Federaţia Rusă. Cu asemenea chestiuni eu aş ruga pe demnitari să nu se mai joace. Dar când oare vom obţine şi noi Tezaurul de la Moscova sau Tezaurele de la Sânicolau Mare şi Cristuru Secuiesc, aflate la Viena, ori bunurile Fundaţiei Emanuil Gojdu, situate la Budapesta? Unde scrie că numai românii sunt mereu şi mereu buni de plată? Prevederile bugetului pe anul 2001 nu asigură certitudinea relansării economice a României, condiţie fundamentală pentru aderarea ţării la structurile euroatlantice. La impresia generală, contribuie şi maniera de gestionare a datoriei publice interne şi a datoriei publice externe. Există riscul real, ca, prin votarea bugetului, să votăm implicit cu mâna noastră şi o scandaloasă inginerie financiară a preluării la datoria publică internă a mai multor mii de miliarde de lei de la băncile devalizate de alţii, iar costurile vor trebui suportate tot de populaţie. Asta nu e drept. Nimeni n-are voie să-i răstignească pe români pe o astfel de cruce! Ne exprimăm totodată regretul că Guvernul n-a acceptat decât două din cele 43 de amendamente majore pe care, cu bună-credinţă şi dezinteresat, le-a depus Partidul România Mare. Aceste două mici succese ale noastre, dar, în fond, ale bunului-simţ, sunt alocarea a încă 100 de miliarde de lei pentru agricultură şi a 2,25 miliarde de lei pentru revistele unioniste din Basarabia, în situaţia dramatică, nou creată, peste Prut. Maniera în care parlamentarii P.D.S.R. au respins toate celelalte amendamente, nu numai ale noastre, ci şi ale celorlalte partide de opoziţie, a lăsat mult de dorit. Şi dacă partidul de guvernământ ne va trata pe mai departe la fel, va avea în primul rând el de pierdut şi, alături de el, ţara. Noi n-am făcut propuneri de dragul de a ne afla în treabă, fiindcă "boala copilăriei" vieţii parlamentare, ca să parafrazez un clasic, a trecut. Noi am analizat cu luciditate atât bugetul cât şi resursele existente, vorbind în cunoştinţă de cauză şi în conformitate cu mandatul pe care ni l-a dat segmentul nostru de electorat. La sănătate, e jale mare. Ca şi în învăţământ. Ca să nu mai vorbim de protecţia socială şi, nu în ultimul rând, de cultură şi culte. Aţi văzut cu toţii că au început să ne cadă în cap bisericile, monumente istorice, chiar acum în Săptămâna Patimilor. Nu este deloc clar ce se va întâmpla cu banii obţinuţi din privatizare. Vor fi reinvestiţi pentru recapitalizarea unor bănci sau vor fi destinaţi fondului de consum sau, Doamne fereşte!, ca de atâtea ori până acum, vor fi deturnaţi de unele structuri de tip mafiot. Şi, în general, noi nu ştim cu ce a beneficiat societatea românească de pe urma sutelor de acţiuni de privatizare, care n-au făcut altceva decât să ruineze patrimoniul naţional şi să-i îmbogăţească pe bandiţi pe vreo trei generaţii. Noi suntem pentru privatizare. Dar aproape tot ce s-a petrecut până acum a fost un jaf inimaginabil. Şi cu aceeaşi gură cu care am criticat Ministerul de Interne, recent, pentru tergiversarea anchetelor cu privire la privatizările frauduloase, am fair-play-ul de a elogia acum acelaşi minister pentru zecile de dosare pe care le-a instrumentat. Aşadar, se poate. Avem totuşi serioase rezerve faţă de negocierea unor împrumuturi externe împovărătoare care vor ipoteca viitorul ţării. Imaginaţi-vă, de exemplu, stimate domnule prim-ministru, profit că sunteţi aici, vă mai dau, cu amiciţie, o temă de lucru. În decembrie 2000, România a importat nu mai puţin de 400.000 de tone de cărbune din Africa de Sud, la un preţ de 50 de dolari tona. Aşadar, 20 de milioane de dolari. E o informaţie de ultimă oră şi absolut rarisimă dar se poate verifica. Importul de huilă a fost făcut de fosta guvernare pentru termocentralele de la Iaşi şi Suceava, după care cărbunele a ajuns...unde credeţi? În Valea Jiului, mai precis, la Termocentrala Mintia din Deva. Numai că puterea calorică e prea mare şi poate distruge instalaţiile, aşa că huila trebuie prelucrată şi amestecată. Cum e posibil aşa ceva? În vreme ce mineritul agonizează pe tot cuprinsul ţării iar în Valea Jiului şomajul a depăşit 50%, uite că ne permitem luxul să dăm 20 de milioane de dolari ca să aducem cărbune tocmai de la capătul lumii, din Africa de Sud. E ca şi cum Israelul ar importa nisip, Groenlanda ar importa gheaţă, iar Ungaria ar importa palincă. (Aplauze) Şi ca dovadă că nimic nu e întâmplător, am să vă informez că şi aici se întâlneşte un braţ al caracatiţei. Statul român a plătit banii cu pricina unei firme importatoare care este condusă de odrasla unui domn Ion Ungureanu, director la Termoelectrica. Vedeţi conflictul de interese? Am dat acest exemplu pentru a arăta concret că greaua moştenire pe care tot o acuză unii şi alţii, de la un regim la altul, nu e întotdeauna o invenţie. Din moştenire în moştenire, din reproşuri în reproşuri, din blesteme în blesteme, unele partide pierd din vedere interesul naţional. Sancţiunea dată de electorat a fost foarte drastică. Pentru maniera în care au înţeles să-şi bată joc de ţară, partide cu pretenţii şi cu claxoane propagandistice neobosite, au reuşit să iasă din Parlament, iar altele au intrat la apă cu o reprezentare confidenţială. Poate că nu aş fi abordat acest subiect dacă zilele trecute nu l-am fi văzut cu toţii, pe toate posturile de televiziune, pe fostul premier Victor Ciorbea, dându-ne, el, lecţii şi de economie, şi de politică şi de moralitate, tocmai el care din cei şapte prim-miniştrii pe care i-a avut România post-decembristă, a fost nu numai cel mai slab, dar şi chiar şi cel mai primejdios pentru ţară. Mărturisesc sincer că n-aş fi crezut că principalul vinovat pentru tragediile din minerit şi din zootehnie ne va mai ferici cu gândirea lui rudimentară, cu "luminiţa" care tot îi face cu ochiul "de la capătul tunelului" de-o vede numai el, secondat de domnii Varujan Vosganian, Andrei Marga, Teodor Meleşcanu şi completat de alte redute şi cu alte mijloace din recuzita folclorică de Vasile Lupu. Lăsaţi-ne, domnilor, o perioadă! Am crezut că veţi avea bunul-simţ ca, măcar de la Crăciun la Paşte, să tăceţi, să vă întoarceţi la profesiile dumneavoastră dacă aţi avut vreodată vreuna. În amintirile sale despre I.L.Caragiale, fiul acestuia, Luca, povesteşte cum a plecat marele scriitor de la Berlin spre Transilvania pentru a-l vizita pe tânărul Octavian Goga în temniţa unde-l azvârliseră ungurii. Pe peronul gării, nemuritorul părinte al lui Mitică dar şi al lui Ion Nebunul din "Năpasta", a spus: "Mă duc, mă, să-i spun băiatului să nu se mai măsoare cu prostul. Prostul îţi dă întotdeauna la cap. Nu vezi şi cu mine? Am fugit din ţară din pricina proştilor." Dacă până acum duceam eu partidul, acum mă duce partidul pe mine. Cu alte cuvinte, un partid cu 120 de senatori şi deputaţi nu se poate conduce decât printr-o permanentă consultare a cadrelor sale, mai cu seamă în problemele cardinale. În cursul zilei de ieri, într-o şedinţă extraordinară a Grupurilor parlamentare ale Partidul România Mare am recurs la mijlocul infailibil de a tranşa atitudinea noastră finală faţă de buget şi anume, votul democratic. Ei bine, cu o majoritate confortabilă, Partidul România Mare a decis să voteze pentru Legea bugetului pe anul 2001. (Aplauze puternice) Mă bucur că aţi scăpat de emoţii. (Aplauze şi râsete) Este de la sine înţeles că în aceste condiţii, în conformitate cu voinţa politică a partidului, şi ceilalţi parlamentari ai noştri vor vota tot în favoarea bugetului. Toată lumea ştie că ţara are nevoie de un buget. În percepţia omului simplu, singurul care ne interesează, sau ar trebui să ne intereseze, bugetul înseamnă banul de pâine, de medicamente, de transport în comun. România n-are încă un exerciţiu democratic atât de îndelungat încât să-şi permită să respingă total un buget în ideea că economia merge înainte oricum şi că lumea îşi vede de treabă. La noi, bugetul încă e văzut ca un colac de salvare, ca o gură de oxigen, ca o pensie gigantică şi miraculoasă care-şi revarsă gologanii din slava cerului. Respingerea Legii bugetului echivalează la noi, cel puţin pe plan moral, cu adoptarea unei moţiuni de cenzură, deci, cu căderea Guvernului, ceea ce nu e cazul. Eu nu cred că acest Guvern minoritar poate face minuni în anul 2001. Nu cred nici în creşterea economică planificată, dar cred şi sper că, măcar poate opri prăbuşirea. Aceasta e maniera noastră de a face opoziţie constructivă. În decembrie 2000, P.R.M. a votat împotriva Guvernului şi mărturisesc că şi astăzi avem unele rezerve faţă de câţiva miniştri, pentru ca în aprilie 2001, să voteze în favoarea bugetului. Asta nu înseamnă că acordăm un cec în alb Executivului. Dimpotrivă, îl vom ruga, îl vom obliga, dacă e nevoie, prin votul nostru, să-şi respecte dacă nu programul de guvernare, măcar canoanele existente în buget. Fiindcă aici e vorba de banul public. Este inutil să mai precizez că nu există nici un fel de acord sau înţelegere prealabilă între P.R.M. şi P.D.S.R. şi votul nostru n-a fost condiţionat, aşa cum colportează unele publicaţii, de o eventuală rezolvare a situaţiei sediului P.R.M. În aceşti termeni meschini gândesc cei care filtrează totul prin prisma interesului. Dar noi am făcut dovada că suntem animaţi de aspiraţii ceva mai înalte. Guvernul P.D.S.R. a făcut până acum mai mult exerciţii de imagine, a trimis semnale foarte clare ce-i drept, a defilat frumos pe la toate posturile de televiziune, a proiectat filme şi diapozitive colorate, dar concret încă nu a băgat plugul în brazdă. Noi îl sfătuim să se grăbească. Mai ales în domeniul economic şi în cel al justiţiei, unde sunt probleme foarte grave, fiindcă românii îşi pierd răbdarea repede şi-i mai mare păcatul de ţara asta. Problema nu-i atât a bugetului, ci a ţării. Ce facem cu ţara asta? Numai atât putem face noi pentru ea? În vreme ce ea ne dă totul, absolut totul, inclusiv creşteri salariale împotriva cărora eu mă pronunţ de pe acum. Sunt împotriva privilegiilor demnitarilor statului. Au destule alte posibilităţi de a trăi ei şi familiile lor. În vreme ce ţara ne dă totul, noi ce-i oferim? Gâlceavă, scandaluri în filiale, la toate partidele, şi ştiţi că asta e realitatea, ruperea de realităţile dure ale vieţii de zi cu zi. România se abrutizează vertiginos sub ochii noştri şi dacă noi, politicienii, ne vom sfâşia mai mult între noi, în loc să ne punem minţile la contribuţie pentru a smulge din rădăcină cauzele răului, care provoacă suferinţele atâtor milioane de oameni, atunci înseamnă că suntem blestemaţi. Partidul România Mare face din nou un apel vibrant la solidaritate naţională, la unitate, nu în jurul unui om, nu în jurul unui partid, nu în jurul unei doctrine, ci pentru salvarea ţării din starea de leşin naţional în care se află. Pentru a dezamorsa tensiunile create, P.R.M. îl roagă pe preşedintele Iliescu să repare greşeala pe care a făcut-o alianţa antinaturală dintre P.D.S.R. şi U.D.M.R. şi să nu promulge Legea administraţiei publice locale. Acest act antiromânesc şi anticonstituţional nu este altceva decât o bombă cu ceas într-o zonă a Europei care nu mai are nevoie de conflicte etnice. Este dubios comportamentul preşedintelui Curţii Constituţionale, domnul Lucian Mihai, care s-a grăbit să declare drept anticonstituţională Legea secretului de stat, dar a amânat fără nici o justificare pronunţarea cu privire la Legea administraţiei publice locale, deşi contestaţia introdusă de cei 73 de deputaţi P.R.M. şi de un deputat P.D.S.R. a fost anterioară. A cui bunăvoinţă a vrut domnul Lucian Mihai să o câştige? Şi, în general, ce jocuri politice face domnia sa? Am să aduc aminte conducerii P.D.S.R. o glumă a iluministului german Lessing... |
|
Domnule preşedinte, fiţi mai scurt! |
|
Formulez concluzia, domnule preşedinte. "Există o singură femeie rea şi aia e nevastă-mea". Tot astfel vom spune şi noi: există un singur aliat imposibil şi acela e U.D.M.R.-ul. (Aplauze în partea stângă a sălii) Voi încheia, domnule preşedinte. Partidul România Mare a dat astăzi un semn de bunăvoinţă fiindcă aşa e înţelept. Dar nu se poate ca unii să fie raţionali şi generoşi mereu iar alţii numai să primească şi să se comporte de parcă toţi suntem datori să suportăm dictatura maşinii de vot. Încă nu-i totul pierdut. Să luăm aminte la pildele de omenie şi chiar de sacrificiu de sine ale oamenilor de rând, ale măicuţelor care-şi dau jumătate de ficat, sau chiar viaţa lor pentru salvarea pruncilor în suferinţă, atâta vreme cât există asemenea jertfe minunate, poporul român mai are o speranţă. Stimaţi prieteni, Ne aflăm în Săptămâna Patimilor. La noi, la români, săptămâna asta ţine cam de 2000 de ani. Să ne smerim în vorbe şi să ne înălţăm în fapte obşteşti pentru salvarea semenilor noştri din furtuna besmetică a unei mondializări pentru care, să recunoaştem, nu suntem pregătiţi. De la noi mai puţin, de la Dumnezeu mai mult. Fie ca pe masa săracului şi a văduvei... |
|
Domnule preşedinte, vă rog foarte mult... |
|
Domnule, vreau să fac o urare de Paşti. Unii nu sunt creştini în sală. Să fie sănătoşi! Dar majoritatea sunt creştini. Lăsaţi-mă să fac şi eu o urare de Paşti. Păi, anul ăsta n-am vorbit deloc, domnule preşedinte, la acest microfon! |
|
Vă rog foarte mult să încheiaţi! |
|
Imediat! Fie ca pe masa săracului şi a văduvei, şi a soldatului şi a bătrânului şi a nefericiţilor din spitale, aziluri şi stabilimente de copii, să se afle un crâmpei de lumânare şi un ou roşu şi o coajă rumenă de cozonac care, prin aromele sale, să renască universul copilăriei şi să aducă pacea şi bunăvoirea în suflete. Acesta e primul Paşte al Mileniului trei. Pledez aici pentru o descătuşare a tuturor energiilor naţionale. Trebuie refăcut cu rapiditate sistemul imunitar al societăţii româneşti. Încă o dată: noi cerem instaurarea dictaturii legii, cu accentul nu pe dictatură, ci pe lege, fără de care trenul integrării euroatlantice... |
|
Domnule preşedinte, vă rog foarte mult să încheiaţi! Că au trecut şi urările de Paşti. Vă rog foarte mult! |
|
Bine. În numele senatorilor şi deputaţilor Partidului România Mare, chiar dacă domnul Nicolae Văcăroiu mă obstrucţionează, îngăduiţi-mi să vă urez "Sărbători fericite" şi "La mulţi ani!". "Cristos a înviat!" (Aplauze puternice) |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Are cuvântul din partea Partidului Naţional Liberal, domnul preşedinte Valeriu Stoica. |
|
Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Încă de la preluarea puterii de către P.D.S.R., Partidul Naţional Liberal a încercat să introducă o practică nouă în politica românească. Am dorit să facem o opoziţie constructivă menită să corecteze şi să îmbunătăţească iniţiativele puterii iar nu să le distrugă. P.N.L. şi-a îndeplinit şi în această săptămână rolul asumat. Am prezentat un pachet amplu de amendamente menite să corecteze disfuncţionalităţile care s-ar fi creat prin adoptarea Legii bugetului de stat, în formula propusă de P.D.S.R. Din păcate, dezbaterile parlamentare au demonstrat că s-a creat deja o maşinărie de vot care adună, am putea spune, împotriva naturii, la aceeaşi masă, alături de parlamentarii P.D.S.R. şi pe cei ai P.R.M. şi U.D.M.R. Această alianţă a respins în mod mecanic, fără nici o argumentaţie, şi încălcând de multe ori normele procedurale parlamentare, majoritatea amendamentelor propuse de liberali. O nouă coaliţie de guvernământ P.D.S.R.-P.R.M.-U.D.M.R. s-a format în această săptămână şi a funcţionat pe baza unor trocuri politice de moment. Amendamentele noastre au vizat obiectiv îmbunătăţirea proiectului de buget pentru că Partidul Naţional Liberal a fost şi este decis să facă o opoziţie constructivă, să-şi facă datoria faţă de cei care l-au votat şi faţă de toţi cetăţenii României. Din păcate, majoritatea a acţionat distructiv, scoţând opoziţia din scenă prin ghilotina votului, fără argumente şi fără idei. Voi exemplifica prin câteva amendamente pe care noi le-am considerat vitale pentru cetăţeni. Amendamentele care s-au referit la modificarea volumului cheltuielilor şi al veniturilor aveau ca efect diminuarea deficitului bugetar până la 3% din produsul intern brut. Ce înseamnă acest lucru? Mai puţini bani irosiţi şi o inflaţie sub 25%. Deci, menţinerea puterii de cumpărare a cetăţenilor şi nu diminuarea ei sub povara creşterii preţurilor. Am solicitat încetarea risipirii banului public prin stoparea investiţiilor care au ca termen de punere în funcţiune anul 2003 sau chiar mai târziu decât atât, fapt ce ar fi dus la economisirea a circa 11 mii miliarde lei; diminuarea cheltuielilor de protocol, sponsorizare sau mecenat, ceea ce ar fi dus la o economie de peste 1500 miliarde lei; raţionalizarea cheltuielilor de reclamă şi publicitate, deci, o economie de peste 9000 mii miliarde lei. În total, s-ar fi obţinut aproximativ 21.500 miliarde lei, sume necesare pentru sănătate, compensarea medicamentelor, începerea mai devreme a recorelării pensiilor, acordarea tuturor drepturilor legale personalului didactic, alocarea de tichete de masă unui mai mare număr de cetăţeni. Efectele amendamentelor noastre ar fi fost stimularea creşterii economice, crearea de noi locuri de muncă, reducerea impozitului pe venit şi o creştere a venitului net pentru fiecare salariat cu circa 7% în medie, deci, 200.000 de lei pe lună numai din reducerea impozitului, nediscriminarea agenţilor economici prin obligativitatea achitării cu prioritate a furnizorilor de utilităţi. Discriminarea în acest domeniu încurajează indisciplina financiară. Or, aplicarea fermă a disciplinei financiare este necesară pentru că ea ar lăsa să opereze numai agenţii economici viabili. |
|
Domnule preşedinte, Îmi cer scuze încă o dată. Daţi-mi voie să anunţ prezenţa în sală a delegaţiei Comisiei de politică externă a Camerei Cetăţenilor a Parlamentului Federal al Republicii Federale Iugoslavia, condusă de vicepreşedinte al Camerei Cetăţenilor, domnul Milutin Ojdanici. (Aplauze) Vă mulţumesc foarte mult şi îmi cer scuze pentru întrerupere. Vă rog să continuaţi, domnule preşedinte. |
|
De ce nu va creşte nivelul de trai în anul 2001? Creşterea economică prevăzută în acest an nu va putea fi realizată în condiţiile unui deficit bugetar de 3,7%, iar prin bugetul de stat, ministerele economice au primit sume insuficiente, identice ca procent din p.i.b. cu cele de anul trecut, sau chiar mai mici, cum este cazul Ministerului Agriculturii, Ministerului Apărării Naţionale sau Ministerului de Interne. În acest sens, veniturile mai mici alocate Ministerului Apărării Naţionale, în condiţiile în care în anul 2002 se vor analiza performanţele acestui minister, pentru admiterea României în Alianţa Nord-Atlantică, vor determina, din păcate, un răspuns negativ privind aderarea României la structurile euroatlantice. Acest fapt va determina pe actualii guvernanţi să apeleze la împrumuturi de pe piaţa privată de capital cu dobânzi uriaşe şi pe temene scurte. În consecinţă, România se va îndatora tot mai mult şi cetăţenii vor trebui să plătească aceşti bani din buzunarul lor. Altfel spus, ei vor deveni tot mai săraci. Aşa-zisa finanţare neinflaţionistă a deficitului bugetar prevăzută în programul de guvernare pentru perioada 2001-2004 rămâne o simplă intenţie atât timp cât dobânzile pentru creditele externe se menţin la cote ridicate. Acest lucru nu este o noutate, întrucât şi în perioada 1995-1996, Guvernul P.D.S.R. din acea vreme a fost obligat să se împrumute pe piaţa privată de capital ca urmare a nerespectării condiţiilor impuse de Fondul Monetar Internaţional, iar creditele şi dobânzile contractate în acea perioadă au fost plătite în perioada 1996-2000. Aşadar, guvernarea P.D.S.R. din anul 2001 nu diferă cu nimic de cea realizată până în anul 1996. Înşiruirea tuturor promisiunilor făcute de acest Guvern şi încălcate prin acest buget ar depăşi timpul alocat penru această declaraţie. Domnilor guvernanţi, I-aţi minţit pe agricultori, nu veţi sprijini întreprinderile mici şi mijlocii care au fost aruncate la marginea economiei de piaţă, aţi inventat noi taxe şi impozite, nu vă îndepliniţi promisiunile făcute nici faţă de pensionari, cei care v-au sprijinit cel mai mult în campania electorală. Acest buget este radiografia eşecului P.D.S.R. pentru că acest buget demonstrează neputinţa Cabinetului Adrian Năstase de a mişca lucrurile din loc după ce a tras pe sfoară cetăţenii cu basme electorale. Acest buget este sinteza tristă a celor trei luni de guvernare în care s-a făcut mult zgomot pentru nimic. Protocolul încheiat în decembrie 2000 cu P.D.S.R. a făcut dovada disponibilităţii Partidului Naţional Liberal de a se implica din opoziţie în rezolvarea problemelor de interes naţional. Suntem în luna aprilie şi, până la această dată, P.D.S.R. a demonstrat tuturor că nu slujeşte decât clientela sa politică şi interesele liderilor săi. Acest proiect de buget arată că P.D.S.R. îşi dispreţuieşte propriul electorat. P.D.S.R. s-a dovedit a nu fi interesat în mod sincer de o colaborare cu Partidul Naţional Liberal. Noi am încheiat acest protocol cu bună credinţă pentru realizarea obiectivelor economice şi politice care sunt priorităţi naţionale, în timp ce P.D.S.R. a avut doar un spectacol de imagine atât de drag premierului Adrian Năstase. În spatele acestui protocol, P.D.S.R. a continuat politica binecunoscută a loviturilor la glezne. În condiţiile în care nici o obligaţie asumată de P.D.S.R., prin protocolul din decembrie 2000, nu a fost îndeplinită, în condiţiile în care P.D.S.R. a încălcat grav procedurile de desfăşurare a şedinţelor comune ale celor două Camere ale Parlamentului, ca şi în cazul Legii secretului de stat, în condiţiile în care proiectul de buget va conduce la o scădere a nivelului de trai al populaţiei, Partidul Naţional Liberal consideră că în acest moment protocolul semnat de P.D.S.R. şi P.N.L. nu-şi mai găseşte acoperirea în realitate. (Aplauze, vociferări.) Iată de ce Grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal vor propune delegaţiei reprezentanţilor naţionali din luna mai rezilierea acestui protocol. Partidul Naţional Liberal a luat hotărârea de a ataca la Curtea Constituţională Legea bugetului de stat pe anul 2001, singura cale prin care putem îndrepta gravele încălcări procedurale comise de P.D.S.R., Partidul Naţional Liberal pentru toate aceste motive nu poate fi părtaş şi nu va vota Legea bugetului de stat pe anul 2001. (Aplauze, vociferări) |
|
Stimaţi colegi, Permiteţi-mi să dau cuvântul domnului deputat Florin Georgescu, din partea P.D.S.R. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule prim-ministru, Stimaţi colegi miniştri, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Am să vă expun, pe scurt, sintetic, care sunt argumentele, motivaţiile şi raţiunile Grupului parlamentar P.D.S.R.-Social Democrat şi Umanist, pentru a vota acest buget propus de Guvernul condus de premierul Adrian Năstase. Este un buget care întrerupe declinul economic programat, regresul economic care ne conduce la aceeaşi situaţie de a consuma mai mult decât producem într-un stil cronic, declin care a fost promovat în ultimii patru ani de cei care au guvernat ţara. Spre deosebire de un regres economic de 3,5% în medie pe an, în ultimii patru ani, acest buget porneşte de la o premisă realistă şi constructivă: o creştere economică de 4% pe an. Deci, este vorba de un plus 4%, mă refer la afirmaţiile antevorbitorului, şi nu de un minus 4-5%, cum era programat în anii anteriori. (Aplauze din partea puterii) Ca urmare a declinului programat, în numele unei doctrine păguboase, ultraliberale de asanare haotică a economiei, respectiv, de distrugerea şi a ceea ce este bun şi productiv, dar şi a ceea ce nu este bun şi neperformant, în ultimii patru ani, România s-a îndepărtat de criteriile de admitere la Uniunea Europeană. Indicatorul sintetic denumit produsul intern brut pe locuitor exprimat prin paritatea puterii de cumpărare, care exprimă potenţialul productiv şi forţa economică a unei ţări, ne situa, în 1996, la 31% comparativ cu Germania. După patru ani de guvernare fructuoasă în detrimentul intereselor populaţiei, ne aflăm la 26% faţă de Germania. Faţă de Franţa, ne aflam în 1996, la 32% privind acest indicator. La sfârşitul anului trecut, la 27%. Faţă de Anglia la 34%, acum, la 28%. Faţă de Polonia, ne regăseam la 95% din produsul intern brut pe locuitor al acestei ţări. După patru ani de guvernare de dreapta, suntem la 73%. Pînă şi comparativ cu Ungaria am înregistrat o înrăutăţire a acestui indicator pentru că în timp ce aici puterea de dreapta a promovat o politică de regres economic, acolo, lucrurile s-au întâmplat în sens contrar, a fost o creştere economică. Faţă de 71% faţă de unguri, unde ne aflam în 1996, acuma suntem numai la 54% în privinţa acestui indicator. Deci, iată care este premisa fundamentală pentru care trebuie susţinut şi votat acest buget, şi anume, el este un buget care întrerupe dezastrul economic care s-a întâmplat în România în ultimii patru ani şi începe să redea speranţa pentru relansare şi dezvoltare economică. De asemenea, este un buget care contribuie la reducerea inflaţiei: de la 41% anul trecut, la 25% în acest an şi asigură condiţii pentru stabilitatea cursului monedei naţionale, respectiv pentru oscilaţiile acestuia în limitele ratei inflaţiei şi nu cu mult peste aceasta, cum s-a întâmplat în ultimii ani. Este un buget care respectă prevederile din programul electoral, pentru că stimulează întreprinderile mici şi mijlocii, prin recentele măsuri adoptate de Guvernul Adrian Năstase, precum şi pentru că alocă o mare pondere din cheltuielile sale pentru destinaţii de natură socială, aproape 11% din p.i.b., cu 1% mai mult decât în anul anterior, acoperind totodată şi costul social al măsurilor de reformă şi restructurare economică. Deci, este un buget care continuă reforma economică, dar pe fond de creştere economică, are şi bani pentru absorbţia şi compensarea costurilor sociale şi nu este un buget al dezastrului şi declinului economic, cum a fost în ultimii patru ani. (Aplauze din partea stângă a sălii) Prin construcţia sa şi prin acordul prealabil al organismelor financiare internaţionale, este asigurată finanţarea externă pentru România, pentru balanţa de plăţi, dar şi pentru deficitul bugetar, ceea ce înseamnă că avem un deficit bugetar neinflaţionist. În privinţa nivelului de trai, este prognozată o creştere cu 4-5% a puterii de cumpărare, a veniturilor populaţiei, spre deosebire de declinul, de descreşterea, de micşorarea, de reducerea nivelului de trai cu 5% în medie pe an, cum s-a întâmplat în ultimii patru ani. Proiectul, în forma prezentată permite accesul la resursele Uniunii Europene, ale Băncii Mondiale şi creează premise pentru dezvoltare şi modernizare economică. Eu doresc să mulţumesc în numele Grupului parlamentar P.D.S.R., Social Democrat şi Umanist pentru dezbaterile deschise, constructive şi profesioniste pe marginea amendamentelor prezentate de grupurile parlamentare, doresc să-mi exprim, totodată, nedumerirea faţă de decizia anumitor partide politice care nu vor vota bugetul, deşi au fost la guvernare în ultimii patru ani şi au lăsat o situaţie total nefavorabilă pentru ţară, ca să nu mă exprim altfel, să mă exprim eufemistic. Ceea ce se reflectă în bugetul pe acest an, respectiv datorii neachitate, măsuri populiste aprobate în ultimile două luni, care sunt plătite acum şi aşa mai departe. Şi atunci mă întreb: de ce aceia care au votat 4 ani bugete ale declinului şi regresului economic nu votează acum un buget al progresului economic? Răspunsul este simplu: din calcule şi raţiuni strict politicianiste, de pe poziţii parlamentare şi ocupând un număr de locuri confidenţial, cum se spunea mai înainte, într-o luare de cuvânt. (Aplauze din partea stângă a sălii) Acestea sunt, stimaţi colegi, argumentele şi motivaţiile pentru care Grupul parlamentar P.D.S.R. Social Democrat şi Umanist va vota cu încredere şi cu fermitate acest buget, oferind Guvernului condus de domnul Adrian Năstase un instrument concret, pentru relansarea economică a ţării şi pentru progresul social al societăţii. De asemenea, se oferă astfel premisele pentru înscrierea României în mod ferm pe drumul recuperării decalajelor faţă de ţările dezvoltate şi al apropierii noastre de obiectivul integrării în structurile europene şi EuroAtlantice. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii) |
|
Mulţumesc, domnule deputat. Are cuvântul domnul deputat Onisei Ioan, din partea Grupului parlamentar al P.D. |
|
Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, În numele senatorilor şi deputaţilor Partidului Democrat, am venit la această tribună nu pentru a face retorică, nu pentru a face trimiteri geografice sau istorice, nici pentru a formula maliţii. Vreau să amintesc două lucruri: primul - amintesc distinsului preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe de la Camera Deputaţilor că P.D.S.R.-ul a moştenit, totuşi, o ţară în creştere economică. (Atitudine de dezaprobare în sală, rumoare.) Vreau să mai amintesc un lucru. Şi acest al doilea lucru îl amintesc pentru concetăţenii noştri. P.D.S.R.-ul a câştigat alegerile cu 37%. S-a comportat, însă, în cele 100 de zile de guvernare şi în toate dezbaterile la Legea bugetului de stat ca şi când ar ocupa în Parlamentul României nu 37% din fotolii, ci 67. Partidul Democrat a depus în comisii amendamente solide, făcute cu bună-credinţă şi cu bună ştiinţă. Le-a susţinut şi în plenul Camerelor reunite. Aroganţa, însă, a reprezentanţilor Puterii a făcut ca aceste amendamente care erau în interesul unor largi categorii socio-profesionale să nu poată fi acceptate. Am asistat în aceste zile şi chiar astăzi, de la această tribună, am putut vedea construindu-se un soi de coaliţie care niciodată nu a fost mandatată de poporul român să funcţioneze astfel. |
|
Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală): Pe voi cine v-a mandatat?! |
|
Am asistat astăzi la felul în care un preşedinte de partid negocia de la tribuna Parlamentului sedii, voturi şi excluderea de pe eşichierul politic al unor formaţiuni, ceea ce pentru România anului 2001 ni se pare incalificabil. Să revenim, însă, la esenţa demersului nostru şi la esenţa a ceea ce va fi atitudinea noastră în faţa acestui proiect al bugetului de stat pe 2001. Să amintim că în timpul dezbaterilor, adeseori, au fost încălcate flagrant prevederi ale Constituţiei, au fost ignorate legi, chiar prevederi din unele legi organice. De asemenea, nu a fost respectat Regulamentul comun al celor două Camere. Dincolo de aspectele de ordin procedural, astăzi, probabil, se va da ţării un buget care nu asigură o creştere economică, care nu asigură o creştere a consumului şi care nu va aduce, din păcate, un mai bine pentru cele mai multe dintre categoriile socio-profesionale. Agricultorii, mulţi dintre ei au votat P.D.S.R., nu vor trăi mai bine. Nu vor trăi mai bine nici pensionarii. Nu au şanse să trăiască mai bine nici familiile cu mulţi copii. Toate acestea sunt motive temeinice pentru ca reprezentanţii Partidului Democrat să nu voteze acest buget şi, de asemenea, să se adreseze Curţii Constituţionale, pentru că, doamnelor şi domnilor, trebuie o dată pentru totdeauna să respectăm legea în această ţară. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii) |
|
Mulţumesc. Stimaţi colegi, Şeful partidului despre care s-a vorbit aici a solicitat un drept la replică. Poftiţi, domnule. |
|
Întrucât este mai mult decât evident că domnul Onisei, aşa am înţeles că se numeşte, n-am avut onoarea să-l cunosc până acum, a spus că aici a negociat în direct la microfon şeful unui partid sediul de partid. Domnule Onisei, înţeleg că nu aţi auzit bine, pentru că făceaţi gălăgie, cum faceţi şi acum. Nu tot ce vă trece prin cap trebuie să daţi pe gură! Este o lege elementară a oratoriei! (Aplauze din partea stângă a sălii) N-am negociat nimic şi dacă sunteţi aşa de preocupat de sediul partidului nostru, care este de patru ori mai mare ca partid decât partidul dumneavoastră, dar este amărât, că nu avem sediu, că l-au câştigat nişte aventurieri din Germania, dumneavoastră aveţi cele mai exorbitante, cele mai luxoase sedii din România, în care nu mai desfăşuraţi nici o activitate, pentru că, din păcate, sunteţi pe cale de disoluţie. (Râsete şi aplauze din partea stângă a sălii) Şi o singură frază vreau să vă mai spun: ar fi bine să vă gândiţi că există o memorie colectivă şi lumea ştie că în judeţul Neamţ dumneavoastră făceaţi, scriaţi cuvântările tovarăşei prim-secretar judeţean P.C.R. Neamţ, înainte de 89 şi aici veniţi să ne daţi lecţii de democraţie, domnule?! Chiar nu vă este ruşine?! (Aplauze din partea stângă a sălii) Voci din sală: Bravo! |
|
Stimaţi colegi, Poftiţi, domnule Onisei, aveţi şi dumneavoastră dreptul la replică. |
|
Regret foarte mult că deturnăm această şedinţă care, fireşte, trebuia să aibă solemnitatea ei. Nu ştiu cine v-a informat, domnule senator... |
|
Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală): Securitatea! |
|
Poate domnul colonel de securitate Badea v-a spus aşa ceva, dar vreau să vă spun că este un neadevăr, nu am făcut aşa ceva şi în orice caz, dacă aş fi făcut-o, n-am făcut-o ca dumneavoastră, publicând în ediţii de lux şi în tiraj de masă poeme laudative la adresa lui Ceauşescu. (Aplauze din partea dreaptă a sălii) Dincolo de acest lucru şi îmi cer scuze pentru toţi senatorii şi deputaţii aici în sală, oameni serioşi altminteri, domnule senator Vadim Tudor, nu mă refer în mod necesar la dumneavoastră, dar vă aduc aminte un citat celebru: "Numele meu începe cu mine, al dumneavoastră s-ar putea să decadă cu dumneavoastră". (Gălăgie în sală) |
|
Are cuvântul domnul senator Markó Béla din partea Grupurilor parlamentare ale U.D.M.R. Poftiţi, domnule senator. |
|
Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a fost apostrofată de mai multe ori de către antevorbitorii mei. În primul rând, având un sentiment de conciliere, dacă vreţi, aş vrea să-i mulţumesc domnului preşedinte al Partidului România Mare pentru calificativul pe care ni l-a acordat, şi anume, că suntem "un aliat imposibil". Cu o abilitate politică mai mare, eventual, domnule preşedinte, ne-aţi fi calificat "un aliat posibil" şi atunci într-adevăr ne-aţi fi pus într-o situaţie foarte dificilă, compromiţându-ne în faţa comunităţii maghiare, compromiţându-ne în faţa Europei, compromiţându-ne în faţa a bunei părţi a societăţii româneşti, care doreşte, într-adevăr, ceea ce dumneavoastră nu doriţi. Deci vă mulţumesc pentru acest calificativ de "aliat imposibil". Într-adevăr, pentru dumneavoastră am fost, vom fi pentru totdeauna aliaţi imposibili. (Gălăgie în sală) |
|
Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală): Dar cine vă întreabă, domnule Markó? |
|
Şi vom fi aliaţi imposibili, vreau să subliniez acest lucru, cu toţi cei care se vor alia cu dumneavoastră. (Aplauze din partea U.D.M.R.-ului) În acelaşi timp, îmi pare rău că ne-a formulat o critică şi domnul preşedinte al Partidului Naţional Liberal, domnul Valeriu Stoica, (Rumoare.) preşedintele unui partid cu care am fost în alianţă timp de patru ani. Nu vreau să fac o replică la cele spuse de către dumneavoastră, domnule preşedinte, dar îmi pare foarte rău că noi, împreună, nu am reuşit să facem critica celor patru ani, când am fost împreună, cu deziderate foarte clare, foarte frumoase şi foarte importante, dar din care foarte multe, din păcate, nu s-au realizat şi din acest motiv ar trebui să facem împreună critica acelor ani, care au dus la rezultatele alegerilor din noiembrie 2000, în urma cărora suntem puşi într-o situaţie unde trebuie să discutăm despre un altfel de spectru parlamentar. Scuzaţi-mă pentru aceste observaţii. Astăzi va avea loc votul asupra unui nou buget elaborat de un nou guvern, care prin programul său de guvernare a trasat anumite direcţii de acţiuni şi a formulat o serie de deziderate pe care le consideră prioritare. Există astfel de priorităţi, doamnelor şi domnilor, ale acestui program, dar în acelaşi timp există priorităţi ale întregii societăţi româneşti, indiferent dacă ele figurează sau nu în programul de guvernare. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a examinat, bineînţeles, acest buget, prin optica acestor priorităţi generale şi nu în comparaţie cu programul de guvernare, această comparaţie fiind sarcina partidului de guvernământ şi nu a celor din Opoziţie. Momentul politic este extrem de important pentru România şi într-un astfel de moment, într-adevăr se impune o solidaritate a tuturor forţelor care militează pentru integrarea României în structurile euroatlantice şi europene. Dacă suntem sinceri, trebuie să recunoaştem că şansele noastre de a ne integra în anii următori sunt destul de mici, dar fără concentrarea şi concertarea demersurilor în acest sens şi aceste şanse reduse se vor destrăma. Din aceste considerente, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România va sprijini toate măsurile care vizează stabilitatea economică internă şi suprimarea mentalităţilor autarhice, etatiste, izolaţioniste şi naţionaliste şi nu vom putea sprijini, fireşte, nici o măsură, care va fi menită să menţină stările de spririt şi starea de fapte care au dus la ascensiunea acestor mentalităţi, după alegerile din noiembrie 2000. Specialiştii noştri au analizat Proiectul de Buget şi ne-am consultat cu reprezentanţii diferiţilor segmenţi ai comunităţii maghiare, respectiv cu reprezentanţii administraţiilor judeţene şi locale şi am formulat o serie de propuneri punctuale sau de principiu. Am fost nevoiţi să constatăm că nici anul acesta nu va avea loc o schimbare esenţială, privind bugetul, care este în continuare mic şi sărac în resurse, multe domenii bugetare au rămas subfinanţate, inclusiv nişte domenii vitale. De exemplu: învăţământul, cultura, sănătatea, agricultura. Totodată, lipseşte transparenţa unor sume alocate ministerelor, iar alte sume nu sunt împărţite în mod echitabil între judeţe. Nu s-a rezolvat nici problema marilor întreprinderi în pierdere, dimpotrivă, se va prelungi, probabil, o situaţie extrem de nesănătoasă în această privinţă. Totuşi, pentru abordarea de către U.D.M.R. a acestui buget a contat foarte mult existenţa sau inexistenţa intenţiei de descentralizare, în ceea ce priveşte repartizarea unor obiective bugetare. Specialiştii noştri au avut mai multe amendamente, cu acest scop şi aşa cum s-a spus deja de către colegii mei, considerăm că deschiderea manifestată faţă de aceste propuneri, deci, practic, faţă de administraţia locală, în privinţa repartizării din sursa bugetară, impozitul pe venit, într-o proporţie cu 1,5% mai mare decât valoarea actuală, înseamnă o treaptă în aplicarea principiului descentralizării financiare, pe care se fundamentează autonomia locală. De asemenea, modificarea referitoare la colectarea şi virarea sumelor din impozitul pe venit, în funcţie de locul desfăşurării activităţii de către contribuabili, răspunde la solicitarea comunităţilor locale. Paşii făcuţi în direcţia descentralizării, în acest proiect de buget, prin acceptarea unor propuneri ale Uniunii Democrate Maghiare din România, precum şi importanţa momentului când se impune cât mai urgent crearea unei stabilităţi bugetare, pentru a ne concentra asupra unor eforturi de a ajunge la o stabilitate politică reală şi de a ne alinia unor valori occidentale, inclusiv în domeniul drepturilor minorităţilor şi al convieţuirii între diferite etnii, deci toate aceste motive ne determină să sprijinim adoptarea bugetului, dar acest sprijin înseamnă, de fapt, susţinerea eforturilor de integrare şi de descentralizare şi o respingere a etatismului şi a naţionalismului autarhic. Totodată, încercările noastre de îmbunătăţire a bugetului vor continua, vom monitoriza modul în care vor fi cheltuite sumele din buget, în special cele legate de finanţarea dezvoltării inclusiv a zonelor şi localităţilor din Ardeal. Doamnelor şi domnilor senatori, Uniunea Democrată Maghiară din România va vota pentru Proiectul Bugetului anului 2001. Vă mulţumesc. (Aplauze) |
|
Domnule senator, regulamentul, într-adevăr, nu permite să vă cenzurez dreptul la replică, dar am rugămintea să exercitaţi acest drept în aşa fel încât să nu creăm tensiuni în sală, pentru a determina alte drepturi. Poftiţi. |
|
Lucrurile erau mai simple, dar au avut grijă unii să le complice. Este bine, totuşi, ca şi etnia maghiară să înveţe limba română, pentru a evita formulări de genul acesta, cum a spus un senator U.D.M.R., serile trecute, la televizor, cred, că "elanul acestui Guvern va lua avânt şi nu va da înapoi". Aceasta m-a distrat cel mai tare! Udemeriştii, nu-i întreabă nimeni de sănătare. Nu ştiu, nu v-am pronunţat numele, dar dumneavoastră sunteţi mereu la putere. Vorbiţi de alianţă, că nu faceţi alianţă cu noi. V-a rugat cineva? Este extranatură o alianţă dintre un purice şi un elefant. Dumneavoastră sunteţi încă foarte mici şi nu aveţi şanse să mai creşteţi! Aduc tuturor aminte că înainte de a se pronunţa în chestiuni de genul acesta, U.D.M.R.-ul ar trebui să ne spună de ce a cerut la televizor, printr-un fruntaş al său, revizuirea articolului 1 din Constituţie, şi anume, abrogarea caracterului naţional şi indivizibil al statului român. Pe urmă aveţi dreptul moral să ne ţineţi nouă predici, stimate domn. Dumneavoastră faceţi mereu pe arbitrii vieţii politice, dar nu v-aţi înscris la tribunal. De fapt, dumneavoastră nici nu aţi vorbit aici, a vorbit un spirit, un duh, un Zombi al dumneavoastră, dumneavoastră nu existaţi ca partid. (Aplauze din partea P.R.M.-ului) Conformaţi-vă Legii partidelor politice. De 11 ani U.D.M.R.-ul nu a făcut nimic pentru etnia maghiară! Aceasta este realitatea! Ungurii cinstiţi şi amărâţi vin la mine sau la P.D.S.R.... |
|
Stimate domnule... |
|
Imediat. Vreau să închei printr-un citat al lui Mihai Eminescu, care spunea aşa: "Maghiarii sunt nişte adversari foarte comici. Ei tot invocă Europa". Dar vreau să vă spun, stimaţi domni de la U.D.M.R., noi suntem în Europa cu cel puţin 1000 de ani înaintea voastră. (Aplauze din partea stângă a sălii) |
|
Are cuvântul domnul deputat Pambuccian, din partea ... Pardon, staţi puţin, domnule Pambuccian. Aşteptaţi puţin, că are dreptul la replică domnul senator şi închidem cu acest episod, cu intervenţiile pentru replică. |
|
Domnule preşedinte, Nu vreau să continui şirul replicilor şi în ceea ce ne priveşte am dori un alt ton în Parlamentul României şi nu tonul unei retorici naţionaliste, xenofobe, reprezentate de către Partidul România Mare. În ceea ce ne priveşte, vă asigur, doamnelor şi domnilor din partidul respectiv, că existăm, am existat în aceşti 11 ani... |
|
Domnul Marcu Tudor (din sală): Ilegal! |
|
... de când am intrat în Parlamentul României, prin voinţa electoratului nostru şi de când am militat şi vom milita şi în continuare, vă asigur, pentru drepturile minorităţilor naţionale şi pentru o convieţuire cât mai trainică a minorităţilor cu majoritatea, pentru un efort solidar în ceea ce priveşte suprimarea a tot ceea ce reprezentaţi dumneavoastră în Parlamentul României. |
|
Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală): Ruşine! |
|
Noi existăm, aşa cum există şi celelalte organizaţii ale minorităţilor naţionale, dar ceea ce este mult mai important, domnule preşedinte, că există cei care ne-au dat votul, în cazul nostru există cei aproape 2 milioane de maghiari în România ... |
|
Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală): 1 milion! |
|
... care doresc tot aşa, să contribuie la relansarea acestei ţări şi la integrarea ţării noastre în structurile europene şi euroatlantice - şi repet încă o dată la suprimarea a tot ce reprezentaţi dumneavoastră. Vă mulţumesc. |
|
Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală): Aţi numărat şi câinii?! |
|
Are cuvântul domnul deputat Pambuccian, din partea Grupului Minorităţilor Naţionale. |
|
Domnilor preşedinţi ai Camerei, Domnule prim-ministru, Stimaţi colegi, Ar fi o dovadă de labilitate psihică să gândim astăzi altfel decât am gândit sâmbătă, când ne-am expus pe larg punctul de vedere legat de Legea Bugetului, cu care am fost şi consecvenţi, de altfel, în zilele care au urmat. Cred, însă, că este potrivit, ca în încheierea acestor discuţii să vă spun tuturor un Paşte cu bine, sărbători fericite şi să dea Dumnezeu să ne întâlnim cu bine în continuare. Vă mulţumesc. (Aplauze) |
|
Vă mulţumesc, domnule deputat. Stimaţi colegi, Vă rog să-mi permiteţi să dau cuvântul domnului prim-ministru Adrian Năstase. (Aplauze) |
|
Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi, Nu am foarte multe lucruri de spus, pentru că, în definitiv, discuţia de astăzi a arătat încă o dată că suntem prea aproape de alegerile care s-au consumat şi că, în definitiv, discutând despre proiectul de buget, discutăm într-o anumită măsură despre situaţia economică a României, aşa cum este ea după patru ani de guvernare a unei anumite coaliţii şi discutăm despre numeroasele speranţe care există în societate, despre dorinţa de a rezolva cât mai multe probleme. Nu am pretenţia că am reuşit să răspundem foarte bine la toate aceste aşteptări. Din păcate, bugetul nu este un eseu, bugetul este o ecuaţie foarte simplă, în care stabileşti pentru cheltuieli, împarţi prin această lege, resursele care există. Sper ca, în anii următori, noi sau un alt Guvern să avem la dispoziţie mai multe resurse, pentru a rezolva mai bine problemele sociale, economice pe care le are România. Am ascultat cu atenţie lecţiile pe care ni le-au dat unii dintre colegii noştri, care au fost la guvernare în anii anteriori şi mă întreb, totuşi, dacă ştiu atât de bine, de ce nu au pus în aplicare aceste lucruri inteligente în perioada în care s-au găsit la conducerea ţării. Şi, de aceea, vreau să vă spun că mi se pare simptomatic felul în care colegii noştri de la Partidul Naţional Liberal au venit astăzi, aici, pentru a vorbi în numele alegătorilor noştri. Probabil că alegătorii dânşilor s-au împuţinat foarte mult şi, acum, au venit să ne vorbească în numele alegătorilor noştri... (Aplauze în partea stângă a sălii. Râsete.) Stimaţi colegi, Daţi-ne voie să avem grijă singuri de relaţia cu alegătorii noştri! Şi sunt convins că cei care ne-au ales, şi chiar şi cei care v-au ales pe dumneavoastră, câţi sunt, înţeleg foarte bine eforturile pe care le facem în această perioadă. Am făcut un test foarte interesant. Dumneavoastră lăsaţi să se înţeleagă că principala obiecţie la buget este felul în care vor fi alocaţi banii de la privatizări, încercând oarecum să induceţi ideea că vrem să folosim aceşti bani pentru a acoperi pierderile din întreprinderile de stat. Şi, atunci, tocmai pentru a testa buna dumneavoastră credinţă şi votul dumneavoastră, am acceptat un articol suplimentar, prin care să se spună foarte clar care va fi destinaţia acestor bani. În mod evident, de la această temă, aţi trecut la altele... Mie mi se pare foarte normal să vă găsiţi un drum în viaţa politică românească, un loc pe scena politică românească şi cred cu adevărat că Partidul Naţional Liberal este necesar pentru viaţa politică viitoare a ţării. Dar cred că, într-adevăr, duplicitatea din ultima vreme trebuie să înceteze. Şi mă bucur foarte mult că aţi propus rezilierea protocolului cu PDSR-ul (aplauze ale parlamentarilor din partea stângă a sălii; se strigă "Bravo!"), pentru că nu vă ascund că aveam dificultăţi în a susţine acest protocol în faţa colegilor noştri şi în faţa electoratului. (Aplauze ale parlamentarilor PDSR şi PRM.) Aţi invocat Legea referitoare la secretul de stat. Consider că este un lucru bun faptul că ieri, Curtea Constituţională ne-a dat posibilitatea de a revedea acest text, într-un fel sau altul. Dar vreau să vă spun că, în momentul de faţă, noi am revenit la Legea "Stoica", a secretului de stat, la legea pe care dumneavoastră aţi promovat-o şi care cuprinde, 90%, prevederile din legea pe are noi am votat-o. De aceea, vreau să fie clar, încă o dată, că, din punctul nostru de vedere, înţelegerile cu dumneavoastră, din păcate, nu pot să reprezinte un fundament solid pentru o construcţie. Ne-am înţeles, într-un anumit mod, în încercarea de a rezolva o problemă pe care am considerat-o importantă. Poate că soluţiile concrete nu erau cele mai bune, dar împreună am stabilit un anumit drum şi un anumit mod de a proceda. Din păcate, în momentul în care aţi văzut că un anumit punct de vedere, în faţa opiniei publice sau în faţa mass-media, poate să fie câştigător, fără nici un fel de regret aţi revenit la înţelegerea pe care o făcusem, inclusiv de ordin procedural. Şi, în discuţia pe care am avut-o aici, împreună, am spus că sunt anumite dificultăţi, le ştiam cu toţii, dar am acceptat, împreună, să mergem pe o anumită formulă procedurală. V-aţi dezis de îndată de această chestiune, în momentul în care vi s-a părut că, din punctul de vedere al imaginii partidului, puteaţi să găsiţi o altă ieşire. Din acest punct de vedere, vreau să vă spun că acest moment, al acestui vot, care se va da în momentul următor, este un moment în care putem să ieşim dintr-o anumită duplicitate pe care şi noi ne-o reproşăm, a relaţiei cu Partidul Naţional Liberal, care, din anumite puncte de vedere, a însemnat încercarea de a promova exclusiv proiecte ale Partidului Naţional Liberal, în timp ce colegii dumneavoastră, domnule preşedinte Stoica, ne atacau pe toate posturile de televiziune, votau împotriva noastră aproape peste tot şi cred că este bine ca lucrurile să fie clare şi să fie foarte clar exprimate. N-am să mă refer la unele dintre temele care au fost prezentate aici, nu este vreme. Vreau să înţelegeţi doar că regretăm foarte mult că nu putem să dăm mai mulţi bani pentru interne, pentru agricultură, pentru cultură... Vreau totuşi să vă spun, într-o paranteză, că intenţionăm, în săptămânile următoare, să lansăm proiectul unui muzeu de artă contemporană şi împreună cu dumneavoastră, aici, în clădirea Palatului Parlamentului, pe una dintre secţiunile neterminate, să finalizăm acest proiect, pentru că România este una dintre puţinele ţări din Europa, poate singura, care nu are un muzeu de artă contemporană. Dar, dincolo de aceste proiecte, pe care le vom putea adăuga încetul cu încetul, în funcţie de resursele pe care le vom avea, vreau să vă dau un singur exemplu, de rea-credinţă, până la urmă. Facem cu toţii eforturi de a-i convinge pe alţii că România poate să fie un partener pentru NATO, în baza unui balet politic, pe care îl ştim, la unele partide, din păcate, de foarte mulţi ani, în permanenţă, încercăm să ne vulnerabilizăm, să spunem că nu suntem capabili de nimic, că armata nu este capabilă să dea dovezi de seriozitate în acest parteneriat, în condiţiile în care experţii NATO care au venit la Bucureşti au arătat foarte clar, au făcut evaluări privind modul de îndeplinire a obiectivelor din planul de acţiune pentru aderare. De asemenea, în condiţiile în care membrii Comitetului politico-militar de la Bruxelles, în cadrul întâlnirii pe care au avut-o cu reprezentanţii noştri, s-au pronunţat în mod pozitiv asupra actualului buget al apărării. Sigur că facem eforturi deosebite pentru acest buget, sigur că este vorba de o prioritate politică, pentru că este o prioritate politică pentru noi integrarea în NATO. Sigur că sunt probleme pe care nu le-am tratat, poate, foarte bine, dar de ce să nu dăm dovadă de toleranţă unii faţă de alţii, de înţelegere a eforturilor pe care le facem? De aceea (pentru că, sunt convins, nu doriţi de la mine un discurs foarte lung acum, înainte de vot, fiecare are ideile sale foarte clare, grupurile parlamentare şi-au făcut propriile evaluări), vreau să vă mulţumesc celor care sprijină proiectul de lege şi care sper că vor vota pentru bugetul ţării, astfel încât să putem, cu o bază mai solidă, să mergem mai departe. Vreau să-i asigur pe cei care nu vor vota acest buget că dorim, în continuare, să colaborăm, în cadrul Parlamentului, pentru a găsi cele mai bune soluţii. Eu vreau să se înţeleagă foarte clar că noi nu ne propunem să dăm foarte mare importanţă problemelor care vin din trecut, tocmai pentru că avem aşa de multe probleme de rezolvat pentru viitor. Nu pentru că unele probleme din trecut nu ar prezenta importanţă, nu pentru că ele nu ar trebui tratate cu foarte multă seriozitate, dar vin peste noi toate aceste probleme, în continuare, şi nu reuşim încă să dăm răspunsurile cele mai potrivite. De aceea, îi rog pe cei care s-au pronunţat foarte critic la adresa acestui buget să înţeleagă, unii dintre dânşii, cei care au pus astăzi unele întrebări, că, în definitiv, dânşii ar fi trebuit, mai curând, să dea răspunsuri în legătură cu unele din problemele care apare în acest buget şi poate că noi ar fi trebuit să punem mai multe întrebări pentru situaţia în care suntem astăzi, în acest moment în care trebuie să votăm bugetul. Vreau să vă asigur, stimaţi colegi, şi prin dumneavoastră pe concetăţenii noştri, că dorim să reuşim împreună să facem în aşa fel încât să ne simţim capabili de un efort care să ne aducă undeva mai aproape de aşteptările noastre şi de condiţiile prin care să devenim parteneri cu cei alături de care vrem să fim în cadrul Uniunii Europene şi în cadrul NATO. Vreau să vă asigur că noi vom face eforturi pe această linie, vom colabora cu dumneavoastră, indiferent de felul în care veţi vota bugetul, sigur, am în vedere situaţia unui vot pozitiv, în ceea ce priveşte această lege. Vreau, de asemenea, să îmi permiteţi, domnilor preşedinţi, stimaţi colegi, să vă doresc sărbători fericite, să vă doresc, pentru dumneavoastră, pentru familiile dumneavoastră, cele cuvenite cu ocazia Sărbătorilor de Paşti şi să ne revedem cu bine, pentru a lucra în folosul ţării! Vă mulţumesc. (Aplauze ale parlamentarilor care susţin votarea bugetului.) |
