Dezbateri parlamentare

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Continuăm cu dezbaterea pe articole a proiectului de buget de stat pe 2003. Suntem la art.14.

Vă rog, legat de amendamente respinse, şi mă refer acum la alin.1 de la art.14, dacă sunt intervenţii.

La alin.2, alin.5 şi 6, înţeleg că nu sunt intervenţii.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră, în totalitate, art.14 în formularea primită de la iniţiator, Ministerul Finanţelor.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Vă rog să număraţi. 33 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 216 voturi pentru, 33 voturi împotrivă şi 2 abţineri art.14 a fost votat.

Trecem la art.15. Avem la alin.1 şi 2 amendamentul Comisiilor reunite pentru buget-finanţe, bănci...

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte, am ceva de obiectat aici.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Imediat, vă dau cuvântul.

…amendamente la cele două alineate aprobate de către guvern, deci acceptate, avem însă şi amendamente respinse. Permiteţi-mi să dau cuvântul pentru alin.2,înţeleg, da? la alin.1? Vă rog să ascultăm.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte, mă fugăreşte Puterea.

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Daţi-mi voie să-i spun şi eu domnului Mişu Tănăsescu "La mulţi ani" şi să dea Dumnezeu la mulţi bani pentru învăţământul la art.15 cu alin.2. (Aplauze)

Domnule preşedinte,

La art.15 cu alin.1 avem o chestiune de principiu care s-a practicat în fiecare an la discutarea bugetului. Deci noi avem intervenţii, comisiile de învăţământ ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, la alin.2 şi apoi la o serie de anexe. Toate aceste sume care privesc cheltuielile social culturale se regăsesc în art.15 cu alin.1 ca total. Şi, dacă se modifică art.15 cu alin.2, ceea ce ar fi o mană cerească de Sfântul Mihail, a dat Dumnezeu mai puţin şi Sf.Mihai mai mult, atunci trebuie să modificăm şi cifra de la art.15 cu alin.1 total.

De aceea, v-aş ruga, domnule preşedinte, să acordăm un vot de principiu la art.15 alin.1 ca dacă în cazul în care se modifică art.15 cu alin.2 sau se modifică anexele în mod corespunzător, să putem face corecţia. Dacă nu, nu. Asta ar fi rugămintea noastră. Să supunem şi să votăm de principiu art.15 cu alin.1. Discutăm art.15 cu alin.2, vedem ce se întâmplă, discutăm anexele şi pe urmă revenim, votăm tot de principiu, dacă este şi art.15 cu alin.2 şi revenim în final.

Vă mulţumesc pentru atenţie, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog dacă la art.15, mă refer şi la celelalte alineate, mai sunt intervenţii? Am înţeles art.15 alin.1 şi 2.

Înţeleg că nu mai avem alte intervenţii la art.15.

Stimaţi colegi,

Da, la art.15 alin.1 şi 2 a ridicat problema domnul deputat Stanciu. Să-l votăm de principiu. Aţi cerut să-l votăm de principiu. Bun. Deci nu mai sunt alte intervenţii, vreau să încheiem discuţia şi după aceea vă dau şi răspunsul legat de voturile...Votăm de principiu. Vreau să vă spun că Ministerul Finanţelor este de acord să votăm de principiu alin.1 şi 2, urmând că dacă sunt intervenţii şi se acceptă la anexe şi să facem corecturile de rigoare. O să supun la vot după aceea, vă rog, puţină răbdare.

Domnul Radu F. Alexandru, vă rog.

Domnul Radu F. Alexandru:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Amendamentul pe care îl propun se referă la soarta a două teatre naţionale, Teatrul Naţional din Tg.Mureş şi Teatrul Naţional din Craiova. Pe ideea unei descentralizări a Ministerului Culturii, şi-mi permit să afirm, o idee nefericită în cazul teatrelor naţionale, s-a procedat la o gravă discriminare. Trei teatre din cele 6 naţionale, respectiv Bucureşti, Iaşi şi Cluj, au rămas în structura Ministerului Culturii, alte 3 teatre, Timişoara, Tg.Mureş şi Craiova, au fost scoase din structura Ministerului Culturii şi lăsate în sarcina administraţiei locale. O administraţie locală care nu a avut şi nu are posibilitatea să întreţină aceste teatre. S-a ajuns la o situaţie cu totul şi cu totul dramatică.

Teatrul Naţional din Tg.Mureş, unul dintre cele mai prestigioase teatre din ţara românească, a ajuns să pună lacăt la uşile teatrului, actorii teatrului de la secţia română au trimis o scrisoare domnului prim-ministru în care au cerut acceptul să ceară sprijin Ministerului Culturii de la Budapesta să sponsorizeze, să întreţină teatrul.

Teatrul Naţional din Craiova, teatru care a fost în ultimul deceniu ambasadorul teatrului românesc, care a întreprins cele mai strălucite turnee în toată lumea, teatrul care este legat prin excelenţă de spectacolele montate de Silviu Purcărete, unul dintre numele de referinţă astăzi în teatrul mondial, este în situaţia de a-şi bloca întreaga activitate, de a nu mai avea fonduri pentru premierele pentru spectacolele pe care le are în repertoriu. Ca urmare a intervenţiei personale a domnului preşedinte Ion Iliescu, Teatrul Naţional din Timişoara şi Opera Naţională din Timişoara au revenit în structura Ministerului Culturii ca o punctuală îndreptare a unei abordări nefericite.

Amendamentul pe care îl propun şi apelul cald şi insistent pe care îl fac domniilor dumneavoastră este de a vota revenirea în structura Ministerului Culturii a celor două teatre care au rămas în afara organigramei, în afara structurii Ministerului Culturii, respectiv Teatrul Naţional din Craiova şi Teatrul Naţional din Tg.Mureş. Nu există nici o raţiune, nu există nici o logică ca din 6 teatre naţionale, 4 să fie în structura Ministerului Culturii şi două abandonate, în sarcina unor administraţii locale care, realmente, nu pot asigura nici măcar salariile şi montările cele mai sărace ale acestui teatru.

Vă rog insistent şi îl rog pe domnul ministru al culturii, care nu o dată şi-a exprimat sprijinul şi a dovedit sprijinul pentru cultura românească, acceptaţi revenirea celor două teatre şi alocarea bugetului Ministerului Culturii în aşa fel încât cele două teatre să poată reveni în structura Ministerului Culturii.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Ca să mergem ordonat, daţi-mi voie să supun la vot propunerea legată de art.15 alin.1, respectiv să-l votăm de principiu în formula propusă în comisiile de buget-finanţe, acceptată această formulă de ministrul de finanţe, Mihai Nicolae Tănăsescu, urmând ca în funcţie de cum vom vota la anexe să luăm decizia finală.

Vă rog, cine este pentru art.15 alin.1? Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc foarte mult.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

În unanimitate a fost votat art.15 alin.1 în formula propusă de comisiile de buget-finanţe.

Continuăm dezbaterea cu alin.2.

Dacă sunt observaţii? Vă rog, domnule deputat Stanciu, vă ascultăm.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimate doamne şi stimaţi domni senatori şi deputaţi,

La art.15 alin.2, se precizează o parte din cheltuielile pentru învăţământ. În speţă: "Cheltuielile social-culturale pe capitole de cheltuieli sunt în sumă de 15.3l7,6 miliarde pentru învăţământ, 12.415 miliarde pentru sănătate, 4.792,5 pentru cultură, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de tineret, şi 32.567,5 pentru asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii".

Cele două comisii de învăţământ reunite în şedinţă, în plen, au decis practic, în unanimitate, că alocaţia pentru învăţământ nu este cea corespunzătoare. Adică, cea pe care domnul prim-ministru a anunţat aici ca fiind de 4%.

Din analiza pe care noi am făcut-o, rezultă că, în acest 4% sunt incluse, pe lângă alocaţiile de la bugetul de stat de 15.317, alocaţiile de la bugetul local de 44.425 şi, de aici încolo, o serie de poziţii care sunt discutabile.

Aceste două tipuri de alocaţii - buget central şi buget local - fac 3,2, ceea ce mi se pare total insuficient, dacă avem în vedere ceea ce se practică în lumea civilizată, în speţă chiar în ţările din Est, unde în Ungaria este 4,6, în Cehia 5,1, în Polonia 7,5. Nu vorbim de Franţa 6, Canada 7,5, Finlanda 8,1, Danemarca 8,3. Deci, uitaţi de ce Danemarca este în faţă.

Atunci, în aceste condiţii, noi am spus că nu pot fi luate în calcul pentru 4% veniturile proprii, care reprezintă 0,3-0,4 din alocaţii. Deci, venitul propriu al universităţilor, al şcolilor, adică acele sticle, borcane pe care trebuie să le aducă acum copiii la şcoală, ca pe vremurile "bune", nu putem să le prindem aici. De asemenea, el este de fapt şi venitul extrabugetar. N-are ce căuta în buget.

De asemenea, domnule preşedinte, este un punct discutabil, în sensul că, şi anul trecut, şi anul acesta, în buget se prind nişte garanţii în credite. Anul trecut s-au prins 200 milioane. Aceste 200 de milioane reprezentau şi ele circa 0,3. Nu s-a cheltuit un dolar, deşi ele figurează în calculul lui 4%.

Anul acesta s-au prevăzut, domnule preşedinte de şedinţă, 150 - dar într-o formulă care nu este acceptabilă - chiar dacă cele 200 milioane pot fi imputabile şi nouă, şcolii ca atare, pentru că nu am realizat programe la timp. Anul acesta se pare că se va schimba chestiunea. Dar s-a schimbat şi optica domnului ministru. Anul trecut spunea că se garantează 200 milioane, un credit de 200 milioane de dolari; anul acesta la art.15 alin.4 se spune altceva, şi în speţă se spune că: "Guvernul poate garanta credite externe în limita de 150 milioane dolari", ceea ce este altceva.

În concluzie, domnule preşedinte şi domnule ministru, comisiile reunite, care au cea mai mare densitate de doctori pe metru pătrat, de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport propune ca să respectăm ceea ce a spus domnul prim-ministru, adică să ajungem la aproximativ 4%. Şi, ca atare, noi am venit cu o suplimentare de 5.297,5, spunând că, dacă pentru a avea 4% trebuie 7.100,2 miliarde, pentru că am dat jos tot ceea ce este îndoielnic şi venituri proprii extrabugetare, am spus să fim mai modeşti şi cerem numai 5.297 miliarde.

De unde vom avea aceste surse? Noi am spus în amendamentele care sunt la comisie, aprobate cu semnătura a doi preşedinţi, şi ne-am limitat. Numai unul am să vi-l citesc. N-am să le susţin şi pe celelalte, pentru că, probabil, mai vor să intre colegii, pe noi ne-a surprins, domnule preşedinte şi domnule ministru, foarte mult un program al Ministerului Justiţiei, care, vă rog, eu n-am înţeles, poate ni-l explică cineva, sună în următorul fel: Programul de la Anexa 3/16/27 pag.1. Ori suntem luaţi de, mă scuzaţi de expresie, de Bulă, ori ceva nu este în regulă: "Evaluarea activităţii fiecărei instanţe", deci, este evaluarea activităţii unei instanţe, "pe baza indicatorilor statistici existenţi", deci care sunt cărţile astea de statistică "şi stabilirea necesarului de judecători", deci, nu să-i încadrez, stabilirea necesarului, "şi de personal auxiliar" - şi, acum, atenţie! de ce facem evaluarea instanţelor pe bază statistică, de ce stabilim necesarul de judecători şi personal auxiliar - în vederea creării independenţei magistraţilor".

N-am înţeles! Ieri, am spus şi noi să ne facă mai puţin corecţi, mai puţin sensibili la foloase necuvenite, pe profesori, dar să ne facă independenţi, cu salariile de la justiţie. Şi acest program, domnule preşedinte de şedinţă, apare cu 3.977,446 miliarde. Şi am zis aşa: să ne facă şi pe noi puţin independenţi şi să luăm de aici 1.500 miliarde. Că dacă noi îi învăţăm carte, nu mai ajung la judecătorii. Iar dacă noi, profesorii, ne-am face datoria, doamna Stănoiu ar intra în şomaj, că n-ar avea pe cine să mai judece. Pe cine să mai bage în puşcărie, pe cine să mai prindă cu şpagă?! Deci, şcoala este de vină. Şi atunci, să luăm de aici 1.500 miliarde. Mai avem şi dincolo premieri peste premieri, nu mai insist. Dau premii. Pentru ce iau premii? Au 15 sporuri. Păi, să le dăm un spor din ăsta de muncă, aşa, mai abitir.

De aceea, noi spunem că aceste 5.000 miliarde ni se cuvin, şi, în speţă, aceste 1.500 miliarde, ca să facem şi noi evaluarea fiecărei şcoli, pe baza indicatorilor statistici specifici, în vederea stabilirii numărului de dascăli, de cadre didactice, astfel încât să asigurăm independenţa profesorilor. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnule profesor, vă rog. Aveţi cuvântul, domnule deputat Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu voi fi mai scurt şi, în mod sigur, mai puţin interesant decât colegul meu, domnul Anghel Stanciu.

Cu voi începe prin a cita din Legea Învăţământului art.170 alin.1: "Finanţarea învăţământului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel puţin 4% din produsul intern brut", în concordanţă cu nişte cerinţe. Nu se spune nimic despre surse extrabugetare, venituri proprii ş.a.m.d. Nici măcar despre creditele astea externe nu se spune.

Vreau să adaug un singur lucru, care mie mi se pare foarte important. Este momentul ca, dincolo de discursurile domnului prim-ministru, dincolo de afirmaţiile - nu de azi, de ieri - de doi ani ale Puterii, să trecem la fapte în ceea ce priveşte învăţământul, şi nu fapte senzaţionale. Să respectăm, pur şi simplu, legea. Pentru că, eu am mai spus-o şi repet: se pare că Nicolae Iorga avea dreptate în ’37, când spunea că cea mai mare revoluţie în România nu va fi nici cea comunistă, nici cea de altă natură, ci respectarea întru totul a legii, a legii în spiritul şi litera ei. Aceasta este legea, pe care o am în mână. După câte ştiu, nu a fost abrogată, mai ales articolul ăsta nu a fost amendat, deci 4%, asta cerem.

După calculele noastre nu sunt 4% alocaţi pentru învăţământ. Nici pomeneală. Din această cauză, Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat, luând în discuţie şi aplecându-se cu mare atenţie asupra problemei acesteia, a învăţământului, inclusiv asupra amendamentului prezentat, şi care l-a arătat mai pe larg domnul Anghel Stanciu, solicităm, de conivenţă cu comisiile de învăţământ ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, să aprobaţi, stimaţi colegi, acest amendament.

Şi mai adaug încă ceva. Sigur că unele state, majoritatea, alocă mai mult decât pentru învăţământ. Vreau să vă spun că statul francez a avut unele necazuri în anii trecuţi, din punct de vedere economic. Unul din marile partide ale Europei de azi, Partidul Socialist Francez, făcând o analiză serioasă, o analiză în detaliu a cauzelor care au dus la încetinirea creşterii economice şi la multe alte necazuri în economia franceză, a tras concluzia că este vorba de o alocare insuficientă în educaţie şi cercetare.

Sigur că aceste alocaţii în cercetare şi educaţie nu dau rezultate imediate. Nu dau rezultat cum aloci într-o fabrică sau mai eu ştiu ce complex zootehnic. Dar, pe termen lung, aşa cum se spune şi astăzi în ţările civilizate, aceste segmente ale activităţii sociale, educaţia şi cercetarea, sunt absolut - să spunem aşa - determinante.

Este un motiv, mi se pare mie, cu totul eminent, cu totul important, să adoptăm acest alineat.

Şi mai este o chestiune şi cu asta închei. În buget, dacă dumneavoastră aţi urmărit cu atenţie, sunt convins că aţi făcut-o, nicăieri nu se scrie cât la sută din p.i.b. atârnă alocaţia pentru ministerul cutare sau cutare, nicăieri. Numai la nivelul discursului verbal s-a spus 4% în învăţământ. Eu sunt convins că nu s-au scris astea în buget, pentru ca să nu putem noi să raportăm aici ceea ce se spune la realitate. Dar noi am făcut calculele. Şi nu-i 4% nici pe departe. Dacă introducem şi altceva, pe lângă alocaţia bugetară, avem 3,2, ceea ce este mult diferit, mult sub lege.

De aceea, încă o dată, ca să nu mai lungesc vorba, şi o să mai revin, dacă va mai fi cazul, vă rog să facem anul acesta o cotitură în politica pentru educaţie şi cercetare. Aici este vorba de educaţie. Să aprobăm acest amendament, iar sursele de finanţare, sigur, pe care aici domnul Stanciu le-a prezentat un pic mai colorat, dar în esenţă are dreptate, aceste surse de finanţare pentru acest plus de alocare pentru învăţământ sunt raţionale, sunt credibile, sunt aşadar posibile, şi vă rugăm să aprobăm împreună această solicitare, respectiv acest amendament. Vă mulţumesc pentru că veţi pune umărul, în sfârşit, şi vom pune cu toţii la o dezvoltare, la o cotitură în sistemul educativ românesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc, domnule deputat Baciu.

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Bălăeţ.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi senatori şi deputaţi,

La art.15 alin.2 rândul al treilea, unde se prevede suma pentru cultură, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de tineret, dacă o împărţim la patru domenii, pe care le cuprinde, de fapt, propaganda pentru imaginea ţării, Ministerul Informaţiilor Publice, cultură-religie la un loc, Ministerul Culturii şi Cultelor şi Ministerul Tineretului, ni se arată că avem aici cea mai de jos parte a bugetului de stat pe 2003, fapt care se menţine din bugetele trecute, şi care continuă să fie, după părerea mea, una din fobiile foarte greşit aplicate în cadrul politicii bugetare a ţării.

Domnul ministru al culturii, Răzvan Theodorescu, a anumit bugetul culturii un "buget decent", deşi este - aşa cum am spus - cel mai mic posibil din toate ministerele de bază. Un om de cultură, cum este Octavian Paler, l-a numit, într-un cadru festiv, un "buget indecent". Pe cine să credem? Înclinăm să credem pe cel din urmă, câtă vreme cercetătorii şi scriitorii de cărţi, partea cea mai importantă a culturii, au ajuns cerşetori şi muritori de foame în această ţară plină de humor, cum a numit-o Bacovia. Humorul constă în a pune caii în coada căruţei, adică a culturii în partea ei cea mai productivă, cărţile şi bibliotecile în coada dezvoltării, când ele ar trebui să fie în frunte.

Iată de ce propun suplimentarea bugetului culturii la capitolele speciale producere de carte şi biblioteci, capitole aproape inexistente în bugetul actual al Ministerului Culturii şi Cultelor.

Mai avem o problemă foarte gravă, şi pe care va trebui s-o rezolvăm în cadrul discuţiilor la buget, şi anume Biblioteca Naţională, care a fost scoasă, pur şi simplu, în mod abuziv de pe tabelul investiţiilor de la Ministerul Culturii. De aceea, ar trebui să se dea culturii cel puţin 1.000 miliarde lei pentru anul 2003. Sursa există în cadrul bugetului, dar ea ar trebui să fie înţeleasă mai bine de către cei ce vor să facă acest buget să funcţioneze mai bine, şi anume: diminuarea corespunzătoare de la art.17 alin.1 rândul 2 - unde se prevede suma astronomică de 73 miliarde lei într-o economie privatizată, domnilor. Nouă ni s-a spus până acum, tot timpul, că bugetul este umflat la partea economică, pentru că avem găuri negre la economia de stat. Acum nu mai avem economie de stat, avem economie privatizată şi vedem că Guvernul a avut nişte acoperiri pentru nişte privatizaţi; pentru domnii de la Bacău, în special, s-au făcut nişte sume din acestea, de la societatea "Tutunul Românesc" şi din alte părţi.

Aici avem un buget extrem de umflat şi dacă vedem, în decursul anilor, el a crescut exponenţial, de la 36.000 miliarde în 2001 la 73.000 miliarde în 2002. Pe capitolele respective se poate vedea ce umflătură extraordinară este în acest domeniu, în cadrul unei economii privatizate...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat, v-am înţeles perfect, vă rog foarte mult " " "

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Aţi înţeles perfect, domnule preşedinte, că aici avem de-a face şi cu societăţi "căpuşe", care sug bugetul de stat pe această direcţie. Şi eu nu vreau să insist în această privinţă, dar o examinare de principiu, în favoarea culturii, ar trebui făcută. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult. Vă rog frumos, dacă la alin.2 de la art.15 mai doriţi să luaţi cuvântul? Înţeleg că nu mai sunt luări de cuvânt.

Dau cuvântul domnului ministru Mihai Nicolae Tănăsescu, pentru răspunsuri.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Aş vrea să fac unele comentarii vizavi de propunerile care au fost făcute în această dimineaţă la art.15 alin.2 pentru învăţământ şi cultură.

Aş vrea să reiterez încă o dată şi să susţin că sumele alocate, sumele publice alocate domeniului învăţământului sunt de 4% din p.i.b. Sigur, aşa cum menţiona domnul deputat, ele sunt împărţite pe mai multe categorii: bugetul de stat, bugetele locale, care într-adevăr sunt de 3,2%. Dar aş vrea să fac specificaţia foarte clară că atât creditele externe, cât şi veniturile proprii sunt surse ale învăţământului. Ele nu pot fi scoase în afara acestei instituţii, fiindcă ele sunt surse care merg cu destinaţia acestei acţiuni. Legea spune foarte clar, că 4% se calculează la fondurile publice.

De aceea, susţin, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, că acţiunea de învăţământ, aşa cum este prevăzută în proiectul bugetului acoperă 4% din p.i.b. Spunea domnul Bălăeţ, mai departe, să luăm - şi aş vrea să mă refer la acest articol încă puţin - spunea domnul profesor, domnul preşedinte, să luăm din suma de 3.977 miliarde din Programul Ministerului Justiţiei: aş vrea să vă spun, domnule profesor, aceşti bani reprezintă de fapt funcţionarea întregului minister; iar dacă mergem la anexa sintezei Ministerului Justiţiei, o să vedem că această sumă de 3.977 se regăseşte în totalitate la nivelul Ministerului Justiţiei pe cheltuieli de personal, cheltuieli materiale, servicii ş.a.m.d. Deci, reprezintă cheltuielile totale pe Ministerul Justiţiei. Sigur, magistraturile din cadrul ministerului funcţionează. Acest program pe care dumneavoastră l-aţi enumerat, nu ştiu dacă poate formularea nu este cea mai fericită, dar el reprezintă in facto funcţionarea acestei instituţii a statului. Ar trebui să luăm de la instituţia judecătorească şi să punem în altă parte. Sigur, aceasta trebuie să fie decizia dumneavoastră. Dar, repet, aşa cum a fost fundamentat bugetul de stat pe aceste sume, noi credem că ele au fost repartizate în mod judicios.

Legat de propunerea făcută, de a lua de la acest capitol care se cheamă "Alte acţiuni economice", cu permisiunea dumneavoastră, aş vrea să fac următoarea specificaţie, şi anume: în cadrul acestui capitol bugetar, aşa cum este el definit, intră rezervele materiale naţionale ale României - 1.200 miliarde -, intră de asemenea sumele care sunt acordate stimulării exportului - peste 2.000 miliarde -, sunt sumele alocate cofinanţărilor în lei aferente programelor de finanţare din fondurile nerambursabile ale Uniunii Europene - peste 7.600 miliarde. Intră sumele aferente turismului - 193 miliarde; intră sumele aferente întreprinderilor mici şi mijlocii - încă 200 miliarde.

Sigur, când vedem o sumă foarte mare, de atâtea mii de miliarde, mă simt nevoit să spun şi să vă informez de componenţa acestei sume. A lua de la stimularea exportului sau a lua din Fondul naţional de preaderare sume pentru cofinanţarea proiectelor nerambursabile de la Uniunea Europeană, noi considerăm că nu este sursa cea mai potrivită pentru a amenda acest capitol.

De aceea, domnule preşedinte, propunerea noastră este de păstrare a art.15 alin.2 aşa cum a fost formulat şi aşa cum a fost aprobat de către Comisia pentru buget-finanţe, bănci. Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat Stanciu, vă ascultăm. Eu cred că aţi fost convingător şi în prima luare de cuvânt, domnule Stanciu, dar asta este situaţia. Aţi auzit răspunsul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Evident, dacă prin evaluarea activităţii fiecărei instanţe pe baza indicatorilor statistici existenţi şi stabilirea necesarului de judecători şi personal auxiliar, în vederea creării independenţei magistraţilor se înţelege funcţionarea Ministerului Justiţiei, atunci să desfiinţăm Institutul de Statistică şi să facă dânşii treaba asta, că eu ştiu că avem un Institut Naţional de Statistică, care poate să evalueze pe baza indicatorilor statistici. Dar, dacă, într-adevăr, este aşa cum a spus domnul ministru, cred că trebuie schimbat titlul. Pentru că este posibil să se mai uite cineva prin bugetul acesta şi să ne creadă că avem nişte deficienţe în partea superioară.

De aceea, eu aş solicita, de principiu, să se găsească, până terminăm bugetul, nu pe picior, acum, un titlu corespunzător acestui program. Şi dacă domnul ministru spune că de aici nu poate să dea, atunci să ne dea măcar de la Anexa 3/36/01, de la Serviciul Român de Informaţii. Este o sumă alocată pentru obţinerea de informaţii.

Păi, noi, profesorii, suntem depozitarii informaţiilor, cele mai multe, că-i ştim de mici până se fac mari: ce note au luat, cum au rămas repetenţi, ce pile au avut, cum au trecut în facultate, noi le ştim, nu? Şi, atunci, hai să perfecţionăm sistemul ăsta, ce se chinuie aici? Creştem numărul de informatori? Creştem copii. Deci, să luăm măcar de aici.

Domnule preşedinte, scuzaţi-mă pentru acest mic interludiu. Am un mandat din partea grupurilor parlamentare, bazat pe cutumă de procedură. Grupurile noastre parlamentare doresc, înaintea votării art.15 alin.2, pe chestiunea de învăţământ, să le acordaţi o pauză de 15 minute, să ne consultăm cu domnul ministru Mihai Nicolae Tănăsescu, deoarece noi constatăm că sunt nişte discrepanţe foarte mari între salarii şi care priveşte şi alocarea bugetară. Şi am invitat la această consultare şi pe ceilalţi lideri, ca să vedem totuşi ce putem da efectiv, dincolo de aceste sume de 5.000 miliarde, care sunt necesare... Şi am ţipat, că dacă nu ţipam, ziceaţi că sunt de acord cu ele. Nu. Cum e şi la justiţie. Întreabă domnul profesor Neagu: A ţipat fata? N-a ţipat. E una. Dacă a ţipat e alta. Deci, noi ţipăm aici să ne daţi bani. Nu-i 4%. Ce venit propriu am eu în buzunar, numai nevastă-mea dispune: "Du-te la piaţă!" şi-mi dă o listă mare " " " Şi-mi zice că: "Ai venit propriu" De unde venit propriu? Am salariu.

Deci, am solicita această pauză să discutăm foarte serios problema cu domnul ministru Tănăsescu: ce ne poate da acum la învăţământ. Anul trecut ne-a dat 300 miliarde şi la rectificare ne-a luat 200. Să ne dea ce ne-a luat, acele 200, şi cu alea 300 de anul trecut, noi solicităm... şi ne declarăm mulţumiţi cu 500 de miliarde, ca să fie un semnal pentru profesori. 1.000 din partea P.R.M., mai puneţi şi voi 500, şi P.S.D.-ul " " "

Deci, solicităm această pauză şi această consultare cu liderii grupurilor, dacă doresc să vină. Noi vrem să discutăm cu domnia sa 5 minute şi promitem că venim toţi în sală.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat Stanciu, în primul rând vreau să reţineţi: în 15 minute nu puteţi să clarificaţi ce n-aţi clarificat în două săptămâni. Au fost dezbateri la comisii pe buget, în prezenţa reprezentantului ministerului. S-a continuat această analiză la nivelul comisiilor de buget-finanţe, în prezenţa ministrului de finanţe. Deci, două săptămâni de discuţii. Şi ştiu, sunt informat că au fost discuţii aprinse. Aţi argumentat foarte bine. Vi s-a răspuns la fel de fundamentat. Ideea de a face acum o pauză şi după aceea colegii să spună "nu mai reluăm lucrările" " " "

Repet: pot face altceva. Dacă vreţi, veniţi aici, discutaţi cu domnul ministru, dar nu rezolvaţi în 15 minute probleme pe care le-aţi discutat timp de două săptămâni.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Se poate rezolva în două minute. Noi cerem, iar domnul ministru să spună da.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Să fiţi de acord " " " Eu vă respect şi vă stimez foarte mult. Vă rog foarte mult. Nu rezolvaţi în cinci minute, după ce-aţi discutat două săptămâni. S-a discutat şi anul ş.a.m.d. Vi s-au dat răspunsurile de către ministrul de finanţe.

Domnul deputat Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Şi revin la microfon pentru două motive: unul este că, iată, domnul ministru mă ascultă, şi voiam să-i spun ceva. Domnule ministru Tănăsescu, tocmai voiam să vă felicit, să vă urez cele bune şi cele de cuviinţă cu ocazia zilei dumneavoastră. Sunteţi tizul meu, ca nume. Ca bani nu cred că suntem asemănători, din păcate.

Şi, în al doilea rând, cred că-i bună pauza asta pe care a cerut-o domnul Stanciu, mai ales că este ziua domnului ministru şi cred că o lasă şi el mai moale acum cu zgârcenia. Sigur că orice ministru de finanţe, orice vistiernic trebuie să fie zgârcit. Ei, cred că astăzi o s-o lase mai moale, că este ziua domniei sale.

Dar vreau să spun altă chestiune. Dânsul a argumentat aici că este 4% din p.i.b. Şi a adăugat o mulţime de chestiuni în 4% ăsta: bugetul de stat, bugetele locale etc.

Eu revin asupra legii, pentru că eu am obsesia aceasta: legea şi respectul pentru lege. La art.170 se spune clar: "Fiananţarea învăţământului - 4% din bugetul de stat. Nu zice nimic aici despre alte venituri. Venituri proprii, bugete locale, nimic. 4% din p.i.b.

La alin. 3 de la art. 170, Legea învăţământului: "Institutele şi unităţile de învăţământ pot beneficia şi de alte surse de venituri dobândite în condiţiile legii: venituri proprii, subvenţii, donaţii, sponsorizări şi taxe de la persoanele juridice şi fizice. Veniturile obţinute din sursele menţionate se gestionează şi se utilizează integral la nivelul instituţiilor şi unităţilor respective, inclusiv pentru majorarea fondului de salarii, fără vărsăminte la bugetul de stat, la bugetele locale şi fără a afecta alocaţiile bugetare".

Oameni buni, legea e clară: aceasta este legea! Această lege nu a fost abrogată, ea este în vigoare.

Domnul ministru se referă probabil la Ordonanţa nr. 32 care se numeşte acum legea nu ştiu cât. Acolo se fac nişte adaosuri la acest 4%, se face o mărunţire a acestui 4%, dar nu se spune acolo că această Lege a învăţământului încetează, nu se spune că valabilitatea ei încetează sau că este cumva atenuată. Aşa încât, toată argumentarea aceea cu 4%, în 4% băgându-se tot ce a spus domnul ministru, nu are valoare în faţa legii şi aceasta este Legea învăţământului. Din această cauză, revin şi solicit încă o dată să votăm, fie aşa cum am solicitat prima dată, fie să ne retragem şi să discutăm 15 minute cu domnul ministru în legătură cu această chestiune. Este vorba de bani pentru învăţământ un an întreg; nu putem trece chiar aşa uşor şi chiar dacă domnul preşedinte Văcăroiu a adus nişte argumente aici, eu zic să aibă bunăvoinţa acum, şi dacă doriţi, "mila" pentru dăscălimea română, se ne mai dea 15 minute să stăm de vorbă.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Permiteţi-mi... Domnule deputat Bălăeţ, puţină răbdare.

Domnule ministru Tănăsescu, cred că de aici rezultă o concluzie, Ministerul de Finanţe are o posibilitate, că după 15 minute veţi găsi vreo soluţie. Probabil că eu n-am fost convingător. Vă rog să luaţi cuvântul şi să explicaţi dacă ar avea eficienţă această discuţie. Nu ne mai reîntrunim, domnule profesor Stanciu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Aş vrea să fac o specificare ca să se înţeleagă foarte clar: ceea ce v-a prezentat domnul deputat este o lege care este în funcţiune, dar care a fost modificată, iar acele articole la care face dânsul referire au fost modificate prin Ordonanţa nr. 32 din 2001, aprobată de către dumneavoastră ca lege, în care, datorită mutaţiilor care au avut loc de la legea de aprobare şi până în prezent, şi vă dau doar exemplu: trecerea învăţământului preuniversitar la colectivităţile locale " Deci, această lege este modificată iar construcţia bugetului de stat este făcută pe noua legislaţie care spune că 4% acordat învăţământului se referă la totalul fondurilor publice care cuprind şi venituri proprii şi credite externe şi bugete locale ş.a.m.d.

Deci, construcţia bugetului este făcută respectând legislaţia în vigoare. Aceata este specificaţia pe care aş vrea s-o aduc în atenţia dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule ministru,

Acceptaţi un dialog de un sfert de oră, consideraţi că va avea eficienţă?

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu (din loja Guvernului):

N-are eficienţă, domnule!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule profesor, aţi ascultat răspunsul ministrului de finanţe. Confirmă că nu vi s-a dat răspunsul, nu există nici o soluţie, pierdem 15 minute, încă o oră până ne strângem şi este păcat, sincer păcat.

Domnul deputat Bălăeţ.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înainte de a pune întrebarea pe care vreau să o pun domnului ministru Tănăsescu, vreau să-l felicit cu ocazia zilei de astăzi şi să-i urez "La mulţi ani!"

Întrebarea pe care vreau să o pun este următoarea: dânsul a ocolit într-un fel, în cadrul răspunsului dânsului, propunerea pe care o făcusem eu pentru alte acţiuni economice de unde să se ia mia de miliarde, spunând că este vorba de simularea comerţului exterior şi micile întreprinderi, pentru care şi eu pledez.

Dar, problema este următoarea: pe ansamblul art. 17, de ce cheltuielile de la bugetul de stat pe acţiuni economice sunt într-o continuă creştere când noi am fost pur şi simplu intoxicaţi, şi noi, şi opinia publică, pentru faptul că o economie de stat este o economie care cheltuieşte foarte mult de la buget.

Trebuie să vă atrag atenţia că în cadrul economiei noastre privatizate, în mod accelerat, în ultimii trei ani, cheltuielile de la bugetul de stat sunt într-o creştere exponenţială.

Iată, domnule ministru, de la 36 de miliarde cheltuieli economice în 2001, la 44.000 de miliarde în 2002 şi la 73.000 de miliarde în 2003. Ori avem economie privatizată care aduce venituri la bugetul de stat, ori avem o economie privatizată care "suge" bugetul de stat şi să vedem de ce îl "suge"?! De ce, mă rog, la cheltuielile pentru transporturi şi la ministerul domnului Mitrea avem o creştere de la 15.000 de miliarde în 2001, la 18.000 de miliarde în 2002 şi la 30.000 de miliarde în 2003?! Păi, noi ştim nişte acţiuni economice care înseamnă "spoială" pe lângă ceea ce ar fi trebuit să se facă. Luaţi aşa-zisă linie de metrou de suprafaţă de la Ghencea până la Piaţa Presei Libere şi vedeţi, domnilor, că nu s-a făcut mai nimic. Este acceaşi linie de tramvai care circulă exact în nişte condiţii aproape asemănătoare; populaţia nu simte nimic în acest domeniu.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat,

V-am înţeles şi colegii v-au înţeles perfect...

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Da, haideţi să vedem şi răspunsul adecvat, domnule preşedinte.

Sper că Parlamentul nu este o simplă anexă la Guvern şi majoritatea trebuie să judece Guvernul pentru greşelile pe care le face în domeniul culturii. Şi, de aceea, vă rog foarte mult să revizuim articolul acesta privind cultura şi propunerea de 1.000 de miliarde, din cele 73.000 de miliarde pe care le dăm în acţiuni economice, unde ştim că foarte multe din aceste acţiuni sunt modalităţi de a "suge" bugetul de către societăţi "căpuşe", cu caracter preponderent politic. Aceasta este problema! Şi vă rog foarte mult să daţi răspunsul, ca partid de guvernământ, la această chestiune.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumim, domnule deputat. O să vă dea răspunsul domnul ministru Mihai Nicolae Tănăsescu.

Vreau să reţineţi că dacă aveţi lumină în clădire trebuie să facem un efort în continuare ca să avem curent electric. Trebuie să mai construim şi centrala nucleară, trebuie să mai facem multe lucruri. Deci, nu este chiar totul privatizat şi încă avem nevoie de o serie de lucruri.

Domnul ministru Mihai Tănesescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să fac nişte clarificări ca să nu se creeze confuzie. Din păcate, domnul deputat face o analiză comparativă care nu este corectă. A compara un buget al Ministerului Transporturilor în 2002 cu un buget al Ministerului Transporturilor în 2003, când am arătat că în acest nou buget intră şi fondul special al drumurilor. Deci, dacă comparăm A cu B în condiţiile comparabile, sigur, rezultatele sunt false.

De aceea, vreau să vă spun foarte clar că în cadrul bugetului Ministerului Transporturilor, datorită trecerii fondurilor drumurilor în interiorul, în scheletul bugetului, sigur sumele sunt superioare cu mult vizavi de anul 2002.

Mai mult, această creştere la acest capitol "Alte acţiuni economice" este ca urmare, în primul rând, al alocării duble în anul 2003 faţă de 2002 a sumelor necesare a cofinanţărilor locale pentru susţinerea proiectelor nerambursabile, a banilor veniţi de la Uniunea Europeană, în mod gratuit.

Deci, dacă în anul 2002 am avut sub 3.000 de miliarde, în anul 2003, ca urmare a programelor care sunt desenate, avem peste 7.600 de miliarde, componenta locală cu care trebuie să contribuim la aceste proiecte.

Deci, aş dori încă o dată şi cu permisiunea dumneavoastră, ca analizele acestea comparative pe care să le facem, să le facem în mod corect.

De aceea, domnule preşedinte, susţin încă o dată că sumele, aşa cum au fost alocate pe capitole de cheltuieli, să rămână în forma care a fost aprobată de către comisie.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Raţionamentul domnului preşedinte de şedinţă referitor la consultarea noastră cu domnul ministru de finanţe a fost corect până la un punct, în sensul că, domnul ministru, repezentanţii ministerului s-au întâlnit cu toate grupurile parlamentare sau cu repezentanţii acestora, cu excepţia celui al Partidului România Mare. Reprezentăm în acest Parlament circa 25%. Suntem un partid ales democratic, cu alegeri confirmate chiar de observatorii şi interni, dar şi externi.

Solicităm, deci, domnule preşedinte, această întrevedere, în numele celor 105, ca să nu spun cei 121 care au fost aleşi.

Problema este dacă ne acordaţi acest timp acum sau putem găsi o soluţie de compromis, în sensul, că să trecem peste 15.2 şi să ne garantaţi că luni, înaintea începerii programului, domnul ministru va avea o întâlnire cu Grupul parlamentar reunit Senat, Camera Deputaţilor al PRM, spre a ne asculta şi nouă, ca grup, ca entitate a acestui Parlament, păsurile privitoare la învăţământ şi spre a repara, zic eu, o scăpare, că nu cred că a fost cu intenţie lipsa de consultare a grupului.

Acesta este cuvântul nostru, domnule preşedinte, a celor două grupuri. Ori ne daţi acum 15 minute să se întâlnească grupul cu domnul ministru, ori înainte de începere, luni, trecându-se pe 15.2... Deci, noi am cerut-o acum! Dar, ca să nu se creadă că vrem să "..

Domnul Nicolae Văcăroiu:

S-a înţeles, domnule Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Şi eu vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Sigur, este o cerere justificată a grupului parlamentar. Vă propun să sărim peste alin. 2. Rog Ministerul de Finanţe, luni, la ora 14,00 o întâlnire cu grupul, pentru că la ora 15,00 vom intra în plen pentru a continua dezbaterile.

Deci, nu votăm acum alin. 2.

Trecem la alin. 3. Dacă sunt amendamente? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră alin. 3.

Cine este pentru? Vă mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Alineatul 3 a fost aprobat.

La alin. 4 dacă sunt intervenţii?

Domnule profesor Stanciu, vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Comisiile de învăţământ şi ştiinţă ale celor două Camere, tineret şi sport a uneia din Camere, au constatat că sunt cuprinse în acel 4% nu numai veniturile extrabugetare, jonglate, aşa cum am spus, printr-o anumită inginerie financiară, dar şi 150 de milioane de dolari la 15.4.

Comisiile au votat unanimitate şi au înaintat Comisiilor reunite de buget, finanţe un simplu amendament constând într-un singur cuvânt: se scoate un cuvânt şi se introduce altul. Atenţie! Guvernul poate garanta credite externe în limita a 150 de milioane de dolari SUA, contractate de către instituţii de învăţământ superior de stat, pe bază de proiecte în condiţiile legii.

Acest articol, domnule preşedinte, a existat şi în bugetul pe 2002, numai că atunci spunea aşa: "Guvernul garantează credite externe în limita a 150 de milioane de dolari SUA".

Deci, propunem să se scoată "poate" şi să se spună "garantez". Este şi normal, pentru că aşa a fost şi anul trecut. Că acest "poate", domnule preşedinte, era aşa cum eram noi tineri: "Dacă şi cu parcă se plimba într-o barcă. Poate se răstoarnă barca".

Deci, am ruga să înţelegem, "Guvernul garantează", că aşa a fost şi în 2002 şi nu înţelegem logica de ce spune "poate". Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dacă mai sunt intervenţii la alin. 4? Nu mai sunt intervenţii.

Domnule ministru Mihai Nicolae Tănăsescu, vă rog să răspundeţi.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule deputat,

Am citit şi eu Legea bugetului care a apărut în Monitorul Oficial, partea I nr. 784/11 decembrie 2001 şi aici spune în felul următor: "Guvernul poate garanta credite externe în limita ".." şi aşa mai departe.

Există în legea bugetului pe anul trecut exact aceeaşi formulare.

Deci, Guvernul poate să garanteze dacă i se solicită să garanteze. Există banii respectivi cuprinşi în buget, în aşa fel încât ministerul, pe baza proiectelor pe care le face, să acceadă către aceşti bani.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Spuneţi cât s-a cheltuit din 2.200 de dolari?!

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Nu ştiu, să întrebăm ministerul! Dacă nu a fost în stare...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule profesor, finanţarea celor 150 de milioane sunt pe proiecte! Deci, Ministerul Învăţământului...

Domnule Bolcaş, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnilor preşedinţi,

Domnilor colegi,

Problema este puţin mai adâncă decât pare şi nu este vorba numai de o neînţelegere lingvistică. Domnul ministru Tănăsescu a lămurit acest lucru. În concepţia domniei sale înseamnă că acest articol permite Guvernului să garanteze dacă i se cere. Este fals juridic acest lucru! Din moment ce se foloseşte sintagma "poate", înseamnă că las la latitudinea Guvernului garantarea. Nu-l oblig în condiţiile în care am un proiect să efectueze această garanţie. Ştiţi care este consecinţa? Că Legea bugetului se aplică de data aceasta nu prin efectul ei, prin dispoziţia legală ce o votaţi, ci votaţi ca să se poată aplica prin simplul ordin al ministrului, nici măcar prin Hotărâre de Guvern. Or, aşa ceva nu se poate. Evident că amendamentul este corect, obligând Guvernul să garanteze şi neexistând decât motive de refuz care sunt cenzurabile pe căile de contestaţie care sunt puse la dispoziţie. Pentru aceasta susţin amendamentul.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat Bolcaş, tot noi, prin lege, aprobăm un plafon de îndatorare care, de regulă, este 3 miliarde şi jumătate de dolari, dar în fiecare an noi am aprobat acest lucru. Dacă Ministerul Învăţământului vine spre sfârşitul anului cu un proiect, când plafonul de îndatorare aprobat de Parlament şi convenit, de regulă, cu Fondul Monetar Internaţional a fost epuizat, Ministerul de Finanţe nu mai poate da garanţia depăşind acest plafon. Deci, el nu poate să spună "garantez", pentru că ar însemna să garanteze toţi. Deci, Ministerul Învăţământului trebuie să vină prompt cu proiecte, în timp util, pentru a face acest joc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc. Lămurirea dumneavoastră este extraordinar de bine venită în sprijinul acestui amendament, pentru că atunci nu numai garantarea este aleasă, să zicem, aleatoriu, de un organ administrativ dar şi priorităţile sunt alese de acesta.

Or, aici vreau să ştiu că în garantarea acestor credite învăţământul are o prioritate, are "felia lui de tort" bine stabilită. Dacă elimin "poate" am "felia lui de tort" stabilită. Nu se fac cereri, nu se fac proiecte, nu garantează nimic şi la sfârşitul anului bugetar se duc aceste obligaţii la capitolul la care trebuie să se ducă. Există proiecte, este obligat să le garanteze!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Îmi cer scuze că tot vă deranjez, dar este grea şcoala şi dacă nu repetăm nu învăţăm.

Deci, vreau să repet următorul lucru: am întins poate o inelegantă, să zicem, cursă domnului ministru, spunându-i că în bugetul de anul trecut s-a scris "garantează" şi nu "poate" şi domnia sa a venit şi a spus: "Nu, tot "poate" s-a scris!". Şi l-am întrebat: "Şi cât s-a cheltuit?". Nimic! Ca să se facă anul trecut 4% s-au adăugat 200 de milioane că pot fi garantate, ceea ce reprezenta în 2002, 0,36.

Anul acesta, ca să se ajungă tot la 4%, adică, chipurile, să se respecte ordonanţa nr. 32 cu "Fonduri publice", luând bugetul de stat, s-a adăugat 150, care se vor cheltui ca şi cei de anul trecut, adică deloc. Or, această inginerie financiară nu o acceptăm! Să fim corecţi cu noi şi să punem "va garanta", pentru că altfel nu pot să fac - şi aici era domnul Nicolaescu, cred - când i s-a răspuns: "Nu pot fundamenta bugetul pe ceva care nu există, adică pe un proiect de lege care este şi trebuie să-l fundamentez pe ceva care există".

Deci, noi avem clar 4% din fonduri publice, pentru fondul de 4% avem nevoie de 150 de milioane şi aceste 150 de milioane trebuie garantate, nu că pot fi garantate.

Deci, rămânem la această idee, clar, să se scrie acolo "garantat" şi vom vedea, domnule preşedinte, că vom cheltui noi de la învăţământ aceşti bani, dar dacă ei nu sunt garantaţi, nu ne ducem cu fiecare proiect cu ţârâita acolo şi spunem: "Băi, vezi ce scrie aici?!", "Poate!".

Domnul Nicolae Văcăroiu:

S-a înţeles, domnule!

Domnul Anghel Stanciu:

O clipă şi am terminat. "În acest birou nu se fumează sau se fumează o zi da şi una nu!". "Azi nu se fumează!". "În acest birou se dau credite externe!". "Poate!". "Azi nu se poate!".

Deci, trebuie să fie clar, "garantează". Mi se pare normal şi firesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Domnul ministru Mihai Nicolae Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Trebuie să intervin şi, sigur, pentru a demonstra că acest lucru este foarte bine determinat şi că sumele pe care noi le considerăm că pot fi cheltuite, suntem de acord cu amendamentul dumneavoastră în care să scriem ferm: "Garantează acest fond".

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Deci, supun la vot alin. 4.

Cine este pentru?

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

În forma pe care a spus-o domnul ministru.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

În forma cu "garantează" şi nu "poate garanta", deci în propunerea pe care dumneavoastră aţi făcut-o.

Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

Mergem mai departe, stimaţi colegi, la art. 15 alin. 8, dacă se mai susţine? Înţeleg că nu.

Supun votului dumneavoastră alin. 8.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

În unanimitate.

Alineatul 9. Am supus votului alin. 8, unde nu s-a mai intervenit.

La alin. 5, 6 şi 7 dacă sunt intervenţii? Nu.

Supun votului dumneavoastră alin. 5, 6 şi 7.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 8 abţineri s-au votat şi aceste alineate.

La alin. 9 dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Vă ascultăm, domnule deputat.

Domnul George Dumitru Moisescu:

Taxele poştale percepute de Compania Naţională Poşta Română S.A. pentru prestaţii reprezentând plata la domiciliul beneficiarilor a drepturilor de pensii în anul 2003 nu pot depăşi 1,35% din valoarea sumelor plătite prin poştă. Spun acest lucru pentru faptul că se fac şi alte plăţi, prin CEC, prin BANCPOST.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul ministru Tănăsescu. Tot la acest punct?

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Considerăm că amendamentul acesta nu poate să fie susţinut, întrucât textul iniţial se referă numai la plata la domiciliul beneficiarului a drepturilor de pensie de către Compania Naţională Poşta Română.

Obiectul convenţiilor încheiate periodic de ministere şi alte instituţii publice cu această companie naţională îl constituie achitarea lunară, pentru fiecare titular de drepturi, la domiciliul acestuia, a drepturilor stabilite prin convenţie.

De aceea, considerăm că nu este oportună sublinierea acestei sintagme "prin poştă", în cadrul acestui alineat al art. 15.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

S-a înţeles.

Dacă mai există vreo intervenţie la acest alineat? Înţeleg că nu. Aţi auzit şi răspunsul.

Supun votului dumneavoastră alin. 9, în formularea Ministerului de Finanţe şi acceptată de comisii.

Cine este pentru? Mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? 13 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu 13 voturi împotrivă, 2 abţineri, deci, cu mare majoritate de voturi pentru s-a aprobat şi alin. 9.

La art. 10 dacă sunt intervenţii?

Domnule deputat Onisei, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Alineatul 10 al art. 15 constituie, în opinia noastră, şi, când spun a noastră mă refer la Comisiile pentru cultură, atât de la Camera Deputaţilor, cât şi de la Senat, o eroare.

Felul în care este formulat nu ţine cont de faptul că, prin Legea nr. 574 din 2001, care a aprobat Ordonanţa de urgenţă nr. 9 din ianuarie 2001, ordonanţă ce privea unele măsuri în domeniul culturii, artei, drepturilor de autor şi cinematografiei, Oficiul Român pentru drepturile de autori este trecut în subordinea directă a Guvernului, legea prevede că este coordonat de ministrul şi nu de Ministerul Culturii. Prin urmare, în opinia celor două comisii ORDA ar fi trebuit să-şi găsească o poziţie distinctă în construcţia bugetului de stat, directorul general al acestui oficiu urmând să fie ordonator principal de credite.

Aşadar, noi am susţinut şi susţinem eliminarea alin. 10, astfel cu acesta este formulat şi deschiderea unei noi anexe la Legea bugetului de stat, o anexă 3.58 care să prevadă veniturile şi cheltuielile pentru Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Mă grăbesc să subliniez şi faptul că, ulterior apariţiei legii, Hotărârea Guvernului de organizare şi funcţionare a ORDA avea o formulă greşită care adăuga la lege o formulă criticată, inclusiv de Consiliul Legislativ şi însuşi Guvernul a precizat faptul că: "ORDA se finanţează din alocaţii acordate eventual distinct prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor".

Vă rog, în concluzie, să observaţi, pe de o part, faptul că ORDA nu se regăseşte nici măcar distinct în categoriile de venituri şi cheltuieli ale Ministerului Culturii şi Cultelor, dar, de fapt, în opinia noastră, repet, opinia unanimă a Comisiilor pentru cultură de la Camera Deputaţilor şi de la Senat, ORDA trebuie să aibă poziţie bugetară distinctă.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Márton.

Domnul Márton Arpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Puteţi să observaţi că la pagina 28, punctul 42 la amendamente respinse se regăseşte un amendament al Comisiei pentru cultură care nu propune eliminarea alin. 10, ci reformularea sa, în partea finală, astfel: "sunt prevăzute în Anexa nr. 3.58", ceea ce prevede o explicitare distinctă şi o anexă distinctă pentru ORDA.

Motivarea respingerii este că în legea care reglementează aceste autorităţi nu este prevăzut că ORDA ar funcţiona ca ordonar principal de credite. Am verificat şi, din păcate, e o greşeală de a noastră, o scăpare, n-am specificat în textul legii de aprobare a ordonanţei că ea devine ordonator principal de credite.

Ca atare, ne aflăm într-o situaţie destul de delicată din punct de vedere juridic, suntem în faţa unei autorităţi independente subordonate Guvernului, care, conform acestei legi, beneficiază de o sumă de bani, explicitată, evident, de la Ministaerul Culturii. În această situaţie, există două posibilităţi: ori să avem anul acesta o explicitare, ori e menirea noastră ca, în timpul cel mai scurt, anul viitor, să modificăm această lege să explicităm că ORDA este ordonator principal de credite. Şi, în felul acesta, deja, anul viitor este obligatoriu ca precizarea să apară explicit în lege.Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Doar o scurtă completare, domnul ministru, domnule preşedinte. Sunt absolut de acord cu colegul meu din Comisia de cultură, adică, putem primi prin votul nostru şi această formulare a art. 10. Dar vreau să vă precizez că, după Legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe, ORDA a fost tot timpul, cu excepţia unei perioade din 2001, o autoritate autonomă, ordonar principal de credite - directorul general al ORDA, iar autonomia ORDA este cerută inclusiv în procesul de integrare al României în Uniunea Europeană - Cap. 20 - cultură şi audiovizual. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Domnul ministru Mihai Nicolae Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Eu cred că concluzia este clară. Tocmai respectând legea, a apărut acest alin. 10 al art. 15, prin care am arătat distinct care sunt cheltuielile Oficiului român pentru drepturile de autor.

Venind în întâmpinarea celor spuse de dumneavoastră, cred că putem, la anexa Ministerului Culturii, să facem o steluţă prin care să spunem că suma respectivă este aferentă ORDA. Dar ea nu poate să fie ordonator principal de credite, fiindcă hotărârea de punere în aplicare a legii spune foarte clar că, în mod distinct, aşa cum aţi arătat dumneavoastră, sumele respective sunt date acestei instituţii prin Ministerul Culturii.

Şi, de aceea, propunerea noastră este ca la anexa respectivă să evidenţiem în mod distinct cheltuielile pentru această instituţie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Iată că problema este rezolvată. De acord, domnule coleg?

Domnul Ioan Onisei:

Este un pas important câştigat, dar am să-l rog pe domnul ministru ceva mai mult. Sigur că e o chestiune uşor incomodă, ca să mă exprim eufemistic, dar am putea chiar face o anexă. Pentru că, iată, nu se cere o suplimentare, deşi ORDA a vrut o suplimentare de circa 600 de miliarde, şi, atunci, haide să deschidem o anexă...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aceasta înseamnă să-l facem ordonator principal de credite şi nu este posibil.

Domnul Ioan Onisei:

E adevărat, dar, atunci, la Ministerul Culturii, nu este suficient, domnule preşedinte de şedinţă al Senatului, să avem numai asteriscul. Trebuie să detaliem pe categorii de cheltuieli ce revine ORDA.

Pentru că, altminteri, ORDA rămâne la pixul, stiloul sau ce foloseşte domnul ministru Răzvan Theodorescu şi va primi bani aşa cum vrea domnul ministru Răzvan Theodorescu. Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Marton.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Eu cred că pentru anul acesta, această soluţie cu steluţă este una acceptabilă şi, pentru la anul, trebuie să modificăm legea, ca să-l facem ordonator principal de credite.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Eu vă rog să vă gândiţi la anexă, domnule Onisei.

Supun votului art. 10, nu discutăm aici anexa, în formula Ministerului de Finanţe.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 6 voturi împotrivă.

Abţineri? 10 abţineri.

Cu mare majoritate, s-a aprobat alin. 10.

Rog un răspuns de la domnul ministru Mihai Nicolae Tănăsescu la alin. 11, unde domnul Radu Alexandru a cerut ca cele două teatre să treacă la Ministerul Culturii. Sigur că nu face parte din buget, este cu totul altceva. Dar dacă doriţi să luaţi cuvântul aici?

Deci, domnul Radu Alexandru a cerut un alineat nou, 11 la art. 15, prin care Teatrul Naţional din Târgu Mureş şi Teatrul Naţional din Craiova să treacă la Ministerul Culturii.

Vreţi să luaţi cuvântul aici? Ascultăm, domnule Nicolaescu.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Un comentariu şi, după aceea, o argumentaţie.

În primul rând, ne pare rău că nu este în sală domnul Răzvan Theodorescu pentru că, sigur, e greu să rezolvăm problema acestui amendament prin Ministerul Finanţelor Publice, care şi-a spus punctul de vedere la respingerea amendamentului. Că aceste două instituţii, aşa cum funcţionează ele astăzi, trebuie să fie finanţate din bugetele locale.

Acum încerc argumentaţia şi după aceea am să vă fac o propunere.

Singurele teatre naţionale din România care au rămas în subordine locală sunt cele din Târgu Mureş şi Craiova. Eu am să mă refer numai la cel din Târgu Mureş, pentru că sunt deputat de Mureş şi îi cunosc foarte bine situaţia.

De mai multă vreme, de când a apărut această subordonare a Teatrului Naţional din Târgu Mureş la consiliul judeţean, sunt mari probleme în finanţarea teatrului. La început, nici consiliul judeţean nu dorea să-l finanţeze, nici consiliul municipal Târgu Mureş nu dorea să-l finanţeze, fiecare încercând să paseze responsabilitatea finanţării teatrului.

Probabil că vă aduceţi aminte că în cursul acestui an au fost greve, chiar greva foamei, ale personalului artistic de la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, pentru că instituţia avea foarte multe datorii şi, în acelaşi timp, nimeni nu dorea să finanţeze activitatea teatrului. Să nu uităm că Teatrul Naţional din Târgu Mureş are două secţii: o secţie în limba română şi o secţie în limba maghiară. Amândouă, din păcate, sunt în această situaţie: de mizerie, de subfinanţare şi, în acelaşi timp, trebuie să remarcăm totuşi faptul că spectacolele Teatrului Naţional din Târgu Mureş sunt unele din cele mai apreciate din ţară.

Se pune întrebarea simplă: de ce Teatrul Naţional din Târgu Mureş este tratat ca un teatru de mâna a doua şi nu ca un teatru naţional, el rămânând în subordinea autorităţii locale? Din păcate, domnul Tănăsescu nu poate să răspundă, că nu este domeniul dumnealui de activitate, este domeniul domnului Răzvan Theodorescu.

De aceea, eu v-aş propune să trecem peste acest articol, să-l aşteptăm pe domnul Răzvan Theodorescu să ne explice raţiunea pentru care nu doreşte ca şi cele două teatre din Târgu Mureş şi Craiova să redevină teatre naţionale cu statut de prim rang, cum sunt celelalte din ţară, şi, după aceea să rediscutăm acest articol. Poate, domnul Răzvan Theodorescu va înţelege să retreacă cele două teatre în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor şi atunci amendamentul nu îşi mai are rost.

Nu dorim suplimentare de fonduri, pentru că ele rămân aceleaşi, se vor duce de la bugetul local la Ministerul Culturii. Deci, nu este o problemă pentru Ministerul Finanţelor, este o problemă de principiu. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Imediat vă dau cuvântul, doamnă Dobrescu.

Sigur, corect, nu face obiectul bugetului, a fost un proiect de lege cu teatrele naţionale, s-a aprobat de către Parlament, dorim să facem acest lucru, nu contestăm, dar înseamnă o iniţiativă legislativă prin care să trecem acest demers. A fost un scurt comentariu legat de problema în discuţie.

Doamna senator Dobrescu.

Doamna Maria Antoaneta Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Fiind senator de Dolj şi făcându-se de două ori vorbire în acest plen despre Teatrul Naţional din Craiova, prin colegii mei, domnul senator şi domnul deputat, mă simt datoare să intervin în faţa dumneavoastră.

Într-adevăr, vă reamintesc că anul trecut, la discutarea bugetului, am intervenit pentru a clarifica puţin statutul Teatrului Naţional din Craiova şi, la acea dată, şi a Teatrului din Târgu Mureş şi a celui din Timişoara. Desigur că s-a obţinut atunci, prin prezenţa aici a Ministerului Culturii, a domnului ministru Răzvan Theodorescu, acceptul ca programele să fie susţinute la nivel naţional de către Ministerul Culturii. Ceea ce este firesc şi ceea ce cred şi aştept din partea domnului ministru Răzvan Theodorescu să confirme şi de această dată. Fără susţinerea financiară din partea Ministerului Culturii a programelor acestor teatre, nu s-ar putea organiza, din bugetul care este la această dată alocat teatrelor trecute în subordinea consiliilor judeţene, nici un festival sau, mă rog, alte spectacole.

Prin urmare, aceasta este o problemă a Ministerului Culturii. Eu am făcut doar o clarificare aici, nu cred că este acum cadrul cel mai potrivit ca să o abordăm şi, poate, să găsim o soluţie, pentru că noi discutăm, până la urmă, bugetul.

Cât priveşte, însă, trecerea teatrelor la consiliul local - şi este vorba, de această dată, numai de două teatre: Teatrul din Târgu Mureş şi cel din Craiova, s-a înţeles de anul trecut că se doreşte a ne alinia spre o descentralizare. Un lucru firesc dar acest lucru ar însemna să se producă şi de la etapă la etapă, cu celelalte teatre naţionale, care să intre în acelaşi sistem.

Or, dacă nu, să se găsească o soluţie, o linie corectă pentru absolut toate teatrele naţionale. Altfel, se vor simţi lezaţi, cred eu, pe bună dreptate, şi actorii de la Teatrul Naţional din Craiova şi aceia de la Teatrul din Târgu Mureş.

Dar, repet încă o dată, această problemă se poate regla la nivelul discuţiei cu domnul ministru Răzvan Theodorescu.

Cât priveşte finanţarea, şi pentru Teatrul Naţional din Craiova, ea este prevăzută în momentul acesta la consiliul judeţean. Cât este de, eu ştiu, suficientă, este o discuţie care, în momentul de faţă, nu sunt în măsură să o dezvolt.

Oricum, suma care era prevăzută la Ministerul Culturii a trecut pentru consiliul judeţean, prin urmare, este aceeaşi finanţare. Rugămintea este de a se vedea această sumă, dacă mai poate fi amendată, sau, cel puţin la rectificarea bugetului, ca să-i asigurăm pe oamenii aceştia că se pot dezvolta şi programele lor.

Dar, repet încă o dată, trebuie să ajungem la o linie constantă şi să avem un punct de vedere, poate, şi din partea Comisiilor de cultură din Cameră şi din Senat. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat Onisei, tot ce se poate puteţi întreba. Vreţi să mai adăugaţi argumente în plus? Vă rog.

Eu vreau să reţineţi că nu face obiectul bugetului! Haideţi, atunci, să introducem în buget tot ce vreţi!

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte,

Face obiectul unei anexe la buget şi e de datoria mea să-mi informez colegii senatori şi deputaţi că nu există nici o lege care să transfere categorii de instituţii de spectacol din subordinea Ministerului Culturii în subordinea consiliilor locale sau judeţene, după caz.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Fără act normativ, nu s-ar putea vorbi astăzi!

Domnul Ioan Onisei:

Dacă îmi îngăduiţi, o să vă spun cum s-a făcut. S-a făcut printr-o simplă anexă la Legea bugetului de stat de anul trecut şi, de fapt, este numai un transfer de sarcină de finanţare, nu este o descentralizare. Pentru că nu s-a făcut niciodată predare-primire de patrimoniu, de bunuri ş.a.m.d.

Mai mult decât atât, bâlbâim aceste lucruri de doi ani de zile, dovadă că domnul ministru al culturii a venit în Comisia pentru cultură a Camerei şi a cerut să aprobăm ordonanţă de urgenţă de retransmitere în subordinea Ministerului Culturii a Operei şi Teatrului din Timişoara.

Eu consider că este o propunere care trebuie primită şi domnul ministru al culturii să vină cu o strategie clară de descentralizare, una care să fie bazată şi pe Legea nr. 213 a proprietăţii publice şi regimului juridic al acesteia, astfel încât să existe şi patrimoniu, dar, mai ales, resursele financiare necesare pentru funcţionarea acestor instituţii. Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Pornesc de la remarca judicioasă a domnului preşedinte Văcăroiu că fără un act normativ nu se poate realiza trecerea din subordinea organelor locale în subordinea Ministerului Culturii a acestor două instituţii. Dar cred că s-a vorbit prea mult, prea prolix şi s-au întunecat termenii ecuaţiei în care s-a făcut această propunere.

Propunerea ţine de un singur argument, dacă vreţi, cultural. Şi Teatrul Naţional din Craiova şi, mai mult, Teatrul Naţional din Târgu Mureş au o valoare de simbol. Vreţi să le daţi această valoare de simbol sau nu?

Problemă. Aceasta se rezolvă prin Legea bugetului de stat? Integral, nu şi are dreptate domnul preşedinte Văcăroiu. Dar prin Legea bugetului de stat se deschide poarta principală pentru rezolvarea acestei probleme.

Nu mai este o chestiune, dacă vreţi, de surse bugetare. Avem o translaţie de fonduri, care nu afectează în nici un fel globalitatea bugetului. Dar această translaţie de fonduri situează deja perspectiva a ceea ce se urmăreşte: trecerea în subordinea Ministerului Culturii.

Problemă. Subordinea este de mai multe feluri. Dacă, la ora actuală, am o subordine financiară raportată la Ministerul Culturii, aceasta nu înseamnă că în viitor nu va trebui să rezolv şi problemele subordinii administrative, dacă vreţi, ierarhice.

Sub aceste auspicii, îl rog pe domnul ministru Tănăsescu să înţeleagă că, dincolo de problema financiară, care poate, prin Legea bugetului, să deschidă o perspectivă frumoasă, este şi problema acestui simbol ce trebuie să-l acordăm celor două teatre. Pentru aceasta, mă pronunţ pentru acest amendament. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Ne aflăm în faţa unei probleme extrem de importante pentru destinul artei scenice româneşti. Aş vrea doar să vă fac o foarte scurtă mărturisire: eu sunt, ca director de teatru, ca instituţie culturală, prima instituţie descentralizată în mod oficial, domnul ministru Caramitru m-a trimis la Primăria Capitalei.

Vă mărturisesc că în forumul meu interior am suferit în momentul acela, dar, iarăşi, vreau să-i mulţumesc public primarului Băsescu pentru faptul că a înţeles că trebuie să ajute o instituţie de cultură, indiferent dacă ea este condusă de un adversar politic extrem de serios şi de hotărât cum sunt. Încă o dată, îi mulţumesc. Şi Teatrul Masca, descentralizat de Caramitru, a fost ajutat, în continuare, de primarul Băsescu.

Aşa ar fi trebuit să se întâmple cu toate instituţiile. Din păcate, constatăm că la Craiova şi la Târgu Mureş lucrurile nu au mers cum trebuie; am constatat că lucrurile s-au întâmplat la fel şi la Timişoara, dar acolo s-a găsit o rezolvare oarecum underground, nu cunosc foarte exact amănuntele. Mi se pare că problema care se pune astăzi aici este una de viitor. Din cauza aceasta, noi l-am chemat pe domnul ministru Răzvan Theodorescu, împreună cu o strategie care să privească descentralizarea tuturor instituţiilor de cultură, pentru că este un fenomen cu care trebuie să fim absolut de acord.

Din acest punct de vedere, fiind alături de tot ceea ce înseamnă artist în România şi care se simte prost, pentru că, şi Craiova, şi Târgu Mureş, încă nu ştiu cui aparţin, nu ştiu cine îi plăteşte, nu ştiu cine are grijă de ei, repet, principiul descentralizării este corect. Şi, domnule preşedinte, indiferent ce vom hotărî în acest moment, important este ca domnul Răzvan Theodorescu să prezinte Parlamentului soluţia clară a principiului pe care încearcă să-l aplice în ceea ce priveşte descentralizarea.

Avem nevoie de principii, înainte de a comite un act precum este cel pe care l-a produs asupra Teatrelor din Timişoara, Târgu Mureş şi Craiova. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Nicolaescu.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că s-a înţeles până acum că este o problemă deosebit de importantă şi, mai ales, că într-o dezbatere democratică în care Parlamentul trebuie să fie corect informat şi să decidă în cunoştinţă de cauză, este nevoie ca ministrul culturii, domnul Răzvan Theodorescu, să vină să prezinte Parlamentului ceea ce consideră dumnealui necesar în ceea ce priveşte politica în domeniul teatrelor. Deocamdată, noi nu ştim de ce patru teatre naţionale sunt într-un fel, de ce două teatre naţionale sunt în alt fel.

Ar trebui să ştim pe ce argumente dumnealui a luat aceste decizii, dar, mai ales, eu cred că dumnealui are nevoie de acordul Guvernului. Şi, de aceea, vă propuneam şi susţin aceeaşi propunere, să trecem peste acest amendament şi să-l reluăm în discuţie după ce domnul ministru vine şi prezintă Parlamentului ceea ce dumnealui crede că este mai bine pentru cultura românească. Pornind de la faptul că două teatre naţionale, şi domnul Bolcaş avea dreptate, simbol în cultura românească sunt altfel tratate decât celelalte teatre naţionale.

Dacă se doreşte descentralizare până la capăt, o vom vedea, o vom avea, rămâne să vedem ce ne spune ministrul. Vă mulţumesc şi vă rog să aveţi înţelegere, să tratăm în acest mod această delicată problemă. Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Cred că s-a discutat foarte mult. Vă fac o propunere, haideţi să mergem pe această formulă, nu are rost să continuăm încă cinci ore pe tema aceasta.

Luni, rediscutăm, în prezenţa ministrului Răzvan Theodorescu. De acord?

Domnul Viorel Gheorghe Coifan:

Şi a ministrului Octav Cozmâncă!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iată un exemplu în care trei ministere nu au colaborat: Ministerul Culturii, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Administraţiei Publice. Eu, ca deputat de Timiş, am reuşit să retrec înapoi, în subordinea Ministerului Culturii, cele două instituţii, pentru că am arătat că doar 46% din finanţare se asigura anul trecut de către Ministerul Culturii, restul era în sarcina consiliului judeţean. Şi, ca dovadă că nu a fost o strategie clară de descentralizare, doresc să spun că înainte de război Teatrul Naţional ţinea de Primăria Timişoarei.

Cu alte cuvinte, solicit în mod imperios ca luni, la această discuţie, să fie prezenţi domnul ministru al administraţiei publice Octav Cozmâncă şi domnul ministru al culturii Răzvan Theodorescu. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

De acord să mergem pe formula aceasta? Da.

Deci, la art. 15 a rămas să discutăm luni alin. 2 şi acest alineat nou propus - 11, în prezenţa domnului Răzvan Theodorescu şi a ministrului Octav Coznmâncă, aşa cum s-a spus aici.

La art. 16 nu avem amendamente respinse, avem un amendament al Comisia pentru buget, finanţe.

Îl rog pe domnul vicepreşedinte Tărăcilă să conducă şedinţa în continuare, pentru 5 minute. (Se retrage de la prezidiu şi conducerea lucrărilor este preluată din acest moment de către domnul vicepreşedinte al Senatului, Doru Ioan Tărăcilă.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimaţi colegi,

Art. 16 are două alineate şi există doar amendamente admise la nivelul Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor.

Îl consult pe domnul ministru Mihai Nicolae Tănăsescu dacă este de acord cu cele două amendamente? Vă mulţumesc.

Comisia insistă în amendamente? Da.

Supun votului dumneavoastră art. 16 alin. 1.

Cine este pentru, în varianta prezentată de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci? Vă rog să votaţi! Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? 1 vot împotrivă.

Se abţine cineva? 6 abţineri.

Cu majoritate de voturi, art. 16 alin. 1 a fost adoptat de plenul celor două Camere.

La alin. 2 este, de asemenea, un amendament formulat de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci, susţinut de Ministerul de Finanţe. Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi! Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nici un vot.

Se abţine cineva? 1 abţinere în partea stângă, un coleg.

Deci, adoptat şi art. 16 alin. 2.

Supun votului dumneavoastră art. 16, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nici un vot.

Se abţine cineva? 7 abţineri.

Cu majoritate de voturi, art. 16 este adoptat de plenul celor două Camere.

La art. 17 există mai multe amendamente respinse, deci, nu există nici un amendament acceptat.

Primul amendament respins este la art. 17 alin. 1.

Iniţiatorii doresc să-l susţină? Nu.

Îl supun votului dumneavoastră în varianta care există în proiectul de lege.

Cine este pentru, vă rog? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă?

Se abţine cineva?

Cu 3 abţineri, cu majoritate de voturi, art. 17 alin. 1 a fost adoptat.

Alin. 2 nu are amendamente, îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru varianta dată de iniţiator? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nici un vot.

Se abţine cineva?

Cu 10 abţineri, deci, cu majoritate de voturi, art. 17 alin. 2 a fost adoptat.

La art. 17 alin. 3 nu există amendamente. Doriţi să interveniţi? Vă rog. Domnule deputat Bălăeţ, aveţi cuvântul.

Domnul Mitică Bălăeţ:

Noi am mai discutat problema art. 17 şi cu propunerea mea de a transfera o mie de miliarde în beneficiul culturii de la acest articol şi în special de la alin. 3, unde eu nu cunoşteam pentru ce sunt aceste acţiuni economice. Dacă sunt pentru comerţul exterior şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii, socotesc că a fost o eroare.

Dar rămâne problema pe ansamblu şi aici domnul ministru Tănăsescu trebuie să ne răspundă foarte clar, de ce în cadrul unei economii privatizate, şi privatizate cum s-a privatizat la noi, există această presiune asupra bugetului din partea acţiunilor economice? Şi presiune care nu este în scădere, ci în creştere.

Pe ansamblu, de la 36 de miliarde lei în 2001... la 44 de mii de miliarde de lei, la 73 de mii de miliarde de lei. Aproape că avem de a face cu o dublare, numai în doi ani.

Aceasta este problema! Când noi şi opinia publică a fost, pur şi simplu, îndobitocită cu ideea că privatizarea aduce scăderea presiunilor bugetare şi găurile negre din buget pot dispărea pe această cale.

Îl rog foarte mult să nu mai ocolească răspunsul la o asemenea întrebare, care este formulată direct şi care trebuie să fie cunoscută de către Parlament în realitatea ei. Dacă dânsul crede că de aici, din cele 73 de miliarde de lei, nu se poate da nimic la cultură, aceasta este o altă chestiune, dar noi susţinem că s-ar putea da şi s-ar putea găsi soluţii, ţinând seama de faptul că, aşa cum am arătat, este vorba de o subvenţionare a unor societăţi, în multe privinţe, căpuşe. Mulţumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulţumesc.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că art. 17 alin. 2, cel despre care a făcut vorbire domnul deputat Bălăeţ, a fost votat de plen cu 10 abţineri.

La art. 17 alin. 3 nu există nici un amendament din partea colegilor senatori sau a comisiilor. Îl supun votului plenului celor două Camere în varianta iniţiatorului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nici un vot.

Se abţine cineva? 11 abţineri.

Cu majoritate de voturi, alin. 3 al art. 17 este adoptat.

Voci din sală:

Domnule preşedinte, care a fost rezultatul votului?

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Cu 11 abţineri am spus şi cu majoritate de voturi, a fost adoptat.

La art. 17 alin. 4. Există amendament respins şi îl întreb pe colegul care l-a formulat dacă îl susţine?

Dacă nu, supun votului dumneavoastră alin. 4 al acestui articol, în varianta iniţiatorului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nu.

Vă rog să mă iertaţi, erau voturi împotrivă în partea din spate a colegilor din Grupul parlamentar PRM. 19 voturi contra.

Cine se abţine? 9 abţineri.

Cu majoritate de voturi, art. 17 alin. 4 adoptat.

Mai avem şi art. 17 alin. 4 nou. Amendament propus, consult dacă este susţinut?

Dacă nu este susţinut, mergem la art. 17 alin. 5.

Art.17 alin.5. Există amendament propus. Consult iniţiatorul dacă îl susţine în plenul Camerelor. Nu îl susţine.

Supun votului dumneavoastră acest alineat în varianta iniţiatorului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este contra? 11 voturi contra.

Cine se abţine? 22 abţineri.

Cu majoritate de voturi pentru, alin.5 a fost adoptat.

La alin.6 există amendament. Îi consult pe domnii deputaţi şi senatori care au formulat amendamentul dacă doresc să îl susţină.

Domnul senator Iuliu Păcuraru.

Aveţi cuvântul.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Art.17 alin.6 se referă la modul în care este utilizat fondul special al drumurilor.

În actul normativ care reglementează acest fond special al drumurilor se prevede că ministerul transferă banii pe fiecare judeţ. De la nivelul judeţului, aceşti bani se repartizează pe obiectivele de infrastructură rutieră a judeţului respectiv, respectiv drumurile judeţene şi drumurile comunale.

Anul trecut, la bugetul de stat am intervenit şi am cerut ca această împărţire pe obiective să se facă în plenul Consiliului judeţean, prin hotărâre a consiliului judeţean, deci prin deliberare în această instituţie a administraţiei publice locale la nivelul judeţului, să fie votată de către consilierii judeţeni, pentru că practica a arătat că executivul consiliilor judeţene repartiza aceşti bani după buna lui voie şi după interesele lui, indiferent de culoarea politică a preşedintelui consiliului judeţean.

Vreau să vă spun că, în aprecierea mea, acest mecanism, alături de cel de la art.25 din bugetul pe anul trecut, au fost cauzele care determină migrarea politică a primarilor către partidul care conduce consiliul judeţean.

Vreau să vă spun, domnule preşedinte, că toate aceste idei şi toată această analiză am prezentat-o Congresului Puterilor Locale şi Regionale într-un material trimis în 22 iulie acest an, şi vă anunţ că am fost înştiinţat săptămâna trecută că acest material va fi pus în discuţia Comisiei instituţionale, comisie care, după cum bine ştiţi, face raportul de ţară.

Vreau să vă mai amintesc că în raportul de ţară sau raportul preliminar care a fost aprobat de această comisie în 25 aprilie 2002 se vorbeşte de o reintroducere a monitorizării României la nivelul congresului, şi anume modul în care România implementează principiile Cărţii europene a administraţiei publice locale, şi problema pe care o ridic intră în incidenţa art.9, care prevede că transferurile către administraţiile locale nu trebuie să suporte nici o condiţionare de orice natură ar fi ea, şi cu atât mai mult una politică.

În economia acestui articol, aşa cum a fost supus de iniţiator, se vede foarte clar că se ajunge la stupida şi absurda situaţie în care Ministerul Transporturilor repartizează sume pe un drum judeţean care face parte din domeniul public, pe un drum comunal care intră în domeniul public de administrare a Consiliului local.

Vreau să vă spun că această construcţie a art.6 este un pas înapoi, dacă vreţi, faţă de bugetul pe anul 2001 şi de bugetele din ceilalţi ani, şi cred că ar trebui, dacă doriţi să arătăm că într-adevăr ne interesează acea Carte europeană pe care România a ratificat-o în 1997, să revenim asupra construcţiei acestui articol.

Vreau să fac observaţia că, în timpul discuţiilor pe care le-am avut la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, am propus o altă reformulare care nu apare, şi anume înlocuirea acelei "consultări" "consultarea preşedinţilor Consiliilor judeţene".

Pentru înţelegere, citez textul: "Repartizarea pe judeţe a transferurilor din bugetul de stat către bugetele locale pentru drumuri judeţene, comunale şi pentru străzile care se vor amenaja în perimetre destinate construcţiilor de cvartale de locuinţe, noi locuinţe rurale şi urbane se face de către Ministerului Lucărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei cu consultarea preşedinţilor consiliilor judeţene." Mi se pare absolut normal, dacă dorim cât de cât ca măcar aparenţele să le salvăm, să înlocuim "...consultarea preşedinţilor Consiliilor judeţene" cu formularea "...pe baza unei documentaţii aprobate în plenul Consiliului judeţean", pentru că amendamentul, aşa cum este formulat în continuare intră în contradicţie şi, practic, nu poţi să accepţi un asemenea articol cu partea I şi cu partaa a II-a, pentru că ele sunt contradictorii.

Deci demersul meu este: fie reformulăm acea parte din articol, şi anume că ministerul face repartizarea la nivelul judeţelor pe baza legii, iar de acolo să intre în funcţiune amendamentul, fie acceptaţi această reformularea corectă pe care o propun eu: "...pe baza unei documentaţii aprobate prin vot în plenul Consiliului judeţean."

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Invit la tribună reprezentantul Guvernului.

Domnule secretar de stat Florescu, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Florescu (secretar de stat, MLPLT):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Referitor la amendamentul propus de domnul senator Iuliu Păcurariu, pot să fac următorul comentariu: ce înseamnă modul în care se repartizează fondul special al drumurilor. Acesta este reglementat prin Legea nr.118/1996 cu amendamentele şi modificările ulterioare aprobate de către Parlament.

Referitor la amendamentul pe care domnia sa doreşte să fie introdus în acest articol, vreau să spun că nu putem ca prin Legea bugetului să stabilim cum se împart fondurile la nivel de Consiliu judeţean, fiind vorba de autonomia consiliilor judeţene.

Ceea ce face în momentul de faţă Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei este de a împărţi acest fond pe bază de consultare a preşedinţilor consiliilor judeţene şi a unei metodologii care este aprobată şi este în funcţiune.

Faţă de cele exprimate, nu putem fi de acord cu amendamentul domnului senator.

Vă mulţumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnul deputat Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Îmi este teamă că domnul secretar de stat nu a fost foarte atent şi în ceea ce a exprimat dumnealui este o contradiţie în termeni.

Noi am cerut tocmai în sensul respectării autonomiei locale, pe baza criteriilor prevăzute în Legea nr.118, ca aceste fonduri să fie transmise la judeţe şi să fie repartizate prin hotărârea consiliului judeţean, prin care să se transfere către bugetele locale, şi lucrările să fie însuşite prin hotărâri ale consiliilor locale, şi nu prin transmitere directă pe conivenţa între ministru sau cine se ocupă de aceste fonduri şi preşedintele consiliului judeţean.

Vă mulţumesc.

În continuare, conducerea lucrărilor şedinţei este preluată de domnul Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Aţi ascultat argumentele de o parte şi de alta.

Domnul senator Păcuraru.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Nu şiu care este calitatea reprezentantului Guvernului care a răspuns observaţiilor mele, dar, pentru Dumnezeu, să ne explice cum poate fi vorba de autonomie locală, când ministrul repartizează sume pe obiective care intră în administrarea consiliului judeţean sau consiliului local.

Singurele, prin Legea nr.215, care au această competenţă sunt consiliile locale sau consiliile judeţene, pentru că ele sunt alese şi au ca obiect administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrative.

Aş dori să mi se dea un răspuns cât de cât corect, ca să nu folosesc cuvinte puţin mai grele.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vreau să vă informez că punctul de vedere al domnului secretar de stat Florescu este însuşit şi de ministrul de finanţe.

Vă rog, domnule Mihai Nicolae Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Vreau să fac două comentarii.

Dacă ne uităm la Legea bugetului de anul trecut, la art.35 aferent fondului drumului, această specificaţie era făcută şi acolo. De data aceasta, a fost trecută în partea din faţă de Legii bugetului, fiindcă fondul drumurilor, după cum bine ştiţi, a fost integrat în cadrul bugetului. Deci funcţionarea acestui fond special al drumurilor a fost prevăzut şi anul acesta, şi îl propunem şi pentru anul următor.

Mai mult, de ce spunem noi "cu consultarea preşedintelor Consiliilor judeţene". În momentul în care se face un drum judeţean care probabil trece de la un judeţ la altul, nu ne putem opri la limita judeţului X şi apoi să aşteptăm până la celălalt judeţ sau nu.

De aceea, consultarea este o flexibilizare a modului de punere în practică a utilizării banilor pentru fondul drumurilor.

Deci noi considerăm că formula care a fost aprobată de către dumneavoastră anul trecut poate să funcţioneze şi anul acesta, cu integrarea fondului în conţinutul Bugetului de stat.

Domnul Ioan Onisei (din sală):

Domnule preşedinte...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Onisei, s-a spus tot ce se putea spune. Am înţeles şi argumentele dumneavoastră.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule ministru,

Vă rog să urmăriţi cu atenţie articolul şi legea de bază şi să observaţi că este vorba de drumuri judeţene şi comunale. Aşadar, nu este vorba de drumuri naţionale, ca să existe înţelegerea între cei doi preşedinţi şi aşa mai departe.

Dacă este să aveţi contraargumente, vă rog să aveţi contraargumente solide.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Aţi ascultat toate aceste argumente, cred eu destul de clare şi de o parte şi de alta.

Supun votului dumneavoastră alin.6 în formularea iniţială a Ministerului Finanţelor, acceptată de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 25 de voturi împotrivă.

Abţineri? 7 abţineri.

Cu majoritate de voturi pentru, s-a votat formula propusă de Ministerul Finanţelor.

Supun votului dumneavoastră art.17 în totalitate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 24 de voturi împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Cu majoritate de voturi pentru, art.17 a fost votat.

Vă propun să dezbatem şi art.18, după care ne oprim.

De acord? Vă mulţumesc.

La art.18 avem alin.1 şi 2 în propunerea celor două Comisii pentru buget, finanţe şi bănci, însă avem şi amendamente respinse.

La alin.1 avem un amendament admis al Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci şi aprobat de Guvern.

Supun votului dumneavoastră alin.1.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? 7 abţineri.

Cu majoritate de voturi pentru, s-a votat.

Alin.2.

Domnul deputat Palade. Aveţi cuvântul.

Domnul Doru Dumitru Palade:

Domnule preşedinte,

Îmi pare bine că sunteţi chiar dumneavoastră aici.

Ţineţi minte că, în 1993-1994, Fondul Monetar Internaţional a cerut desfiinţarea fondului special de cercetare care ducea bugetul cercetării la un nivel de 0,8% din p.i.b.. Este adevărat, acel fond era anexă la bugetul de stat.

Dumneavoastră chiar, personal, şi chiar în sală sunt vreo opt profesionişti din Guvernul de atunci care pot să certifice faptul că aţi spus că într-adevăr bugetul de stat va face un efort deosebit ca să preia fondurile destinate cercetării, şi tot dumneavoastră aţi spus că trebuie să facem în aşa fel ca acestea să nu scadă niciodată sub 0,5-0,55% din p.i.b. Cred că politica de atunci a PDSR-ului se continuă şi astăzi. Totuşi, ce s-a întâmplat: în 1998 a fost o prăbuşire, şi întreb şi eu ce a făcut PNL-ul, PD-ul, UDMR-ul de s-a prăbuşit la 0,13% din p.i.b, să nu dăm vina numai pe PNŢCD, şi de atunci ne străduim să revenim măcar la nivelul candidatelor la Uniunea Europeană, pe care vi le-a arătat în alocuţiunea sa rostită de domnul profesor Stanciu, care, pe baza observaţiilor primite de la Comunitatea Europeană, ţările candidate Polonia: 0,45%, Slovenia: 0,64%, Cehia: 0,47%, Estonia: 0,48%, Ungaria: 0,4% din p.i.b. au făcut un salt şi, deci, nu sunt candidate degeaba, numai Cipru are 0,18%, dar nu ne comparăm…

Vreau să arăt că în toate rezoluţiile date de Comunitatea Europeană se spune că ţările candidate trebuie să fie conştiente că potenţialul tehnico-ştiinţific le va asigura dezvoltarea necesară aderării la Comunitatea Europeană, şi această aderare nu se poate obţine numai prin eforturi economice - prin licenţe şi importuri de utilaje.

Iată că la noi nu se înţelege bine acest lucru. Guvernul nu respectă nici Ordonanţa nr.57/2002, măcar prin 0,000 şi ceva la sută să vedem o creştere permanentă... Iată că se alocă 0,18% din p.i.b faţă de 0,21%. anul trecut, şi să nu mi se spună că avem acces la programele cadru ale Comunităţii Europene. Nu putem accede la programele europene dacă nu avem o pregătire în spate, dacă nu avem nişte laboratoare puse la punct şi nişte cercetători tineri, având în vedere că şi învăţământul pregăteşte tot cercetători bine pregătiţi. Nu putem accede la valoarea visată de noi sau la care am dori să accedem la aceste programe. De fapt, din creşterea faţă de anul trecut, de numai 13,2%, nu acoperim decât aproape jumătate inflaţia estimată pentru acel an. Deci este o scădere în valori reale.

De asemenea, Guvernul nu respectă acordul social pe 2002 pentru sectorul cercetare-dezvoltare. I s-a dat şi avizul CES-ului, care prevedea creşteri graduale, pentru ca în 2007 să ajungă la un nivel comparabil cu ţările europene.

De asemenea, Ordonanţa nr.57 introduce noi programe de finanţare - finanţarea sectorială a misterelor economice şi finanţarea nucleului pentru institute naţionale, care au numai nişte prevederi simbolice de finanţare pentru anul viitor. Mai mult, fondurile nu satisfac nici măcar derularea programelor naţionale lansate de actualul Executiv şi nici indexarea anuală a valorilor acestora cu indicele mediu de inflaţie, după cum este prevăzut în Ordonanţa nr.57. Nu vreau să mai insist.

Mă refer la ceea ce a semnat Guvernul Isărescu la 28 martie 2000, prin documentul de poziţie la Dosarul nr.17 "Ştiinţă şi cercetare": ca în 2007 să ajungem la un nivel de 1% din p.i.b. aşa s-a semnat atunci era totuşi Guvernul României. Vreau să vă spun că numai cu un efort de 688,7 miliarde de lei ne-a ridicat la 0,22%, şi tot ceea ce am spus eu înainte că Guvernul nu respectă s-ar putea spune că respectă. Deci este vorba numai de 688,7 miliarde de lei pentru a ne duce de la 0,18% la 0,22%, în aşa fel încât putem să arătăm şi Comunităţii Europene că suntem serioşi cu documentele pe care le semnăm.

Vreau să atrag atenţia că, recent, în această săptămână, la întâlnirea Grupului parlamentar România - Uniunea Europeană, Senat şi Camera Deputaţilor, Comisia pentru integrare europeană, documentul adus de parlamentarii europeni este foarte dur la adresa României, şi ni se arată că în orice facem nu reuşim să fim serioşi până la capăt.

688,7 miliarde de lei reprezintă ceva mai mult de jumătate din datoria unui post de televiziune în legătură cu care, domnule ministru Tănăsescu, vă tot interpelează o tânără deputată a noastră. Să ne arătaţi cât au fost reduse şi trecute la datoria publică nişte cheltuieli de la un anumit post de televiziune privat. Deci puţin mai mult decât jumătate din cât s-a redus ar reprezenta acest efort pentru cercetarea ştiinţifică românească, fără de care degeaba discutăm de dezvoltarea economică.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă la alin.2 mai există intervenţii.

Domnul deputat Stanciu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

În primul rând, sunt mandatat din partea Grupului parlamentar din Senat, şi respectiv din Camera Deputaţilor să vă mulţumim pentru faptul că aţi acceptat întâlnirea dintre grupurile parlamentare şi domnul ministru Tănăsescu, la ora 14,00, în sala Grupului parlamentar de la etajul 1M.

De asemenea, adresăm şi domnului ministru invitaţia de a ne întâlni la ora 14,00.

Domnule preşedinte,

Ştiţi mult mai bine decât mine care este rolul cercetării ştiinţifice în dezvoltarea, modernizarea unei tehnologii. Şi este clar pentru toţi că fără ştiinţă, fără cercetare ştiinţifică nu vom avea nici dezvoltare tehnologică, nici produse competitive pe piaţa europeană unde vrem să ne integrăm şi, în speţă, nici locuri de muncă şi nici nivel de trai. Or, nu înţelegem de ce a fost posibil să se desfiinţeze fondul special pentru cercetare, unul dintre primele fonduri, de 1% în perioada în care eraţi prim-ministru, şi apoi s-au înfiinţat, existând la un moment dat, vreo 30 şi ceva de fonduri. Poate s-a dorit în mod intenţionat să devenim cu adevărat o colonie tehnologică şi o piaţă de desfacere.

Nu văd, dacă nu înglobăm materie cenuşie în produsele noastre, să putem fi prezenţi pe piaţa comună europeană, să fim competitivi şi să aducem în ţară profit. Or, scăderea continuă a acestui fond pentru cercetare demonstrează că toate guvernele şi-au asumat riscul de a trăi în mediocritate tehnică sau chiar de a sucomba. De aceea, comisiile pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, cu toată responsabilitatea lor, au propus să majoreze acest fond cu 600 de miliarde de lei.

Nu vrem să spunem aici că am iertat nu ştiu pe cine sau ce post de nu ştiu câte mii de miliarde, că s-au reeşalonat la alţii nu ştiu ce şi aşa mai departe. Dar cercetarea ştiinţifică are nevoie, mai ales că a apărut o lege aprobată prin ordonanţă şi, prin această ordonanţă, distinsul domn ministru a avut bunăvoinţa să treacă peste Parlament şi să taie acel 0,8% din produsul intern brut, după ce, în prealabil, prin Ordonanţa nr.32, a tăiat din fosta Ordonanţă nr.8 acel 1/5 din fondurile alocate învăţământului. Deci, domnule ministru, aveţi o contribuţie esenţială la decapitarea cercetării ştiinţifice româneşti.

Creştem fondurile la informatori ca să ne cerceteze, creştem fondurile la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii Statului. Deci avem cercetători acolo, şi îi omorăm pe aceştia" De aceea, noi spunem să luăm de la justiţie, şi vă spunem şi de la ce capitol - este vorba de 600 de miliarde de lei din una dintre cele două surse de impozitare indirecte - cap.XVII.01, şi 27 de miliarde din fondul de premii. Eu nu înţeleg cum este cu premiile la justiţie. Au 15 sporuri şi le mai dăm şi premii. Adică, dacă bagă mai mulţi nevinovaţi în puşcărie, iau premiu mai mare?! Nu ştiu cum este!

De asemenea, nu înţeleg, domnule ministru, cum se armonizează prin Legea bugetului şi prin Legea salarizării aceste salarii.

Stimaţi colegi,

Vă voi pune la dispoziţie nişte grafice. Coloanele acestea reprezintă salariile. Observaţi ce are justiţia. Şi vream să le mai mărim ca să iasă din pagină!

Am şi situaţia din Statele Unite şi din Austria. În Statele Unite, medicina este cea care unde se plăteşte cel mai mult; restul, justiţia este la nivelul celorlalte. În Austria, medicina, poliţia, învăţământul şi armata sunt, practic, la acelaşi nivel.

Deci, cred că trebuie să încercăm să îi responsabilizăm, nu în sensul că, dacă le dăm bani mulţi, iau ciubuc mai mic. La salariu mic, ciubuc mic, la salariu mare, ciubuc mare! (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

De aceea, vă rog, domnule preşedinte, să votăm acest articol şi să le luăm 600 de miliarde de lei.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Înţeleg că ministrul finanţelor şi comisia îşi păstrează punctul de vedere.

Stimaţi colegi,

Au auzit toate argumentele.

Supun votului dumneavoastră alin.2 de la art.18 în formula propusă de către Guvern, cu acceptul Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 25 de voturi împotrivă.

Abţineri? 6 abţineri.

Articolul a fost votat cu majoritate de voturi pentru.

Dacă la acest articol mai există vreo intervenţie.

Deoarece nu mai doriţi să continuăm, ne oprim aici cu votul. Urmează să votăm pe total art.18. Vă mulţumesc.