Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimaţi colegi,

Cvorumul pentru dezbaterea Propunerii legislative de revizuire a Constituţiei prevăzut de Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.11/2003 este îndeplinit, în sensul că trebuie să fim prezenţi două treimi din numărul deputaţilor.

La ordinea de zi, astăzi avem doar dezbaterile generale asupra Propunerii legislative de revizuire a Constituţiei.

Vreau să vă informez, de asemenea, că, potrivit acordului dintre grupurile parlamentare, acord confirmat de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi Comitetul ordinii de zi, lucrările se vor desfăşura după următoarea procedură: preşedintele Comisiei pentru redactarea Propunerii legislative pentru revizuirea Constituţiei, domnul preşedinte Valer Dorneanu, vă va prezenta proiectul de lege şi raportul comisiei cu privire la amendamentele admise şi respinse. În continuare vor lua cuvântul reprezentanţii tuturor partidelor, în calitate de reprezentanţi ai grupurilor parlamentare şi de iniţiatori ai legii în acelaşi timp, câte un reprezentant din partea fiecărui partid care va putea ţine o cuvântare nu mai mare de 15 minute. Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte Dorneanu, aveţi cuvântul.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi miniştri,

Constituţia ţării constituie actul nostru de identitate, cartea sacră a existenţei noastre. Este un act esenţial de regăsire şi reconstrucţie a noii Românii democratice, libere şi pluraliste. Evocăm dimensiunea sacră nu întâmplător. Aşa cum datori suntem să respectăm preceptele biblice, tot astfel datori suntem noi, cetăţenii acestei ţări, să respectăm, cu aceeaşi sfinţenie, litera şi spiritul Constituţiei, consacrate prin voinţa suverană a poporului.

Să ne amintim ce afirma genialul poet Mihai Eminescu în urmă cu 140 de ani: "Cugetarea fundamentală a Constituţiunii este că ea este organismul acela care este destinat de a forma şi de a formula voinţa statului" şi continua genialul nostru poet ideea prin aprecierea potrivit căreia "Constituţia este organismul prin mijlocul căruia voinţa generală devine lege".

Constituţia adoptată prin referendumul din 8 decembrie 1991 a consacrat, la nivelul aşezământului fundamental al statului, idealurile Revoluţiei române din 1989, instituind un regim parlamentar modern în concordanţă cu tradiţiile democratice ale constituţionalismului românesc şi ale marilor democraţii europene, drepturile omului, consfinţite prin standardele internaţionale din acest domeniu, modelul european de control al constituţionalităţii lui.

În cei peste 12 ani de aplicare, Constituţia şi-a dovedit valabilitatea şi viabilitatea. Legea fundamentală în vigoare s-a dovedit a fi un corp de principiu şi norme moderne realiste în concordanţă cu ceea ce ne-am propus să construim şi în armonie cu evoluţiile democratice proprii statelor şi naţiunilor moderne. Ea a deschis drumul pentru trecerea imediată la edificarea instituţiilor şi structurilor şi la respectarea regulilor statului de drept, precum şi a economiei de piaţă.

Constituţia, în întregul său, a fost validată de evoluţii de fond pozitive ale societăţii româneşti. Se cuvine să subliniem nu numai impresionanta adeziune pe care naţiunea română a manifestat-o faţă de noua Constituţie în cadrul referendumului popular, dar şi aprecierea deosebit de elogioasă de care s-a bucurat din partea Consiliului Europei, a altor organizaţii internaţionale, precum şi din partea unor reputaţi oameni politici şi ai multor specialişti din lume.

Sunt convins că toţi nutrim, în aceste momente, sentimente deosebite, complexe, ce îmbină şansa cu responsabilitatea. Avem privilegiul de a decide asupra conţinutului actului fundamental al României, dar, totodată, capacitatea noastră de gândire şi de creaţie se concentrează, trebuie să se concentreze, asupra răspunderii istorice, prezente şi viitoare, în faţa poporului român, a celor ce ne-au împuternicit să-i reprezentăm, să le exprimăm şi să le materializăm interesele şi năzuinţele spre mai bine în forul legislativ al ţării.

Se impune, fără dubiu, să pornim de la convingerea că suntem obligaţi în faţa istoriei neamului nostru să continuăm tradiţiile democratice ale constituţionalismului românesc, să conferim, în noile coordonate euroatlantice, adevărata valoare a drepturilor fiinţei umane, consfinţită prin standarde internaţionale consacrate.

Nu discutăm adaptarea şi adoptarea unei legi dintr-un domeniu sau altul, noi începem în această zi, şi sper să o finalizăm cu succes, o misiune care vizează adoptarea şi consolidarea fundamentului legislativ românesc de natură a clarifica direcţiile de evoluţie ale naţiunii noastre pentru o bună, nădăjduim cât mai lungă, perioadă de timp.

Vă solicit de aceea să fim dominaţi de conştiinţa creatorului de cadru juridic, a făptuitorului întregului, nu de opinia celui chemat să repare sau să adauge ceva, pentru că, punând în faţă actualul proces de revizuire cu cel iniţial de elaborare a Constituţiei, rezultă numeroase asemănări, ca expresie a rolului fundamental al Parlamentului în cadrul regimului nostru constituţional.

Atât elaborarea Constituţiei, cât şi propunerea de revizuire îşi au originea în voinţa parlamentară, prin intermediul unor comisii instituite în acest scop. De aceea, elaborarea şi revizuirea se dovedesc expresii ale unei caracteristici a constituţionalismului românesc după 1989, iniţiativa constituţională izvorâtă din aria parlamentară.

Pe cale de consecinţă, ca şi în procesul constituţional iniţial, procedura de elaborare a propunerii de revizuire a avut, ceea ce nu constituie desigur o noutate pentru dumneavoastră, un caracter deschis, pe temeiul acordului politic încheiat între partidele reprezentate în Parlament, a sugestiilor şi propunerilor societăţii civile, îndeosebi prin intermediul Forumului constituţional al presei scrise şi audiovizuale, al audierii unor personalităţi ale vieţii politice, contribuţiei şi expertizei de specialitate a Comisiei pentru democraţie prin drept de la Veneţia.

Cum este lesne de constatat, revizuirea, ca şi procesul constituţional iniţial, a urmărit receptarea marilor valori ale democraţiei contemporane. Sub acest aspect, caracteristice pentru construcţia în vigoare au fost îndeosebi respectarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor cetăţeneşti, democratizarea regimului politic, instituirea modelului european de control al constituţionalităţii legii.

Stimaţi colegi,

În calitate de preşedinte al Comisiei pentru elaborarea Propunerii legislative de revizuire a Constituţiei, îmi revine onoarea de a vă prezenta rezultatul activităţii noastre, şi anume cuprinsul propunerii de revizuire, precum şi raportul asupra celor 254 de amendamente prezentate comisiei, după sesizarea Camerei prin Biroul său permanent, şi după punerea de acord a propunerii cu avizul Consiliului Legislativ şi cu decizia Curţii Constituţionale.

Sensul politic major al Propunerii legislative de revizuire pe care o supunem atenţiei este acela de perfecţionare a unor prevederi constituţionale pe temeiul experienţei acumulate şi mai ales fundamentarea pe plan constituţional a evoluţiilor viitoare. Avem nevoie de stabilitate pe termen lung, indiferent de oscilaţiile politice inerente evoluţiilor sociale.

Dezvoltarea democraţiei constituţionale a condus la programarea expresă a principiului separaţiei puterilor în stat şi a supremaţiei Constituţiei ca principiu fundamental de organizare şi funcţionare a statului nu numai sub forma unei îndatoriri a cetăţenilor, ca în redactarea actuală, la consacrarea principiului solidarităţii care este definitoriu în evoluţia societăţii contemporane, mai ales în cadrul modelului european, precum şi a regulii constituirii organelor reprezentative prin alegeri libere, periodice şi corecte.

Întrucât, în prezent, ţara noastră se află sub imperiul unui alt moment istoric, este necesară receptarea valorilor specifice Uniunii Europene, a exigenţelor Alianţei Nord-Atlantice, valorificarea experienţei acumulate, întărirea garanţiilor constituţionale ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale, optimizarea procesului decizional în cadrul regimului politic, asimilarea unor valori legate de evoluţia democraţiilor europene în concordanţă cu cerinţele specifice societăţii noastre.

Integrarea euroatlantică a ţării în marile democraţii contemporane presupune instituirea temeiului constituţional necesar pentru intrarea în Uniunea Europeană şi aderarea la NATO. Este ceea ce şi alte ţări europene au făcut şi constituie singura soluţie ce se justifică faţă de opţiunea majoritară în cadrul opiniei publice şi de angajamentul partidelor politice reprezentate în Parlament.

Stabilitatea temeiului constituţional la care ne-am referit a presupus şi adecvarea corespunzătoare a unor prevederi fundamentale referitoare la regimul proprietăţii, la sistemul jurisdirecţional, la posibilitatea cetăţenilor Uniunii de a participa la alegerile locale, statutul forţelor armate, trecerea la profesionalizarea armatei, definirea corespunzătoare a competenţei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, posibilitatea folosirii în cadrul legii a teritoriului naţional de către trupe străine, crearea unui spaţiu european de securitate şi luptă împotriva criminalităţii internaţionale, ceea ce implică posibilitatea extrădării, prioritatea dreptului comunitar, dreptul cetăţenilor români de a participa la alegerile pentru Parlamentul European, posibilitatea introducerii monedei europene şi altele.

Unul dintre obiectivele esenţiale ale propunerii legislative de revizuire a Constituţiei vizează fluidizarea procesului de legiferare prin eliminarea etapelor intermediare şi printr-o mai productivă fixare a atribuţiilor Camerelor, prin păstrarea funcţiei legislative a fiecăreia în cadrul unui nou echilibru. Echilibrul instituţional propus va permite nu numai dialogul între cele două Camere, dar şi creşterea calităţii actului parlamentar ca efect al specializării. În mod corespunzător a fost actualizat domeniul legilor organice, ca şi situaţiile în care cele două Camere decid în şedinţă comună.

În concordanţă cu democratizarea vieţii sociale, imunitatea parlamentară a fost reanalizată, ţinându-se seama de cerinţele opiniei publice spre a elimina orice suspiciune că ar constitui un privilegiu contrar egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

De asemenea, s-a micşorat pragul necesar pentru promovarea iniţiativei legislative populare.

În al doilea rând, cu privire la relaţiile constituţionale dintre Parlament şi Guvern, principalele aspecte se referă la regimul ordonanţelor de urgenţă spre a se evita practica utilizării lor excesive, îndeosebi prin definirea domeniilor de inadmisibilitate, a folosirii acestei modalităţi, ca şi a întârzierii nejustificate a dezbaterilor unor asemenea ordonanţe în Parlament.

În al treilea rând, durata mandatului preşedintelui României a fost mărită de la 4 la 5 ani, ceea ce este de natură să asigure decalarea alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale. Bineînţeles, regula nu se aplică în cazul actualului preşedinte în funcţie.

În context se înscrie şi programarea unor drepturi fundamentale, şi anume: egalitatea între bărbaţi şi femei în ocuparea funcţiilor publice, care este o tendinţă caracteristică democraţiilor europene; dreptul la cultură; dreptul la un mediu sănătos; dreptul la liberă iniţiativă ca fundament al economiei de piaţă; precizarea unor aspecte esenţiale la regimul constituţional al dreptului de proprietate privată, cu precizarea expresă a garantării de către stat a acesteia şi al proprietăţii publice; prevederea dreptului minorităţilor, indiferent de originea etnică, de a fi reprezentate pe plan local, ca şi a dreptului persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a se exprima în limba maternă în faţa administraţiei locale ca şi în justiţie, în condiţiile stabilite de lege, spre deosebire de norma actuală care în ce priveşte apărarea în justiţie, îi asimilează străinilor.

Totodată, dreptul la învăţătură s-a reglementat în sensul că acesta se realizează, potrivit legii, în unităţi de stat, particulare şi confesionale.

De o deosebită importanţă sunt prevederile privitoare la creşterea rolului, dar şi a responsabilităţii justiţiei, în acest sens putând fi exemplificate: introducerea dreptului cetăţenilor la un proces echitabil şi într-un timp rezonabil; introducerea principiului imparţialităţii justiţiei; trecerea competenţei arestării şi reţinerii exclusiv în atribuţiile judecătorilor; creşterea rolului Consiliului Superior al Magistraturii şi perfecţionarea organizării şi funcţionării acesteia; revenirea la Înalta Curte de Casaţie.

Se impun, de asemenea, precizate prevederile referitoare la sporirea rolului instituţiei Avocatului Poporului, precum şi la creşterea şi întărirea autorităţii Curţii Constituţionale, inclusiv prin eliminarea posibilităţii înlăturării de către Parlament a constatării neconstituţionalităţii unei legi.

Stimaţi colegi,

Doresc să vă informez că toate textele propunerii legislative au fost aprobate, fie în unanimitatea membrilor prezenţi ai comisiei, cu excepţia colegilor noştri din Partidul România Mare, fie cu o mare majoritate. Raportul final asupra amendamentelor a fost votat în unanimitate.

Nu încape îndoială - şi specialiştii români şi străini în domeniul dreptului constituţional confirmă - că revizuirea actului fundamental al ţării are la bază comandamente politice. România nu constituie excepţie în acest sens. Important este ca interesele formaţiunilor politice angrenate în procesul de modificare a Constituţiei să fie subsumate şi să aibă ca ţel binele general, prezent şi de perspectivă, în ţară. Este clar că numai aşa se poate ajunge la texte constituţionale menite să întrunească adeziunea poporului, a tuturor sau a majorităţii componentelor vieţii publice.

Sunt convins, stimaţi colegi, că dezbaterile pe care le începem astăzi vor fi animate, vor pune în prim plan şi controverse, ceea ce, dacă asemenea dispute sunt pe planul ideilor şi nu sunt generate exclusiv de dorinţa de tergiversare sau de demonstraţii populiste, nu este şi nu va fi rău.

Acordul politic al partidelor reprezentate în Parlament şi al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale vizând domeniile şi obiective de revizuire a Constituţiei şi forma finală a proiectului ce are acest obiectiv constituie o premisă favorabilă a operei pe care suntem chemaţi să o înfăptuim. Nădăjduiesc că premisa va deveni certitudine.

Am spus şi repet, revizuirea Constituţiei se impune, dar un asemenea deziderat poate fi împlinit numai pe un fond de stabilitate economică şi instituţională şi în cadrul unei dezbateri democratice care să pornească de la imperative majore şi să urmărească soluţii, formulări de text fidele noilor realităţi social-economice şi politice din România, cerinţelor şi aşteptărilor fireşti ale cetăţenilor şi, nu în ultimul rând, exigenţelor procesului de aderare a României la NATO şi Uniunea Europeană.

Iată de ce, stimaţi colegi, vă adresez îndemnul să punem în lumină deschiderea noastră către studierea şi dezbaterea obiectivă, realistă, a propunerilor avansate în procesul de revizuire a Constituţiei, proces de majoră însemnătate şi care, ca atare, implică maxima responsabilitate pentru deschiderea României, ceea ce, evident, nu va însemna punerea punctului final, ci un nou început de drum, pentru că, după modificarea Constituţiei, se impune continuarea colaborării între forţele politice, sper, toate susţinătoare ale proiectului pe care-l dezbatem, pentru ca legislaţia existentă să fie conformă noilor dispoziţii constituţionale.

Închei prin a exprima speranţa că dezbaterile ce încep astăzi se vor bucura cu adevărat de un cadru prielnic afirmării dorinţei de a contribui la punerea în valoare a ideilor favorabile situării României pe un loc cât mai avansat, pe care-l merită pe deplin, în rândul ţărilor democratice din Europa şi din lume. De aceea, sunt încredinţat că tocmai sub semnul unei asemenea cerinţe se vor desfăşura lucrările ce au ca obiectiv revizuirea Constituţiei noastre.

Îngăduiţi-mi să vă propun să ne însuşim un crez exprimat de marele diplomat şi totodată prestigios parlamentar, Nicolae Titulescu, "Prefer să fiu vinovat de legi, decât de fărădelegi". Să ne imaginăm că acum, într-o împrejurare deosebită a activităţii noastre ca membri ai Forumului legislativ român, ilustrul înaintaş este printre noi şi ne îndeamnă la o asemenea conduită. Din respect pentru el, pentru noi şi mai ales pentru poporul român, să o traducem în fapt, fără patimi şi cu credinţa în Dumnezeu. Numai aşa vom putea fiecare dintre noi să spunem, asemenea reputatului istoric Nicolae Iorga, evident, păstrând proporţiile, că "stăm sigur şi tare, mândru şi drept înaintea conştiinţei şi a judecăţii vremilor".

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim domnului preşedinte Dorneanu. Din partea Partidului Social Democrat are cuvântul domnul preşedinte Adrian Năstase.

Domnule preşedinte, vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte,

Stimaţi membri ai Comisiei de redactare a modificărilor la Constituţie,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea unei Constituţii reprezintă un fapt istoric. Aceeaşi însemnătate are însă şi demersul de revizuire a Constituţiei. De aceea, încă de la bun început, subliniez semnificaţia şi importanţa deosebită a acestui eveniment pe care suntem pregătiţi împreună să-l finalizăm în cele mai bune condiţii.

Constituţia României, aprobată prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991, a fost expresia victoriei Revoluţiei române din 1989. Constituţia a consacrat în plan juridic idealurile şi năzuinţele milioanelor de români pentru înlăturarea sistemului dictatorial comunist şi înlocuirea lui cu statul de drept, pentru suprimarea hegemoniei şi înlocuirea acesteia cu pluralismul politic, pentru înlocuirea sistemului economic hipercentralizat cu o economie de piaţă.

Nici o Constituţie nu este însă veşnică şi, deci, imuabilă. Analizând cu exigenţă evoluţiile societăţii româneşti din ultimii 13 ani, stadiul şi gradul de consolidare a democraţiei noastre constituţionale, Partidul Social Democrat a apreciat că procesul de revizuire a Constituţiei poate fi început numai pe un fond de stabilitate instituţională, economică şi socială. În acest context, Partidul Social Democrat a lansat iniţiativa politică a revizuirii Constituţiei, conturând principalele domenii şi obiective în oferta sa electorală din anul 2000. Amintesc că, în acest scop, Partidul Social Democrat a lansat conceptul reformei politice şi instituţionale, susţinut, pe de o parte, de revizuirea Constituţiei, iar, pe de altă parte, de reformare a sistemului electoral în România.

De altfel, pe această temă am organizat, în luna august 2002, o reuniune a grupurilor parlamentare ale partidului, din Camera Deputaţilor şi din Senat şi, de asemenea, în legătură cu perfecţionarea sistemului electoral, mâine urmează să aibă loc o consultare a Preşedintelui României cu liderii partidelor parlamentare. Cu această ocazie vă aduc la cunoştinţă că se află în faza finală aprobarea Legii privind autoritatea electorală permanentă.

Aceste elemente împreună constituie componente ale efortului de reformă politică şi instituţională. Fără îndoială însă că, în acest cadru, revizuirea Constituţiei poate avea o semnificaţie deosebită.

În legătură cu revizuirea actului constituţional doresc să subliniez, în principal, trei direcţii fundamentale.

În primul rând, revizuirea este necesară ca urmare a noului stadiu privind democratizarea vieţii politice, a evoluţiei pozitive a regimului politic şi a instituţiilor drepturilor omului. De aceea, pe fondul alternanţelor la putere, dar şi pe temeiul realizărilor obţinute pentru înlăturarea unor disfuncţionalităţi în procesul decizional, al necesităţii de întărire în continuare a democraţiei constituţionale, este necesar să asigurăm ţării noastre, la nivelul aşezământului său fundamental, noi deschideri corespunzătoare dezvoltării viitoare.

La aceasta, adaug şi faptul că, pe plan extern, România este astăzi într-o altă situaţie mai bună faţă de cea pe care o aveam în decembrie 1991, atunci când Constituţia a marcat, după o lungă şi nedreaptă perioadă de regim totalitar, sfârşitul unei epoci de izolare în raport cu comunitatea internaţională.

În al doilea rând, revizuirea nu este un obiectiv doar al Partidului Social Democrat. Dimpotrivă, proiectul legii supus astăzi dezbaterii Camerei Deputaţilor este rodul unui acord politic prealabil. În cadrul comisiei instituite în acest scop, toţi reprezentanţii partidelor, ai Preşedinţiei României, ai Avocatului Poporului şi ai Guvernului, şi-au adus o contribuţie efectivă la elaborarea propunerilor de revizuire. În forma de faţă, propunerile reflectă, pe lângă un spectru larg de soluţii, şi diversitatea şi complexitatea gândirii sau tendinţelor politice din societatea românească.

Partidul Social Democrat apreciază ca pozitivă participarea cetăţenilor şi a societăţii civile la iniţiativa de revizuire a Constituţiei. În acest context, a fost constituit Forumul Constituţional ca modalitate instituţionalizată de dialog cu cetăţenii României, cu societatea civilă. Contribuţia unor organizaţii ale societăţii civile, precum şi a unor cetăţeni, dar mai ales a reprezentanţilor mass-media a fost deosebit de utilă.

Multe dintre propuneri şi-au găsit locul sau îşi reflectă substanţa în proiectul de revizuire pe care îl avem de dezbătut, iar altele, prin conţinutul lor, îşi vor găsi concretizarea în alte legi ce urmează a fi adoptate ca efect al revizuirii.

În consecinţă, se poate spune că Proiectul de Lege pentru revizuirea Constituţiei se bazează pe o deschidere maximă şi un acces liber, democratic al celor interesaţi în perfecţionarea conţinutului normelor constituţionale la nivelul de dezvoltare actuală şi de perspectivă a ţării.

În al treilea rând, revizuirea Constituţiei se îmbină cu acţiunea ţărilor Uniunii Europene de a-şi elabora şi adopta o Constituţie pan-europeană pentru prima dată în istoria Europei. Dacă noi vom reuşi să realizăm acest obiectiv comun, şi nu se poate să nu izbândim, atunci, încă o dată, România dovedeşte că este modernă, trăieşte în contemporaneitate, cu faţa spre viitor şi nu spre trecut.

De această dată însă, vocaţia noastră de reînnoire, reflectată în forma revizuită a Constituţiei, va fi predominant integratoare prin exprimarea gândirii actualelor forţe politice cu privire la destinul României şi al cetăţenilor săi.

Într-un fel şi dezbaterea noastră privind Constituţia României face parte dintr-o dezbatere mai largă la nivel european. Să nu uităm discuţiile care au avut loc în cadrul Convenţiei Europene şi faptul că acest brainstorming, această dezbatere europeană, care prefigurează discuţii mult mai dure în legătură cu viitorul text al Constituţiei Europene în cadrul unei conferinţe interguvernamentale care îşi va finaliza lucrările anul viitor, spuneam, acest efort al nostru se înscrie în dezbaterea unor teze, a unor teme care, fără îndoială, vor fi preluate în dezbaterea interguvernamentală. Deocamdată, avem un anteproiect de Constituţie Europeană, elaborat în cadrul Convenţiei şi care reprezintă un punct de plecare în dezbaterea interguvernamentală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deoarece soluţiile avansate prin propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei, precum şi obiectivele urmărite vă sunt cunoscute, am să mă refer succint la poziţia partidului nostru faţă de acestea cu luarea în considerare, bineînţeles, a amplelor argumente din raportul Comisiei parlamentare învestite cu elaborarea textelor.

Fiind rodul colaborării formaţiunilor politice reprezentate în Parlament, cât şi al consultării societăţii civile, în discuţiile ce vor avea loc, Partidul Social Democrat va urmări ca lucrările de revizuire să respecte ceea ce s-a convenit, şi anume:

1. revizuirea legii fundamentale să nu conducă la schimbarea actualului regim constituţional şi nici la renunţarea la ceea ce s-a cucerit, construit sau întemeiat prin Constituţia din anul 1991, urmând a se păstra structura de ansamblu a acesteia, precum şi tot ceea ce s-a dovedit a fi pozitiv sau valoros;
2. revizuirea să asigure cadrul constituţional necesar integrării în Uniunea Europeană şi aderării la Alianţa Nord Atlantică;
3. revizuirea să conducă la actualizarea şi optimizarea unor soluţii şi principii în vederea creşterii eficienţei şi autorităţii instituţiilor de drept, aprofundarea şi consolidarea procesului democratic, fluidizarea procesului legislativ, consolidarea şi lărgirea drepturilor fundamentale ale omului;
4. să nu se accepte, de regulă, propunerile care nu au fost examinate de comisie, precum şi cele care nu au întrunit cel puţin două treimi din voturile comisiei.

Doresc să vă aduc la cunoştinţă că în faza negocierilor organizate de Partidul Social Democrat au participat, în mod constructiv, toate partidele parlamentare şi Grupul minorităţilor naţionale. Fiecare dintre acestea au formulat propuneri potrivit propriilor opţiuni politice.

În final, s-au convenit domeniile şi obiectivele de revizuire ce au fost cuprinse în protocolul politic semnat de cei care au luat parte la lucrări.

Apreciez faptul că, la elaborarea propunerii de revizuire a Constituţiei, s-a ţinut seama de observaţiile şi de sugestiile formulate prin două rapoarte de către experţii Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept, Comisia de la Veneţia.

De asemenea, prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.12/2002 a fost constituit, sub egida Camerei Deputaţilor, Forumul Constituţional ca structură instituţională de dezbatere cu societatea civilă şi cetăţenii a propunerilor de revizuire a Constituţiei.

Doamnelor şi domnilor,

Evident, ţara noastră este, în momentul de faţă, în situaţia firească de a garanta, prin temeiuri constituţionale, procesul de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord şi de integrare în Comunitatea Statelor membre ale Uniunii Europene, în marea familie a democraţiilor occidentale şi a ţărilor puternic dezvoltate economic, unde, în mod firesc, îşi are locul. De aceea, am evidenţiat faptul că revizuirea Constituţiei marchează un fapt istoric de maximă importanţă şi, ca atare, se impune tratarea cu maximă responsabilitate a acestei chestiuni din partea partidelor parlamentare.

Revizuirea Constituţiei şi a legislaţiei în general au devenit astăzi o practică la aproape toate statele democrate, corespunzător exigenţelor statului de drept. Supremaţia normei constituţionale în cadrul sistemului juridic al unui stat impune necesitatea ca aceasta să corespundă evoluţiilor istorico-sociale, singurele în măsură să consolideze capacitatea de înnoire şi de modernizare a societăţii.

În acest cadru, revizuirea Constituţiei noastre este, sub acest aspect, un pas important pentru întărirea rolului Legii fundamentale a statului nostru de drept şi, prin intermediul său, pentru lărgirea orizonturilor politice şi juridice ale ţării, asigurarea evoluţiilor pozitive în viitor, creşterea gradului de civilizaţie în ţara noastră.

Împărtăşesc convingerea că propunerea noastră legislativă va întruni exigenţele corpului electoral şi-mi exprim părerea că, în urma dezbaterilor şi a referendumului ce vor avea loc, aceasta va constitui un moment de referinţă atât în viaţa cotidiană, cât şi în istoria constituţionalismului românesc.

Revenind la nevoie de progres, vreau să accentuez că integrarea în structurile euro-atlantice nu este şi nu poate fi un scop în sine. Aceasta presupune în mod necesar democratizarea vieţii social-politice a ţării, pentru ca România să poată face faţă noilor confruntări şi obligaţii ce-i revin, astfel încât să poată beneficia de avantajele integrării.

Avem, deci, de înfruntat o perioadă nouă, de preaderare, mult mai complexă, atât pentru înlăturarea rămânerilor în urmă pe care le-am moştenit, îndeosebi ca urmare a totalitarismului, cât şi în vederea integrării.

Rezolvarea acestei probleme interne presupune, însă, o şi mai fermă şi mai amplă deschidere pentru dezvoltare, în consens cu evoluţiile viitoare ale democraţiilor şi economiilor ţărilor comunitare.

Sunt convins că Proiectul de revizuire a Constituţiei este la nivelul acestor aşteptări care, repet, sunt nu numai ale partidului de guvernământ, ci şi ale celor cu care am colaborat în realizarea acestui imperativ al întregii societăţi, întrucât priveşte, aşa cum am arătat, până la urmă, chiar destinul României.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultima vreme, în mass-media unii oameni politici s-au referit la eventuale condiţionări privind participarea partidelor pe care le reprezintă la dezbaterea propunerii de revizuire, şi această condiţionare era realizată în funcţie de luarea în considerare a unor amendamente care, fie că exced textul acordului politic iniţial, fie că nu sunt în concordanţă cu unele articole din actuala Constituţie şi a căror revizuire nu a fost convenită între partidele semnatare ale acordului.

Stenograma şedinţei Comisiei pentru revizuirea Constituţiei din 19 iunie 2002, consemnează următoarea înţelegere: să fie primite, de la fiecare partid, propunerile care întrunesc cel puţin două treimi, restul urmând să fie înlăturate. Aşa se explică de ce în Anexa nr.3 la domeniile şi obiectivele pentru revizuirea Constituţiei, care nu au întrunit susţinerea a două treimi din grupurile parlamentare, se află mai multe astfel de propuneri, dintre care nu puţine sunt chiar ale Partidului Social Democrat, printre care: numărul parlamentarilor să fie stabilit la 110 senatori şi 220 de deputaţi prin Constituţie; dizolvarea Parlamentului de către Preşedintele României să se facă la propunerea Guvernului, în urma consultării cu preşedinţii celor două Camere, dacă încercarea de mediere între partidele politice reprezentate în Parlament şi Guvern nu a reuşit; promovarea moţiunii de cenzură să fie condiţionată de prezentarea unui candidat la funcţia de prim-ministru, asigurându-se, astfel, dacă moţiunea este aprobată, formarea unei noi majorităţi parlamentare şi continuitatea procesului de guvernare, şi altele, pe care nu le mai enunţ acum.

Toate aceste propuneri ale PSD au fost respinse, pe motivul prestabilit: lipsa consensului sau a unui acord bazat pe cel puţin două treimi din voturile membrilor comisiei.

Partidul Social Democrat subliniază, în mod ferm, că a pornit acest demers şi l-a susţinut continuu şi consecvent, numai din raţiuni care ţin de interesele primordiale ale ţării, şi nu va ceda acestor încercări neloiale de încălcare a documentului pe temeiul căruia s-a declanşat întregul proces de revizuire a Constituţiei.

De aceea, dacă nu se respectă înţelegerile la care m-am referit, Partidul Social Democrat este hotărât să susţină ideea ca revizuirea Constituţiei să se rezume doar la articolele care privesc aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord şi la integrarea în Uniunea Europeană.

Atât opinia publică din ţara noastră, cât şi organismele internaţionale, sunt îndreptăţite să cunoască stadiul în care s-a ajuns, precum şi autorii, sau motivele unei eventuale neîmpliniri.

Amintesc numai faptul că, atât în Raportul de ţară pe anul 2002, cât şi în cel pe anul 2003, trimis deja la Bruxelles, s-au făcut referiri la acest obiectiv.

De aceea, doamnelor şi domnilor, stimaţi colegi, îmi exprim încrederea că acelaşi spirit de conlucrare - care a făcut posibilă convocarea astăzi a Camerei, ca Adunare Constituantă, în cadrul procedurii constituţionale de revizuire a Constituţiei - ne va uni şi în dezbaterile ce vor urma.

În final, mulţumesc membrilor comisiei pentru strădania pe care au manifestat-o şi sunt sigur că toate grupurile parlamentare vor trata cu responsabilitate politică acest act cu o semnificaţie deosebită pentru viitorul României.

Cred că demersul nostru va fi confirmat, încă din toamna acestui an, prin referendumul de aprobare a legii de către cei care ne-au ales.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim domnului preşedinte Năstase.

Are cuvântul, din partea Partidului România Mare, domnul Lucian Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Partidul România Mare aduce un punct de vedere care nu concordă cu decizia luată de celelalte partide şi formaţiuni parlamentare de revizuire a acestei Constituţii. Şi, cu toate acestea, Partidul România Mare nu se simte izolat în demersul pe care-l face, de a-şi expune democratic punctul de vedere în faţa domniilor voastre, cu tot respectul pentru decizia pe care aţi luat-o.

Partidul România Mare nu se simte izolat în acest demers al său, pentru că un sondaj Gallup de acum doi ani stabilea că 82% din populaţia ţării nu are cunoştinţă şi nu este interesată de revizuirea Constituţiei. Iar ultimul sondaj IRSOP în această privinţă, de la începutul anului, stabileşte că 52% din populaţia ţării nu este interesată de procesul revizuirii Constituţiei.

În aceste condiţii, avem în spate, în susţinerea punctului nostru de vedere, punctul de vedere al majorităţii populaţiei ţării.

Problemă: de ce s-a născut această ruptură pe care aţi provocat-o între politic şi social? De ce s-a îndepărtat clasa politică de năzuinţele oamenilor care i-au votat direct? Există o multitudine de explicaţii. Şi n-o să-mi permit aici să fac o disecţie sociologică.

Mă interesează un aspect şi aş vrea să am un discurs loial. Există situaţii în care gândirea şi forţa de previziune a clasei politice pot să impună un anume curs care este favorabil populaţiei, care nu-l percepe. Dar situaţia nu este valabilă pentru ţara noastră. Pentru că, dacă vom socoti această revizuire a Constituţiei ca principal instrument în viitoarea aderare la structurile europene, veţi vedea că 82% din populaţia ţării este pentru această aderare în mod necondiţionat. Şi Partidul România Mare, care nu a iniţiat şi se opune în acest moment revizuirii Constituţiei, este ferm pentru realizarea acestei aderări. Deci nu acesta poate să fie un argument.

Argumentul este altul. Argumentul este că, din jocuri politicianiste, din centre de forţă care şi-au impus sau şi-au partajat anumite domenii de pătrundere, s-a creat o alianţă bizară între cei care nu au votat Constituţia din '91 - şi au avut totdeauna tendinţa să o modifice - şi cei rămaşi dintre autorii acelei Constituţii pentru care s-au bătut.

Vedeţi, domnul prim-ministru Adrian Năstase, preşedintele Partidului Social Democrat, pentru că în această postură îl privim astăzi, colegul nostru deputat a adus sintetic trei argumente în acest proces de revizuire a Constituţiei şi s-a referit, în primul rând, la schimbări socio-economice şi mai ales pe plan democratic, care ar impune o atare revizuire. Dar, daţi-mi voie, domnule profesor, pentru că în această calitate mă adresez acum, să remarc o inconsecvenţă în gândire. Este nevoie, pentru revizuirea Constituţiei, de o anume stabilitate democratică. Dar, dacă am realizat această stabilitate a vieţii democratice, aşa cum o ştim, cu tulburările ei, mai este nevoie de schimbarea Constituţiei care a realizat această stabilitate?

S-a întâmplat ceva fundamental în economia românească, în structura sa socială în continuă prefacere la această oră, din '91 şi până acum, ca să fie necesar să schimbăm Legea fundamentală a ţării? Iertaţi-mă, puteţi, de multe ori, să mă acuzaţi de patetism. Dar, pentru mine, datorită şi formaţiei mele, Constituţia reprezintă Biblia juridică a unei ţări. Şi, în calitatea aceasta, ea este principalul garant al democraţiei, dar nu prin ea însăşi, prin respectare şi prin stabilitate.

Exemplele istorice la care s-a referit domnul preşedinte, pentru mine, duc la o altă concluzie. Numai stabilitatea constituţională garantează democraţia. Orice mişcare pripită, nejustificată, este un semn al unui autoritarism care se încearcă a se impune şi pe care noi îl refuzăm.

Nu am minutele necesare, nu aveţi răbdarea necesară - şi este normal - să repetăm lucruri pe care toţi le cunoaştem în ceea ce priveşte stabilităţile istorice constituţionale, începând chiar cu stabilitatea constituţională a României până în epoca comunistă. Dar aceasta a fost garanţia unei dezvoltări normale.

Se opune ideea necesităţii integrării în structurile europene; repet, idee foarte corectă, la care achiesăm fără nici un fel de rezerve. Dar nouă ni se spune această idee? Noi care, aici, în acest Parlament, de doi ani şi jumătate, votăm în principal legile integrării - din păcate, într-un galop care este demn de o altă cauză -, dar le votăm, pentru că majoritatea considerăm şi noi că sunt necesare, sub imperiul acestei Constituţii.

Nu, domnilor! Problema noastră nu este revizuirea Constituţiei, este respectarea ei.

S-a vorbit aici - pentru ca totuşi să se dea o tentă de popularitate acestei măsuri de revizuire - de o serie de acţiuni. Îmi amintesc şi eu de caravana constituţională, acţiune demnă de un circ, şi nu de prestigiul Constituţiei, independent de oamenii care au participat la acest act, şi vă reamintesc, aşa cum a făcut şi domnul preşedinte Adrian Năstase, de Forumul Constituţional, pentru care Camera Deputaţilor a cheltuit 280 de milioane de lei; Forum Constituţional care şi-a început lucrările şi le-a continuat în condiţiile în care Acordul politic între partidele ce doreau revizuirea Constituţiei fusese deja încheiat, subiectele erau deja delimitate, şi oamenii au discutat cu totul altceva; Forum Constituţional care s-a încheiat, sub semnătura preşedintelui acestui forum, cu promisiunea ca materialul conclusiv să fie Anexa a 3-a a Proiectului de revizuire a Constituţiei, proiect care nu are nici o anexă; Forum Constituţional pe care, dacă-l luaţi, cu interesul pe care l-am luat eu, punct cu punct, nu-şi regăseşte nici o concluzie în propunerile de modificare a Constituţiei.

Este cazul, o spun public şi o spun formal, ca, la nivelul Camerei Deputaţilor, să se analizeze pe ce s-au cheltuit aceşti bani.

În ceea ce priveşte proiectul care a fost supus dezbaterii noastre, nu aş vrea să intru în observaţii de amănunt şi pe structură; o vom face participând în mod constructiv la dezbateri.

Şi, daţi-mi voie să fac o declaraţie de principiu în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare: nu vom uza de texte procedurale, nu vom uza de discuţii, propuneri, sau controverse pentru a încerca să blocăm acest proces declanşat; nu acesta este scopul nostru. Credem în suprema valoare a democraţiei - care este dezbaterea; credem că ne puteţi asculta argumentele. Noi credem că aceste argumente pot să fie şi convingătoare.

Daţi-mi voie să fac, însă, o critică de principiu. Ne-am grăbit, am spus întotdeauna; ne-am grăbit, pentru că acest proces al redactării Convenţiei pentru Constituţia Uniunii Europene era deja declanşat, era în clocot. Şi numai o armonizare directă, o priză directă cu nişte prevederi finale ar fi dat viaţă viitoare acestei Constituţii şi nu ar fi permis ca ea să fie modificată sau să se fi pus problema modificării sale peste 2, 3 sau mai mulţi ani.

Nu voi contrapuncta, în aceste condiţii, prevederile care de multe ori vin în coliziune cu prevederile proiectului nostru de Constituţie, de revizuire a Constituţiei, dar voi spune ceva: această Constituţie a Uniunii Europene are ceva ce acestei propuneri legislative îi lipseşte; are o unitate de gândire, are un sistem şi are la bază o doctrină. Spunea, cu mândria apartenenţei la această mişcare, doamna ministru Puwak, că recentul proiect are o pronunţată tentă social-democrată. Şi are dreptate şi poate că este bine să fie aşa. Dar proiectul nostru de revizuire a Constituţiei nu are nici o tentă. Este vorba de un eclectism adunat forţat sub o titulatură. Şi, dacă vreţi să regăsiţi vreo teză doctrinară, este un liberalism de o anume nuanţă; este o coliziune majoră, la care trebuie să vă gândiţi.

Voi încheia - pentru că timpul a expirat - în ideea că, la această dată, toate procesele aderării se pot realiza sub imperiul actualei Constituţii; că procesul democratic ne cere tocmai această stabilitate; că o revizuire va avea consecinţa necesităţii schimbării a peste 1.300 de legi deja votate; că vom intra din nou într-un hăţiş şi într-o degringoladă legislativă, de care nu avem nevoie în acest moment.

Toate sunt argumente pentru care am hotărât - matur, chibzuit, politic, juridic şi, mai ales, cu faţa către alegătorii noştri - că problemele României constau în asigurarea unui nivel de trai, în asigurarea unei reale lupte împotriva corupţiei, în crearea unui sistem economic viabil. Şi, atunci, într-adevăr, am realizat schimbările profunde, care merită o reformă constituţională. Nici o constituţie din lume nu prevede, ca în acest proiect, că, în cazul aderării României, se vor întâmpla nu ştiu ce fenomene; avem patru articole condiţie potestativă. Ne punem dispoziţiile constituţionale sub imperiul voinţei - chibzuite, este adevărat -, dar a voinţei altora, şi nu a noastră, făcătorii de Constituţie, şi mai ales cei care trebuie să respectăm Constituţia.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim domnului Lucian Bolcaş.

Are cuvântul, din partea Partidului Democrat, domnul deputat Boc Emil.

Domnul Emil Boc:

Domnule prim-ministru,

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

O constituţie este, în primul rând, un document politic şi, după aceea, un document juridic.

Fiind un document politic, o constituţie reprezintă o retrospectivă şi o perspectivă a societăţii în care apare. Partidele politice care au semnat Acordul politic cu privire la revizuirea Constituţiei au pornit de la această premisă.

După 10 ani de la adoptarea Legii fundamentale a statului român, am constatat şi putem constata că este necesar procesul de revizuire a Constituţiei.

Alte state central şi est-europene au făcut acelaşi lucru, fie prin modalitatea revizuirii, fie printr-o altă modalitate. Mă refer aici la Ungaria, sau la Polonia, care nu au adoptat, în 1990 sau în 1991, un nou text fundamental, dar au adoptat o nouă constituţie mult mai târziu - cum ar fi Polonia, în 1997.

Cu alte cuvinte, tranziţia democratică impune revizuirea Constituţiei. Au făcut-o şi ţările consacrate. Legea fundamentală a Germaniei din 1949 a fost revizuită de nu mai puţin de 30 de ori.

Deci, nu există un pericol în revizuirea Constituţiei, dacă ea este făcută pentru a satisface câteva cerinţe care ţin, pe de o parte, de perfecţionarea mecanismului instituţional, iar, pe de altă parte, de a da cetăţenilor un motiv în plus să vină şi să voteze la referendum revizuirea Constituţiei.

De ce este necesară, în continuare, revizuirea Constituţiei? Haideţi să ne amintim doar câteva articole care au produs în cei 10 ani de evoluţie democratică multiple abuzuri în viaţa noastră instituţională:

• ordonanţele de urgenţă; după 1996, din nefericire, excepţia a devenit regula şi ordonanţele de urgenţă, practic, au dominat şi domină viaţa noastră instituţională, pornind de la o imperfecţiune a textului constituţional;
• sau textul referitor la măsura arestării care, iată, ne conduce la Curtea Europeană a Drepturilor Omului să pierdem procese, pentru că magistratul român nu răspunde exigenţelor de imparţialitate şi independenţă, exigenţe cerute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; Constituţia României a fost adoptată în 1991, iar România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în 1994; avem nevoie să punem de acord textele constituţionale cu exigenţele Convenţiei;
• în al treilea rând, Curtea Constituţională, care trebuie să asigure şi să garanteze supremaţia Constituţiei, nu are, în acest moment, toate aceste atribute. Posibilitatea Parlamentului de a infirma, cu două treimi, o decizie a Curţii Constituţionale, reprezintă un regres în materie de constituţionalitate, şi o asemenea prevedere nu se regăseşte în nici o altă constituţie din lume;
• de asemenea, în Constituţia României, prin ceea ce s-a propus, s-a introdus un principiu nou, care vizează dreptul la o justiţie echitabilă şi la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. Oare ce aşteaptă cetăţenii noştri de la sistemul judiciar? - exact acest lucru: o justiţie echitabilă şi o judecare a cauzelor într-un termen rezonabil. Este un semnal politic dat de la cel mai înalt nivel - de la nivelul Constituţiei.

Iată doar câteva din argumentele pentru care Partidul Democrat a susţinut acest demers de revizuire a Constituţiei - şi am pornit de la trei obiective fundamentale, atunci când ne-am angajat în acest proces.

Primul obiectiv a fost asanarea vieţii politice din România şi întărirea responsabilităţii alesului faţă de alegător.

Am avut, subsumat acestui obiectiv, trei demersuri:

1. restrângerea imunităţii parlamentare; acest lucru s-a realizat prin textul Legii de revizuire a Constituţiei: parlamentarul nu va mai putea fi perceput a fi deasupra legii; parlamentarul, la fel ca orice cetăţean, nu se va situa, aşa cum spune art.16 din Constituţie, deasupra legii, ci va putea fi trimis în judecată, va putea fi anchetat, la fel ca orice cetăţean, pentru fapte ce nu au legătură cu voturile şi opiniile politice exprimate în exerciţiul mandatului; va rămâne ridicarea imunităţii parlamentare necesară doar atunci când se va impune măsura arestării;
2. am solicitat o altă măsură: limitarea migraţiei politice; din nefericire, n-am reuşit, încă, în Comisia constituţională, să-i convingem pe toţi colegii noştri - deşi a fost o deschidere faţă de acest principiu; sunt convins că în plenul Camerelor vom putea găsi soluţia cuvenită, pentru a pune capăt odată, în viaţa publică din România, migraţiei politice care, de 10 ani, nu face altceva decât să producă mult rău clasei politice şi imaginii acesteia;
3. am discutat despre reforma electorală, despre votul uninominal care, tot la nivel politic, s-a convenit că va avea loc - odată/după ce procesul constituţional va fi încheiat - printr-o lege organică.

Al doilea obiectiv al Partidului Democrat a fost perfecţionarea mecanismului instituţional.

Am amintit deja despre ordonanţele de urgenţă, am amintit deja despre faptul că între Guvern şi Parlament raporturile trebuie să fie îmbunătăţite; că funcţia de control a Parlamentului trebuie să fie întărită prin câteva mecanisme concrete, inclusiv prin perfecţionarea instituţiei moţiunii de cenzură, a moţiunii simple, a practicii întrebărilor şi interpelărilor. De asemenea, Curţii Constituţionale trebuie să i se redea locul şi locul pe care îl merită într-un stat de drept.

Al treilea obiectiv a fost acela al pregătirii cadrului constituţional actual pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Sunt necesare aceste texte pentru ca, din perspectiva constituţională aderarea să fie efectuată. Vă ofer dumneavoastră un singur exemplu. Am stabilit prin Constituţie cum se va realiza mecanismul legislativ de aderare a României la Uniunea Europeană, printr-o lege adoptată cu 2/3 în plenul Parlamentului. Nu aveam prevăzut deocamdată un asemenea mecanism. Iată de ce, pentru un singur argument de formă, fără a intra în cele de fond, aveam nevoie de perfecţionarea cadrului constituţional.

Partidul Democrat a fost şi este mulţumit de modul în care au decurs lucrurile în Comisia constituţională, a fost o dezbatere profesionistă, acest lucru i se datorează în bună parte preşedintelui comisiei care a încercat şi a reuşit să asigure echilibrul necesar. Au fost şi dispute, vor mai fi probabil şi în continuare. Dar important este că acolo a triumfat în primul rând spiritul ştiinţific şi mai puţin cel politic. Sunt convins că plenul Camerei va avea sau va fi în faţa unor situaţii când decizia politică va prima poate în faţa celei ştiinţifice, dar rămâne în înţelepciunea noastră să găsim echilibrul necesar.

Dintre propunerile Partidului Democrat pe care la revizuirea Constituţiei le-am formulat, Comisia constituţională a adoptat o parte dintre ele şi aş vrea să amintesc aici propunerea Partidului Democrat de eliminare a stagiului militar obligatoriu.

O altă propunere a vizat instituirea prin textul Constituţiei a principiului egalităţii de şanse şi al accesului egal al femeilor şi bărbaţilor la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice.

O a treia propunere a vizat coborârea pragului de semnături necesare unei iniţiative legislative populare, de la 250 de mii la 100 de mii.

De asemenea, în privinţa raporturilor care există între prefect pe de o parte, şi primari, consilieri locali şi judeţeni, pe de altă parte, am menţionat expres în Constituţie că între aceştia nu pot exista raporturi de subordonare. A fost acceptată şi propunerea Partidului Democrat ca preşedintele să nu poată revoca primul ministru. Nu am făcut-o în considerentul actualului premier, am avut în vedere o situaţie instituţională care a determinat o criză constituţională datorită unui caracter vag sau uneori o interpretare abuzivă a textului constituţional. Am menţionat expres acest lucru pentru a creiona mult mai clar specificul şi tipicul regimului nostru semiprezidenţial.

Mai sunt şi alte propuneri ale Partidului Democrat care împreună cu alte propuneri ale partidelor politice au fost acceptate. Mă refer aici la regimul ordonanţelor de urgenţă, la regimul Curţii Constituţionale, la perfecţionarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la întărirea independenţei puterii judecătoreşti, au fost lucruri unde am contribuit.

Mai sunt însă, din perspectiva Partidului Democrat, câteva amendamente, câteva propuneri care trebuie şi merită să fie luate în considerare. Printre aceste amendamente pe care Partidul Democrat le va susţine în plenul Camerei Deputaţilor şi în plenul Senatului amintim: în primul rând, este vorba de un amendament care i-ar oferi cetăţeanului un motiv în plus să aprecieze această revizuire a Constituţiei. Este vorba de introducerea unui principiu la nivel constituţional, potrivit căruia taxele, în general, contribuţiile private, în special, să fie utilizate în exclusivitate pentru scopul pentru care au fost colectate. Este o chestiune de principiu. O contribuţie privată, fie că e vorba de sănătate sau de altceva, să fie utilizată exclusiv pentru scopul pentru care a fost colectată taxa respectivă. Este un principiu care se regăseşte în întreaga lume civilizată, atunci când impui o contribuţie privată este firesc ca acea contribuţie să fie utilizată conform scopului iniţial şi nu pentru alte scopuri.

În privinţa impozitelor este o altă problemă. Este o chestiune ce ţine de politica Guvernului în privinţa utilizării acestora, dar Guvernul are obligaţia ca în cazul contribuţiilor private să le utilizeze pe acestea doar în conformitate cu scopul pentru care au fost colectate.

Credem că un asemenea amendament, într-o formulă pe care o să v-o prezentăm dumneavoastră, ar da cetăţeanului încă un motiv şi încă un imbold să spună: da, această revizuire a Constituţiei este utilă nu numai pentru perfecţionarea mecanismelor instituţionale, ci şi pentru viaţa mea de zi cu zi.

Un alt amendament vizează propunerea Partidului Democrat de a coborî pragul de vârstă pentru a candida la Senat de la 35 de ani, cât este acum, la 23 sau la 25 de ani. De ce este necesar?

În primul rând, din perspectiva introducerii votului uninominal această diferenţă de vârstă nu se justifică. Tinerii trebuie să aibă posibilitatea de a accede în sistemul politic. Nici un tânăr care a împlinit 18 ani după 1989 nu a putut şi nu poate candida în prezent pentru o funcţie de senator al României. Dacă tinerii au fost buni să facă o revoluţie în 1989, nu vedem de ce nu ar fi în stare acum să poată avea vocaţia de a candida pentru o funcţie de senator.

O altă propunere vizează eliminarea migraţiei politice. Am propus şi propunem un text, potrivit căruia deputatul - şi senatorul - care părăseşte partidul pe listele căruia a fost ales, să fie considerat demis de drept. Este o măsură necesară societăţii româneşti, vieţii politice în special, pentru a elimina turismul parlamentar şi a crea o imagine favorabilă actualei clase politice din România.

În privinţa puterii judecătoreşti, ne menţinem în continuare punctul de vedere că un Consiliu Superior al Magistraturii independent şi o putere judecătorească cu adevărat independentă ar trebui să impună eliminarea prezenţei ministrului Justiţiei din Consiliul Superior al Magistraturii.

Parlamentul magistraţilor ar trebui să fie ferit de orice ingerinţă politică pentru a i se putea pretinde cu adevărat independenţa.

Şi, nu în ultimul rând, ne propunem ca pe calea mecanismului de control parlamentar să întărim funcţia de control al Parlamentului asupra Guvernului şi prin modificarea procedurii angajării răspunderii guvernului, dar şi prin procedura întrebărilor şi interpelărilor, prin care pe de o parte să instituim regula potrivit căreia primul ministru şi membrii Guvernului trebuie să răspundă personal la întrebările şi interpelările formulate de deputaţi şi senatori. Este o chestiune ce ţine de dinamica vieţii parlamentare şi de raporturile care trebuie să existe într-o democraţie parlamentară între Guvern şi Parlament.

Noi suntem convinşi că la fel cum au evoluat discuţiile în Comisia constituţională şi plenul Camerei va oferi un prilej de dezbatere publică pentru folosul general şi pentru a face din revizuirea Constituţiei un element de recâştigare, prin care vom încerca să recâştigăm încrederea cetăţenilor în clasa politică românească. Dar asta nu înseamnă, şi aici sunt de acord cu domnul Bolcaş, că o Constituţie trebuie doar revizuită, nu şi respectată. Sunt de acord că o Constituţie revizuită sau nu, ea trebuie în primul rând să fie respectată.

Şi voi încheia spunând: orice constituţie poate rămâne o simplă barieră de hârtie, dacă cetăţenii nu sunt suficient de vigilenţi să şi-o apere.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul din partea Partidului Naţional Liberal domnul deputat Valeriu Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Orice comunitate umană nu se poate naşte, nu se poate dezvolta, nu poate rezista decât pe un temei unificator. Multă vreme în istorie acest temei unificator a fost o legendă, un mit sau un simbol. În epoca modernă însă, care înseamnă şi naşterea naţiunii moderne, acest temei unificator al comunităţii este Constituţia. Cum s-a spus aici, nu este vorba de un simplu text, de un simplu petic de hârtie. E vorba de mult mai mult decât atât. Într-adevăr, Constituţia este contractul social al unei naţiuni.

Iată de ce acum, în acest moment, când ne aflăm în pragul dezbaterilor pe marginea proiectului de lege care are ca obiect revizuirea Constituţiei, trebuie să spunem răspicat, aşa cum am spus-o de 12 ani noi, liberalii, că această revizuire este necesară.

S-a vorbit de stabilitate, într-adevăr stabilitatea constituţională este necesară, atunci când însă ai şansa ca părinţii fondatori ai Constituţiei să fie şi cei care au creat valorile democraţiei liberale, valorile democraţiei constituţionale.

Din păcate, în 1991 când a fost redactat textul acestei Constituţii, nu ne eliberasem, şi când spun asta mă refer la noi toţi, nu ne eliberasem cu totul de inerţiile unei mentalităţi care nu era compatibilă cu ideea de democraţie constituţională. A discuta astăzi despre revizuirea Constituţiei nu înseamnă a învinge principiul stabilităţii constituţionale. Dimpotrivă. Înseamnă a lua act cu luciditate de imperfecţiunile pe care textul fondator al democraţiei în România le-a conţinut în momentul în care el a fost elaborat.

Partidul Naţional Liberal a votat, într-adevăr, în 1991 împotriva acestei Constituţii. Şi am spus atunci de ce. Avem astăzi satisfacţia, după 12 ani, că toate partidele democratice reprezentate în Parlamentul României au realizat un acord politic pentru revizuirea acestei Constituţii. Asta înseamnă că punctul de vedere pe care noi l-am susţinut în urmă cu 12 ani a fost corect. Asta înseamnă că am putea afirma astăzi cu o vorbă veche românească că e bine să avem mintea românului de pe urmă şi astăzi această minte se dovedeşte a fi liberală.

Nu este vorba aici de un partizanat politic, nu vorbesc în numele unui liberalism de partid, vorbesc în numele valorilor liberale care vreme de două secole s-au răspândit în lume şi au cucerit lumea. Vorbesc în numele valorilor liberale care se află şi în programele partidelor social-democrate şi în programele partidelor creştin democrate, până şi în programele unor partide naţionaliste, iar nu numai în programele partidelor liberale. Aşadar, aceste valori care sunt valorile democraţiei constituţionale devin un bun comun al tuturor partidelor care cred în aceste valori. Nu un partizanat ieftin de partid doresc să fac astăzi aici, vorbim despre valorile liberale şi despre faptul că astăzi cu toţii convenim, sau aproape cu toţii, că ele trebuie să-şi afle reflexul firesc în Constituţia României.

De ce nu am votat această Constituţie în 1991? Pentru că, pe de o parte, nu erau exprimate foarte clar anumite principii. Pe de altă parte, alte principii nu erau pur şi simplu înscrise în Constituţie. Pentru că modul în care au fost desenate, configurate anumite instituţii ne-a creat convingerea de atunci că vor apărea disfuncţionalităţile pe care le-am trăit în ultimii 12 ani. Fie că este vorba de instituţia prezidenţială, de executiv, de Parlament, de Curtea Supremă de Justiţie, de Curtea de Conturi, de Curtea Constituţională. Numai dacă nu suntem lucizi, numai dacă nu suntem realişti nu vedem aceste disfuncţionalităţi.

A le aborda astăzi împreună nu înseamnă a ataca principiul stabilităţii constituţionale. Înseamnă a renegocia un contract. Şi atunci când anumite clauze contractuale se dovedesc incorecte este o dovadă de înţelepciune să le renegociem. Nu este vorba de a ne impune unii altora voinţa. Nu este vorba de un reflex totalitar, este vorba de cea mai profundă, cea mai benefică modalitate de abordare a relaţiilor dintre oameni, înţelegerea, negocierea, dialogul. În fond, revizuirea Constituţiei tocmai asta înseamnă. Un dialog între noi, o negociere între noi pentru a întemeia mai bine textul fondator al naţiunii române, pentru a întemeia mai bine acest contract social.

S-a spus, pe bună dreptate, că în Comisia de revizuire a Constituţiei, spiritul de cooperare a prevalat în raport cu spiritul partinic. Şi, într-adevăr, aşa a fost. Asta şi pentru că în Comisia de revizuire a Constituţiei toţi membrii au fost jurişti. Au vorbit un limbaj comun. Nu vreau să spun prin asta că astăzi începând dezbaterile în Camera Deputaţilor pe marginea acestei legi nu vom avea un limbaj comun. Dimpotrivă, vreau să subliniez că acum mai mult ca niciodată, spiritul care a domnit în Comisia de revizuire trebuie să continue şi în cadrul dezbaterilor care au loc în plen.

Această Lege de revizuire a Constituţiei în proiectul care vă este prezentat acum are împliniri, dar are şi neîmpliniri. Şi conţine şi unele pericole. Mă simt dator să le semnalez pe toate acum, pentru ca împreună să avem timp să reflectăm, să completăm împlinirile şi, dacă este posibil, să înlăturăm pericolele. Mai întâi, aşa cum se prezintă astăzi textul legii de revizuire, el consolidează democraţia constituţională în România. Am spus de multe ori în ultimii ani că naţiunea română trebuie să fie astăzi o naţiune civică şi nu una etnică. Identitatea unei naţiuni nu mai este dată de caractere etnice în primul rând. Ea este dată civismul ei, de valorile ei civice, de valorile ei constituţionale. Identitatea unei naţiuni este în primul rând o identitate constituţională. Iată de ce, faptul că în acest text se propune ca temeiul statului român să fie nu numai unitatea poporului român, ci şi solidaritatea cetăţenilor României, înseamnă, din punctul nostru de vedere liberal, un pas enorm în direcţia construirii unei adevărate naţiuni civice în România. Solidaritatea cetăţenilor este şi criteriul de construire a Europei, numai că Europa nu poate fi construită numai cu cetăţeni, ci şi cu naţiuni, cu state naţionale. Vremea naţiunilor nu a apus. Vremea statelor naţionale nu a apus. Dimpotrivă, Europa va fi puternică în măsura în care va avea cetăţeni puternici şi naţiuni puternice. Dar naţiunea, repet, nu mai este una a resentimentului etnic, a resentimentului care creează discriminări, naţiunea trebuie să fie una a solidarităţii civice.

În doilea rând, este înscris în textul proiectului de lege în mod clar şi fără echivoc principiul separaţiei puterilor în stat. Economia de piaţă care încă nu a căpătat caracteristica de funcţionalitate va putea avea o şansă reală dacă se întemeiază într-adevăr pe libera iniţiativă. Şi, într-adevăr, în textul Constituţiei astăzi este prevăzut că economia de piaţă în România este întemeiată pe libera iniţiativă. Nu mai puţin, garantarea proprietăţii private, reducerea sferei proprietăţii publice sunt elemente de natură să garanteze crearea unei adevărate economii de piaţă în România. Aceste idei se regăsesc în textul Legii de revizuire a Constituţiei.

Drepturile omului, despre care s-a spus că formează religia secolului nostru şi a secolului XX, sunt o poveste fără sfârşit şi reglementarea lor în Constituţie trebuie să găsească forme mai bune, forme perfectibile. Este ceea ce am făcut, precizând clar că arestarea se dispune numai de instanţa de judecată, că percheziţia se dispune numai de instanţa de judecată. Este ceea ce am făcut atunci când am exprimat clar ideea procesului echitabil. Imperfecţiunile instituţionale, pe care le observăm cu toţii, îşi au sorgintea în Constituţie. Şi dacă astăzi în acest proiect de lege sunt multe amendamente care privesc fie instituţia prezidenţială, fie Guvernul, fie Curtea Supremă de Justiţie, fie Consiliul Superior al Magistraturii, fie Curtea de Conturi, fie Curtea Constituţională este pentru că, într-adevăr, aceste instituţii necesită corecţii. Şi în comisia de revizuire am adoptat soluţii de natură să facă mai bune aceste instituţii democratice.

Spuneam însă că avem un temei foarte prezent care ne îndeamnă la revizuirea Constituţiei. Integrarea europeană nu este posibilă fără textele pe care le propunem în acest proiect de lege. Nu am înţeles şi nu voi înţelege cum se poate face integrarea europeană fără să creăm mecanismul constituţional al integrării europene. Or, textul proiectului de Lege privind revizuirea Constituţiei conţine acest mecanism instituţional indispensabil pentru aderarea la Uniunea Europeană şi pentru aderarea la NATO. Aşadar, nu putem adera înainte de revizuirea Constituţiei. Pentru că nu avem mecanismul constituţional de aderare. Sub acest aspect este o evidenţă necesitatea revizuirii Constituţiei.

Din perspectiva noastră liberală, există şi câteva neîmpliniri în acest text al proiectului de lege. Unele dintre neîmpliniri au fost deja semnalate de antevorbitorii mei.

Vreau să mă refer la o neîmplinire care mi se pare extrem de importantă şi care trebuie să fie înlăturată cu ocazia dezbaterilor pe marginea amendamentelor la proiectul de lege.

S-a spus, şi nu fără temei, că, din păcate, în ultimii ani, puterea legislativă şi-a pierdut din conţinut. S-a spus şi nu fără temei că în ultimii ani puterea legislativă este dominată de puterea executivă. Iată de ce, pentru a restabili raportul firesc dintre puterea legislativă şi puterea executivă este necesar să înscriem în Constituţie ideea responsabilităţii clare a Guvernului faţă de Parlament. Şi o formă de răspundere a Guvernului faţă de Parlament şi în acelaşi timp o formă de respect a Guvernului faţă de Parlament este prezentarea în persoană a miniştrilor şi a primului ministru pentru a răspunde interpelărilor şi întrebărilor parlamentarilor. S-a spus că o asemenea ideea ar paraliza activitatea Guvernului. Guvernul Marii Britanii funcţionează foarte bine, tocmai pentru că această idee este respectată. Şi primul ministru al Marii Britanii nu se ruşinează să vină în Parlament şi să răspundă întrebărilor adresate de Opoziţie. Este, dacă vreţi, o formă de bun simţ democratic, este în acelaşi timp o formă elementară de democraţie.

Nu mai puţin, trebuie să curmăm migraţia parlamentară. Şi chiar dacă teoria constituţională are principii care funcţionează bine în altă parte, ideea că parlamentarul poate migra de la un partid la altul, uneori de câteva ori în aceeaşi legislatură, nu mai poate fi acceptată. Iată de ce am propus şi susţinem ideea unei prevederi constituţionale care să oprească migraţia parlamentară.

Şi, nu mai puţin, este vorba de delimitarea atribuţiilor Camerelor. Cu tot respectul pe care îl am pentru Senat şi pentru senatori, nu cred că trebuie să facem un punct de orgoliu din această idee a delimitării funcţionale a atribuţiilor Camerelor. Pentru că aşa cum arată astăzi proiectul de lege în această privinţă, nu am făcut decât să partajăm aproape aritmetic atribuţiile legislative ale celor două Camere.

Această partajare aritmetică a atribuţiilor Camerelor în materie legislativă nu va fi însă de natură să grăbească procesul legislativ, dimpotrivă va fi de natură să creeze anumite confuzii în ce priveşte dezbaterea legilor. Şi aici este loc de mai bine în dezbaterile pe care le vom face.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Îngăduiţi-mi să închei spunând că acordul politic care stă la baza acestei revizuiri nu trebuie să fie pus în pericol de patima politică în cadrul dezbaterilor parlamentare în Cameră şi în Senat pe marginea acestui proiect de lege. Acest acord politic trebuie să fie respectat. Iar regulile care au funcţionat în comisie trebuie să funcţioneze şi în plenul celor două Camere. Dacă de o parte sau alta nu se va respecta acest acord politic, dacă de o parte sau alta nu vor fi respectate regulile care au făcut posibile înţelegerile din comisia de revizuire, atunci şi noi spunem că nu vom vota decât textele care privesc integrarea europeană şi integrarea în NATO. Dar faptul că acum, în pragul dezbaterilor pe marginea acestei legi, facem asemenea precizări este şi semnul unei neîncrederi reciproce.

Îmi mărturisesc speranţa că, la încheierea acestor dezbateri, neîncrederea dintre noi să dispară, când este vorba de legea fundamentală, când este vorba de textul întemeietor al naţiunii române.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumim, domnule Stoica.

Are cuvântul din partea UDMR-ului domnul deputat Varga Attila. Se pregăteşte domnul Pambuccian de la Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Varga Attila:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Onorată Cameră,

Declanşarea procedurii de revizuire a Constituţiei are o semnificaţie politică şi juridică deosebită.

Importanţa, din punct de vedere politic, este legată de faptul că partidele politice parlamentare, aproape în unanimitate, mai puţin PRM, au ajuns la concluzia necesităţii revizuirii legii fundamentale, act pentru realizarea căruia se impune obţinerea unui cvasi consens politic.

Pe de altă parte, cei care participă la acest proces au dat dovadă de un real curaj politic, asumându-şi atât greutăţile procedurale ale revizuirii - majoritate de două treimi, cât şi impactul pe care revizuirea îl produce asupra întregului sistem de drept şi a întregii societăţi.

Din punct de vedere juridic, revizuirea reprezintă posibilitatea reînnoirii sistemului de drept, perfecţionării instituţionale a autorităţilor statului, respectiv îmbunătăţirii textelor constituţionale, a prevederilor legii fundamentale.

Considerăm că două sunt motivele principale ce impun revizuirea Constituţiei.

Primul motiv este de natură externă Constituţiei şi a sistemului politic actual, şi anume: asigurarea temeiului constituţional necesar integrării României în structurile europene şi euroatlantice.

Al doilea motiv, cel puţin la fel de important, este de natură intrinsecă a legii fundamentale şi a sistemului politico-juridic pe care l-a creat, referindu-se la necesitatea îmbunătăţirii textelor constituţionale, la corectarea, eficientizarea organizării funcţionării autorităţilor statului, la compatibilizarea sistemului politic, cu exigenţele statului de drept şi ale societăţii româneşti din secolul XXI.

Noi, UDMR, am susţinut de la bun început necesitatea unei reale şi autentice reforme a Constituţiei, bazate pe recunoaşterea schimbării profunde a situaţiei politice, sociale, economice, juridice, respectiv geopolitice internaţionale, ce a intervenit după 1990-1991. Se impune reconsiderarea mai multor concepte şi principii constituţionale, întrucât în 1991 am fost mult mai aproape, nu doar cronologic, dar şi ca mentalitate, de un regim politic care a apus definitiv, pe când în prezent suntem mult mai aproape de un sistem democratic european.

Prin urmare, modificările, conţinutul acestora trebuie să fie raportat, nu atât la trecut, cât mai ales la viitor, la exigenţele viitorului, la speranţele şi aspiraţiile cetăţenilor. Constituţia oricărei ţări depăşeşte propria sa existenţă, întrucât trebuie să reflecte un concept, un spirit, o mentalitate, un comportament politic, juridic şi civic, ce se poate descrie prin constituţionalitate şi constituţionalism.

Constituţia ar fi lipsită de esenţa sa, dacă n-ar produce constituţionalitate şi constituţionalism în raportul între oameni. În concepţia noastră, reforma constituţională înseamnă mai mult spirit de constituţionalitate şi mai mult respect faţă de valorile fundamentale şi autentice ale civilizaţiei politice europene.

Trebuie să recunoaştem că propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei conţine o serie de modificări deosebit de importante, cum ar fi: includerea în mod explicit a principiului separaţiei puterilor în stat, a supremaţiei Constituţiei, precizarea în mod detaliat a condiţiilor în care o persoană poate fi privată de libertate, prevederile referitoare la organizarea şi funcţionarea autorităţilor statului, în special a Parlamentului şi a Justiţiei, modificarea prevederilor privind Curtea Constituţională, a instituţiei Avocatului Poporului, capitolul consacrat facilitării integrării României în structurile euroatlantice. Dar, suntem în acelaşi timp convinşi, că în unele cazuri, deşi se impunea modificarea, acest lucru nu s-a realizat. Or, deşi s-a modificat, nu au fost adoptate cele mai adecvate soluţii.

În continuare, vă rog să-mi permiteţi să prezint câteva observaţii concrete în legătură cu acest din urmă aspect de concept şi de sistem. După cum este cunoscut, am criticat în numeroase rânduri prevederile art.148, care este o modalitate de realizare a rigidităţii, a durabilităţii Constituţiei, prin interdicţia revizuirii unor prevederi din Constituţie.

Uneori, autorii constituţiilor sunt convinşi de perfecţiunea operei lor sau încearcă să impună pe o cât mai lungă perioadă de timp idealurile lor politice şi un anumit sistem de guvernare. Considerăm că nici o adunare constituantă nu poate limita o adunare constituantă viitoare în puterea sa de a elabora sau a modifica texte constituţionale pe care desigur le consideră oportune, chiar dacă acceptăm distincţia dintre puterea constituantă originară şi puterea constituantă derivată.

Din punct de vedere politic, se poate explica dorinţa unei puteri constituante de a crea o operă juridică pentru eternitate. Sunt şi raţiuni juridice pentru a-i asigura o anumită rigiditate Constituţiei pe această cale. Or, tocmai această cale este cea mai ineficientă şi cea mai puţin acceptabilă. Prin calitate, coerenţă şi inteligenţă în elaborarea Constituţiei, se poate da mult mai multă consistenţă şi durabilitate Constituţiei.

Interdicţia de a modifica anumite texte constituţionale a fost criticată şi de unii autori renumiţi în domeniul dreptului constituţional. Astfel, profesorul francez Laferriere susţine că puterea constituantă care se exercită la un moment dat nu este superioară puterii constituante ce se va exercita în viitor şi nu poate să o restrângă, fie şi cu privire la un punct determinat.

La rândul său, profesorul Tudor Drăganu afirmă că în cazul unora dintre dispoziţiile Constituţiei din 1991, această interdicţie nu va putea împiedica revizuiri viitoare. Pactele internaţionale ale drepturilor omului din 1966 recunosc popoarelor dreptul de a-şi stabili liber statutul lor politic. Este evident că acest drept nu poate fi răpit de generaţia de azi, generaţiilor viitoare.

Referindu-ne la unele dintre textele supuse interdicţiei, potrivit art.148 din Constituţie, putem constata că în temeiul suveranităţii poporului, un text constituţional nesatisfăcător, de exemplu caracterul independent al Justiţiei, care este insuficient reglementat, chiar dacă intră sub incidenţa interdicţiei, va putea fi oricând revizuit.

Opţiunea clasei politice într-un moment istoric, pentru o anumită formă de guvernământ, nu poate fi obligatorie pentru toate generaţiile viitoare. Ştim cu toţii că statul trece printr-o perioadă de modernizare, de transformare, atât în privinţa rolului său, cât şi în ceea ce priveşte finalitatea sa, nemaivorbind de amplul proces de integrare europeană. Astfel încât unele caracteristici ale statului, care au fost sau sunt şi azi considerate ca fiind sacre şi intangibile, au devenit depăşite sau chiar s-au transformat în piedici pe calea dezvoltării societăţii.

Astfel, caracterul naţional al statului, credem că a fost depăşit de însăşi istoria, devenind anacronic. Este cunoscut că noi am criticat sintagma "stat naţional" şi în 1991, rămânând consecvenţi în această opinie, fiind o categorie politică istorică care şi-a îndeplinit rolul ei istoric, devine nepotrivită într-o Constituţie modernă şi putem preciza că nici nu apare în legile fundamentale din Europa, în statele din Europa.

În acelaşi timp, realitatea constituţională, legislativă şi politică actuală din România, concretizată printre altele prin recunoaşterea minorităţilor naţionale, potrivit art.6 din Constituţie, reprezentarea lor în Parlament printr-o discriminare pozitivă lipseşte de justificare utilizarea termenului de stat naţional, contrazicând aceasta.

O altă problemă pe care doresc să o menţionez, se referă la art.6, care reglementează statutul minorităţilor naţionale, a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Am propus o reformulare şi completare a articolului, în sensul definirii minorităţilor naţionale ca fiind comunităţi naţionale, factori constitutivi ai statului.

Consacrarea la nivelul legii fundamentale a acestei definiţii, poate fi calificată ca un act de loialitate, atât a statului faţă de minorităţi, prin recunoaşterea acestora ca fiind comunităţi naţionale, cât şi a minorităţilor naţionale faţă de stat, prin declararea statutului de factori constitutivi ai statului.

Considerăm că principiul egalităţii şanselor, care în prezent este prevăzut doar între femei şi bărbaţi, trebuie extins şi asupra minorităţilor naţionale, astfel realizându-se egalitatea în drepturi, care este un principiu fundamental al Constituţiei.

De asemenea, propunem dreptul comunităţilor naţionale de a înfiinţa şi susţine instituţii proprii pentru asigurarea păstrării, dezvoltării şi exprimării identităţii naţionale, etnice, culturale, lingvistice şi religioase, instituţii care să funcţioneze pe baza principiului autonomiei şi a subsidiarităţii.

Considerăm că prevederile Constituţiei în vigoare, referitoare la minorităţi naţionale, sunt în prezent depăşite, nu numai de evoluţiile dreptului internaţional în materie, dar şi de realităţile noastre interne.

În acelaşi timp, insuficienţa textului actual constă în caracterul prea general al acestuia, întrucât, fiind o preluare din norme de drept internaţional, nu reflectă nici realitatea din România, nici aspiraţiile legitime ale minorităţilor naţionale.

Prin urmare, se cuvine sau chiar se impune reconsiderarea la nivelul legii fundamentale a reglementărilor privind minorităţile naţionale, în sensul propunerilor noastre.

În legătură cu sistemul autorităţilor statului, noi am încercat, prin propunerile şi amendamentele pe care le-am formulat, să eliminăm deficienţele ce există azi în domeniul raporturilor din interiorul puterii legislative-executive, precum şi raporturile dintre aceste două puteri.

În ceea ce priveşte raporturile din interiorul puterii legiuitoare, este unanim acceptată necesitatea delimitării atribuţiilor celor două Camere. Comisia pentru revizuirea Constituţiei a şi acceptat o soluţie în această privinţă, dar considerăm că ar fi fost mai potrivită delimitarea atribuţiilor pe baza funcţiilor Parlamentului, şi nu pe baza categoriilor de legi asupra cărora trebuie să hotărască cele două Camere ale Parlamentului.

În cazul puterii executive am propus renunţarea la actualul regim politic de tip semiprezidenţial, care oricum este o adaptare defectuoasă, eronată a sistemului francez, şi adoptarea unui sistem parlamentar, în care preşedintele este ales de către Parlament, cu toate consecinţele ce decurg, consecinţe constituţionale ce decurg din aceasta. Poate ar fi fost mult mai benefic pentru întregul sistem politic.

În domeniul raporturilor dintre legislativ şi executiv, doresc să menţionez doar un singur aspect, şi anume: instituţia delegării legislative. Recunoaştem justeţea împuternicirii Guvernului, printr-o lege de abilitare, de a emite, în anumite situaţii şi condiţii norme cu putere de lege, în timpul vacanţei parlamentare, cu obligativitatea expresă a depunerii în faţa Parlamentului.

În cazul ordonanţelor de urgenţă, reglementate de art.114 alin.4, însă, considerăm că datorită atât insuficienţei reglementărilor constituţionale, cât şi avalanşei nejustificate a ordonanţelor de urgenţă, se impune eliminarea alin.4 din art.114.

În final, doresc să menţionez şi propunerile noastre, care au avut ca scop lărgirea autonomiei locale, prin limitarea atribuţiilor prefectului şi acceptarea principiului subsidiarităţii. Comisia a aprobat doar o clarificare terminologică privind noţiunea de "descentralizare şi desconcentrare", şi a delimitării nuanţării între termenii de "autorităţi desconcentrate şi autorităţi descentralizate". Principiul subsidiarităţii nu a fost acceptat de comisie, deşi este consacrat în legislaţia noastră, în special în Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală.

În încheiere, putem afirma că întregul proces de revizuire a Constituţiei, cel puţin până în prezent, a fost marcat de dezbateri politice, de confruntări a ideilor, a conceptelor, a valorilor şi a intereselor, dar s-a ajuns întotdeauna la un acord, la o înţelegere care permitea pentru fiecare partid, fiecare formaţiune politică, să se regăsească într-o oarecare măsură în soluţiile adoptate.

În acelaşi timp, cred că dacă se vrea într-adevăr revizuirea Constituţiei, trebuie să acceptăm că nici unul dintre noi nu va obţine tot ce doreşte, întrucât voinţa noastră este legată de acel cvorum de două treimi. Suntem conştienţi, însă, că oricare dintre partidele politice vor putea să împiedice revizuirea Constituţiei, numai că aceasta înseamnă faptul că cineva nu şi-a respectat angajamentul, acordul politic, şi la urma urmei, cuvântul dat.

În cursul dezbaterilor în cadrul comisiei, am dovedit buna-credinţă în formularea propunerilor noastre, şi sperăm profesionalism în susţinerea lor, respectiv intenţia reală de a realiza o reformă constituţională. În plenul Camerei Deputaţilor vom proceda la fel.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim, domnule Varga Attila.

Are cuvântul domnul Varujan Pambuccian. Se pregăteşte domnul Sever Meşca.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a considerat de la bun început că acesta este un moment potrivit pentru revizuirea Constituţiei. Este un moment potrivit, pentru că ne apropiem de definitivarea procesului de integrare euroatlantică, şi, din punct de vedere juridic, trebuie să asigurăm, atât la nivel de legi obişnuite, dar mai ales la nivel constituţional, interoperabilitatea între noi şi actualii şi viitorii noştri parteneri.

Din acest punct de vedere, nu se putea găsi un moment mai potrivit, şi considerăm că acordul politic, aşa cum a fost el formulat de la început şi continuat pe tot parcursul discuţiilor legate de revizuirea Constituţiei, a fost bine întocmit şi respectat de toţi cei care am participat la acest proces.

Cred că în marea lor majoritate, modificările care au fost făcute, au fost făcute ţinând cont de acest imperativ, de interoperabilitatea constituţională cu viitorii noştri aliaţi. Din acest punct de vedere, în noua formulă pe care Comisia constituţională o propune astăzi, putem constata câţiva paşi înainte, făcuţi, sigur, plecând de la o serie de realităţi pe care le-am trăit în aceşti 10 ani, dar în mod cert, cu paşi înainte. În direcţia cristalizării instituţiilor democratice în România, credem că noua formulă, noile raporturi între cele două Camere, aşa cum sunt stabilite acum în Constituţie, vor putea duce la o mai mare eficienţă a procesului legislativ, fără a periclita rolul de garant al democraţiei, pe care îl are Parlamentul.

Credem că modul în care puterea judecătorească a fost regândită, în formula aceasta nouă de Constituţie, îi va garanta pe de o parte independenţa, iar pe de altă parte o va face să acţioneze mai responsabil în România, şi accentuez pe aceste două cuvinte "mai responsabil".

Credem că pentru noi, pentru minorităţile naţionale această nouă formulă de Constituţie reprezintă un clar pas înainte şi un clar pas înainte în spirit european. Aşa cum arată acum această nouă formulă, ea reflectă într-un fel, la scară naţională, modul în care România va acţiona în interiorul Uniunii Europene, acolo unde fiecare naţiune va reprezenta o minoritate a Europei. Şi din acest punct de vedere, credem că ceea ce am realizat la nivelul Constituţiei, reprezintă un exerciţiu util şi pentru viitor, pentru modul în care România se va integra în structurile europene.

Sigur, este foarte greu de spus care vor fi beneficiile acestei revizuiri. Este foarte uşor să judeci trecutul, este foarte uşor să-l analizezi; este foarte greu să întrevezi viitorul. Şi probabil că, cei care peste ani vor revizui această Constituţie, vor fi cei care ne vor judeca cel mai bine. Dar noi credem că ceea ce am realizat acum reflectă, probabil, cel mai bine stadiul dezvoltării sociale, politice a României, experienţa pe care am câştigat-o în 10 ani, şi mai ales dorinţa noastră de a ne perfecţiona mecanismele democratice. Probabil că această bunăvoinţă care a domnit în interiorul Comisiei constituţionale, faptul că discuţiile care s-au dus în interiorul Comisiei constituţionale au fost discuţii mai mult decât colegiale, în care fiecare dintre membrii Comisiei constituţionale a încercat să judece, sigur, plecând de la o anumită doctrină pe care o reprezenta, dar încercând să treacă, de multe ori, dincolo de anumite principii doctrinare şi să găsească formula cea mai potrivită pentru ţară, şi nu spun vorbe mari când spun lucrul acesta, cred că este un motiv care mă face să mă simt mândru că am făcut parte din această comisie, chiar dacă sunt singurul care nu a fost jurist acolo. Prietenul meu, Valeriu Stoica, spunea că toţi am fost jurişti. Nu, eu nu am fost. Eu sunt matematician. Dar, am avut ocazia să văd un spectacol de foarte bună calitate, de inteligenţă, de cunoştinţe, de multe ori chiar trecând de zona politică şi ajungând foarte mult în zona ştiinţifică. A fost, după părerea mea, o discuţie de o calitate deosebită, cea care s-a purtat în interiorul acestei Comisii constituţionale, fapt pentru care doresc să le mulţumesc colegilor mei.

Rezultatul este această propunere, pe care astăzi o facem Camerei Deputaţilor. Sunt convins, pentru că în urma ei există un acord politic, adică există o voinţă politică, şi sunt convins pentru că întregul proces s-a desfăşurat într-un mod inteligent şi echilibrat, că această propunere a Comisiei constituţionale va fi cea care va rămâne la sfârşitul dezbaterilor noastre. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Pambuccian.

Are cuvântul domnul Meşca. Se pregăteşte domnul preşedinte Dorneanu.

Domnul Sever Meşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este evident faptul că prin crearea Comisiei pentru revizuirea Constituţiei, printr-un acord între partidele parlamentare, a avut loc o o scăpare regretabilă. Nu fac aici un proces de intenţie, dar fapt este că, din procesul de analiză şi decizie, au fost excluşi parlamentarii independenţi, parlamentarii cu adevărat independenţi, nu acei colegi care şi-au găsit adăpost vremelnic pe lângă unul sau altul dintre partidele acum aflate în Parlament.

Nu mă erijez aici într-un reprezentant delegat al acestei categorii de parlamentari, cum a făcut în câteva rânduri un coleg independent, fără a ne consulta pe noi ceilalţi. Vorbind, însă, în nume propriu, ating problema mulţimii, eu fiind un element în mulţimea deputaţilor independenţi.

Considerând că apartenenţa sau neapartenenţa la un grup parlamentar nu ne descalifică pe noi, aceia care, fie am fost prea buni pentru partidele din care am plecat, fie ne-am înscris în partide prea bune pentru noi, eu, personal, am fost preocupat de procesul revizuirii Constituţiei şi, oarecum împotriva voinţei comisiei, am exprimat anumite puncte de vedere şi am formulat amendamente.

Şi mă adresez acum plenului Camerei Deputaţilor cu rugămintea de a nu marginaliza un număr de deputaţi numai pe criteriul apartenenţei sau nu la un partid politic. Rog plenul Camerei să nu admită de plano ideea că parlamentarii independenţi sunt numai oameni, având interese materiale meschine, care le dictează mişcările politice. Fac acest lucru, întrucât se încearcă să se elimine de facto din procesul de analiză şi decizie un număr de parlamentari, deşi toate partidele parlamentare au adunat mulţi colegi foarte onorabili, care, fiind nemulţumiţi în alte partide, au ales independenţa.

Dacă mi se va îngădui, voi încerca să exprim o poziţie şi tranşantă, cel puţin într-o problemă de extremă importanţă. Aş dori să nu se închidă gura celor care sunt independenţi, pentru că acest document, Constituţia, este un document al tuturor, şi un deputat independent nu este mai puţin deputat decât oricare membru al unui mare şi onorabil partid.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ni se spune mereu că revizuirea Constituţiei a fost necesară, şi sunt de acord cu acest lucru. Un motiv pentru revizuire a fost apropierea noastră de Uniunea Europeană. Cum se face totuşi că în dorinţa noastră de a ne apropia de Uniunea Europeană, propunem o Constituţie care nu seamănă, din anumite puncte de vedere, cu nici o altă Constituţie europeană. Este un aspect al democraţiei noastre originale, destul de discutabil. Sper, însă, să mă pot pronunţa asupra unor prevederi perfectibile, cu ocazia discutării amendamentelor pe care le-am propus. Sper ca plenul Camerei să ia notă de faptul că în actualul Parlament, în afară de membrii partidelor politice, mai există şi alţii, cărora trebuie să le acorde dreptul de a se exprima.

Sper că în Parlamentul României anului 2003 nu este loc de astfel de samavolnicie, cum ar fi bararea drumului spre tribună unor parlamentari neangajaţi. Este bine să intervină în discutarea, fundamentarea şi clarificarea textului Constituţiei şi parlamentari neangajaţi, după cum este bine să intervină şi parlamentari care nu sunt jurişti. Constituţia ţării nu este numai constituţia avocaţilor, care nu au monopolul asupra adevărului fundamental, deşi au un rol esenţial în forma legii supreme.

De aceea, sper că veţi fi de acord că, dacă se vor exprima numai membrii acordului politic, prea mulţi dintre actualii aleşi nu vor fi lăsaţi să se exprime. Ar fi acest fapt, translatarea în Parlament a aberaţiei ca vocea a 2.500.000 de votanţi să nu se audă, prin includerea în Legea electorală a unui prag aberant, nedemocratic, de 5%.

Sunt multe lucruri care se pot ameliora în proiectul de Constituţie prin contribuţia noastră, a tuturor. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Meşca.

Dacă mai doreşte cineva. Dacă nu, domnul preşedinte Dorneanu vrea să dea nişte răspunsuri din partea comisiei. Vă rog.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Nu intenţionez să intru în vreo dispută şi nici să vă dau răspunsuri concrete. Vreau întâi să vă mulţumesc pentru responsabilitatea cu care aţi participat la aceste dezbateri. Este un semnal extraordinar de pozitiv, care ne sugerează că dezbaterea întregului proiect de lege se va desfăşura sub acelaşi semn, al răspunderii dumneavoastră, al dorinţei de a respecta protocolul politic pe care l-am încheiat, şi al colegialităţii cu care s-a lucrat în cadrul comisiei.

Vreau totuşi să fac o remarcă cu privire la poziţia colegilor din Grupul parlamentar al Partidului România Mare, cărora le mulţumesc în primul rând că şi-au abandonat poziţia de izolare şi au înţeles să vină să îşi susţină punctele de vedere şi să reprezinte alegătorii aici, în Camera Deputaţilor, participând la găsirea celor mai adecvate soluţii pentru revizuirea Constituţiei.

În ceea ce priveşte credinţa dumnealor că nu era nevoie de revizuire pentru integrarea în Uniunea Europeană şi în NATO, aici sunt într-o uşoară eroare. Noi nu aveam nici măcar cadrul juridic pentru aprobarea documentelor de aderare, multe dintre textele constituţionale trebuiau adecvate încă înainte de aderare. Ele, adoptate numai în forma de proiect, au avut o contribuţie pozitivă în procesul de negociere şi chiar în procesul de închidere a unor capitole. Multe din soluţiile pe care le-am adoptat cu privire la circulaţia terenurilor, garantarea proprietăţii, cele din justiţie, au fost semnale politice clare ale angajamentului nostru spre drumul Uniunii Europene. De aceea n-am înţeles de ce, pe de o parte, Partidul România Mare se declară adept al aderării şi, pe de altă parte, îşi pune foarte multe semne de întrebare.

Şi, apropo de semnele de întrebare, doresc să-i risipesc o îngrijorare mare prietenului meu Bolcaş, care spune că revizuirea Constituţiei ar trebui urmată de modificarea sau abrogarea întregii legislaţii de până acum, a peste 1.300 de legi.

Îi semnalez cu distincţie şi cu prietenie că este vorba de o revizuire, nu se schimbă întreaga Constituţie. Sigur că vor trebui adecvate câteva din legile strict legate de Constituţie, cele electorale, poate şi altele, dar în nici un caz nu va fi prăpădul care ne îngrijorează al modificării a 1.300 de legi.

Vreau, de asemenea, să nu fiu de acord cu aprecierile pe care le-a făcut domnia sa cu privire la lucrările Forumului Constituţional, a fost o idee extraordinară a distinsului nostru coleg Bogdan Duvăz, a fost foarte bine primită această iniţiativă de către societatea civilă, de către foarte multe organisme nonguvernamentale şi eu chiar îi aduc mulţumiri că, împreună cu distinsul domn Pârvulescu de la PRO Democraţia, au organizat dezbateri şi pe puncte regionale, dar şi dezbateri tematice care s-au soldat cu foarte multe propuneri, dintre care noi am preluat cel puţin 20 de propuneri în textul constituţional, unele integral, unele reformulându-se sau unele regăsindu-se în texte propuse de partid. Multe din aceste propuneri şi-au găsit locul în noul Cod de Procedură Penală, în Codul Penal, unele din ele în Codul Civil.

Regret că asemenea deschidere a Parlamentului către societatea civilă este astfel calificată şi chiar trimisă în derizoriu, prin nişte calcule de inventar, cât ar fi costat acest forum. Cred că nu trebuie să evaluăm în bani democraţia.

Eu vreau să mulţumesc societăţii civile pentru felul în care a însoţit întregul nostru dificil demers cu o atenţie extraordinară, aceasta înseamnă în primul rând o avizare civică nemaipomenită la cetăţenii României.

Vreau să mulţumesc chiar multor cetăţeni care s-au adresat direct, nu prin Forumul Constituţional, comisiei sau prin alte modalităţi şi, nu în ultimul rând, să mulţumesc mass-media pentru felul cum a reflectat întregul curs al dezbaterilor atât prin reflecţii în presă, cât şi organizând numeroase emisiuni.

Să îmi daţi voie să fiu foarte atent cu colegii mei din Comisia constituţională, cărora le datorez şi eu.. (S-a întrerupt microfonul pentru câteva secunde. Amuzament.)

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, pentru că îmi arătaţi că am depăşit termenul pe care mi l-aţi afectat. Înţeleg că vreodată v-am oprit să vorbiţi, când am fost eu preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Să nu trageţi concluzii greşite de aici!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Încă nu, dar urmează!

Domnul Valer Dorneanu:

Aş vrea să mulţumesc şi în numele dumneavoastră, dacă-mi permiteţi, colegilor mei din Comisia constituţională, atât celor din Camera Deputaţilor, cât şi celor din Senat, cât şi experţilor de la Preşedinţie, Avocatul Poporului, care şi-au sacrificat timpul lor. Vreau să vă spun că cel puţin juriştii din Senat şi din Camera Deputaţilor au trebuit să vină după şedinţele din plen, după şedinţele epuizante din comisii şi au participat, aşa obosiţi cum erau, cu toată îndârjirea şi cu toată credinţa lor, cu dorinţa de a scoate un proiect foarte bun.

Deşi discuţiile au fost de multe ori înflăcărate, de multe ori foarte controversate, ele au purtat semnul colegialităţii şi al bunei-credinţe.

Le mulţumesc tuturor, inclusiv domnului consilier prezidenţial Constantinescu, domnului profesor Muraru, care nu este aici, domnului profesor Deleanu care, de asemenea, nu este aici, şi le cer scuze că nu i-am nominalizat pe toţi, pentru că fiecare ar fi meritat o menţiune specială.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim, domnule preşedinte.