Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Acum, intrăm în ordinea de zi, continuând dezbaterile asupra Propunerii legislative de revizuire a Constituţiei.

Rămăsesem să dăm cuvântul domnului profesor Muraru. De aici plecăm.

Înainte de a da cuvântul domnului profesor, vreau să vă anunţ că, dintr-un total de 344 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 251. Sunt absenţi 93. Cvorumul de lucru este 229, majoritatea necesară pe articole - 173.

Vă mulţumesc.

Domnule profesor, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Muraru (Avocatul Poporului, membru al Comisiei pentru redactarea Propunerii legislative de revizuire a Constituţiei.):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să mă suportaţi cu câteva cuvinte privitoare la unele propuneri referitoare la Ministerul Public. Şi anume, la pct.161, se propune eliminarea art.130 din Constituţie, iar la pct.163 se propune eliminarea art.130 şi a art.131 din Constituţie.

Practic, aceste propuneri ar însemna înlăturarea Secţiunii a II-a, intitulată "Ministerul Public" din Constituţie.

Într-o asemenea ipoteză, singurele menţiuni despre procurori ar mai rămâne la art.128, unde sunt căile de atac, şi la art.133, unde sunt propunerile de numire. Şi atunci, se pune o firească întrebare: este acest lucru un lucru bun pentru ordinea constituţională din România? Răspunsul este dificil de dat datorită complexităţii problemelor şi mai ales dimensiunilor lor juridice şi sociale.

Pentru ca să putem da un răspuns, aş spune bun şi corect, este bine să ne amintim că asupra acestor probleme, asupra Parchetului, asupra Ministerului Public, au fost multe discuţii în Adunarea Constituantă. Şi, dacă mă uit în sală, constat că foarte mulţi dintre dumneavoastră aţi participat la aceste discuţii şi, ca atare, sunteţi părtaşii soluţiei actuale a Constituţiei.

Pentru ca să găsim un răspuns care să fie în sprijinul ordinii constituţională din România, trebuie să avem în vedere că în constituţiile interbelice - şi s-a arătat aici Constituţia din '23, de exemplu -, procurorul avea doar sarcina de a acuza; el susţinea acuzarea în faţa instanţelor judecătoreşti.

În constituţiile de după război, denumite constituţii socialiste, Procuratura a fost transformată într-o a patra putere în stat. Evident, aceasta a fost o exagerare, cu mari consecinţe pentru ordinea juridică din România.

Constituantul din 1990-1991 a voit - şi cred că a reuşit - să aducă la dimensiunile fireşti, constituţionale, Ministerul Public. În 1990-1991, Adunarea Constituantă a avut în vedere trăsăturile specifice momentului istoric, pentru că niciodată nu trebuie să ieşim în afara momentului istoric. Iar printre aceste trăsături, au fost avute în vedere noile instituţii care priveau protecţia drepturilor omului, a fost avută în vedere independenţa puterii judecătoreşti şi a fost avut în vedere faptul că Ministerul Public trebuie să apere interesele generale ale societăţii, drepturile omului.

Mai mult decât atât, trebuie să avem în vedere că s-a ţinut cont de acel nou raport între cetăţean şi autorităţile publice. raportul dintre cetăţean şi autorităţile publice, după revoluţia din 1989, a devenit altul. A devenit un raport de echilibru. Autorităţile publice au obligaţia să protejeze oamenii, iar procurorii au fost obligaţi, prin Constituţie, să protejeze drepturile cetăţenilor.

Iată, deci, a fost practic o schimbare de optică şi o schimbare de funcţii în ceea ce priveşte Ministerul Public.

Am reţinut din discursurile unor domni deputaţi că în această Constituţie se folosesc unele noţiuni care nu ar reprezenta nimic, cum ar fi, de exemplu, faptul că reprezintă interesele generale ale societăţii. S-a pus întrebarea: există asemenea interese generale? Sigur că există. Din moment ce există interese personale, individuale, interese de grup, în mod firesc există şi interese generale, aşa cum există bine comun, interes naţional, interes public şi aşa mai departe. Nu sunt născociri ale Constituţiei României.

Îmi permit să vă rog să observaţi că asemenea formulări apar şi în alte constituţii vest-europene. Iată, de exemplu, Constituţia Elveţiei vorbeşte de interes public; Constituţia Olandei vorbeşte de interes public; chiar Constituţia actuală a României vorbeşte de interese naţionale.

În ce priveşte locul în Constituţie, pentru că şi aici, sigur, se pot formula critici sau se pot, ştiu eu, formula argumente pentru scoaterea autorităţii, Ministerul Public, în Constituţie, este cuprins într-un capitol care se cheamă "Autoritatea judecătorească".

Trebuie să observ că această exprimare, care valorifică, în mare măsură, exprimarea din Constituţia franceză, nu se identifică cu puterea judecătorească. Ministerul Public nu face parte din puterea judecătorească. Exprimarea "autoritatea judecătorească" este o exprimare cu dimensiuni particulare. Ca atare, ea ţine mai mult de tehnica de redactare şi de sistematizarea dispoziţiilor constituţionale.

Mai mult decât atât, art.130 şi art.131, aşa cum sunt formulate, exprimă foarte clar dubla natură juridică a Ministerului Public. Ministerul Public a fost şi rămâne atât un partener al activităţii judiciare, cât şi un reprezentant al puterii executive. Sub acest aspect, sunt, ştiu eu, de menţionat tratatele de procedură civilă, penală şi aşa mai departe, unde lucrurile sunt exprimate foarte clar.

Sigur că, în legătură cu procurorii, cu Ministerul Public, trebuie aduse - şi s-au adus - anumite perfecţionări. Iată, vă reamintesc că s-a modificat art.23, pe care dumneavoastră l-aţi votat într-o formulare nouă, unde arestarea preventivă va fi decisă numai de instanţa de judecată, de judecător; deci, procurorul este scos din această instituţie. Apoi, aşa cum remarca profesorul Valeriu Stoica, recursul în anulare în civil a fost scos. Iată de ce, această măsură înţeleaptă a perfecţionat şi a adus la timpul istoric actual rolul procurorului în viaţa noastră. Dar, trebuie să observ că, de aici, până la scoaterea din Constituţie a Ministerului Public, este o cale foarte lungă.

Iată de ce, personal, pledez pentru menţinerea textelor actuale ale art.130 şi art.131, de fapt, aşa cum sunt ele în Constituţia actuală, cum au fost stabilite de către Constituanta din 1991.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule profesor.

Domnul profesor Valeriu Stoica şi trecem la vot.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă bucur că domnul profesor Muraru a pus pe făgaşul firesc această discuţie privind Ministerul Public şi a marcat diferenţa între teoria leninistă a Puterii şi teoria democratică a Puterii, bazată pe principiul separaţiei puterilor.

În timp ce teoria leninistă susţine principiul unicităţii puterii, teorie care-şi are rădăcinile, din păcate pentru Franţa, în perioada terorii din timpul Revoluţiei franceze - şi este o teorie de origine iacobină -, teoria democratică afirmă separaţia puterilor. Puterea nu este unică. Există puteri care se controlează reciproc.

Lenin a inventat cele patru activităţi fundamentale ale realizării puterii unice şi, între aceste patru activităţi, a introdus şi activitatea procuraturii. Ne-au trebuit 13 ani ca să ne depărtăm de această teorie leninistă a puterii şi să dăm Ministerului Public ceea ce-i aparţine cu adevărat, să-i recunoaştem rolul important în societatea democratică, dar, în acelaşi timp, să marcăm ruptura dintre procuratura comunistă şi Ministerul Public într-o societate democratică. Drumul acesta este greu de parcurs. Au trecut 13 ani şi încă n-am împlinit acest drum.

Când am vorbit de susţinerea amendamentului făcut de Partidul Democrat, nu ne-am gândit că Ministerul Public nu are nici un rol de jucat în societatea democratică, dimpotrivă; numai că este un cu totul alt rol decât acela pe care l-a jucat în societatea totalitară.

Or, ajustarea textelor constituţionale are tocmai rostul de a marca această diferenţă fundamentală privind rolul, funcţiile, locul Ministerului Public în democraţie.

Iată de ce nu este vorba de un atac împotriva procurorilor, nu este vorba de un atac împotriva Ministerului Public. Este vorba de o consolidare instituţională pe o bază nouă. Şi, dacă astfel este înţeles demersul făcut prin amendamentul Partidului Democrat, noi îl susţinem în continuare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Babiuc.

Domnul Victor Babiuc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă spuneam, la o şedinţă anterioară, că avem o Constituţie supraponderală, stufoasă, care conţine numeroase texte inutile, care nu sunt de nivelul Constituţiei, şi, în acelaşi timp, destule găuri.

Dacă, prin modificările pe care le-am propus până acum, o parte din aceste găuri se mai astupă, în ce priveşte "burţile" acestei Constituţii, ele nu prea dispar; le păstrăm cu un entuziasm pe care, mărturisesc, nu prea-l înţeleg.

Textele privind Ministerul Public sunt, în cea mai mare parte, expresia sechelelor pe care cei care au legiferat în 1991 le mai aveau în legătură cu fosta procuratură.

Dacă vă uitaţi la aceste texte, ce constataţi? Că, în primul rând, o structură din subordinea ministrului justiţiei are două texte în Constituţie - 5 alineate.

Aş vrea să văd şi eu structura de la ce alt minister se mai bucură de un asemenea loc în Constituţie, nemaivorbind că acesta nu-i un minister adevărat, ci este un minister la modul simbolic, declarat ca atare.

Toate aceste texte, dacă vă uitaţi la ele, pe de o parte, sunt expresia, într-o foarte mare măsură, a vechii concepţii privind procuratura - dau un singur exemplu, la întâmplare: "apără ordinea de drept"; asta face parte din expresia, din aşa-numita supraveghere generală, care credea că permite procurorului să apere ordinea de drept; trebuie să vă spun că mai mult o apără cetăţeanul care face o acţiune la justiţie şi instanţa este chemată să restabilească o încălcare a ordinii de drept, decât o face procurorul. Dar, lăsând la o parte acest aspect al legăturii cu conceptul privind vechea procuratură, există un al doilea aspect, care este extrem de important, că toate aceste texte sunt de nivelul Legii de organizare a Ministerului Public. Dispariţia lor din Constituţie nu afectează cu absolut nimic rostul, rolul, organizarea Ministerului Public.

Şi, pentru că n-aş vrea să credeţi că fac o simplă afirmaţie, vă voi da un argument care este uşor de realizat - cel care rezultă din Constituţia României de la 1923. Ce găsim acolo? Găsim un singur text în care este pomenit Ministerul Public, în cadrul textelor reglementând puterea judecătorească, şi care exprimă o singură idee, de altfel, esenţială: "Ministerul Public asigură acuzarea în procesele penale".

Şi iată că, doar cu acest singur text, Ministerul Public din România a funcţionat excelent zeci şi zeci de ani de zile. Dacă v-aţi uita în Constituţia franceză, aţi găsi ceva asemănător.

De aceea, propunerea Partidului Democrat a fost de a se elimina aceste texte fără de care Ministerul Public va funcţiona în continuare la fel de bine ca şi până acum şi, în acelaşi timp, am realiza o mică îmbunătăţire a Constituţiei române.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Supun la vot amendamentul Grupului parlamentar al Partidului Democrat, de la pct.162 din capitolul "amendamente respinse".

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 29 de voturi pentru şi 208 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Domnule Boc, vă rog.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că acest amendament de eliminare a fost respins, nu voi mai susţine, pentru acelaşi raţionament, celelalte amendamente similare care vizau aceeaşi instituţie, supunându-le votului dumneavoastră.

În continuare, următoarele 3 amendamente care vizau tot Ministerul Public, în consecinţă, le considerăm tranşate prin votul anterior.

La pct. 50, din propunerea legislativă care vizează...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, nu trecem la pct.50, domnule Boc, încă nu am votat pct.49 şi mai avem amendamentul admis de la pct.27 pag.7, din raportul cu amendamente admise.

Cine este pentru? Pct.27. Da. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Cu 14 voturi împotrivă şi 221 pentru, amendamentul a fost admis.

Supun votului dumneavoastră art. 49, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 8 abţineri. Vă mulţumesc.

Ţin să mulţumesc tuturor colegilor noştri pentru prezenţa masivă în sală astăzi, cu rugămintea ca, şi în perioada orelor următoare, să încercaţi să beţi cafeaua în sală şi nu afară, ştiţi, ca să nu...(Vociferări, aplauze în sală.)

Domni deputaţi din sală:

Facem cvorum!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aşa, nici un fel de problemă, începem cu liberalii să facem cvorum. Dau cuvântul domnului Boc. Trecem la pct.50.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Partidul Democrat are un amendament la pct.50 numărul de ordine este 165, la dumneavoastră cred că este 164 sau 166, care vizează Consiliul Superior al Magistraturii. Pornind de la noua reconfigurare a Consiliului Superior al Magistraturii prin textul Constituţiei revizuite, noi suntem de acord că trebuie, în primul rând, separaţi judecătorii de procurori în Consiliul Superior al Magistraturii. Este un lucru benefic pe care îl susţinem.

Actuala structură care funcţionează astăzi în care judecătorii şi procurorii sunt reuniţi în acelaşi Consiliu Superior al Magistraturii, deşi procurorii lucrează sub autoritatea ministrului Justiţiei, o considerăm o soluţie benefică şi nu este firesc ca un procuror să se pronunţe cu privire la sancţiunea disciplinară a judecătorului şi invers. Deci susţinem actuala formulă prin care se separă cele două entităţi în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în două secţii: o secţie pentru procurori, o secţie pentru judecători. Problema, însă, de aici începe. Pentru a avea o reală independenţă a justiţiei, pentru a garanta independenţa justiţiei amendamentul nostru vizează eliminarea ministrului Justiţiei din Consiliul Superior al Magistraturii. Chiar dacă pare o soluţie destul de dură la prima vedere, ea este benefică pentru sistemul românesc, din cel puţin următoarele motive:

Ar fi curmată orice discuţie pentru totdeauna cu privire la politizarea puterii judecătoreşti. Ministrul Justiţiei nu va mai putea fi acuzat că prin politica pe care o promovează urmăreşte politizarea actului de justiţie, urmăreşte promovări pe criterii clientelar politice în justiţia românească.

Am avea Parlamentul magistraţilor desemnat pe cale internă de către magistraţi, validat de către Parlament şi Parlamentul s-ar rezuma doar la rolul de a verifica îndeplinirea condiţiilor prin care magistraţii să fie propuşi şi aleşi în Consiliul Superior al Magistraturii şi, cu alte cuvinte, atunci am putea cere Parlamentului magistraţilor o reală independenţă, o reală autonomie şi, într-adevăr, să nu existe presiuni politice asupra acestora. Ar fi, repet, o garanţie suplimentară.

Dintr-un studiu pe care îl avem finalizat de Departamentul de studii al Camerei cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în multe ţări europene, ministrul Justiţiei nu este în Consiliul Superior al Magistraturii. După cum există ţări unde ministrul Justiţiei este membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Avându-se însă în vedere tradiţia, mai bine spus având în vedere antecedentele României după 1989, când politizarea justiţiei a ajuns să figureze ca şi cap de afiş în majoritatea rapoartelor de ţară, credem că o măsură hotărâtă, radicală, dar în acelaşi timp eficientă, ar fi ca, pentru viitor, ministrul justiţiei să nu facă parte din Consiliul Superior al Magistraturii, chiar dacă ministrul justiţiei nu conduce lucrările, pentru că noua structură propune un preşedinte care se alege prin rotaţie, prezenţa ministrului justiţiei în Consiliul Superior al Magistraturii influenţează, oricum am dori noi să spunem, pe ceilalţi membri care sunt acolo să voteze în Consiliul Superior al Magistraturii.

Iată de ce noi propunem pentru a păstra aceeaşi ecuaţie, acelaşi număr de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii suplimentarea cu încă unu a membrilor societăţii civile, acum sunt doi, noi propunem 3 şi propunem eliminarea ministrului justiţiei din Consiliul Superior al Magistraturii. Este binevenită soluţia şi o salutăm ca atare, ca membrii societăţii civile să facă parte din Consiliul Superior al Magistraturii. Este o soluţie care s-a validat şi în alte părţi. Este o contrapondere la principiul corporatismului, iar reprezentanţii societăţii civile trebuie să aibă o pondere care iniţial a fost de 4 în propunerea iniţială, a ajuns din nefericire acum în plenul Camerei Deputaţilor la doi reprezentanţi, după toate discuţiile din comisie pentru a avea un număr impar de membri şi a corespunde acestor principii.

De aceea, prin eliminarea ministrului justiţiei am suplimenta cu unu numărul membrilor societăţii civile şi echilibrul în consiliu s-ar păstra. Repet, nu ar fi o decizie uşoară, dar ar fi una benefică, aşa cum am spus şi în viitor, ministrul justiţiei nu va mai putea fi acuzat de faptul că are implicaţii în actul de justiţie. El va avea cu totul alte atribuţii care ţin de administrarea justiţiei, Consiliul Superior va avea prerogativele de a avea un buget care să administreze prin intermediul preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii şi atunci va fi un semnal clar şi pentru factorii externi, din perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, că dorim cu adevărat o justiţie independentă, ferită de imixtiuni politice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Întrucât discutăm, în ansamblu, art.123, eu nu am să mă refer la amendamentul făcut de PD, întrucât, deocamdată am rezerve că este bine să nu facă ministrul Justiţiei parte din consiliu, câtă vreme, din acelaşi consiliu, fac parte şi preşedintele Curţii Supreme şi Procurorul General.

În această situaţie, ar fi cel puţin ciudat să lipsească ministrul de Justiţie. Dar există două amendamente care au fost admise de comisie şi pe care doresc să le susţin. Este vorba, în primul rând, de alin.2 din art.133, iniţial comisia a apreciat...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Stoica, numai o clipă, suntem la art.132 acum. Aveaţi un amendament respins aici care are 166 bis. Deci la el vă rog să vă referiţi. Când trecem la art.133, vă dau cuvântul şi atunci.

Domnul Valeriu Stoica:

Corect. În regulă. Vă mulţumesc.

Aşadar, amendamentul pe care noi l-am făcut pleacă de la principiul că nu putem statua care sunt cazurile în care pot fi totuşi atacate ca excepţie hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în Justiţie. Aşa cum este în momentul de faţă formulat alin.7 din art.132, în propunerea legislativă, o singură excepţie este admisă. Şi anume, în materie disciplinară. Credem că, prin lege organică, este posibil să ne gândim la alte excepţii şi să le reglementăm ca atare, întrucât sunt şi alte hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii care ar putea fi atacate ţinând seama de natura lor în Justiţie. A le considera pe toate irevocabile, cu excepţia acelora în materie disciplinară, înseamnă a închide calea la justiţie în materii importante care ţin de competenţa consiliului şi există riscul ca în acele chestiuni importante, fiind închisă calea la justiţie, să se considere ulterior că prin soluţia adoptată încălcăm principiile procesului echitabil.

Aşa cum, în materie de disciplină am conceput această excepţie, pe care am admis-o în cadrul comisiei, în formularea alin.7 din art.132, este bine să lăsăm deschisă portiţa pentru legea organică să formuleze şi alte excepţii.

Iată de ce, noi am propus ca hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii să nu fie atacate la instanţele judecătoreşti, afară de cazule şi în condiţiile expres prevăzute prin legea sa organică.

Vă solicităm, pentru aceste considerente, admiterea acestui amendament.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Legat de amendamentul PD-ului, problema este foarte delicată şi greu de rezolvat. V-o spun în cunoştinţă de cauză ca fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii timp de două mandate, ocazie cu care s-au perindat mai mulţi miniştri ai Justiţiei. Şi vă mărturisesc că funcţie de personalitatea fiecăruia dintre aceştia şi funcţie de personalitatea magistraţilor care compuneau Consiliul Superior al Magistraturii, s-a ajuns la o colaborare sau la blocarea mersului justiţiei. Pentru că unii dintre aceşti foşti miniştri căutau să impună politica din momentul respectiv a Guvernului, alţii au dat dovadă, eu ştiu, de mai multă maleabilitate. Şi de aici, vă spun cinstit că s-au născut conflicte. Justiţia reprezintă un barometru foarte sensibil. Şi când spun că e foarte sensibil, vă rog să-mi daţi crezare, pentru că în funcţie de cum apasă ministrul justiţiei pedala, ei răspund. Dar tot atât de adevărat este că politica, în general, în ce priveşte administrarea justiţiei o face ministrul justiţiei. Şi întrebarea este: e în măsură consiliul, ca atare, să rezolve problemele fără a fi prezidat sau fără să fie prezent ministrul justiţiei ca membru al acestui Parlament al justiţiei, că de fapt este un Parlament al justiţiei, să ştiţi. Greu de dat răspuns.

Eu unul aş renunţa şi la ministrul de justiţie şi la procurorul general şi la Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie. De ce? Pentru că am convingerea că aceşti doi domni care sunt actualmente în consiliu şi care vor fi, vor avea maturitatea să rezolve problemele justiţiei cu toată imparţialitatea.

Deci, nu numai ministrul de justiţie nu trebuie să facă parte din acest consiliu, dar nici procurorul general, pentru că el lucrează sub autoritatea ministrului de justiţie, deci cu alte cuvinte, primeşte ordine de la ministrul de justiţie, şi nici preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, decât în măsura în care prezidează acest consiliu ca instanţă disciplinară. Atât şi nimic mai mult. Deci nu ca până în prezent să facă parte din consiliu şi să ia 50% din indemnizaţii. Şi se întâlneşte când se întâlneşte, o dată sau de două ori pe an şi ia 50% din indemnizaţie ca membru al Consiliului, ceea ce mie mi se pare că nu e corect.

De aceea, indiferent că-mi voi atrage antipatiile cuiva, ştiu eu, eu pledez pe această idee, haideţi să dorim o justiţie independentă, responsabilă şi imparţială şi atunci cei 3 în condiţiile date, cele precizate de mine, să nu mai facă parte din consiliu.

Eu vreau să vă mai spun şi alt aspect. S-au introdus doi reprezentanţi ai societăţii civile. Deja s-a creat un organism numeros şi dumneavoastră ştiţi că atunci când sunt mai mulţi laolaltă, practic deciziile se iau cu mare greutate, cu foarte mare greutate. Nu ştiu în ce măsură aceşti reprezentanţi ai societăţii civile vor fi în stare să cântărească corect şi imparţial problemele ce le-ar avea de rezolvat.

Şi acum, pentru că suntem la acest text, eu supun atenţiei membrilor comisiei constituite pentru propunerea de revizuire un aspect. Şi anume: aceşti membri ai Consiliului Superior ai Magistraturii sunt validaţi sau după caz aleşi în şedinţă numai de Senat. Mi se pare că este o greşeală, o scăpare, deci supun atenţiei ceea ce spun eu acum, mai ales că Avocatul Poporului este ales în şedinţa comună a celor două Camere. Păi, atâta vreme cât e vorba de Parlamentul Justiţiei şi atâta vreme cât dorim ca această justiţie să constituie o a treia putere în stat, normal şi firesc este ca aceşti domni să fie aleşi în şedinţa comună a celor două Camere, având în vedere că puterea legislativă este compusă de reprezentanţi aleşi ai electoratului. Mi se pare că nu i-am da autoritate deplină, aşa cum ar trebui dacă am lăsa să fie aleşi numai de Senat.

De aceea, vă rog să reflectaţi asupra propunerii mele şi să hotărâţi în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Boc şi trecem la vot.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru faptul că mi-aţi permis să dau o scurtă explicaţie pentru a se înţelege exact ceea ce colegul meu Bădoiu susţinea şi, pe bună dreptate, PD poate lua în analiză şi ideea eliminării celorlalţi doi reprezentanţi ai preşedintelui Curţii şi a Procurorului General din Consiliul Superior al Magistraturii, nu avem nimic pentru a elimina şi pe cei doi, dar în privinţa amendamentului nostru, aş vrea să se înţeleagă încă o dată foarte bine că nu este o soluţie doar de formă eliminarea ministrului justiţiei. Eliminarea ministrului justiţiei din Consiliul Superior al Magistraturii ca măsură, ar fi trebuit să fie completată cu asigurarea bugetului care să fie gestionat, bugetul justiţiei să fie gestionat de către Consiliul Superior al Magistraturii prin intermediul preşedintelui acestuia. O putere judecătorească independentă nu poate funcţiona fără un buget, oricât ne-am gândi şi am analiza dacă nu va avea buget independent, puterea judecătorească nu va fi independentă din punct de vedere politic, cât timp îi vom asigura resursele. Este foarte simplu pentru ministrul justiţiei care este ordonator principal de credite, în funcţie de opţiunea politică să sprijine sau să nu sprijine anumiţi preşedinţi de instanţe prin faptul că el administrează bugetul. În condiţiile în care bugetul Ministerului Justiţiei va fi administrat de Consiliul Superior al Magistraturii prin preşedintele acestuia, putem vorbi de o reală independenţă. Dacă nu facem acest lucru, nu vom face altceva decât să prelungim în continuare influenţa politicului, într-o formă sau alta, pentru că modalităţile de intervenţie sunt, într-adevăr, multiple.

Dacă doriţi să tăiem nodul gordian trebuie să o facem acum de la nivel constituţional, după aceea, din perspectiva legii organice, să asigurăm această gestionare a bugetului de către Consiliul Superior al Magistraturii. Repet, nu există putere judecătorească independentă, nicăieri în lume, fără un buget asigurat şi gestionat prin intermediul structurii autonome şi independente a Consiliului Superior al Magistraturii.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul PD-ului reprezentat prin domnul Boc.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 18 voturi pentru, 3 abţineri şi 211 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul susţinut de domnul Stoica.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu 15 voturi pentru, o abţinere şi 211 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct.50 din proiectul de revizuire, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu 12 abţineri şi 221 de voturi pentru, pct.50 a fost aprobat.

Trecem la pct. 51 şi dau cuvântul domnului Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Sunt două amendamente la acest punct, ele au fost admise de comisie, le susţin foarte succint. Primul amendament are în vedere faptul că în prezent, în actuala structură şi cu actualele funcţii, Consiliul Superior al Magistraturii judecă doar în secţii şi nu şi în plen, cauzele disciplinare, este o soluţie binevenită, întrucât în felul acesta înlăturăm suspiciunea care a existat până acum, în legătură cu faptul că se pronunţă şi procurorii în chestiunile disciplinare ale judecătorilor, rămâne de aici înainte ca în secţia de disciplină pentru judecători să fie analizate problemele disciplinare ale acestora, iar în secţia pentru procurori problemele de disciplină ale procurorilor. Aşa fiind, nu mai e nevoie de o judecată în plenul consiliului a acestor chestiuni de disciplină.

Şi al doilea amendament are în vedere faptul că pe lângă atribuţiile prevăzute în Constituţie, legea organică o să prevadă, desigur, şi alte atribuţii pentru Consiliul Superior al Magistraturii, este motivul pentru care am solicitat şi s-a admis de către comisie un alineat 4 la art.133.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul admis de la pag.8 din partea de raport de amendamente admise.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Voturi împotrivă? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.51, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Trecem la pct.52.

Supun votului dumneavoastră pct.52, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.53 şi mă refer, în primul rând, la amendamentul admis de la pag.8 pct.29.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.53, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.54, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la pct.55 şi vă supun votului amendamentul admis de la pag.8 pct.30.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Domnule Boc, vă rog, la art. 137.

Domnul Emil Boc:

Înainte de Curtea de Conturi, domnule preşedinte, la art.137 din Constituţie, PD are două amendamente care vizează, în esenţă, următorul lucru pe care îl propunem de a reglementa la nivel constituţional următorul principiu. Şi anume, acela potrivit căruia taxele care sunt colectate pentru un scop precis să fie utilizate exclusiv pentru scopul pentru care au fost colectate. Nu dorim să consacrăm în detaliu, cum se administrează în sănătate, în celelalte domenii, în concret, dar la nivel de principiu, dorim consacrarea în textul Constituţiei a acestei reguli fundamentale: că o taxă colectată pentru un anumit scop, ea nu poate fi deturnată, ea nu poate fi utilizată decât în exclusivitate pentru scopul pentru care a fost colectată.

Facem deosebirea între impozite şi taxe. Impozitele pot fi utilizate de către Guvern, de către administraţia locală în conformitate cu priorităţile politice pe care le are. Dar, atunci când un cetăţean are o contribuţie privată pentru fondul de sănătate, de exemplu, acea contribuţie privată nu poate fi utilizată sau nu ar trebui să fie utilizată decât în exclusivitate pentru scopul pentru care a fost colectată. Deci este, repet, o consacrare constituţională a unui principiu atât de necesar actualului moment pe care îl parcurgem.

Este nevoie ca acei bani care se colectează de către Guvern sau de către administraţiile locale pentru un scop precis să fie utilizate aceste resurse exclusiv pentru scopul pentru care au fost colectate. Nu este cazul să mai intrăm în detalii prezente cu privire la modul în care sunt administraţi banii care rezultă din contribuţiile private de sănătate, ei ar trebui să fie administraţi exclusiv pentru scopul pentru care au fost colectaţi.

Am discutat cu cineva, care venea din afara ţării, un expert în problemele dreptului şi s-a întrebat dacă este necesar sau nu o asemenea reglementare la nivel constituţional. Şi pe bună dreptate este o întrebare foarte bună. Este necesar însă la nivel constituţional să consacrăm un asemenea principiu pentru a spune o dată nu oricărui guvern care va fi în România, că banii adunaţi printr-o taxă sau printr-o contribuţie privată destinată unui scop să fie utilizaţi exclusiv acelui scop. Are Guvernul la îndemână politica impozitelor pe care o poate utiliza aşa cum doreşte. Şi dacă va mai fi nevoie sunt convins, colegii mei vă vor putea da alte argumente de natură tehnică pentru susţinerea acestui amendament care ar fi şi ar da încă un motiv în plus cetăţenilor de a participa la referendumul pentru revizuirea Constituţiei, pentru că este o problemă care afectează direct, îi interesează şi ar avea un stimulent, repet, în plus să participe la referendumul pentru revizuirea Constituţiei. Că această Constituţie nu vizează doar principii abstracte, pentru seminarii şi colocvii internaţionale, ci principii concrete care afectează viaţa de zi cu zi a cetăţeanului.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Boc.

Domnule Duvăz, vă rog.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte şi stimaţi colegi.

Aş vrea să fac aici, dacă vreţi, un scurt comentariu, pentru că până la urmă, sigur, eu înţeleg sensul discursului şi la urma urmei este ca şi când ar trebui să adoptăm un text în Constituţie în care să spunem că este interzisă deturnarea de fonduri, ceea ce în fond există în legislaţie, pur şi simplu, şi are caracter chiar penal.

Ce vreau însă să spun? O asemenea specificare, în clar, ar însemna în perspectivă ca fondurile strânse în vederea asigurărilor sociale să nu poată fi investite şi deci multiplicate. În general, sistemele de administrare a unor asemenea fonduri sunt sisteme productive, sunt sisteme în care aceste fonduri au posibilitatea să investească şi să se dezvolte, să-şi multiplice valoarea. Ceea ce ne-ar împiedica în cazul în care am abordat textul constituţional, aşa cum este propus el prin amendament.

Repet, înţelegând motivele pentru care opoziţia, respectiv Partidul Democrat din opoziţie, a făcut acest amendament.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Barbu.

Domnul Gheorghe Barbu:

Aş vrea doar să susţin amendamentele făcute, să vă reamintesc că ceea ce colegul Duvăz spunea anterior nu este împiedicat cu nimic pentru a fi utilizat de această formulare propusă în amendament, întrucât scopul investirii acestor bani în anumite acţiuni sau fonduri de tezaur sau alte lucruri, ar putea să multiplice aceste sume, destinaţia lor nefiind schimbată.

Nu s-a luat de la un buget de asigurări sociale şi nu s-a dus la un alt buget. Sumele rămân acolo şi ceea ce se multiplică revine bugetului asigurărilor sociale sau, respectiv, de sănătate, dacă este cazul.

Aş vrea însă să vă reamintesc ce se întâmplă astăzi. Regula din ultimii ani a fost că proiectele de buget şi bugetele aprobate au fost cu excedent atât la şomaj, cât şi la asigurări sociale, până la urmă cât şi la sănătate. În fiecare an, însă, când am aprobat noile bugete, nu am mai ştiut nici unii dintre noi ce se întâmplă cu excedentele. Şi regula a fost că aceste excedente au fost utilizate pentru acoperirea deficitului bugetar sau pentru bugetul consolidat.

De aceea, credem că propunerile sunt realiste şi corecte şi ar trebui ca fondurile colectate cu această destinaţie şi care sunt contribuţii nu sunt taxe şi impozite, să urmeze drumul pentru care ele au fost aprobate prin lege.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră amendamentul P.D.-ului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu două abţineri, 15 voturi pentru şi 216 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Trecem în continuare la pct.55. Domnule Gaspar, vă rog!

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să pun în discuţie de la poziţia 55 din propunerea legislativă un amendament care se regăseşte la pagina 48 din anexa 2, poziţia 188, şi el priveşte teza a doua a alin.1. Este de observat că teza întâi este identică atât în textul actual al Constituţiei, cât şi în textul propus de către comisie, precum şi în textul pe care l-am propus noi.

Diferenţa care este? Textul actual din Constituţie, teza a doua, la art.139 alin. (1) sună în felul următor: "...În condiţiile legii, Curtea exercită şi atribuţii jurisdicţionale".

Faţă de această prevedere, comisia a propus o altă redactare, în sensul că: "În condiţiile legii organice, toate litigiile care rezultă din activitatea Curţii de Conturi vor fi soluţionate de instanţele judecătoreşti", invocându-se între altele art.123 alin.1, pe care noi l-am votat, justiţia fiind unică, imparţială şi egală pentru toţi.

La acest amendament al comisiei, Guvernul a făcut un contraamendament, în sensul că a spus în felul următor: "În condiţiile legii, Curtea exercită şi atribuţii jurisdicţionale, prin instanţe de judecată specializate, care se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor Cap. VI din Titlul III".

Motivarea de respingere a amendamentului Guvernului cred că se referea la forma iniţială pe care a propus-o comisia şi nicidecum... deoarece noi am prevăzut în acest text posibilitatea ca la Curte să poată fi exercitate atribuţii jurisdicţionale prin instanţe de judecată specializate, tribunale fiscale, care se organizează şi funcţionează în cadrul puterii judecătoreşti.

Vreau să vă spun că acest text al Guvernului îşi are o susţinere şi în constituţiile statelor membre ale Uniunii Europene, ca, de exemplu, Franţa, Italia, Portugalia, Spania şi Grecia.

Pe de altă parte, stimaţi colegi, în această sală nu o dată a fost invocată autoritatea membrilor Comisiei de la Veneţia. Cu privire la acest text, Comisia de la Veneţia, Comisia pentru democraţie prin drept, cum i se spune, facem următorul comentariu - se întreabă experţii comisiei: trebuie eliminată competenţa jurisdicţională a Curţii de Conturi? Trebuie transferat contenciosul legat de controlul conturilor la judecătorii simpli? Trebuie să remarcăm că actuala Curte de Conturi pledează pentru menţinerea competenţei sale jurisdicţionale, ceea ce se poate justifica ca şi în celelalte state unde există această situaţie, prin aspectul tehnic şi specializat al controlului conturilor.

Există temerea că soluţia menţionată ar îngreuna şi completa procedurile. Oare instanţele judiciare au calificarea profesională specifică pentru a judeca astfel de cazuri? În general, spun experţii comisiei, în numeroase ţări, curţile de conturi sunt considerate jurisdicţii. Nu vedem de ce li s-ar retrage această calificare. Noţiunea de litigii care rezultă din activitatea Curţii ar trebui precizată.

Pentru respectarea principiului unicităţii jurisdicţionale, se poate prevedea în legea de organizare posibilitatea de a sesiza înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a soluţiona în ultimă instanţă litigiile în acest domeniu. Spania este un exemplu în acest sens.

Acestea sunt considerentele pentru care, domnule preşedinte, stimaţi colegi, Guvernul solicită să fie aprobat acest amendament. Celelalte amendamente, referitoare tot la acest text, figurează în Anexa l, ca amendamente deja admise de comisie, şi în propunerea legislativă. Deci, votul ar urma să se exprime în legătură cu alin.1 al art.139 teza a doua. Deci, alineatul în integralitatea lui.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Stoica, vă rog!

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În Comisia de revizuire a Constituţiei, am discutat multă vreme în legătură cu acest text, el a fost adoptat de comisie şi cel puţin două argumente ne îndreaptă să stăruim pentru ca textul să rămână aşa cum l-a formulat comisia şi să respingeţi amendamentul care vi se propune.

Primul şi cel mai important argument este acela că în momentul de faţă, aşa cum este organizată Cutea de Conturi, ea are trei structuri importante: una de control şi anchetă practic, una de acuzare, e vorba de procurorii financiari, şi un palier de judecată. Dar toată această instituţie este condusă de un preşedinte unic şi, în ansamblul ei, dincolo de această distribuire a atribuţiilor, în ansamblul ei este o singură instituţie. Nu se poate concepe ca aceeaşi instituţie să aibă şi atribuţii de anchetă, şi atribuţii de procuror şi atribuţii de judecată. Dacă am accepta această chestiune în continuare, ar însemna să negăm un principiu fundamental al separaţiei.

Al doilea argument pe care l-am avut în vedere, în procesele obişnuite, se urmează, la instanţele de drept comun, două sau cel mult trei faze judiciare. Acum, în materia în care este competentă Curtea de Conturi, un proces străbate două faze judiciare la Curtea de Conturi şi încă două faze judiciare la instanţa de drept comun. Deci, patru faze judiciare.

Este de esenţa chestiunilor fiscale şi financiare ca ele să fie rezolvate cu celeritate. Or, tocmai în această materie, unde celeritatea se impune mai mult decât în alte privinţe, prin actuala organizare, procesul durează foarte mult. Iată de ce credem că soluţia la care s-a oprit comisia este raţională şi vă rugăm să respingeţi amendamentul.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Boc. Se pregăteşte domnul Dorneanu.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat nu susţine amendamentul Guvernului şi susţine punctul de vedere al comisiei, aşa cum a fost el adoptat. Pentru prea simplul motiv că, dacă dorim să facem o revizuire a Constituţiei, o facem şi în interesul cetăţeanului. Or, această măsură pe care noi am propus-o la Curtea de Conturi este o măsură care vine să îl sprijine pe cetăţean să nu piardă timpul inutil şi, în al doilea rând, să-şi economisească resursele financiare pentru a nu pierde în primul rând timpul în două instanţe ale Curţii de Conturi, după care trebuie s-o ia absolut de la capăt în instanţele judecătoreşti.

Curtea Constituţională s-a pronunţat prin multiple decizii şi a spus: Curtea de Conturi nu face parte din sistemul instanţelor judecătoreşti din România. Or, dacă este aşa, atribuţiile jurisdicţionale ale acesteia trebuie să înceteze. Iar acest lucru nu se poate realiza decât menţinând în continuare pentru Curtea de Conturi atribuţiile de control, iar după ce această activitate de control va fi îndeplinită, dosarele merg în instanţă, la secţiile fiscale şi, aşa cum am văzut în Proiectul Legii de organizare judecătorească, se preconizează înfiinţarea Secţiilor fiscale de pe lângă tribunale, care vor judeca cu celeritate aceste cauze care ţin de competenţa Curţii de Conturi.

A menţine în continuare actualul sistem, înseamnă a condamna în continuare cetăţeanul la pierderea resurselor financiare, la consum de timp şi, în ultimă instanţă, la complicarea mecanismului birocratic care vizează activitatea Curţii de Conturi.

Iată de ce vă propunem să acceptaţi soluţia propusă de Comisia constituţională şi să respingeţi amendamentul Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dorneanu. Se pregăteşte domnul Constantinescu. Şi trecem la vot.

Domnul Valer Dorneanu:

Distinsul meu prieten şi vicepreşedinte, când am vrut să iau cuvântul la ceva pozitiv, a zis că nu mai e nevoie. Acum, mi l-a dat.

Stimaţi colegi, lăsând gluma de-o parte, aş vrea să vă spun un lucru: într-adevăr, cum spunea domnul vicepreşedinte Stoica, vicepreşedintele Comisiei Constituţionale, noi ne-am certat pe acest text vreo câteva luni şi am ajuns la concluzia majoritară a comisiei cu privire la textul pe care vi l-am propus dumneavoastră.

Am ajuns până în acest punct cu edificiul constituţional, votând lucruri foarte importante. Ar fi extrem de dureros dacă noi acum ne-am împotmoli în acest text şi să nu putem trece Constituţia.

Problema este foarte discutabilă. Sunt Curţi de Conturi din Europa care au jurisdicţie în competenţa lor, trebuie să recunosc că acestea sunt mai puţine, multe din celelalte ţări nu cunosc în reglementarea lor atribuţiile jurisdicţionale ale Curţii de Conturi.

Cred că cea mai bună soluţie pentru noi acum este să dăm posibilitate colegilor noştri de la Senat şi nouă, comisiei, să ne daţi răgaz în vară să găsim o eventuală altă soluţie. Deocamdată, cred că este mai înţelept să mergem pe soluţia pe care v-a propus-o comisia.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Constantinescu. Două minute. Domnule profesor, două minute, haideţi, că sunteţi pe timpul dumneavoastră.

Domnul Mihai Constantinescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mi se pare că am mai spus că nimeni nu e aşa orb decât ăla care nu vrea să vadă. De ce spun treaba asta: păi, e un lucru foarte simplu. Se critică ceva care nu există. Cine a spus că Curtea de Conturi să exercite jurisdicţia în forma actuală? Nimeni. Nici comisia, nici Guvernul. Ce se critică? Ceva care nu există! Deci, de-asta vă spuneam că nimeni nu e aşa orb decât cel care nu vrea să vadă.

Ce am urmărit noi în cadrul comisiei? Într-adevăr, cum a spus domnul Stoica. E stupid ca un om să treacă prin două grade de jurisdicţie, ca abia după aia să ajungă la justiţie. E nedrept! Şi pentru finanţe, şi pentru timp, şi pentru tot ce vreţi. Nu-i judecată!

Şi acum, mai mult de atât, nici măcar nu-i posibil, pentru că dumneavoastră aţi votat, aţi acceptat că jurisdicţiile care nu sunt instanţe judecătoreşti sunt facultative şi gratuite. Adică cum? Jurisdicţia Curţii de Conturi e facultativă şi gratuită? Că aşa ar fi! Şi acum ce vi se propune? Şi, aici, v-aş ruga să vedeţi de ce am susţinut că nimeni nu-i aşa orb decât cel care nu vrea să vadă, adică cei care au criticat acest text.

Pentru că Guvernul ne propune un lucru foarte simplu: în primul rând, ca instanţele Curţii de Conturi să fie instanţe judecătoreşti. O primă, mare şi uriaşă reformă.

Al doilea lucru: că aceste instanţe să nu se mai supună Legii de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi. Să nu mai avem judecători care să fie supuşi controlorilor Curţii de Conturi. Să nu mai avem judecători numiţi de către plenul Curţii de Conturi. Nu! Să avem judecători ca toţi judecătorii ţării! Să avem judecători cărora li se aplică în întregime cum scrie aici "prevederile referitoare la puterea judecătorească". Deci, sub pălăria Consiliului Superior al Magistraturii, cu independenţa pe care o are orice organ judecătoresc, deci cu totul altceva! Nu se mai pierde nici timpul de care se plângea domnul Stoica, dat fiind că n-a înţeles ceea ce scrie aici. Nu se mai iroseşte nici vremea în mod inutil fiindcă sunt în faţa unei instanţe judecătoreşti.

E firesc ca jurisdicţia Curţii de Conturi să fie ca orice altă jurisdicţie judecătorească! Asta este marea reformă pe care cei care critică textul nu vor să o vadă. Şi ăsta este lucrul pe care eu, nu ştiu cum să fac să vă rog să citiţi şi să vedeţi că asta este marea schimbare pe care nu ştiu cum, cei ce se opun textului nu vor s-o înţeleagă.

Şi, un ultim cuvânt. De ce-i nevoie de această schimbare? Pentru un lucru foarte simplu: Curtea de Conturi este singura instituţie, după părerea mea, normală în domeniul fiscal. Pentru că controlorul de conturi când constată că există o pagubă, spre diferenţă de cel de la finanţe şi alţii, el nu emite un titlu executoriu. El nu poate emite un titlu executoriu. El emite o simplă o simplă constatare, asta, atâta face! O opinie, asta e! Care-i cenzurată de procurorul financiar, şi cine emite titlul? Numai judecătorul. Numai el! Şi avem singura jurisdicţie în ţară în care numai el este cel care emite titlul.

Deci, e absolut nevoie de o jurisdicţie specializată. De o jurisdicţie în care limbajul specific acestei jurisdicţii să poată să fie înţeles. Altfel, înseamnă că vom avea exact ca la orice litigiu fiscal. Ei! Tocmai am vrut să salvăm acest mare câştig pentru România. Am vrut să salvăm această posibilitate şi, din această cauză, ideea ca judecătorii Curţii de Conturi să fie ca orice judecător al ţării este ideea fundamentală pe care toţi care au criticat-o nici unul n-a îndrăznit să v-o spună, iar eu astăzi vreau să vă conving.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Personal, n-am făcut parte din această comisie şi probabil că din acest...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule general, numai un minut dacă-mi permiteţi, să fac un anunţ. Am rugămintea la Secretariatul general, am constatat cu toţii că deputaţii de la Partidul România Mare nu sunt în sală. Cred că sunteţi de acord cu mine? Da? Deci, n-au fost cum să fie nici prezenţi, dacă semnează. Să ne înţelegem foarte clar: se taie ziua de muncă pentru toţi care lipsesc.

Deci, nu mai admit nici un fel să semneze cineva prezent, nefiind în sală aici. Iar atunci când o să facem votul pe final, la ora 18,00, când va fi vot nominal, se va vedea că au lipsit şi le tăiaţi ziua de muncă la toţi.

Vă mulţumesc.

Poftiţi, domnule general.

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimaţi colegi,

Îmi cer scuze. Poate pe unii îi plictisesc, dar n-am avut prilejul să discut aceste propuneri decât o dată cu dumneavoastră, aici, în plen.

Vedeţi dumneavoastră, prin amendamentul propus, de fapt, se vrea aparent crearea unor noi instanţe în cadrul Curţii de Conturi, ceea ce mie mi se pare a fi total nefiresc, pentru că mai în aval, am hotărât şi am votat că justiţia este una şi aceeaşi, unică în România. Deci, nu pot fi altfel de instanţe. De altfel, e acelaşi lucru ca în prezent, dar îi pune o altă pălărie. Asta vrea să însemne amendamentul respectiv.

Dacă votaţi şi dacă veţi fi atenţi la propunerea comisiei, veţi constata că în teza a doua a alin.2 se spune aşa: "În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi vor fi soluţionate de instanţele judecătoreşti". Dacă se va aprecia că nu mai este nevoie de aceşti judecători fiscali, repet, dinlăuntrul Curţii de Conturi, apoi, le modificăm legea organică, legea de organizare, şi-i eliminăm. O să rămână numai funcţia de control ulterior, deci constată o ilegalitate, se naşte litigiul şi n-au decât să se adreseze direct instanţelor de drept comun.

Aşa că, îmi pare rău, domnule ministru, dar cred că soluţia propusă de comisie este cea corectă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnule Stoica, domnul Muraru întâi.

Domnul Ioan Muraru:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

N-aş fi vrut să iau cuvântul, dar colegul meu Constantinescu, m-a provocat. În primul rând, pentru că nu mai susţine amendamentul comisiei, care mie mi se pare bun, şi în al doilea rând, pentru că este în general şi încearcă să fie atât de convingător, încât e în măsură să susţină şi această variantă foarte frumos, chiar seducător.

Aş dori să exprim sintetic un punct de vedere. Curtea de Conturi cuprinde două segmente, două componente: o componentă de control financiar, aşa cum este astăzi, şi o componentă jurisdicţională. Aşa cum este astăzi această Curte, a fost reglată în timp atât prin decizii ale Curţii Constituţionale, cât şi prin modificări legislative. S-a introdus acel recurs jurisdicţional şi aşa mai departe.

Problema mi se pare mie foarte simplă: din moment ce spunem că respectăm separaţia puterilor, din moment ce spunem că justiţia este unică şi egală pentru toţi, cum am putea susţine şi cum am putea explica faptul că în afara justiţiei acestea obişnuite, mai creăm o justiţie. Până la urmă vom crea nu ştiu câte justiţii încât practic ne îndepărtăm de ceea ce ne-am propus să reparăm prin actuala Constituţie.

Ca atare, sub acest aspect, păstrarea amendamentului comisiei este un lucru bun. Mi-aş îngădui, cu toată decenţa, să observ că amendamentul propus de Guvern este puţin suferind din punct de vedere juridic. Potrivit Constituţiei, luaţi toate textele, justiţia este înfăptuită de instanţele judecătoreşti sau, altfel spus, instanţele judecătoreşti înfăptuiesc justiţia.

Aflăm acum, din acest amendament, că judecătorii, instanţele judecătoreşti, chiar dacă sunt specializate, că avem comerciale, civile, militare şi aşa mai departe, înfăptuiesc şi atribuţii jurisdicţionale. Cu toată decenţa, repet, noi trebuie să respectăm terminologia riguroasă a Constituţiei, dacă dorim ca lucrurile să fie clare pentru judecători şi mai ales pentru cetăţenii care se adresează justiţiei.

Iată de ce eu consider că păstrarea textului comisiei este un lucru bun, ar fi şi ipoteza să nu umblăm deloc la aceste texte, dar asta este voinţa dumneavoastră. Şi, în orice caz, nu cred că acest amendament poate fi admis din raţiuni, sigur, constituţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă supun votului amendamentul domnului Gaspar.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu o abţinere şi un vot împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul admis al comisiei, de la pct.30 pag.8.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.55, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul admis de la pct.31 pag.8.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la pct.56 referitor la art.139.

Supun votului dumneavoastră pct.56, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.57.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.58.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Domnule Babiuc, îmi pare rău, am votat! Vă ascultăm aşa, pentru plăcerea de a vă asculta, dar nu mai avem ce vota! Vă rog!

Domnul Victor Babiuc:

Eu vreau să vă ajut ca să corectăm o eroare din text, nu pentru altceva!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog!

Domnul Victor Babiuc:

La art.58 lit. c), dacă nu mă înşel, textul se referă la arbitraj. N-am nimic împotrivă să rămână şi arbitrajul menţionat, însă nu trebuie să uităm că sunt mai multe feluri de arbitraj: avem arbitraj comercial, avem arbitraj valutar, avem arbitraj internaţional public, avem arbitraj sportiv. Dacă nu facem precizarea că e vorba de arbitrajul comercial, textul este defectuos. De aceea am intervenit, nu pentru altceva.

Deci, trebuie să facem un text care să fie corect şi să nu fie jenant când îl citim. Adăugând "arbitraj comercial", evităm orice confuzie şi textul este bun.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

La ce punct este acesta? "Arbitraj comercial", aici spuneţi. Comisia îşi însuşeşte punctul acesta de vedere? Dacă comisia şi-a însuşit, vine "arbitraj comercial". Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră pct. 59.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

La pct. 60 supun votului dumneavoastră amendamentul admis, la pct. 32, al comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct. 60 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră, de asemenea, amendamentul admis de la pct. 33, pagina 9.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

În continuare, supun votului dumneavoastră amendamentul admis de la pct. 34, pagina 9.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Dacă la pct. 61 aveţi observaţii? Domnul Varga Attila.

Domnul Varga Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a trece la pct. 61, din raţiuni de consecvenţă, vă supun atenţiei propunerea noastră, amendamentul nostru respins de la poziţia 208 de la "amendamente respinse", prin care solicităm eliminarea art. 148.

Înţelegem că există şi raţiuni juridice constituţionale de a conserva, de a pietrifica anumite prevederi ale Constituţiei, considerăm că acestea sunt nişte valori incontestabile şi recunoaştem chiar existenţa unor valori incontestabile, însă considerăm, în acelaşi timp, că o putere constituantă nu poate limita puterea unei alte puteri constituante viitoare şi considerăm că din punct de vedere juridic, strict juridic, nu ar avea relevanţă aceste interdicţii de a modifica anumite prevederi din Constituţie.

Având în vedere schimbările din viaţa noastră, accelerarea fenomenului, de exemplu, de aderare a României la Uniunea Europeană este un element care trebuie să ne conducă la ideea că o astfel de interdicţie în cadrul Constituţiei nu ar fi pur şi simplu raţională şi nu ar avea relevanţă juridică.

Doresc să menţionez că prin aceasta nu contestăm valoarea unor idei fundamentale, cum ar fi: democraţia, pluralismul politic, independenţa justiţiei şi aşa mai departe. Deci, nu contestăm valoarea acestor idei fundamentale, dar considerăm că din punct de vedere juridic, şi chiar sunt şi în teorie, în doctrina juridică românească, astfel de comentarii, în sensul că nu ar avea valoare, relevanţă juridică o astfel de interdicţie.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun la vot amendamentul U.D.M.R.-ului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 24 de voturi pentru, 4 abţineri şi 210 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct. 61, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Din raport, pct. 34 l-am supus la vot şi, deci, trecem la pct. 62.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Şi ultimul punct, 63.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Ne întoarcem acum la punctele pe care le-au avut în divergenţă liderii de grupuri parlamentare.

Stimaţi colegi,

Ne întoarcem la pct. 21 din raport, cel cu privire la art. 62.

Dacă aveţi amendamente respinse pe care vreţi să le susţineţi?

Domnul profesor Stoica. Vă rog să precizaţi exact punctul din raport la amendamente, unde îl susţineţi.

Domnul Valeriu Stoica:

Punctul 73, în raport, la "amendamente respinse", domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Valeriu Stoica:

Amendamentul pe care l-am făcut pleacă de la premisa că ar trebui să avem o reală departajare funcţională a atribuţiilor celor două Camere.

În comisie, într-adevăr, au existat ample discuţii în legătură cu acest subiect şi s-a ajuns la o formulă de compromis, exprimată în textul care vă este prezentat dumneavoastră în proiectul legislativ. Dar, doamnelor şi domnilor deputaţi, compromisul care s-a realizat în comisie nu a fost un compromis politic, nu a fost un compromis între social-democraţi, liberali, U.D.M.R., a fost un compromis între senatori şi deputaţi, pentru că, în această privinţă, senatorii, indiferent de culoarea lor politică, au făcut bloc pe ideea că nu vor admite nici un fel de simplificare a mecanismului parlamentar, care le-ar răpi în vreun fel atribuţiile de legiferare pe care le au în prezent. Şi, din acest punct de vedere, ţinând seama de ponderea Senatului în acest proces de revizuire a Constituţiei, a fost foarte greu să se primească punctul de vedere pe care noi l-am susţinut, şi anume, că principala Cameră legiuitoare trebuie să fie Camera Deputaţilor, iar Senatul, căruia i se spune şi Camera superioară, ar trebui să păstreze atribuţii în materia ratificării tratatelor internaţionale, în materia unor numiri în autorităţile statului care trebuie să funcţioneze independent sau autonom, în materia administraţiei publice. S-ar realiza, în felul acesta, o adevărată departajarea funcţională a atribuţiilor celor două Camere ale Parlamentului.

Aici, s-a mai spus, dintr-un punct de vedere care este al teoriei constituţionale, că în măsura în care atribuţiile legislative ale celor două Camere nu mai sunt echilibrate, nu am mai avea un adevărat Parlament, ci am avea două Parlamente. Mi se pare că acest punct de vedere nu rezistă, dacă ţinem seama că teoria constituţională este destul de elastică în această privinţă şi concepe ambele sisteme: şi sistemele în care ambele Camere au atribuţii legislative echivalente, şi sistemele în care, într-adevăr, cele două Camere au atribuţii bine diferenţiate.

Dacă dorim să avem un mecanism parlamentar rapid şi eficace, amendamentul pe care noi l-am propus şi care duce la o reală diferenţiere a atribuţiilor celor două Camere, ar trebui să fie admis.

În acelaşi timp, însă, nu pot să nu subliniez încă o dată că acest compromis nu a fost un compromis politic, ci un compromis între cele două Camere. Iată de ce, chiar dacă aţi admite amendamentul pe care l-am făcut, mi-e teamă că Senatul nu va fi niciodată de acord cu el.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim, domnule Stoica.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Poziţia Partidului Democrat faţă de atribuţiile celor două Camere ale Parlamentului este sensibil apropiată de cea exprimată de către colegii liberali.

Partidul Democrat s-a pronunţat, în cadrul procesului de revizuire a Constituţiei, pentru o separare reală, şi nu formală a atribuţiilor celor două Camere ale Parlamentului.

Prin actuala propunere legislativă de revizuire a Constituţiei, am realizat o separare formală a atribuţiilor celor două Camere, în sensul că, una dintre Camere va avea cuvântul decisiv asupra unui proiect de lege şi nu va mai exista procedura medierii, decât în cazuri excepţionale, după procedura prevăzută de lege. Acesta este câştigul apreciat de către majoritatea comisiei a fi în privinţa separării atribuţiilor celor două Camere: faptul că se elimină procedura medierii şi proiectul de lege rămâne definitiv în cea de-a doua Cameră care-l dezbate. Intră în Camera Deputaţilor, rămâne definitiv în Senat; intră în Senat, rămâne definitiv în Camera Deputaţilor.

Noi apreciem, având în vedere şi modelele parlamentare existente, că un sistem bicameral eficient, dacă este să mai menţinem sistemul bicameral, ar fi acela prin care cele două Camere să fie separate prin atribuţii distincte şi clar precizate în Constituţie. În concepţia noastră Senatul ar urma să se ocupe de problemele legate de administraţia locală, pornind şi de la premisa că o asemenea separare a celor două Camere ar trebui să fie continuată sau cel puţin putea fi precedată de o reformare a sistemului electoral, unde votul uninominal să vizeze Senatul, şi având în vedere legătura între senator, desemnat prin vot uninominal, şi competenţa exclusivă a Senatului pentru administraţia locală, s-ar fi justificat, într-adevăr, o asemenea separaţie, ca Senatul să se ocupe de probleme de administraţie locală.

În al doilea rând, să se ocupe de problemele relaţiilor internaţionale, să vizeze aceste aspecte care ţin de integrarea României în Uniunea Europeană, să ratifice tratatele internaţionale şi, gândindu-ne din perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, vă putem asigura că aceste tratate nu vor fi puţine. Cu alte cuvinte, vom avea o Cameră specializată pe aceste domenii.

Şi nu în ultimul rând, a treia competenţă, care să ţină de numirile în unele funcţii şi demnităţi publice de autoritate.

Iată, am circumscrie, într-o manieră precisă, atribuţiile Senatului, lăsând Camerei Deputaţilor, - o Cameră cu preponderenţă politică, având în vedere şi desemnarea ei, în continuare, pe baza scrutinului de listă -, adoptarea legilor organice şi ordinare, adică procesul legislativ, cel rămas în afara celui dat în competenţa exclusivă a Senatului.

Atunci am putea vorbi, într-adevăr, de o separare reală a celor două Camere, atunci am putea aprecia că, într-adevăr, bicameralismul românesc se justifică.

În aceste condiţii în care noi am realizat o separare, repet, doar formală, bicameralismul nostru se susţine cu greu. De aceea, sperăm să acceptaţi amendamentele formulate, în sensul departajării reale a atribuţiilor celor două Camere, pentru ca reforma electorală care se preconizează să aibă loc în această toamnă, să aibă sens. Fără departajarea atribuţiilor celor două Camere ale Parlamentului, reforma electorală nu are sens. Pentru că, în fapt, Camerele Parlamentului vor avea aceleaşi atribuţii, în ultimă instanţă, şi atunci nu se mai justifică reforma electorală.

Iată, dacă dorim o reformare a sistemului politic românesc în ansamblu, pilonii am putea să-i punem astăzi, prin departajarea reală a atribuţiilor celor două Camere ale Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am o rugăminte la colegii mei, liderii de grup, să-şi anunţe colegii ca pentru ora 17,00, ar putea să fie votul nominal şi să-şi cheme toţi colegii în sală.

Vă mulţumesc.

Domnul Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimaţi colegi,

Bănuind că amendamentul domnului Stoica nu va fi adoptat de către dumneavoastră, de altfel, şi dânsul şi-a manifestat scepticismul, aş vrea să fiţi de acord cu o adaptare redacţională, şi anume, ca la lit. g¹) să adăugăm că: "validarea sau, după caz, numirea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii". Să adăugăm acolo: "validarea sau, după caz, numirea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii".

Dacă ar fi trecut amendamentul sau dacă va trece, atunci, într-un fel s-ar fi impus să rămână, în opinia unor colegi, ca numirea acestor membri ai Consiliului să se facă numai de către Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Comisia, vă rog? Domnul Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Rolul Camerelor, departajarea lor ar putea face obiectul unui simpozion, la a cărui rezultat, după două săptămâni nu ne-am putea aştepta că ar putea da o soluţie sigură. Ceea ce, însă, v-aş ruga să înţelegeţi este că, deşi noi ne-am propus să modificăm acele texte care pot fi votate, deci am avut o poziţie realistă, aceasta nu înseamnă că doar faptul că Senatul n-ar vota o altfel de departajare între atribuţiile celor două Camere ne-a determinat să adoptăm această soluţie.

Soluţia actualei departajări este o soluţie logică, este o soluţie care se regăseşte şi în alte Constituţii şi este o soluţie care, în principiu, a funcţionat după Constituţia din 1991. A separa rolul Camerelor şi a transforma, de pildă, Senatul într-o Cameră de reflecţie, într-o Cameră de avizare, ar însemna, practic, să modificăm, să revoluţionăm întreg sistemul de legiferare. Un asemenea sistem care se regăseşte, de pildă, în Austria, în Polonia, de multe ori face activitatea parlamentară dificilă şi transformă acel sistem într-un sistem conflictual, pentru că Senatul, având un asemenea rol, este tentat să şi-l supradimensioneze, să îl suprasolicite.

Dacă am găsi o asemenea soluţie, practic ar trebui să găsim un sfârşit al traseului. Dacă Senatul nu avizează un proiect funcţionează fie sistemul navetei continue, se întoarce la Cameră pentru a-l vota, dacă îl votează, din nou la Senat şi uite aşa, până când, de pildă, în Franţa trebuie să intervină la un moment dat Guvernul şi să oprească această navetă. Deci, este nefuncţional şi este într-un fel şi nefiresc. Ce să înţeleagă cetăţeanul român care trimite, pe de o parte, deputaţi în Parlament şi, pe de altă parte, senatori, senatorilor să le creeze un statut, oarecum, de decor, dar ei nu pot să participe la activitatea de legiferare.

Pe de altă parte, o activitate de legiferare care să se desfăşoare succesiv în cele două Camere, îi conferă acesteia un surplus de garanţii: de garanţii de calitate, de garanţii de echilibru, garanţii de cenzură. Dacă greşeşte prima Cameră, cealaltă are posibilitatea să repare acest lucru.

Faptul că în sistemul nostru una dintre Camere este Cameră decizională înlătură unul din factorii blocanţi care au existat în experienţa constituţională de până acum. Nu o să mai avem nevoie nici de medieri, nu o să mai avem nevoie nici de şedinţe comune, dar nu înlăturăm competenţa de legiferare a nici uneia dintre Camere.

Aşadar, sistemul nostru nu este unic, sistemul nostru are avantajul de a asigura o participare egală a celor două Camere la activitatea de legiferare şi un anumit echilibru între ele, o consultare între ele, o cooperare între ele. Şi, din acest motiv, comisia a ajuns cu majoritate de voturi la actualul sistem pe care, cu aceeaşi majoritate vă rugăm să îl votaţi - sistemul nostru.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Pentru o chestiune de redactare, domnul Bahrin.

Domnul Dorel Bahrin:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să fac următoarea propunere de tehnică legislativă, la articolul "..

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am rugămintea la membrii comisiei să fie atenţi la propunerea domnului Bahrin.

Domnul Dorel Bahrin:

La art. 62 alin. 2 lit. f) să fie despărţită în două, respectiv să rămână f), care era prevăzută şi în articol, în propunerea legislativă de modificare a Constituţiei, respectiv "aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării", şi să fie un f^', fosta lit. f) din Constituţia în vigoare, respectiv "examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării".

Motivaţie. În primul rând, din punct de vedere al tehnicii legislative, sunt două activităţi distincte: prima este obligativitatea preşedintelui de a proceda la prezentarea noii strategii la maxim 6 luni după intrarea în vigoare a mandatului său şi practic excede mandatul, că mai urmează încă 6 luni până vine noul preşedinte, iar cealaltă activitate, normal trebuie să o aprobăm anual şi de bază tot despre strategie, dar nu numai strategia cuprinde rapoartele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Deci, să fie două litere distincte. Şi în economia articolului, peste tot, activităţile nu sunt comasate, sunt articole distincte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Babiuc.

Domnul Victor Babiuc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-un fel repetăm experienţa din 1990 - 1991, când n-am avut tăria de a tranşa raportul dintre cele două Camere. În Parlamentele bicamerale normale, atunci când există diferenţe de puncte de vedere între o Cameră şi alta, cea care tranşează divergenţa este Camera Deputaţilor.

În 1990, însă, sau 1991, orgoliile senatorilor au fost mai mari decât înţelepciunea, iar Camera Deputaţilor a fost mai îngăduitoare decât trebuia.

În statele normale, vă aduc aminte, moţiunile de cenzură se fac numai în Camera Deputaţilor, nu în Senat, bugetul este aprobat de Camera Deputaţilor, nu de către Senat, iar dacă la un proiect de lege sunt divergenţe, între cele două soluţii ale Camerei Deputaţilor şi a Senatului, cea care decide este Camera Deputaţilor.

Iată că acum încercăm iarăşi o soluţie hibridă, să dăm, în anumite cazuri, prioritate Senatului, în alte cazuri prioritate Camerei Deputaţilor.

Mi se pare că iar vom continua să avem soluţii cu divergenţe, neclarităţi în legătură cu cine decide şi cine nu decide, soluţii care se abat de la normalitatea din parlamentele europene care funcţionează bine.

De aceea, mi se pare că ar trebui să fim puţin mai curajoşi, ca să nu spun altfel, în legătură cu soluţiile pe care le adoptăm.

Domnul ministru Stoica şi Partidul Naţional Liberal ne-a propus un text care tranşează această chestiune în favoarea Camerei Deputaţilor şi ar trebui să mergem pe această soluţie.

Vă amintesc, de altfel, că în 1990, când s-au făcut alegeri, s-a pornit de la o premisă normală, că senatorii reprezintă judeţele, şi doar deputaţii naţiunea. Iată că ne-am întors la o soluţie în care am pus semnul egalităţii şi nu găsim rezolvări convenabile pentru toate atributele pe care trebuie să le aibă, fie Camera Deputaţilor, fie Senatul.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Stoica.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 18 voturi pentru, 2 abţineri şi 218 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct. 21 în ansamblu, cu propunerea de redactare a domnului Bahrin.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 10 voturi împotrivă, o abţinere şi 221 pentru, pct. 21 a fost aprobat.

La pct. 22 dacă aveţi observaţii? Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Înainte de articolul consacrat imunităţii parlamentare, avem la art. 66 un amendament care cred că va trece foarte repede, fără probleme. El sună aşa: "Deputatul sau senatorul care părăseşte partidul pe listele căruia a fost ales, pierde de drept mandatul parlamentar".

Cred că este un amendament care va întruni susţinerea colegilor noştri, întrucât, pe de o parte, pune capăt migraţiei politice în România, pe de altă parte, va putea fi completat la nivelul legii organice şi cu o limitare a migraţiei politice cu privire la consilierii locali şi consilierii judeţeni şi, nu în ultimul rând, acest amendament se mai regăseşte sau o asemenea formulă se mai regăseşte şi în alte Constituţii.

Putem invoca, de exemplu, Constituţia Portugaliei, deci nimic nu-i nou sub soare. Şi alţii au introdus în Constituţie, acolo unde au apreciat că este nevoie. Mulţi au spus că nu este nevoie ca o asemenea precizare să fie de natură constituţională, dar vreau să vă spun că, de obicei, legiuitorul constituant pune în Constituţie acele lucruri care îl dor.

De exemplu, americanii au avut un amendament şi au introdus prin Constituţie prohibiţia băuturilor alcoolice sau elveţienii au în art. 22 bis o regulă cu privire la tăierea bovinelor.

Cu alte cuvinte, n-ar fi în afara Constituţiei să precizăm un asemenea principiu, o asemenea formulă la nivelul textului constituţional. Ea ar avea marele avantaj că ar reda cetăţeanului încrederea în votul pe care-l dă, am încheia faza aceasta când alegătorul ar fi minţit, ar fi indus în eroare de către reprezentantul pe care-l votează, întrucât acum acesta are posibilitatea, a doua zi după ce este votat, să treacă la un alt partid politic, fără nici un fel de altă problemă.

Se va invoca aici faptul că se menţionează în Constituţia României că mandatul imperativ este nul şi, în consecinţă, orice altă precizare suplimentară ar fi contrară textului constituţional. Vreau să vă spun că nu este adevărat, impunerea acestui text nu ar afecta caracterul reprezentativ al mandatului şi vă pot oferi dumneavoastră încă un exemplu concret: avem, prin Legea anticorupţie, precizarea că acel deputat sau acel senator care nu renunţă la situaţia de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege este considerat demisionat de drept. Iată o situaţie aproape similară, prin care este considerat demisionat de drept acel parlamentar, şi nimeni nu a spus că acel lucru contravine mandatului reprezentativ dat de către corpul electoral. Totul ţine de voinţa politică concretă. Dacă voinţă politică va exista, pentru ca un asemenea amendament să fie admis, atunci textul constituţional poate fi amenajat în aşa fel încât să nu existe nici o contradicţie constituţională între mandatul imperativ şi mandatul reprezentativ, se poate rediscuta acest lucru, important este să existe această voinţă politică de a curma migraţia politică în România şi de a asana moral viaţa publică.

Vreau să fac o nuanţă la acest amendament, am spus, deputatul sau senatorul care părăseşte partidul, nu care este demis de către partid. Ca să se înţeleagă faptul că această ipoteză vizează situaţia în care deputatul, de bunăvoie, nesilit de nimeni, pleacă de la partidul pe listele căruia a fost ales. Deci, este decizia lui de a părăsi partidul şi de a înşela votul dat de către corpul electoral.

Pentru că s-au folosit foarte multe argumente, spunând: "Dacă partidul te dă afară, trebuie să pierzi mandatul?" Nu, în această situaţie, nu pierzi mandatul, ci numai în situaţia în care eşti adeptul unui traseism politic, aşa cum s-a făcut în România ultimilor 12 ani. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Mitu şi se pregăteşte pe urmă domnul Stoica. Domnule Stoica, lăsaţi-l pe domnul Mitu întâi, vă rog.

Domnul Octavian Mitu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Eu o să încerc să completez de unde a încheiat domnul Boc, pentru că domnul deputat Boc abia acum şi-a dat seama că e posibil să fii dat şi afară dintr-un partid. Şi nu înţeleg cum ar putea să rezulte din prevederile Constituţiei, în condiţiile în care se adoptă amendamentul respectiv, cum se poate face distincţia între când părăseşti partidul şi când eşti dat afară şi părăseşti partidul şi când vrei să-l părăseşti.

De aceea, sigur că eu unul nu sunt de acord cu introducerea unui asemenea amendament, pentru că, odată introdus, nu mai poate fi respectat pct. 1 al art. 66, care spune: "În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului".

Şi ţin să-l contrazic pe domnul Boc, pentru că vreau să vă spun, printre altele, cum un prieten de al meu, regizor, mă tachinează, numindu-mă "alesul lui", şi eu îi spun de foarte multe ori că nu sunt "alesul lui", că sunt "reprezentantul" lui. Glumind, spunând că în România sunt doar 5 alegători sau, eventual, 7 sau 8, aceştia fiind şefii partidelor. Dar, prin virtutea prevederilor constituţionale, sigur că noi ajungem să fim reprezentanţi ai poporului. Cum putem, în felul acesta, să mai rămânem "reprezentanţi ai poporului", când putem să ajungem dependenţi de emoţiile unui preşedinte de partid, care, uneori, îşi permite chiar să schimbe un preşedinte de filială, ştiu eu, de unde, din ţară, pentru că nu s-a înţeles cu nu ştiu ce alt susţinut al dânsului? Sau chiar când vorbim de o convenţie naţională.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc.

Domnul Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

De obicei, pledez pentru a apropia realităţile de principii. În această situaţie, a migraţiei parlamentare, trebuie să recunosc că realitatea a învins principiul. Principiul care afirmă că mandatul nu este imperativ este într-adevăr, în dreptul constituţional, un principiu fundamental. Şi, mai devreme, antevorbitorul meu pleca tocmai de la acest principiu pentru a demonstra că amendamentul nu se susţine şi că ar trebui respins.

Dar, ori de câte ori realitatea bate principiul, cred că ar trebui să ne gândim la o reformulare a principiului, pentru că, deocamdată, realitatea nu dă semne că ar vrea să se ridice la înălţimea principiului. În 13 ani de viaţă parlamentară, în România, ar fi trebuit ca valorile morale să-i îndemne pe toţi parlamentarii să nu facă asemenea gesturi, care, din diferite motive, mai mult sau mai puţin inspirate, nu arată decât instabilitatea şi, de multe ori, trebuie să o spun, cu toată tristeţea, oportunismul unor oameni.

Iată de ce, din această perspectivă, dacă dorim să curmăm migraţia parlamentară, ţinând seama că este vorba de un sistem electoral, deocamdată, bazat pe liste, singura cale este aceea de a se admite amendamentul făcut de Partidul Democrat. Şi atunci, un principiu constituţional actual va fi înlocuit cu un alt principiu constituţional.

În fond, nimic nu este bătut în cuie. Şi dacă realitatea românească cere o modificare de principiu, acest amendament o face şi, ca urmare, este binevenit. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Meşca. Vă rog.

Domnul Sever Meşca:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am cea mai mare stimă pentru colegii mei, domnul deputat Boc şi domnul deputat Stoica, stima mea este reală, sunt nişte specialişti de înaltă clasă, sunt nişte oameni inteligenţi şi motivaţi de cele mai onorabile intenţii. Însă nu pot să fiu de acord cu susţinerile domniilor lor, din câteva motive.

În primul rând, este oarecum depreciativ numită mişcarea care se produce în rândurile unor grupuri parlamentare în timpul unei legislaturi. O legislatură este o perioadă de timp destul de lungă, iar această mişcare este o mişcare normală, pentru că, dacă am considera-o altfel, ar însemna să considerăm că situaţia dintr-un anume moment al clasei politice este situaţia perfectă, o situaţie care nu mai poate fi schimbată; că partidele respective, în felul în care se află într-un anume moment, sunt partidele perfecte. Or, noi ştim că lucrurile nu stau tocmai aşa, iar libertatea aceasta de mişcare, liberul arbitru al parlamentarilor, este o situaţie care nu trebuie în nici un fel înfrânată, pentru că nu putem să legăm parlamentarii "de glie", nu putem să-i legăm de anumite partide.

Eu vreau să spun că toate partidele politice prezente în Parlament, acum, au în rândurile lor, în aceste momente, oameni care sunt demni de toată stima, sunt profesionişti de înaltă clasă, sunt oameni principiali, sunt oameni care au un aport deosebit la ceea ce facem noi, aici, zi de zi. De aceea, este nedrept să condamnăm în corpore toată această categorie a parlamentarilor, care, aşa cum mai spuneam şi altă dată, au considerat, fie că ei sunt prea buni pentru partidele din care făceau parte şi pe listele cărora au fost admişi, fie că partidele respective sunt prea bune pentru ei şi au ales să le părăsească. Unii au părăsit partidele respective dându-şi demisia, alţii au fost daţi afară din respectivele partide.

Eu sunt un parlamentar independent, nu vreau să fac o pledoarie pro domo, am plecat dintr-un partid pe listele căruia am intrat în Parlament prin demisie. Şi nu accept în nici un fel şi mi-ar părea foarte rău dacă plenul Camerei ar accepta această idee, că orice plecare, din motive de conştiinţă sau din alte motive, înseamnă "traseism politic" şi că trebuie condamnată de plenul Camerei. Cred că ar fi o limitare a libertăţii şi de gândire şi de acţiune şi a moralei şi moralităţii parlamentarilor şi, de aceea, vă rog, doamnelor şi domnilor colegi, să respingeţi un astfel de amendament. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

Pe marginea amendamentului propus de Partidul Democrat, trebuie să mărturisesc că, în trecut, am împărtăşit şi eu această idee şi m-am declarat în favoarea ei la dezbaterea Legii electorale din 1992. Mi-am dat însă ulterior seama că adoptarea unei asemenea prevederi n-ar face altceva decât să încurajeze ipocrizia: parlamentarul avizat asupra consecinţelor care ar decurge din schimbarea apartenenţei politice ar renunţa s-o mai declare public, dar ar acţiona în conformitate cu noile lui opţiuni şi simpatii. Altfel spus, şi-ar păstra părul, schimbându-şi numai năravul.

Un motiv suplimentar de a mă opune amendamentului propus de PD decurge din calitatea mea de preşedinte-fondator al Partidului Liber - Schimbist. În ziua de 24 septembrie 1991, printr-o hotărâre a Consiliului Director P.L.S., toţi parlamentarii care-şi schimbaseră apartenenţa politică au fost declaraţi membri de onoare ai Partidului Liber - Schimbist. Ulterior, Decizia nr. 44/8 iulie 1993 a Curţii Constituţionale a stabilit că "deputatul are facultatea de a adera la un grup parlamentar sau altul în funcţie de opţiunile sale, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independent faţă de toate grupurile parlamentare". Printr-o nouă decizie a sa, nr. 45/17 mai 1994, Curtea Constituţională a calificat prevederile din Regulamentul Camerei privind părăsirea unui grup parlamentar şi interdicţia trecerii în altul ca o îngrădire a mandatului reprezentativ, aşadar ca o încălcare a art. 66 din Constituţie. În consecinţă, amintitele prevederi au fost eliminate din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Mişcarea liber-schimbistă din Parlamentul României era legitimată integral şi definitiv. Legislativul ales la 26 noiembrie 2000 a cuprins ab initio zeci de liber - schimbişti cu veche atestare, iar numărul nu a încetat să crească. Amendamentul propus de PD ar avea nevoie, pentru a fi adoptat, de auto-dezavuarea multor parlamentari, printre care am cinstea să mă număr şi eu. Vorba lungă, sărăcia omului! Faptul nu se va întâmpla niciodată! (Domnul Sever Meşca aplaudă.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Bahrin.

Domnul Dorel Bahrin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu tot respectul şi salutul meu vizavi de pledoaria domnului deputat Stoica, îmi permit să vin cu contraargumente pe acelaşi raţionament, în sensul că "practica bate teoria" şi vreau să susţin ideea că, cel puţin acest subiect, pentru încă o bună perioadă de timp, trebuie să rămână de domeniul doctrinei.

Şi spuneam că practica bate teoria şi o să vă dau cel puţin două exemple din practică:

1. Ce se întâmplă cu un deputat care a intrat pe o listă în Parlament pentru o alianţă politică, devine independent şi rămâne în alianţa politică respectivă? Şi-a schimbat idealul de bază pentru care l-a votat alegătorul?

2. Ce se întâmplă cu un deputat dacă partidul său, la un moment dat, îşi schimbă fundamental doctrina, aproape de a ajunge la extremism, dar rămâne în limitele legalităţii? Acel deputat trebuie să se supună orbeşte unei decizii sau unei hotărâri sau unei situaţii de arbitru?

Deci, părerea mea că pentru această perioadă, încă de tranziţie la maturizarea partidelor politice în România, este necesar să rămână această libertate de opţiune a deputatului. Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Amendamentul pe care Partidul Democrat îl susţine trezeşte un interes incontestabil şi din partea celor care îl văd ca un element necesar pentru stabilizarea vieţii politice româneşti, dar şi de către cei care cred că, în felul acesta, pot fi participanţi direcţi la modificarea voinţei electoratului în mod artificial.

Migraţia parlamentară nu este un fenomen ce a apărut numai din anul 2000 încoace, el este întâlnit din 1992 încoace, dar în România a cunoscut cote nemaiîntâlnite în alte ţări din Europa Centrală şi de Est. De asemenea, cotele pe care le-a întâlnit migraţia parlamentară din 2000 încoace sunt nemaiîntâlnite în România.

Spuneam mai înainte că fenomenul nu l-a inventat legislatura în 2000-2004, el a fost prezent şi în anii trecuţi, evident, însă, la cote mult mai mici. În actuala legislatură, 48 de parlamentari, ceea ce reprezintă aproape 13%, şi-au schimbat opţiunea politică, plecând prin demisie din partidul pe listele căruia au ajuns în Parlamentul României. În felul acesta, în mod cu totul şi cu totul artificial, voinţa electoratului, pe care ei o reprezentau, s-a modificat, ceea ce mi se pare absolut de nepermis.

Dacă în sesiunea 1996-2000, 47 de parlamentari au plecat prin demisie din formaţiunile politice, doar 3% dintre aceştia s-au îndreptat spre partidul de guvernământ. În perioada 2000-2003, 48 de parlamentari au plecat din partidele politice pe listele cărora au ajuns în Parlament şi, dintre aceştia, 11% se regăsesc astăzi, într-un fel sau altul, în coloratura politică a partidului de guvernământ.

Noi credem că viaţa politică românească are nevoie de multă stabilitate şi că, dacă morala nu poate fi impusă printr-o conştiinţă liber consimţită, printr-o morală politică, atunci se impune ca legiuitorul să intervină şi să-şi aducă aportul. De aceea, noi credem că un asemenea amendament, un asemenea principiu inserat în Constituţie este binevenit. Aceasta, nu pentru a stăvili pentru moment migraţia politică şi migraţia parlamentară, în general, ci pentru a stabili în viitor ca acest fenomen să nu mai existe.

Sigur, este de neacceptat, din punctul meu de vedere, ca persoane care sunt într-o asemenea situaţie să vină aici şi să caute argumente care să pledeze împotriva unui asemenea principiu. Acest lucru este lipsit de morală! Dar, dacă, în politică nu există morală, atunci, nici politica nu poate fi de bună calitate!

Iată de ce noi, parlamentarii Partidului Democrat, susţinem şi credem că un asemenea principiu nu contravine normelor constituţionale şi că el ar avea darul indubitabil de a stabiliza viaţa politică românească cel puţin la nivel parlamentar. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Baciu şi, apoi, domnul Boiangiu.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem 23 %, Parlamentul, în percepţia electoratului. Suntem printre cele mai, să spunem aşa, "dispreţuite" instituţii din România, iar Parlamentul nu este o instituţie oarecare.

Această percepţie joasă de care ne bucurăm în percepţia majorităţii oamenilor din România are la bază, după cum ştiţi, mai multe motive. Lăsând la o parte corupţia (şi acolo, nu ştiu de ce, dar, mă rog, se pot aduce argumente, tot parlamentarii apar în frunte, de data aceasta), între alte motive, este şi "turismul" politic.

Turismul politic, care este condamnat nu de azi, de ieri, ci de opinia publică românească mai demult, nemaivorbind de mass-media româneşti, care condamnă, în unanimitate aş zice, turismul politic.

Eu cred că este timpul să facem un pic de curăţenie în acest domeniu şi dacă este adevărat proverbul (şi orice proverb este adevărat), că: "Peştele de la cap se împute!", să începem curăţenia cu propria noastră ogradă, adică, cu Parlamentul. Nu putem să utilizăm un instrument mai eficient, decât aprobând amendamentul nostru - acesta, pe care îl repet, să-l înţeleagă încă o dată toată lumea: "Parlamentarul care părăseşte un partid, să părăsească şi fotoliul de parlamentar!"

Am spus de mai multe ori, stimaţi colegi, cred că şi aici, dar şi cu alte ocazii, că eu rămân la un anumit nivel de naivitate. Am fost acuzat de naivitate şi îmi asum această acuzaţie. Această naivitate constă în următorul lucru: se zice că pentru viaţa politică morala este o rudă săracă, că în viaţa politică, nu că nu are ce căuta, dar nu ar exista morală - nici morala comună, nemaivorbind de principiile legii morale universale. Naivitatea mea constă în convingerea, pe care mi-o păstrez, oricât m-ar acuza unii şi alţii, oricât ar râde de mine, că şi în viaţa politică este nevoie de un minim de principii morale, de un minim de norme morale, pe care trebuie să le respectăm, atât în relaţiile între indivizi, ca oameni politici, cât şi în relaţiile între partide.

Dar, pentru acest lucru, trebuie să începem, repet, cu vârful, adică cu Parlamentul. Aşa încât vă rog şi insist nu în numele meu personal, evident, în numele Partidului Democrat şi în numele unei părţi semnificative, aş putea spune majoritare, din populaţia acestei ţări, să votăm acest amendament.

Sigur că am auzit şi contraargumente. Am auzit contraargumente din partea unor colegi de ai noştri care se află în sală, alţii au plecat, şi aceste contraargumente, care eu cred că sunt făcute mai mult aşa, de formă, ca să nu strice disciplina de partid, îmi aduc aminte de o zicere, un proverb, sau, dacă doriţi aşa, un panseu al Marchizului (vedeţi că nu zic al "baronului", baroni sunt...) Lambert, care spunea aşa: "Nu tot ce gândeşti trebuie să spui, dar tot ce spui trebuie să gândeşti!"

Şi alte intervenţii pe diferite teme, nu vreau să mai iau cuvântul, auzite în acest hemiciclu zilele acestea, îmi readuc în minte şi un panseu de al meu, dacă îl suportaţi, şi anume, că: "Există unii oameni care nu-şi merită ideile care le trec prin cap!"

Vă mulţumesc şi aştept votul dumneavoastră.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dorneanu.

(Domnul deputat Emil Boc solicită să ia cuvântul înainte.)

Eu conduc şedinţa, totuşi... Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Au fost formulate câteva lucruri şi eu apreciez generozitatea timpului dumneavoastră, două lucruri, domnule preşedinte.

Contraargumentele formulate aici, şi anume, cele legate de faptul că există o decizie a Curţii Constituţionale. Da, există o decizie a Curţii Constituţionale pe actualul cadru constituţional, noi revizuim Constituţia, domnule Cazimir, de aceea ne propunem să limităm migraţia parlamentară. Pe actualul cadru constituţional este imposibilă, de aceea o propunem, pentru că, până acum, nu era posibilă, pe actualul cadru constituţional. Prin limitarea propusă, noi doream să modificăm implicit cadrul constituţional şi, atunci, era în regulă.

Şi, doi, sper să se înţeleagă încă o dată foarte bine, noi nu propunem ca acel deputat care este demis de un partid politic să piardă mandatul parlamentar, noi am propus şi propunem ca acel parlamentar care, de bunăvoie, părăseşte lista partidului pe care a fost ales, să piardă de drept mandatul parlamentar.

Deci, cu aceste două elemente, sperăm că argumentele formulate de colegii mei au fost convingătoare şi aşteptăm un vot pozitiv de la dumneavoastră. Vă mulţumim.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Nu vreau ca, prin poziţia mea, să se înţeleagă că aş fi cumva partizanul navetismului, al celor care îşi părăsesc partidele. Vreau, însă, să analizăm şi să vedem dacă un gest individual al unui nemulţumit ne poate justifica nouă încălcarea unor principii constituţionale.

Domnul Boc a invocat aici exemplul Portugaliei, eu aş mai da un exemplu: în India se mai întâmplă asemenea lucruri, într-adevăr, este o ţară cu o mare migraţie, când parlamentarii sunt penalizaţi astfel. În celelalte democraţii din Europa nu există asemenea texte. Şi o să le dau colegilor mei chiar astăzi o recentă carte, scrisă de marele constituţionalist Giovanni Sartori, care, în stilul lui nonconformist, califica asemenea texte, propuse de dumnealor, ca fiind nonnecesare şi, în orice caz, excesive.

Nu cred că prin această soluţie s-ar naşte o mai mare calificare a clasei politice. Nu cred că o asemenea soluţie ar duce la o mai mare stabilitate politică. În schimb, sunt convins că o asemenea soluţie ar încălca nişte principii constituţionale: ar încălca libertatea de opinie, libertatea de expresie, ar încălca relaţiile normale, constituţionale care se nasc între aleşi şi electoratul lor.

Eu cred că în altă parte trebuie găsită soluţia, în disciplina de partid, în modul de selectare a oamenilor. Şi, în orice caz, repet, aceasta nu este o soluţie, pentru că dacă noi am aproba textul propus de către colegii noştri, am crea un precedent foarte periculos. Deci, pe cel care îşi dă demisia dintr-un partid îl excludem de drept, ar urma ca acei care sunt excluşi din partid din motive politice, la rândul lor, să fie şi ei excluşi din Parlament. Şi alte şi alte soluţii, practic, s-ar ajunge la încălcarea în întregime a normelor care dirijează dreptul constituţional.

Toate aceste motive, ca şi practica, repet, majoritară a ţărilor europene ne determină să credem că aceasta este soluţia împotriva navetismului politic. Vă rugăm, deci, să votaţi împotriva textului propus de către Partidul Democrat.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun la vot amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 26 de voturi pentru şi 208 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră art. 22, în ansamblu.

Cine este pentru? Imediat, domnule Garda. Vă mulţumesc.

Împotrivă? 3 abţineri.

Domnule Garda, vă rog.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cer ca propunerea comisiei să fie completată cu următorul text:...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

La ce anume? La ce articol cereţi, exact, ca să ştiu?

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

La art. 23, am un amendament, la pct. 80.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aşa. Bun, vă rog.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

"Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere pentru activitatea lor parlamentară."

Stimaţi colegi,

Conform Constituţiei, există un control parlamentar. Dacă deputaţii şi senatorii vor să uzeze de acest drept, este nevoie de introducerea acestui text, pentru a fi feriţi de unele acte duşmănoase din partea acelor persoane care au fost atinse în activităţile lor ilegale.

În legislatura trecută eram membru în Comisia specială care s-a ocupat cu situaţia economiei forestiere din România. Pentru anchetele efectuate în cadrul atribuţiunilor mele parlamentare, prin care am descoperit hoţia şi ilegalităţile, de 11 ori am fost purtat în instanţă! Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun la vot amendamentul domnului Garda.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 22 voturi pentru, 4 abţineri şi 210 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră art. 22, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 6 abţineri, pct. 22 a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră pct. 23, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 13 abţineri şi 222 de voturi pentru, pct. 23 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră pct.24.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.25. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Este vorba de abrogarea unui articol. Vă abţineţi aici?

2 abţineri.

Vă mulţumesc.

Pct.26. Domnul Stoica. Aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sunt mai multe amendamente admise de Comisie şi nu vreau să insist în susţinerea lor pentru că este limpede că sunt necesare. Vreau doar să precizez că, urmare a admiterii acestor amendamente, şi la art.73¹ trebuie făcută o modificare, în sensul că amendamentul pe care l-am admis la lit.e)¹ al art.72 se referă la o lege care trebuie să intre în competenţa Senatului, iar cel de la lit.i)¹ în competenţa Camerei Deputaţilor. Ca urmare, la art.73¹ ar trebui să intre şi regimul stării de război în competenţa Senatului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Stoica.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 3 abţineri, pct.16 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră pct.26 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.27.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun discuţiei dumneavoastră pct.28.

Are cuvântul domnului Arpad Marton.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

A existat un set de amendamente retrimise pentru discuţie în comisie, respectiv reprezentanţilor grupurilor parlamentare, şi aici am avut o propunere de compromis pentru art.73, conform căreia, în alin.2, Camera sesizată în prima lectură se pronunţă în termen de 45 de zile, iar pentru coduri şi alte legi de o complexitate deosebită termenul este de 60 de zile, propunere cu care această comisie a fost de acord, şi propun să aprobaţi şi dumneavoastră aceste termene de 45, respectiv 60 de zile, care într-adevăr se pot realiza conform uzanţei parlamentare.

Eu am propus doar modificarea de la 30 la 45 de zile, fiind vorba de numărul de zile în care, dacă prima Cameră nu realizează un raport, se consideră adoptat proiectul de lege în forma nemodificată.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Comisia? Este de acord.

Supun votului dumneavoastră pct.17, pag.5, amendament admis.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.28 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.29.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.30.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Trecem la pct.39, art.114.

Domnul Varga Attila. Vă rog.

Domnul Varga Attila:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorată Cameră,

Amendamentul nostru se află la poz.122 de la amendamente respinse şi se referă la alin.1 şi la alin.3 ale art.114. Noi am propus o îmbunătăţire a textului actual al Constituţiei.

La alin.1 propunem următoarea formulă: "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului la finalul fiecărei sesiuni a Puterii Legislative pentru a emite ordonanţe în perioada vacanţei parlamentare, în domenii care nu face obiectul legii organice." Acest text precizează şi, mai degrabă, consacră cutuma actuală, în sensul că Parlamentul a abilitat Guvernul de a emite ordonanţe simple doar în perioada vacanţei parlamentare. Însă, textul actual al Constituţiei prevede posibilitatea, şi cel puţin a rămas teoretică această posibilitate, ca şi în cazul în care funcţionează Parlamentul, să abiliteze Guvernul ca în acea perioadă, când în mod normal funcţionează Parlamentul, să adopte ordonanţe simple.

Deci, textul nostru precizează şi consacră cutuma care s-a obişnuit în Parlament - ca în perioada vacanţei parlamentare Guvernul să fie abilitat de a emite ordonanţe simple.

La alin.3, în completarea alin.1, propunem următorul text: "Ordonanţele se supun aprobării Parlamentului potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nu se supun aprobării Parlamentului ordonanţele care înăuntrul termenului de abilitare şi-au îndeplinit efectul pentru care au fost emise."

Conform textului actual din Constituţie, formularea este că dacă legea prevede, numai atunci se supun aprobării Parlamentului ordonanţele simple, fiind deci o condiţie. Noi am considerat oportun ca fiecare ordonanţă să treacă prin filtrul Parlamentului. Evident, în cazul în care ordonanţele emise de Guvern îşi consumă efectul în termenul de abilitare, atunci nu mai este necesar acest lucru. Dar, ca o regulă, propunem să fie aceea ca ordonanţele să treacă în mod obligatoriu prin Parlament - să fie dezbătute în Parlament, nu numai în cazul în care legea o cere. Deci, propunerea noastră are sensul de a îmbunătăţi textul actual.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Marton Arpad. Vă rog.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am venit la microfon pentru o altă problemă. Veţi vedea că şi în raportul amendamentelor respinse apare ca element distinct, pentru că cele două amendamente despre care vă voi vorbi se referă la alin.4 al art.114, pct.39.

Grupul nostru parlamentar a propus eliminarea instituţiei ordonanţelor de urgenţă. Noi credem în continuare că aceasta ar fi cea mai bună soluţie.

Mai există şi un amendament de reformulare a textului, propus de mine, conform căruia, dacă o astfel de ordonanţă de urgenţă nu este aprobată într-un termen de 90 de zile, ea trebuie să fie suspendată până când Parlamentul îşi va spune punctul de vedere.

Renunţăm la cele două amendamente, aducându-vă aminte că trebuie să facem o corelare între ceea ce am vorbit mai înainte şi acest articol, art.114 alin.4, pentru că şi înainte cele două termene erau corelate.

Deci, vă propunem ca, în loc de "cel mult 30 de zile", să fie "cel mult 45 de zile".

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Toro Tibor.

Domnul Toro Tiberiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Amendamentul meu se referă tot la art.114 alin.4 din textul Constituţiei, care se găseşte la poz.127, pag.33, la "amendamente respinse", şi se referă la instituţia ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.

Cred că practica celor două guverne - Coaliţia dintre 1996 şi 2000, respectiv Guvernul condus de Partidul Social Democrat din 2000 până acum - a demonstrat practic că este un argument pentru acceptarea acestui amendament, deoarece ambele guverne au abuzat de această instituţie a ordonanţelor de urgenţă.

Astfel, trebuie limitată în mod drastic această instituţie, nu cum este limitată în textul propus de către Comisia de modificare a Constituţiei, un text care chiar înrăutăţeşte situaţia.

Deci, prin amendamentul nostru propunem doar în cazuri absolut excepţionale uzarea de acest instrument, şi anume în modul următor: "În caz de război, catastrofă, calamităţi naturale ori situaţii care justifică declararea stării de urgenţă sau a stării de asediu, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu." Acest amendament coincide aproape textual cu cel depus de către colegii noştri de la Partidul Democrat, şi vă rog să susţineţi acest amendament.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Amendamentul Partidului Democrat vizează art.114 alin.4 din Constituţie, consacrat ordonanţelor de urgenţă.

Credem că amendamentul Partidului Democrat, care vizează restrângerea posibilităţii Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă doar la situaţiile în care avem de-a face cu stare de necesitate, cu stare de asediu, cu stare de război sau cu calamităţi naturale, aşa cum au formulat textul şi colegii de la UDMR, se impune. De ce? procesul legislativ permite atât Guvernului, cât şi Parlamentului, să parcurgă unele proiecte de lege sau unele propuneri legislative în proceduri diferite ca ritm şi intensitate.

În primul rând, avem la dispoziţie, şi Parlamentul are la îndemână, procedura legislativă obişnuită, când proiectul de lege trece prin ambele Camere în procedură normală, lucru care, de obicei, durează între două şi patru luni de zile, la nivel statistic.

În al doilea rând, Parlamentul are la îndemână, la cererea Guvernului sau a parlamentarilor, să promoveze un proiect de lege în procedură de urgenţă, când ştim bine că termenele sunt mult mai scurte, şi, atunci, într-o lună, maximum două, un proiect de lege poate parcurge ambele Camere ale Parlamentului.

În al treilea rând, Constituţia i-a dat Guvernului, în cazul în care are nevoie de o lege foarte importantă pentru programul de guvernare, fără de care nu s-ar putea duce mai departe guvernarea ţării, o procedură excepţională - procedura angajării răspunderii asupra unui proiect de lege, program sau declaraţie de politică generală. Ce înseamnă acest lucru: că în trei zile proiectul de lege poate ajunge în Monitorul Oficial, dacă nu se depune o moţiune de cenzură.

Deci, iată, Guvernul are la îndemână posibilitatea ca, prin cele trei soluţii alternative, să îşi promoveze programul legislativ.

Intenţia Adunării Constituante din 1991 a fost să se legifereze în aceste cadre.

Instituţia ordonanţelor de urgenţă, inspirată din alte sisteme constituţionale, printre care îl amintesc pe cel spaniol, viza cu adevărat situaţii excepţionale, atunci când o calamitate, o stare de asediu, o stare de război nu mai permit discutarea în Parlament a unui proiect de lege foarte important şi, atunci, este nevoie de o asemenea reglementare urgentă.

Poate singura ordonanţă de urgenţă din România care s-a justificat a fost acea ordonanţă care a vizat instituirea stării de asediu şi a stării de urgenţă din 1999, atunci când minerii veneau spre Bucureşti, iar noi nu aveam Legea stării de asediu şi a stării de urgenţă. Da, atunci s-a impus o ordonanţă de urgenţă. Poate a fost singura situaţie. Dar, în rest, a transforma excepţia în regulă reprezintă un atentat la Constituţie.

După 1996, practica aceasta a devenit curentă - a legiferării prin ordonanţe de urgenţă. După 2000, ea s-a consacrat şi, practic, Parlamentul s-a transformat într-un ghişeu de înregistrat ordonanţe simple şi ordonanţe de urgenţă, fiind emise în aceştia ani - 2001-2002 şi 2003, până în luna iunie, peste 460 de ordonanţe de urgenţă.

Dacă dorim să tăiem cancerul din rădăcină trebuie să limităm drastic ordonanţele de urgenţă.

Comisia constituţională vă propune o soluţie intermediară prin care introducem nişte constrângeri, limităm în anumite domenii ordonanţele de urgenţă, dar, practic, ele tot vor fi posibile.

Noi credem că o soluţie radicală se impune, şi anume nu mergem chiar pe varianta ultraradicală, ca ele să dispară din Constituţie, ceea ce ar fi o soluţie, ci mergem pe varianta ca aceste ordonanţe să mai poată fi emise în situaţii cu adevărat excepţionale, şi le repet - stare de asediu, stare de urgenţă, stare de război şi cataclisme naturale.

Sperăm că acest amendament va fi acceptat şi, cu acea ocazie, vom reintroduce stabilitatea legislativă în România, asigurând un cadru coerent atât pentru investitorii străini şi interni, cât şi pentru cetăţeni în ansamblu.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal susţine amendamentul formulat de Partidul Democrat. De altfel, acest amendament ar trebui să fie susţinut cel puţin şi de Partidul Social Democrat, prin grupul său parlamentar din Cameră, întrucât în programul de guvernare al Partidului Social Democrat figurează, între altele, şi ideea restabilirii autorităţii Parlamentului. Or, dacă reprezentanţii Partidului Democrat din această sală respectă propriul program de guvernare, restabilirea autorităţii Parlamentului nu este posibilă decât dacă limităm drastic, prin Constituţie, posibilitatea emiterii ordonanţelor de urgenţă.

Dacă această limitare nu este făcută prin prevederile Constituţiei, ulterior în practica Executivului se va abuza de această posibilitate, şi când spun asta nu vreau să acuz numai actualul Guvern, ci acuz toate guvernele care, de la intrarea în vigoare a acestei Constituţii şi până în prezent, au abuzat de practica ordonanţelor de urgenţă.

Dacă dorim într-adevăr ca această practică să fie înlăturată, singura cale nu este să sperăm doar în înţelepciunea Executivului, ci singura cale este ca prin Constituţie să limităm drastic această posibilitate. Pentru că, sub presiunea evenimentelor, pentru Executiv este mai comod să recurgă la ordonanţa de urgenţă decât să supună dezbaterii Parlamentului uneori reglementări complicate.

Aşadar, paza bună trece primejdia rea. Este mai bine ca, prin Constituţie, să avem un instrument, o pavăză, o barieră împotriva abuzului Executivului. Iată de ce vă rog să votaţi în favoarea acestui amendament.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Cine mai doreşte să ia cuvântul?

Domnul profesor Muraru.

Domnul Ioan Muraru:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eu voi răspunde plecând de la tehnicile constituţionale de legiferare, pentru că Avocatul Poporului nu face politică şi, ca atare, nu pot să spun ce au făcut guvernele.

La pct.122 se propune ca Legea specială de abilitare a Guvernului să fie adoptată la finalul fiecărei sesiuni, mergându-se pe ideea că se consacră o practică parlamentară.

Permiteţi-mi să observ că această practică parlamentară nu acoperă în totalitate delegarea legislativă. Oricând Parlamentul poate delega Guvernul să emită ordonanţe. Pot fi momente în timpul sesiunii parlamentare când Parlamentul este foarte aglomerat şi consideră că anumite lucruri de mai mică importanţă eventual trebuie acordate Guvernului. Iată de ce această primă propunere este, aş spune, mai mult sentimentală, faţă de cutuma constituţională de la noi, dar nu este şi pragmatică, nu este în general folosită în practica parlamentară.

Se face şi o a doua propunere, tot la acest punct, şi anume: "Nu se supun aprobării Parlamentului ordonanţele care înăuntrul termenului de abilitare şi-au îndeplinit efectul pentru care au fost emise."

Daţi-mi voie să observ, tot din punct de vedere al tehnicilor de guvernare, că ar conveni Guvernului un asemenea lucru, pentru că poate da o ordonanţă care în trei săptămâni şi-a îndeplinit efectul, o ordonanţă care poate fi criticată, şi Parlamentul nu mai are controlul.

Trebuie să vă supun atenţiei faptul că şi aici suntem în zona unei tehnici de legiferare.

Mai întâi, trebuie să observăm că aprobarea despre care vorbeşte textul nostru constituţional are un dublu rol. Pe de o parte, Parlamentul exercită un control asupra modului în care Guvernul şi-a îndeplinit delegaţia, deci mandatul dat, iar, pe de altă parte, prin această aprobare, Parlamentul descarcă Guvernul de răspunderea pe care a avut-o, pentru că ordonanţa continuă după aceea să producă efecte ca lege.

Mai mult decât atât, dacă veţi accepta această parte din amendament, venim în conflict cu pct.5¹ propus de comisie, care pct.5¹ este un mare pas înainte, comisia spunând acolo: "În cazul în care Parlamentul respinge o ordonanţă, trebuie să arate şi ce se întâmplă cu efectele juridice produse". Mai exact, fără a intra în detalii, să spunem că, dacă printr-o ordonanţă s-au produs pagube cetăţenilor, şi Parlamentul nu o aprobă, Parlamentul are obligaţia să spună cum se repară aceste pagube. Dacă introducem acest text, Parlamentul nu va mai discuta o asemenea ordonanţă, iar pagubele produse cetăţenilor nu mai pot fi reparate.

Iată de ce, sub acest aspect, cred că este bine să păstrăm textele comisiei şi textele actuale.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Varga Attila, şi apoi domnul profesor Constantinescu.

Domnul Varga Attila:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Trebuie să mă aplec în faţa argumentării domnului profesor Ioan Muraru, în special în privinţa alin.3. Într-adevăr, am greşit atunci când am formulat teza a doua, şi anume că: "nu se supun aprobării Parlamentului ordonanţele care înăuntrul termenului de abilitare şi-au îndeplinit efectul pentru care au fost emise". Deci, mă aplec asupra acestor argumentări.

Însă, în privinţa alin.1, consider că nu ar fi fost din partea noastră doar un argument sentimental consacrarea unei cutume care s-a obişnuit în cadrul Parlamentului. Eu cred că dacă se doreşte într-adevăr întărirea autorităţii Parlamentului, atunci este necesar ca această abilitare să se emită doar pe perioada vacanţei parlamentare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul profesor Constantinescu.

Domnul Mihai Constantinescu:

Doamnelor şi domnilor,

Eu vroiam un singur lucru: să risipesc, dacă sunt în stare, această gravă confuzie pe care a făcut-o, spre uimirea mea, chiar domnul Boc. Pentru că, în avizul său, Comisia de la Veneţia ne-a zis: nu mai confundaţi starea excepţională cu ordonanţa de urgenţă; nu are nici o legătură. Starea excepţională, adică starea de urgenţă, starea de necesitate au o lege a lor; aţi votat că regimul stării de asediu şi stării de necesitate se aprobă prin lege organică, şi este cu totul altceva. Nu are nici o legătură cu ordonanţa de urgenţă.

Ordonanţa de urgenţă este cunoscută şi în Italia şi sub un alt nume în Germania, este cunoscută în absolut toate legislaţiile, în diferite forme, puteţi să îi spuneţi cum vreţi, şi nu are absolut nici o legătură cu starea de urgenţă şi cu starea de necesitate.

Tocmai aceasta a fost critica din raportul Comisiei de la Veneţia: faptul că denumirea actuală şi modul în care este redactat textul făceau o conexiune posibilă, care este o conexiune anticonstituţională, neştiinţifică, iraţională şi aşa mai departe.

Probabil că unii uită, probabil nu vor să-şi aducă aminte că, înainte, în perioada antebelică, pentru situaţii de genul acesta se dădeau decrete-legi. Decretele-legi nu aveau nici un temei constituţional şi erau pentru situaţii caracterizate în epocă de Curtea de Casaţie ca fiind situaţii anormale. Constituţia ar fi pentru situaţiile normale, şi tot ceea ce nu este situaţie normală este decret-lege, unde bineînţeles că Puterea executivă era liberă să stabilească orice, şi a profitat din plin de această liberate şi pentru lucruri care sunt consacrate istoric, dar şi pentru mărunţişuri de tot felul privind nu ştiu ce Cameră de Comerţ de la Foşcani şi aşa mai departe, pentru că aceea nu era cenzurabilă de nimeni. Vrem să ajungem la aşa ceva?!

După al doilea război mondial, în toate ţările europene, deci nu în România noastră, starea excepţională şi reglementările pe care le infirmau decretele-legi, deci care nu erau pe temei constituţional, au dispărut, şi aşa a apărut ordonanţa de urgenţă.

Ceea ce se doreşte acum este probabil reînvierea unui trecut revolut care a adus multă, multă nenorocire în Europa în general şi, pe care, din această cauză, nu ar fi cazul în nici un fel să îl reînviem noi astăzi.

Cred că aveţi cu toţii raportul Comisiei de la Veneţia.

În orice caz, propunerea care vi s-a făcut se bazează pe o confuzie gravă pentru un specialist în drept constituţional între două instituţii care nu au nici o legătură, care sunt complet diferite şi pe care aşa le-am reglementat, cu ajutorul, bineînţeles, al specialiştilor de la Veneţia, pentru a fi absolut diferite.

Deci, dacă aţi accepta ceea ce vi se propune, părerea mea este că dumneavoastră nu aţi face decât o simplă greşeală, dar, de data aceasta, de neiertat, pentru că vine după o lungă perioadă de asemenea erori.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul profesor universitar Boc, drept la replică.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raportul Comisiei de la Veneţia se invocă în funcţie de ceea ce ne convine şi în funcţie de argumentele pe care trebuie să le formulăm.

Au fost multe puncte din raportul Comisiei de la Veneţia pe care le-am ignorat şi pe care nu le-am utilizat în expunerile noastre. Iar în privinţa acestei situaţii îmi permit să nu fiu de acord cu distinsul profesor Constantinescu, pentru că a reglementa prin lege ce înseamnă stare de asediu, stare de urgenţă, stare de război nu este acelaşi lucru cu a prevedea, în Constituţie, că numai în aceste situaţii extraordinare se pot emite ordonanţe de urgenţă. Este un lucru, cred, care este de ordinul evidenţei că, dacă am definit ce este, nu înseamnă că, în acele domenii, nu putem legifera şi pe cale obişnuită, dar îi dăm dreptul, în mod excepţional, că aşa spune şi textul actual al Constituţiei, în art.114: "în cazuri excepţionale", şi textul propus de comisie: "în situaţii extraordinare". Aceste lucruri pot fi realizate prin intermediul ordonanţelor de urgenţă.

În al doilea rând, daţi-mi voie să spun că poate fi o realitate teoretică frumoasă, impecabilă, dar ea nu se potriveşte cu fondul. Viaţa bate filmul, din nefericire! Această teorie frumoasă, pe care o avem în Constituţie cu privire la ordonanţele de urgenţă, este impecabilă din punct de vedere constituţional, dar uitaţi-vă la ce consecinţe am ajuns în materia instabilităţii legislative. Şi dacă viaţa bate filmul, haideţi să ne adaptăm realităţilor şi să găsim acele mecanisme constituţionale capabile să aducă stabilitatea legislativă în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 36 de voturi pentru şi 200 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră punctul 39, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Cu 38 de voturi împotrivă şi 202 pentru, punctul 39 a fost aprobat.

Trecem la punctul 42, art.119.

A, domnul Márton.

Vă rog.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Cred că acest vot a însemnat, fac doar o precizare, că acea corelare de termene la 45 de zile s-a operat implicit.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, da.

Domnul Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

La acest punct 42, există două amendamente. Un amendament al comisiei, mai bine zis al domnului profesor Neagu priveşte alin.3 din art.119 şi este un amendament făcut de mine... La art.119, alin.3.

Domnul Vlad Adrian Căşunean:

Eu sunt la alin.2.

Domnul Valeriu Stoica:

La 2, da? Dacă mai aveţi treabă la alin.2, vă las.

Poftiţi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Căşunean.

Domnul Vlad Adrian Căşunean:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Punctul 142 din cadrul amendamentelor respinse vizează propunerea introducerii unui nou alineat, 2¹, după alin.2 al art.119 propus de comisie, cu următorul conţinut: "Actele redactate în limba unei minorităţi naţionale vor fi însoţite de traducerea autorizată în limba română".

S-a considerat că n-ar fi o problemă de ordin constituţional adoptarea unei norme de principiu, care să prevadă obligativitatea traducerii în limba română a actelor redactate în limba unei minorităţi naţionale, întrucât o asemenea traducere s-ar justifica numai în funcţie de utilizarea actului. Noi credem că traducerea în limba română a actelor utilizate de persoanele aparţinând minorităţilor naţionale este o problemă de principiu şi se impune din mai multe considerente. Un prim considerent ar fi acela al respectării principiului constituţional al oficialităţii limbii române.

A insera, în cuprinsul Constituţiei, posibilitatea folosirii unei limbi, a limbii unei minorităţi naţionale în administraţia publică, fără a condiţiona traducerea în limba română a ceea ce se exprimă în limba acestei minorităţi înseamnă a recunoaşte ca limbă oficială şi limba minorităţilor naţionale, ceea ce contravine normei constituţionale care prevede că în România, stat naţional, şi nu multinaţional, limba oficială este limba română.

Un al doilea considerent ar fi acela că a acorda unei minorităţi posibilitatea de a se exprima în limba sa maternă, în cadrul administraţiei publice, necondiţionat, fără obligaţia de traducere în limba oficială, în limba română, a ceea ce exprimă, înseamnă a discrimina unele unităţi administrativ-teritoriale din România şi, implicit, pe cetăţenii acestei unităţi care nu aparţin minorităţii naţionale respective să-şi desfăşoare activitatea în administraţia publică, faţă de ceilalţi cetăţeni ai ţării. Cu alte cuvinte, îl obligaţi pe funcţionarul public din Covasna, sau Harghita, sau Mureş să cunoască limba maghiară pentru a putea şti ce conţin cererile sau alte acte redactate în limba maghiară, care îi parvin sau care-i sunt repartizate, fără a fi traduse, dar nu acelaşi lucru se întâmplă cu alţi funcţionari din restul ţării care lucrează în administraţia publică.

Vreau să vă aduc la cunoştinţă că prevederile art.90 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, asemănătoare cu prevederile art.110 alin.2 din Constituţie, au făcut posibilă angajarea şi menţinerea funcţionarilor publici din administraţia publică covăsneană, unde cunoaşteţi cu toţii că maghiarii sunt majoritari, pe criteriul cunoaşterii limbii maghiare.

Domnilor colegi,

Vă vorbesc în numele acelor români care au fost grav afectaţi de prevederea legală privind posibilitatea folosirii în scris şi oral a limbii materne a minorităţilor naţionale în administraţia publică, fără nici un fel de condiţionare şi obligativitatea funcţionarilor de a le răspunde în aceeaşi limbă. Pentru a se putea conforma acestei dispoziţii, funcţionarii publici vor putea să cunoască limba maternă a acestor minorităţi naţionale.

Vă vorbesc în calitatea mea de deputat de Covasna, în numele românilor din judeţul Covasna, în numele acelor români care nu au fost angajaţi sau n-au mai putut rămâne în cadrul administraţiei publice covăsnene pentru că, necunoscând limba maghiară, nu puteau înţelege conţinutul actelor ori cererilor formulate în această limbă. S-a ajuns astfel ca, la Primăria municipiului Sfântu Gheorghe, din 104 angajaţi, să fie menţinuţi în funcţie doar doi români care cunosc şi limba maghiară, iar la primăriile municipiilor Târgu Secuiesc şi oraşului Baraolt nu a mai rămas nici un angajat român.

Vreau să vă spun că, în municipiul Sfântu Gheorghe, un sfert din populaţia localităţii este de etnie română. Dacă dorim să apărăm, prin normele constituţionale, identitatea minorităţilor naţionale, trebuie să facem acelaşi lucru şi pentru etnicii români minoritari în zonele unde predomină minorităţile naţionale.

Iată de ce am considerat că este o problemă de ordin constituţional adoptarea unei norme, dacă vreţi, şi de protecţie pentru limba română şi pentru etnicul român implicat într-o reclamaţie administrativă formulată contra sa într-o altă limbă, precum şi pentru acei funcţionari publici sau alţi angajaţi care nu aparţin minorităţilor naţionale şi care nu cunosc limba acestora, normă care să prevadă obligativitatea traducerii în limba română, limba oficială a statului român, a actelor redactate în limba unei minorităţi naţionale.

Traducerea actelor implică nu numai posibilitatea acordată funcţionarilor de etnie română de a cunoaşte conţinutul acestora, dar şi posibilitatea exercitării controlului administrativ şi de către funcţionarii inspectori care nu cunosc limba minorităţii respective, altminteri nu vor putea exercita aceste atribuţii decât cei care cunosc limba în care s-a redactat actul supus controlului.

Înclin să cred că persoanele aparţinând minorităţilor naţionale, în calitatea lor de cetăţeni români, nu se vor simţi ofensate de conţinutul textului amendamentului pe care l-am propus şi prin care nu cer altceva decât traducerea în limba română a actelor redactate într-o altă limbă, în cadrul administraţiei publice locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

De data asta, voi fi mai lung ca de obicei, chiar foarte lung.

Grupul PD susţine acest amendament.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Szilágyi Zsolt.

Domnul Szilágyi Zsolt:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş dori să susţin un amendament depus de domnii deputaţi Kovacs Zoltan, Pécsi Ferenc, Tóro Tibor şi Vekov Károly şi bineînţeles subsemnatul, Zsolt Szilágyi.

Amendamentul nostru se află la amendamente respinse. Vă mărturisesc că, iniţial, am crezut că e o greşeală de redactare, fiindcă amendamentul nostru vrea să implementeze practica existentă europeană în ceea ce priveşte exercitarea unor drepturi locale privind ideea şi principiul regionalismului.

Se cunoaşte bine că Europa unită nu va fi Europa statelor centralizate. Europa statelor bogate nu poate fi concepută fără regiuni bogate. Deci, fără acceptarea ca regionalismul să fie aplicat şi în România, cursa noastră de integrare nu va fi de succes. Drept urmare, noi propunem ca noi să legiferăm diversitatea regională existentă în această ţară şi să valorificăm această bogăţie ce este diversitatea regională.

România numai înainte de '89 a fost o ţară omogenă, unitară, egalitaristă şi uniformă şi a fost neeuropeană. Europa unită trebuie să fie o Europă ce se bazează nu numai pe ţări şi pe guverne centrale, dar şi pe regiuni. Este, deci, vorba despre o necesitate, este vorba despre o realitate dinamică, dacă-mi permiteţi, fiindcă şi în acest domeniu sunt foarte multe schimbări, iar recentul raport ce este legat de numele deputatului din Elveţia, deputat socialist Andreas Gross, recentul raport adoptat de Adunarea parlamentară a Consiliului Europei recomandă ţărilor europene să aplice ideea regionalismului, prin practicarea diferitelor forme de autonomie regională.

Amendamentul bineînţeles că dă dreptul comunităţii locale să facă demersul de a se constitui pe criterii existente, pe realitate, într-o regiune, dar bineînţeles că demersul lor trebuie reglementat printr-o lege organică. Propunem, deci, un alineat nou al art.119, după alin.1, deci 1¹, care sună în felul următor: "În baza dreptului la autonomie regională şi ţinând cont de trăsăturile tradiţionale istorice, culturale şi economice comune, la iniţiativa autorităţilor administraţiilor publice locale interesate, acestea se pot constitui în unităţi administrativ-teritoriale cu caracter regional. Constituirea unor asemenea unităţi administrativ-teritoriale şi competenţele autorităţilor corespunzătoare se reglementează prin legea organică".

Vă cer, deci, cu respect şi stimă, dragi colegi, un vot care să ne ducă mai aproape de Europa, tocmai implementând şi în România practica existentă în Europa.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Aşadar, revin asupra a ceea ce spuneam mai devreme, amendamentul pe care-l formulează Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal priveşte alin.3 din art.119. Spuneam că aici sunt două amendamente, unul admis de comisie, altul formulat de noi. Amendamentul nostru vizează eliminarea alin.3 din art.119, în forma prezentată de comisie.

În urma întâlnirii grupurilor parlamentare, care a avut loc săptămâna trecută, la sfârşitul săptămânii, am convenit să eliminăm acest alineat. Practic, şi comisia este de acord, există o singură excepţie şi sper că, ţinând seama de acest acord politic, amendamentul va fi admis.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Pambuccian.

Domnul Pambuccian Varujan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Chiar dacă este târziu, este târziu ca oră şi colegii văd că sunt mai nerăbdători, este foarte ciudat că, după ce există un acord politic pe baza căruia se formulează un amendament care este admis de comisie, deci admis de toţi cei care sunt acolo, lucrurile se pot întoarce în felul acesta şi vă mărturisesc că sunt absolut nedumerit. La discuţia care a avut loc între grupurile parlamentare nu a fost un singur grup parlamentar, adică al nostru, care nu a fost de acord cu această întoarcere a discuţiei, ci şi UDMR-ul ne-a susţinut, aşa că nu suntem singurii care am avut acest punct de vedere.

Eu vreau să vă reamintesc că acest amendament a fost, prima dată, formulat de domnul senator Iorgovan şi, după aceea, suferind două - trei reformulări, a ajuns în forma aceasta propusă de domnul profesor Neagu şi acceptată de toată lumea la acea vreme. Au existat o serie de nelămuriri legate de acest amendament, expuse de domnul Stoica, nelămuriri cărora le-am găsit un răspuns şi cărora le-am putea da şi o formulare mai precisă, ca să nu existe nici un fel de ambiguitate acolo unde facem trimiterea la legea organică. Şi pentru acest răspuns vă propun o completare a amendamentului domnului profesor Neagu, cu un punct 5 care să sune în felul următor: "Mandatele de consilier local sau judeţean atribuite potrivit alin.3 sau 4 nu se acordă peste numărul total de consilieri stabilit prin normele legale".

Despre ce este vorba, de fapt: noi vrem o democraţie constituţională pentru o situaţie care a existat, cea electorală, în toate legile electorale, cu excepţia legii care a stabilit alegerile locale din 2000, în care noi nu am mai putut intra deloc în joc, nici măcar acolo la resturi, unde înainte eram în jocul respectiv, fapt care a condus la situaţii paradoxale, şi anume la situaţii în care un consilier local a putut să fie ales cu 4 voturi, în condiţiile în care o minoritate naţională avea peste 1.000 de voturi, dar nu reuşea să facă pragul. Deci cerem, pur şi simplu, să se revină la situaţia Legii electorale care a fost întotdeauna, cu excepţia celei care a acţionat în 2000, şi pentru asta vrem şi o garanţie constituţională. Asta este tot. Deci o garanţie în Constituţie şi posibilitatea ca, în urma acestei garantări din partea Constituţiei, Legea electorală să ne ofere un drept pe care l-am avut, repet, întotdeauna, cu excepţia anului 2000. Asta este tot, toată lumea a fost de acord. Acum văd că lumea are alt punct de vedere. Noi ne menţinem punctul de vedere şi suntem siguri că şi colegii noştri de la UDMR ne vor sprijini mai departe. Să vedem.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Pambuccian.

Domnul Varga Attila.

Domnul Varga Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu m-aş referi la alin.1 din art.119. Noi am dori să introducem un nou principiu în acest text, alături de principiul autonomiei locale, respectiv al desconcentrării serviciilor publice şi principiul subsidiarităţii.

Considerăm că, alături de principiul separării puterilor în stat, care este un principiu fundamental al organizării, funcţionării mecanismului statal, principiul subsidiarităţii este la fel de important în organizarea administrativă a statului, în organizarea competenţelor diferitelor autorităţi publice.

Dorim să remarcăm şi să constatăm faptul, în acelaşi timp, că principiul subsidiarităţii nu este străin de legislaţia română, întrucât conţinutul acestui principiu este consacrat în Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, principiu care, de altfel, se rezumă la ideea că deciziile trebuie să fie luate cât mai aproape de cetăţean.

Prin aplicarea acestui principiu, se realizează o participare reală, şi nu formală a cetăţenilor în luarea deciziilor. Are menirea de a sensibiliza populaţia faţă de problemele publice, respectiv responsabilizarea în privinţa rolului său social. În domeniul administraţiei publice locale, chiar se aplică acest principiu şi nu văd nici un argument solid care să ne împiedice să consacrăm, şi la nivel constituţional, acest principiu fundamental. De fapt, principiul subsidiarităţii a fost deja şi este experimentat în practica administraţiei publice locale şi nu am face altceva decât am constituţionaliza această prevedere legală.

Însăşi raporturile existente, la ora actuală, între consiliile locale şi consiliile judeţene, deci între autorităţile locale, exprimă acest principiu al subsidiarităţii. Recunoaştem sau trebuie să recunoaştem că este mult de perfecţionat în acest domeniu, tocmai de aceea considerăm că s-ar întregi principiul administraţiei publice locale dacă am menţiona şi principiul subsidiarităţii.

Considerăm, de asemenea, şi cu aceasta închei, că alături de faptul că acest principiu are o dimensiune europeană, în privinţa statelor membre ale Uniunii Europene, în raportul acestora şi autorităţile Uniunii, considerăm că, în aceeaşi măsură, are şi o dimensiune internă privind organizarea administraţiei publice, în special acelei locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Wittstock.

Vă rog.

Domnul Wittstock Eberhard-Wolfgang:

Domnule preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Doresc să mă refer, şi eu, foarte pe scurt, la art.119 alin.3, la care s-au referit şi antevorbitorii mei, domnul deputat Stoica şi domnul deputat Pambuccian. De fapt, acest alin.3, care acum este retras de Comisia de iniţiere a propunerii legislative, îşi are acoperirea prin constatările Curţii Constituţionale care, în decizia privind constituţionalitatea Propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României, a constatat următoarele.

În situaţia în care, într-o unitate administrativ-teritorială, persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă, se poate crea un dezechilibru între aceştia şi cetăţenii de etnie română din respectiva unitate administrativ-teritorială sau membrii altui grup etnic care nu au posibilitatea de a fi aleşi în consiliile locale, ceea ce creează o discriminare, în sensul art.6 alin.2 din Constituţie, al art.7 din Declaraţia universală a drepturilor omului, al art.14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a altor reglementări internaţionale care interzic discriminarea.

Pentru eliminarea acestui posibil dezechilibru, textul constituţional ar urma să prevadă că persoanele aparţinând unui grup etnic minoritar într-o unitate administrativ-teritorială au dreptul de a fi reprezentate în consiliul local. În felul acesta, cetăţenii români de naţionalitate română sau de altă naţionalitate din unităţile administrativ-teritoriale în care sunt minoritari ar avea posibilitatea de a accede la funcţii publice, la nivel local, şi de a-şi păstra identitatea etnică.

Vedeţi, stimate colege, stimaţi colegi, alin.3 al art.119, cuprins în propunerea de revizuire a Constituţiei, îşi are acoperirea în aceste constatări ale Curţii Constituţionale, care, de fapt, pleacă de la nişte anomalii care au apărut odată cu introducerea unui prag electoral în Legea privind alegerile locale.

Având în vedere că şi Curtea Constituţională propune eliminarea acestor anomalii prin modificarea Constituţiei, şi noi, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, susţinem acest punct de vedere.

în încheiere, aş dori să arăt că este foarte important, şi pentru reprezentanţii minorităţilor naţionale, să fie prezenţi în consiliile locale şi judeţene, şi nu numai în Parlament, pentru că multe decizii importante privind minorităţile naţionale se iau la bază, în consiliile locale şi judeţene.

Deci vă invit să votaţi acest alin.3 al art.119, fie în formularea dată de comisie, fie în formularea amendată a domnului deputat Ion Neagu.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dorneanu.

Vă rog.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Am să mă refer, pe rând, întâi la art.119, alin.2, cel cu privire la utilizarea limbii materne de către minorităţile naţionale având o pondere semnificativă.

Stimaţi colegi,

Eu nu vreau să spun că vreuna din aprecierile distinsului meu coleg Căşunean nu sunt adevărate. Într-adevăr, şi în Harghita, şi în Covasna, există modalităţi de aplicare a acestui text de interpretare a legii. Nu cred însă că, pornind de la unele anomalii care există, noi trebuie să construim o legislaţie imperfectă. Dreptul minorităţii naţionale din zonele unde acestea au o pondere semnificativă de a-şi utiliza limba maternă în raport cu autorităţile administrative locale este un drept firesc, este un drept rezultând din Carta europeană a limbilor regionale, este un drept care, practic, a şi fost... Într-o secundă, termin, domnule deputat, ca să vă las, şi pe dumneavoastră, să vorbiţi.

Aşadar, noi comisia susţinem în continuare acest text, sigur că este de datoria legii organice să stabilească în ce condiţii poate fi utilizat un text scris, dacă el trebuie neapărat însoţit de o autentificare sau în ce condiţii acesta trebuie utilizat de către parte, dar nu putem scoate din principiu, din textul constituţional, acest drept.

În ceea ce priveşte celelalte două alineate, posibilitatea unei etnii care nu are o pondere semnificativă într-o localitate de a fi reprezentată în consiliile locale, ne-am gândit foarte bine, inclusiv consultând autorităţile locale şi ne dăm seama că un asemenea text ar fi imposibil de aplicat şi nerealist. El ar schimba însăşi ponderea politică a consiliilor locale. Gândiţi-vă, într-un municipiu ca şi Constanţa, unde sunt reprezentate 8-9 minorităţi, dacă fiecare dintre acestea ar avea câte un reprezentant, practic s-ar schimba compoziţia politică, inclusiv modalitatea de stabilire a majorităţilor şi de luare a deciziilor.

Până când vom găsi un alt text care să dea posibilitatea minorităţilor să fie reprezentate în consiliile locale, cred că nu putem să ne aventurăm să luăm în dezbatere şi să adoptăm soluţii nerealiste. Deci, comisia, cu majoritate de voturi, mai puţin Grupul minorităţilor naţionale, retrage amendamentele cu privire la introducerea alin.3 şi 4 în art.119.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul la acest punct? Dacă nu, supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Szilagyi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 22 de voturi pentru, o abţinere şi 221 de voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Căşuneanu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 39 de voturi pentru, 2 abţineri şi 202 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Varga Attila.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Am rugămintea la Grupul liberal şi PD, înţeleg bucuria prezenţei în sală, dar totuşi mai uşor. Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 22 de voturi pentru şi o abţinere, 221 de voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun atenţiei dumneavoastră amendamentul domnului Stoica, este amendamentul comisiei.

Pct. 42 fără alin.3 şi 4. Vă rog domnule Stoica, încă o dată ca să înţeleg exact ce supun la vot.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

Este bine că sunteţi foarte atenţi şi, beneficiind de atenţia dumneavoastră, domnule preşedinte, acum în acest moment spre deosebire de alte dăţi, precizez: există un text al comisiei, alin.3, există un amendament făcut după aceea de comisie, alin.3 şi 4, amendamente care au fost retrase acum prin vocea preşedintelui comisiei şi există un amendament al Grupului liberal care cere eliminarea alin.3 din textul comisiei. Aşadar, vă rog să puneţi la vot eliminarea alin.3 din textul comisiei, conform înţelegerii politice pe care am realizat-o.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aici este al comisiei şi al Grupului liberal.

Supun la vot pct.42 fără alin.3 şi 4, domnule Pambuccian, cele două alineate vor fi cuprinse în Legea electorală. Nu aveţi garanţii constituţionale. Aceasta este singura diferenţă.

Deci, supun votului dumneavoastră pct.42 fără alin.3 şi 4.

Cine este pentru? Vă rog, vă rog. Fac încă o dată apel la Grupul liberal la disciplină. Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 5 voturi împotrivă şi 236 pentru, pct.42 a fost aprobat fără alin.3 şi 4.

Stimaţi colegi,

În acest moment am încheiat dezbaterile la proiectul de Lege privind revizuirea Constituţiei şi ţin să vă felicit pentru participare. (Aplauze.)

Stimaţi colegi, avem două posibilităţi de a vota: o posibilitate este cea a votului deschis şi cea de a doua este a votului nominal, cum s-a procedat şi în1991. Vă propun votul nominal.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, vom proceda la vot nominal.

Am rugămintea la domnul secretar Niţă să procedeze la votul nominal. Veţi răspunde prin da sau nu, nu, cred că nu este cazul, rezolvăm prin da.

Stimaţi colegi, dacă îmi permiteţi-mi numai o clipă. Ca procedură de vot, trebuie să vă ridicaţi în picioare când sunteţi nominalizaţi. De aceasta vă rog să păstraţi, pe cât se poate, liniştea în sală şi veţi răspunde prin "pentru" sau "contra". Vă mulţumesc foarte mult pentru corectură.

Am rugămintea să faceţi linişte şi să luaţi loc!

Domnul Constantin Niţă:

- Abiţei Ludovic - absent
- Afrăsinei Viorica - pentru
- Albu Gheorghe - pentru
- Ana Gheorghe - pentru
- Andea Petru - pentru
- Andrei Ioan - pentru
- Andronescu Ecaterina - pentru
- Antal Istvá n - pentru
- Anton Marin - pentru
- Antonescu George Crin Laurenţiu - pentru
- Antonescu Niculae Napoleon - pentru
- Apostolescu Maria - absentă
- Arghezi Mitzura Domnica - absentă
- Ariton Gheorghe - absent
- Armaş Iosif - pentru
- Arnăutu Eugeniu - pentru
- Asztalos Ferenc - pentru
- Baban Ştefan - absent
- Babiuc Victor - pentru
- Baciu Mihai - pentru
- Bahrin Dorel - pentru
- Baltă Mihai - pentru
- Baltă Tudor - pentru
- Bar Mihai - pentru
- Bara Radu-Liviu - pentru
- Barbu Gheorghe - pentru
- Bartoş Daniela - pentru
- Bădoiu Cornel - pentru
- Bălăeţ Mitică - absent
- Bălăşoiu Amalia - pentru
- Băncescu Ioan - absent
- Bâldea Ioan - absent
- Becsek Garda Dezideriu Coloman - pentru
- Bentu Dumitru - pentru
- Bercăroiu Victor - pentru
- Berceanu Radu Mircea - pentru
- Bereczki Endre - pentru
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - pentru
- Bleotu Vasile - pentru
- Boabeş Dumitru - pentru
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boajă Minică - pentru
- Boc Emil - pentru
- Bogea Angela - absentă
- Boiangiu Cornel - pentru
- Bolcaş Augustin Lucian - absent
- Böndi Gyöngyike - pentru
- Borbé ly Lá szló - pentru
- Bozgă Ion - pentru
- Bran Vasile - pentru
- Brînzan Ovidiu - pentru
- Brudaşca Damian - absent
- Bucur Constantin - absent
- Bucur Mircea - pentru
- Buga Florea - absent
- Burnei Ion - pentru
- Buruiană-Aprodu Daniela - absentă
- Buzatu Dumitru - pentru
- Buzea Cristian Valeriu - absent
- Calcan Valentin Gigel - pentru
- Canacheu Costică - pentru
- Cazan Gheorghe-Romeo Leonard - pentru
- Cazimir Ştefan - pentru
- Căşuneanu-Vlad Adrian - pentru
- Cerchez Metin - pentru
- Cherescu Pavel - pentru
- Chiliman Andrei Ioan - pentru
- Chiriţă Dumitru - pentru
- Ciontu Corneliu - absent
- Ciuceanu Radu - absent
- Ciupercă Vasile Silvian - pentru
- Cîrstoiu Ion - pentru
- Cladovan Teodor - pentru
- Cliveti Minodora - pentru
- Coifan Viorel Gheorghe - pentru
- Cojocaru Nicu - pentru
- Crăciun Dorel Petru - pentru
- Creţ Nicoară - pentru
- Cristea Marin - pentru
- Crişan Emil - absent
- Dan Matei-Agathon - pentru
- Daraban Aurel - pentru
- Dăianu Dorin - pentru
- Dinu Gheorghe - absent
- Dobre Traian - pentru
- Dobre Victor Paul - pentru
- Dobrescu Smaranda - pentru
- Dolănescu Ion - absent
- Dorian Dorel - pentru
- Dorneanu Valer - pentru
- Dragomir Dumitru - absent
- Dragoş Iuliu Liviu - pentru
- Dragu George - pentru
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - absent
- Dreţcanu Doina-Micşunica - pentru
- Dumitrescu Cristian-Sorin - pentru
- Dumitriu Carmen - pentru
- Duţu Constantin - absent
- Duţu Gheorghe - pentru
- Enescu Nicolae - absent
- Erdei Doló czki Istvá n - pentru
- Eserghep Gelil - absent
- Fâcă Mihail - pentru
- Firczak Gheorghe - pentru
- Florea Ana - pentru
- Florescu Ion - pentru
- Fotopolos Sotiris - pentru
- Frunzăverde Sorin - pentru
- Gaspar Acsinte - pentru
- Georgescu Florin - pentru
- Georgescu Filip - pentru
- Gheorghe Valeriu - pentru
- Gheorghiof Titu Nicolae - pentru
- Gheorghiu Adrian - pentru
- Gheorghiu Viorel - pentru
- Gingăraş Georgiu - absent
- Giuglea Ştefan - absent
- Godja Petru - pentru
- Grădinaru Nicolae - pentru
- Grigoraş Neculai - pentru
- Gubandru Aurel - pentru
- Gvozdenovici Slavomir - absent
- Haşotti Puiu - absent
- Hogea Vlad-Gabriel - absent
- Holtea Iancu - absent
- Hrebenciuc Viorel - pentru
- Ianculescu Marian - pentru
- Ifrim Mircea - absent
- Ignat Miron - pentru
- Iliescu Valentin Adrian - pentru
- Ionel Adrian - pentru
- Ionescu Anton - pentru
- Ionescu Costel Marian - absent
- Ionescu Dan - pentru
- Ionescu Daniel - absent
- Ionescu Mihaela - absentă
- Ionescu Răzvan - pentru
- Ionescu Smaranda - absentă
- Iordache Florin - pentru
- Iriza Marius - absent
- Iriza Scarlat - pentru
- Ivănescu Paula Maria - pentru
- Jipa Florina Ruxandra - absentă
- Kelemen Atilla-Bé la-Ladislau - pentru
- Kelemen Hunor - pentru
- Kerekes Károly - pentru
- Kónya-Hamar Sá ndor - pentru
- Kovács Csaba-Tiberiu - pentru
- Kovacs Zoltan - pentru
- Lari-Iorga Leonida - absentă
- Lazăr Maria - pentru
- Lăpădat Ştefan - absent
- Lăpuşan Alexandru - pentru
- Leonăchescu Nicolae - absent
- Lepădatu Lucia Cornelia - pentru
- Lepşa Sorin Victor - pentru
- Longher Ghervazen - pentru
- Loghin Irina - absentă
- Luchian Ion - pentru
- Magheru Paul - absent
- Maior Lazăr Dorin - pentru
- Makkai Grigore - pentru
- Man Mircea - pentru
- Manolescu Oana - pentru
- Marcu Gheorghe - absent
- Mardari Ludovic - absent
- Marin Gheorghe - pentru
- Marineci Ionel - pentru
- Márton Árpád-Francisc - pentru
- Mălaimare Mihai-Adrian - absent
- Mărăcineanu Adrian - absent
- Mândrea-Muraru Mihaela - pentru
- Mândroviceanu Vasile - pentru
- Mera Alexandru-Liviu - absent
- Merce Ilie - absent
- Meşca Sever - pentru
- Miclea Ioan - absent
- Micula Cătălin - pentru
- Mihalachi Vasile - pentru
- Mihăilescu Petru-Şerban - pentru
- Mincu Iulian - absent
- Mircea Costache - absent
- Mirciov Petru - pentru
- Miron Vasile - pentru
- Mitrea Miron Tudor - pentru
- Mitrea Manuela - pentru
- Mitu Dumitru Octavian - pentru
- Miţaru Anton - pentru
- Mînzînă Ion - absent
- Mocanu Alexandru - pentru
- Mocioalcă Ion - pentru
- Mocioi Ion - absent
- Mogoş Ion - pentru
- Mohora Tudor - pentru
- Moisescu George Dumitru - absent
- Moisoiu Adrian - absent
- Moiş Văsălie - absent
- Moldovan Petre - pentru
- Moldovan Carmen-Ileana - pentru
- Moldoveanu Eugenia - pentru
- Moraru Constantin Florentin - pentru
- Motoc Marian-Adrian - pentru
- Muscă Monica-Octavia - pentru
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Naidin Petre - pentru
- Nan Nicolae - pentru
- Nassar Rodica - pentru
- Naum Liana Elena - pentru
- Nădejde Vlad-George - pentru
- Năstase Adrian - pentru
- Năstase Ioan Mihai - pentru
- Neacşu Ilie - pentru
- Neagu Ion - pentru
- Neagu Victor - pentru
- Neamţu Horia Ion - pentru
- Neamţu Tiberiu Paul - absent
- Nechifor Cristian - pentru
- Negoiţă Gheorghe Liviu - pentru
- Nica Dan - absent
- Nicolae Ion - pentru
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - pentru
- Nicolescu Mihai - pentru
- Nicolicea Eugen - pentru
- Niculescu Constantin - pentru
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - pentru
- Nistor Vasile - pentru
- Niţă Constantin - pentru
- Oltean Ioan - pentru
- Olteanu Ionel - absent
- Oltei Ion - pentru
- Onisei Ioan - pentru
- Palade Doru Dumitru - absent
- Pambuccian Varujan - pentru
- Paşcu Ioan Mircea - pentru
- Pataki Iulia - pentru
- Păduroiu Valentin - pentru
- Păşcuţ Ştefan - absent
- Păun Nicolae - absent
- Pécsi Francisc - pentru
- Pereş Alexandru - pentru
- Petrescu Ovidiu Cameliu - pentru
- Petruş Octavian Constantin - pentru
- Pleşa Eugen Lucian - absent
- Podgorean Radu - pentru
- Pop Napoleon - pentru
- Popa Constanţa - absentă
- Popa Cornel - pentru
- Popa Virgil - absent
- Popescu Bejat Ştefan Marian - absent
- Popescu Ioan Dan - pentru
- Popescu Costel-Eugen - absent
- Popescu Dorin Grigore - pentru
- Popescu Gheorghe - pentru
- Popescu Kanty Cătălin - pentru
- Popescu Virgil - pentru
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - absent
- Posea Petre - pentru
- Predică Vasile - pentru
- Pribeanu Gheorghe - absent
- Priboi Ristea - pentru
- Purceld Octavian-Mircea - absent
- Puşcaş Vasile - pentru
- Puwak Hildegard-Carola - pentru
- Puzdrea Dumitru - absent
- Radan Mihai - absent
- Ráduly Róbert-Kálmán - pentru
- Raicu Romeo-Marius - pentru
- Rasovan Dan Grigore - pentru
- Rădoi Ion - pentru
- Rădulescu Grigore Emil - absent
- Roşculeţ Gheorghe - pentru
- Rus Emil - absent
- Rus Ioan - pentru
- Ruşanu Dan-Radu - pentru
- Sadici Octavian - absent
- Sali Negiat - pentru
- Sandache Cristian - pentru
- Sandu Alecu - pentru
- Sandu Ion Florentin - pentru
- Sassu Alexandru - pentru
- Saulea Dănuţ - absent
- Savu Vasile Ioan - absent
- Săpunaru Nini - pentru
- Sârbu Marian - pentru
- Sbârcea Tiberiu Sergius - pentru
- Selagea Constantin - pentru
- Semcu Adrian Emanuil - pentru
- Sersea Nicolae - pentru
- Severin Adrian - pentru
- Simedru Dan Coriolan - pentru
- Sireţeanu Mihail - pentru
- Sonea Ioan - absent
- Spiridon Nicu - pentru
- Stan Ioan - pentru
- Stan Ion - pentru
- Stana-Ionescu Ileana - pentru
- Stanciu Anghel - absent
- Stanciu Zisu - pentru
- Stănescu Alexandru-Octavi - pentru
- Stănişoară Mihai - pentru
- Stoian Mircea - absent
- Stoica Valeriu - pentru
- Stroe Radu - pentru
- Stuparu Timotei - pentru
- Suciu Vasile - pentru
- Suditu Gheorghe - pentru
- Székely Ervin-Zoltán - pentru
- Szilágyi Zsolt - pentru
- Şnaider Paul - absent
- Ştefan Ion - pentru
- Ştefănescu Codrin - pentru
- Ştefănoiu Luca - pentru
- Ştirbeţ Cornel - pentru
- Tamás Sándor - pentru
- Tărâţă Culiţă - pentru
- Târpescu Pavel - pentru
- Tcaciuc Ştefan - pentru
- Timiş Ioan - pentru
- Toader Mircea Nicu - pentru
- Todoran Pavel - pentru
- Tokay Gheorghe - pentru
- Toró Tiberiu - pentru
- Tudor Marcu - absent
- Tudose Mihai - pentru
- Tunaru Raj -Alexandru - pentru
- Ţibulcă Alexandru - pentru
- Ţocu Iulian-Costel - pentru
- Varga Attila - pentru
- Vasile Aurelia - pentru
- Vasilescu Nicolae - absent
- Vasilescu Lia-Olguţa - absentă
- Vasilescu Valentin - absent
- Vekov Károly-János - pentru
- Verbina Dan - pentru
- Vida Iuliu - pentru
- Vişinescu Marinache - absent
- Voicu Mădălin - pentru
- Voinea Florea - pentru
- Voinea Olga Lucheria - pentru
- Winkler Iuliu - pentru
- Wittstock Eberhard-Wolfgang - pentru
- Zăvoianu Ioan Dorel - pentru
- Zgonea Valeriu Ştefan - pentru

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Urmează declaraţiile pe marginea votului. Are cuvântul domnul Valeriu Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am asistat la o premieră în viaţa politică românească, dar nu orice fel de premieră, pentru că, din păcate, în ultimii 13 ani, premiere au fost şi evenimentele rele, nu numai cele bune.

Am asistat la o premieră care cred că poate fi pusă sub semnul maturizării clasei politice româneşti. De ce spun asta? Acum, pentru prima dată, după 13 ani, am demonstrat cu toţii, aceia care am rămas în această sală până la sfârşit, că partidele politice ştiu în egală măsură să reprezinte interesele electoratului propriu, dar în acelaşi timp cunosc şi arta dialogului. Democraţia nu este doar o demonstraţie de partizanat politic, democraţia este, în termeni consacraţi, un sistem politic în care dialogul, toleranţa şi spiritul de deschidere trebuie să-i caracterizeze pe partenerii jocului. În absenţa toleranţei, în absenţa dialogului, în absenţa spiritului de deschidere, chiar dacă există pluralism, nu există democraţie.

După 13 ani, timp în care au existat multe falii în societatea românească, reflectată uneori cu multă patimă la nivel politic, putem spune că încheiem cu adevărat un acord constituţional şi am convingerea că şi cealaltă Cameră, Senatul va da expresie acestui acord constituţional.

De ce noi, liberalii am votat astăzi în favoarea acestei revizuiri a Constituţiei? De ce am participat vreme de mai bine de un an la acest proces de revizuire a Constituţiei? Mai întâi, pentru că, aşa cum spuneam în deschiderea dezbaterilor pe marginea acestui proiect de lege, liberalii au crezut încă din 1991 că este necesară această revizuire.

Astăzi vedem împlinite cele mai multe din dorinţele pe care noi, în 1991, nu ni le-am împlinit. Astăzi, în proiectul de lege pe care tocmai l-am votat, se regăsesc câteva principii la care noi, liberalii ţinem foarte mult. Este vorba, în primul rând, de principiile care consolidează democraţia constituţională în România; principiul separaţiei puterilor statului, principiul naţiunii civice sunt idei la care am ţinut şi ţinem foarte mult şi se regăsesc în textul proiectului de lege. Este vorba apoi de principiile economiei de piaţă, garantarea proprietăţii private, libera iniţiativă, restrângerea sferei proprietăţii publice, nu mai puţin, drepturile omului, în formula proiectului de lege, îşi găsesc o expresie binevenită. Fie că este vorba de libertatea persoanei şi de garanţia potrivit căreia, arestarea în această ţară, după revizuirea Constituţiei, se va putea face numai de către un judecător, fie că este vorba de procesul echitabil, fie că este vorba de celelalte drepturi fundamentale ale omului, regăsim în proiectul de lege, votat de noi în acest moment, elemente care ne apropie de Europa. Nu mai puţin, instituţiile de bază ale democraţiei sunt ajustate într-un sens benefic, astfel încât ele, de aici înainte să funcţioneze mai bine, fie că este vorba de instituţia prezidenţială, de Parlament, de Guvern, de Curtea Constituţională, de Curtea de Conturi, de Curtea Supremă de Justiţie, de Consiliul Suprem al Magistraturii, toate aceste instituţii, prin revizuirea pe care tocmai am votat-o, îşi vor găsi un cadru mai bun de funcţionare.

Şi, în acest sens, vreau să subliniez în mod special independenţa justiţiei, pentru că textele din proiectul de lege consolidează independenţa justiţiei şi, mai ales, independenţa judecătorilor de la Curtea Supremă de Justiţie.

Nu în ultimul rând, această revizuire împlineşte o dorinţă veche a noastră, a românilor, şi este de natură să pună punct unui balans istoric care a durat mai mult de două secole - balansul între Orient şi Occident.

Prin textele adoptate astăzi, creăm mecanismul constituţional al aderării României la Uniunea Europeană, al aderării României la NATO. Acest mecanism constituţional este acela care făcea necesară revizuirea constituţională, în primul rând.

În încheiere, îngăduiţi-mi să spun următorul lucru: în această sală nu sunt cei care nu înţeleg democraţia constituţională. Dar, chiar dacă intră în această sală, vrând-nevrând, vor trebui să accepte regulile jocului pe care noi, de aici înainte, prin această revizuire, le stabilim. Este vorba de regulile jocului democratic. Nu înseamnă că, dacă împreună, am votat aceste reguli şi am stabilit în ce mod se va desfăşura jocul democratic de acum în România, între noi va exista tot timpul concordanţă şi între noi va exista tot timpul o unitate de vedere.

Am adoptat jocul, am adoptat regulile jocului, pentru ca jocul democratic să continue, iar în jocul democratic există adversari politici, există poziţii diferite, există interese diferite. Important este ca, de aici înainte, aceste poziţii de partid, aceste poziţii care exprimă electoratul fiecărui partid, să ţină seama de regulile jocului constituţional. Şi, dacă vom face acest lucru, atunci, într-adevăr, România va avea o democraţie constituţională consolidată. Şi, dacă mai dă Dumnezeu şi o economie funcţională de piaţă... Până aici, însă, mai avem mult timp.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Stoica.

Stimaţi colegi,

Pot să vă anunţ rezultatul votului: din 254 de colegi care au votat, 254 de voturi pentru. (Aplauze îndelungate)

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul Emil Boc, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Ţin să anunţ şi prezenţa în mijlocul nostru a domnului Radu Berceanu, care a votat şi el pentru Constituţie.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor,

O constituţie este o retrospectivă şi o perspectivă a societăţii în care apare. Nu cred că este o altă definiţie mai bună dată Legii noastre de revizuire, decât aceasta.

Legea de revizuire a Constituţiei pe care am adoptat-o astăzi în Camera Deputaţilor este, pe de o parte, o retrospectivă a anilor care au urmat adoptării prin referendum a Constituţiei din 1991, cu bunele şi cu relele pe care ea le-a avut. O parte dintre rele le-am corectat astăzi; unele rămân. De asemenea, această Lege de revizuire este o perspectivă a societăţii româneşti. Iar această perspectivă este clară: este integrarea europeană.

Dacă actuala Constituţie are foarte multe merite, unul dintre ele se referă şi la deschiderea cadrului constituţional care să pregătească integrarea României în Uniunea Europeană şi în NATO.

Partidul Democrat, consecvent politicii sale de susţinere a integrării României în structurile euro-atlantice şi de perfecţionare a mecanismului legal şi constituţional, a participat, participă şi va participa la întregul proces de revizuire a Constituţiei.

Astăzi, o parte dintre amendamentele, dintre obiectivele Partidului Democrat s-au regăsit în textul legii de revizuire. Putem aminti câteva dintre ele: eliminarea stagiului militar obligatoriu, coborârea pragului de vârstă pentru Senat de la 35 la 30 de ani, consacrarea în textul Constituţiei a principiului egalităţii de şanse şi al accesului egal al femeilor şi bărbaţilor, în ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, coborârea pragului de semnături necesar unei iniţiative legislative populare de la 250 de mii la 100 de mii, consacrarea expresă în textul Constituţiei a faptului că Preşedintele României nu poate revoca primul-ministru, pentru a curma alte crize constituţionale care puteau apărea sub textul constituţional în vigoare.

Evident că unele amendamente, unele obiective nu ne-au fost încă îndeplinite, şi mă refer aici la limitarea migraţiei parlamentare, la restrângerea practicii abuzive a ordonanţelor de urgenţă şi la separaţia reală a atribuţiilor celor două Camere ale Parlamentului. Sunt obiective pe care nu le-am uitat şi le vom susţine în continuare. Mâine sau poimâine, ele rămân necesare cadrului constituţional actual, în vederea revizuirii lui fundamentale.

Partidul Democrat a participat şi va participa în continuare la întregul proces de revizuire a Constituţiei.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim domnului Boc.

Are cuvântul Varga Attila, din partea Grupului parlamentar UDMR.

Domnul Varga Attila:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Onorată comisie,

Onorată Cameră,

Revizuirea Constituţiei, a Legii fundamentale, a fost şi este un imperativ politic şi juridic care, realizându-se, poate oferi o nouă perspectivă pentru dezvoltarea sistemului de drept şi a sistemului politic în formare, în plină consolidare a României.

În procesul revizuirii Constituţiei, am putut constata existenţa a trei ipoteze.

În primul rând, s-au formulat amendamente unanim acceptate, necesare, soluţii potrivite, corespunzătoare exigenţelor momentului şi, mai ales, viitorului. Pentru a exemplifica astfel de amendamente, de data aceasta acceptate, este includerea principiului separării puterilor în stat, capitolul cu privire la facilitarea integrării României în structurile euro-atlantice; asigurarea independenţei justiţiei.

În al doilea rând, a doua ipoteză este aceea a amendamentelor care au adoptat soluţii mai puţin reuşite, mai puţin adecvate, cu toate că necesitatea schimbării a fost recunoscută din partea tuturor partidelor politice care au participat la acest proces al revizuirii Constituţiei. Exemplificând acest lucru, mă refer la instituţia delegării legislative, la delimitarea atribuţiilor celor două Camere.

În final, a treia ipoteză se referă la amendamente care, deşi au fost formulate sau chiar nu au fost formulate, dar nu au atins unele texte actuale, deşi, în opinia noastră, trebuia revizuite. Mă refer la principiul subsidiarităţii, la art.6 privind dreptul la identitate, la consacrarea unor forme de autonomii culturale şi regionale.

Considerăm că se putea şi mai mult şi mai bine. Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că, pe ansamblu, putem să ne regăsim şi noi, Uniunea Democrată Maghiară din România, în aceste modificări în revizuirea Constituţiei.

În acelaşi timp, considerăm că Parlamentul va avea o mare responsabilitate în a pune în aplicare noile prevederi ale Constituţiei.

Noi nu am votat Constituţia din 1991. Responsabilitatea noastră politică era şi este aceea de a realiza această ameliorare, reabilitare, îmbunătăţire a Legii fundamentale, revizuire ce probabil că se va continua peste câţiva ani într-un context geo-politic net favorabil României. Motiv pentru care, cu bună ştiinţă, am votat pentru revizuirea Constituţiei.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumim.

Are cuvântul domnul Varujan Pambuccian, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul nostru parlamentar a susţinut acest demers de revizuire a Constituţiei încă de la început, în special în ce priveşte acea parte a Constituţiei care realizează premisele interoperabilităţii cu legislaţia din ţările Uniunii Europene. Şi, din acest punct de vedere, considerăm că votul de astăzi reprezintă un succes al nostru, al tuturor.

În timpul discuţiilor pe care le-am avut în cadrul Comisiei constituţionale, am întrezărit şi soluţii care poate, cel puţin nouă, ni s-au părut mai bune decât cele de compromis la care s-a ajuns, dar politica este arta compromisului - şi probabil că este mai bine aşa. Faptul că în momentul de faţă am asistat la o constituţie votată în unanimitate, probabil că dovedeşte că a fost realizat un compromis bun.

În timpul discuţiilor care au fost aici - şi acum trec la lucruri care ne privesc direct -, am avut plăcerea să constatăm, atunci când art.59 din Constituţie a fost atacat, am avut plăcerea să constatăm că toate partidele politice reprezentate în Parlament au susţinut - şi încă mulţi prin cuvinte foarte frumoase - prezenţa Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale în Parlamentul României, lucru pe care-l considerăm, prima oară de la votarea Constituţiei, ca un vot de încredere, vot de încredere pentru care vă mulţumim.

Din păcate, însă, nu poţi întotdeauna să obţii tot ce-ţi doreşti. Şi vă mărturisesc că plecăm de aici cu o mică frustrare legată de votul de astăzi. Era bine dacă aveam şi acea garanţie constituţională. Din ce am înţeles şi din discuţiile care au avut loc în comisie, şi din discuţiile care au avut loc între grupurile parlamentare şi din ceea ce domnul preşedinte de şedinţă a afirmat aici, amendamentul pe care noi l-am făcut îşi va găsi locul - şi am încrederea în felul nostru de a lucra -, îşi va găsi locul în noua Lege electorală, chiar dacă nu va exista o garanţie constituţională în spatele lui.

Am militat, în cadrul acestui proces de revizuire a Constituţiei, pentru câteva principii pe care le regăsim în cadrul ei: o mai bună funcţionare a celor două Camere, o garantare a dreptului la proprietate privată, o garantare a unor drepturi de exprimare a identităţii naţionale. Considerăm, alături de câştigurile legate de interoperabilitatea legislativă cu ţările Uniunii Europene, că această rafinare a ceea ce exista până acum în Constituţie reflectă gradul de maturitate la care am ajuns cu toţii.

Vom sprijini în continuare acest demers, repet, chiar dacă avem această frustrare în urma votului de astăzi.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumim, domnule Varujan.

Are cuvântul, din partea Partidului Social Democrat, domnul preşedinte Adrian Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Astăzi este o zi de sărbătoare în Parlament şi mă bucur să constat că această ambianţă extraordinară şi finalizarea lucrărilor coincid fericit cu încheierea sesiunii Parlamentului în acest prim semestru, reprezintă o expresie a dialogului politic şi vreau încă o dată să le mulţumesc celor care, împreună cu noi, au dorit să facem acest pas înainte, adaptând normativitatea constituţională la o modificare de realitate.

Constituţia din 1991 a fost, în mod categoric, o constituţie a tranziţiei. Această constituţie revizuită va fi o constituţie a preaderării. Probabil, ţinând seama de modificările care acum se fac în cadrul european, trebuie să gândim de pe acum pe undeva, după anul 2007, va fi nevoie de încă un exerciţiu de modificare a Constituţiei.

Dar, pentru ca aceste lucruri să se poată întâmpla succesiv, este nevoie să facem aducerile la zi necesare în planul normativităţii.

Partidul Social Democrat, atunci când a lansat ideea reformei politice şi instituţionale, a menţionat şi a dorit să susţină şi această nevoie de revizuire constituţională, care a fost uneori considerată drept un atac la fundamentul statal.

Această interpretare era profund greşită, pentru că, în mod evident, ieşirea noastră din izolare a însemnat o acordare foarte fină a sistemului de valori, dar şi a sistemului de reguli, a principiilor cu cele din Uniunea Europeană.

În urmă cu mulţi ani, Anita Naschitz, o foarte cunoscută specialistă în filozofia dreptului în România, făcea o diferenţă între "dat" şi "construit" în drept, teorie foarte frumoasă care încerca să explice de ce dreptul se modifică discontinuu faţă de realitate, care se modifică continuu; de ce sunt anumite repere care, dincolo de momente de schimbare fundamentală, rămân, totuşi, în interiorul unei societăţi ca bază de raportare.

N-am să fac acum o teorie juridică, sau n-am să revin la o teorie juridică pe care o împărtăşesc şi care, în mare măsură, se bazează pe un fundament axiologic, dar am să spun că, în mod firesc, trebuie să acceptăm că, aşa cum noi, sper, evoluăm, aşa cum societatea românească evoluează, se schimbă, se modernizează, şi legile trebuie să se schimbe, să se îmbunătăţească.

În mod evident, acordul parlamentar în legătură cu revizuirea Constituţiei, pentru că în momentul de faţă vorbim doar despre un astfel de acord, reprezintă şi o expresie a înţelepciunii politice din România şi vreau să le mulţumesc şi colegilor de la PNL, de la PD, de la UDMR pentru felul în care au desfăşurat, împreună cu noi, acest exerciţiu de democraţie.

Sigur că nici unul dintre grupurile politice nu este perfect mulţumit cu rezultatul obţinut. Fiecare a avut diverse idei, diverse sugestii, diverse propuneri. Au rămas, în mod firesc, cele care, la momentul acesta, sunt considerate de către majoritatea parlamentară a fi acceptabile.

Dar, am mai reuşit un lucru important: în acest exerciţiu democratic, am eliminat forţele extremist-populiste, pe cei care încearcă să rămână undeva în istorie, criticându-ne de pe băncile istoriei pentru eforturile pe care le facem de a merge înainte.

Votul de astăzi este şi un mesaj pentru cei care sprijină astfel de efort. Oricâte probleme ar fi în ţară, oricâte dificultăţi am avea de depăşit, acestea nu pot fi rezolvate mărind tirajele la o revistă sau alta. (Aplauze)

Este important să vedem care sunt, cu adevărat, problemele, care sunt resursele pe care le avem şi să încercăm, împreună, să găsim soluţiile cele mai potrivite.

Avem o şansă extraordinară şi este o şansă a generaţiei noastre. Indiferent de guverne, noi am reuşit, în această ultimă perioadă, să eliminăm o parte dintre frustrările românilor în relaţia lor cu străinii. Eliminarea vizelor pentru români, pentru a călători în străinătate, a fost echivalentă cu dărâmarea Zidului Berlinului pentru cei care, în Grupul Vişegrad, au văzut schimbări de acest tip mult mai repede decât noi.

Intrarea noastră în NATO, ce se va finaliza în curând, reprezintă un alt element important pentru noi. Românii nu mai trăiesc într-o zonă de ambiguitate, între Est şi Vest, ci ei fac parte, de acum, dintr-o zonă asigurată din punctul de vedere al securităţii lor naţionale. Şi există, în fine, această a treia mare miză a generaţiei noastre, aceea de a pregăti intrarea României în Uniunea Europeană. Şi, din acest punct de vedere, perioada care va urma va fi esenţială, pentru că, dacă nu reuşim să încheiem negocierile până la sfârşitul mandatului actualei comisii, în octombrie, anul viitor, această fereastră de oportunitate se va închide şi vom intra într-un alt ciclu politic, poate şi cu alte ţări, până se va crea din nou o masă critică pentru un moment favorabil. Nu ne dorim aşa ceva.

Suntem conştienţi cu toţii că, aşa cum Constituţia din 1991 a fost Constituţia tranziţiei, şi noi, ca oameni politici, reprezentăm generaţia tranziţiei şi va trebui să pregătim momentul în care, după 2007, vor veni cei care vor cesiona de fapt România în Uniunea Europeană. Dar avem datoria să nu facem până atunci greşeli, sau să nu facem greşeli foarte mari. Şi, de aceea, este extrem de important să asigurăm o coordonare mai bună a eforturilor.

Astăzi am decis, împreună cu colegii mei, să trimitem liderilor grupurilor parlamentare o informaţie la zi cu toate eforturile pe care le-am făcut şi pe care le desfăşurăm din acest punct de vedere. Poate că, uneori, informaţiile nu ajung la destinatarii fireşti şi poate că este şi vina noastră, în aceste eforturi de zi cu zi, nu asigurăm întotdeauna o informare foarte bună, mai ales a colegilor parlamentari.

În orice caz, momentul de astăzi este important. El este important nu doar pentru modificările respective, pe care nu le comentez, pentru că le ştiţi foarte bine. Unele au un sens extrem de important - clauzele referitoare la integrarea europeană. Există alte modificări care au fost adoptate intuitu personae. Pentru că o anumită persoană n-a înţeles într-un anumit moment că primul-ministru nu poate să fie schimbat, a trebuit să dăm acum o interpretare la nivelul Parlamentului pentru acel moment şi pentru acea persoană. Asta ţine de farmecul politicii.

Dar, dincolo de aceste lucruri care pot fi comentate în diferite feluri, eu cred că rămâne semnificaţia majoră a acestui vot în armonie, cum ar spune grecii, un vot care înseamnă de fapt capacitatea noastră de a privi dincolo de orizont. Şi acest lucru, din punctul de vedere al partidului nostru, doresc să-l salut încă o dată.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumim.

Dau cuvântul domnului Valer Dorneanu, pentru a vorbi în numele Comisiei constituţionale.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule prim-ministru,

Stimaţi miniştri,

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie la o mică clipă de vanitate şi să vă spun că, dintre toţi, eu sunt cel mai fericit dintre dumneavoastră. (Aplauze) Pentru că am pornit, împreună cu colegii mei, întâi cu cei din PSD, apoi cu cei cu care am constituit Comisia constituţională, la un lucru extrem de dificil. A fost un travaliu care, iată, împlineşte aproape un an, dar a fost o muncă deosebit de frumoasă, pentru că ea a dat rezultat un edificiu constituţional de care ne putem mândri, un edificiu constituţional modern, deschis în primul rând spre împlinirea dezideratelor noastre euro-atlantice, un edificiu care, practic, a actualizat şi a pus în lumină un lucru mai bun decât ceea ce s-a realizat în 1991.

Am făcut acest lucru, profitând de experienţa pe care noi am acumulat-o, dar şi luând act de evoluţia constituţională din această perioadă.

Vreau să spun că rezultatul acestei munci este, aşa cum a început să spună primul vorbitor, domnul Valeriu Stoica, a fost în primul rând rezultatul artei dialogului.

Noi, în comisie, ne-am propus ca, fără să abandonăm culoarea politică pe care o avem, să încercăm să găsim acele soluţii constituţionale care să fie durabile, care să nu fie ale unui partid, care să fie aplicabile tuturor, care să dea naştere la o constituţie a tuturor partidelor parlamentare, a ţării.

Din acest motiv, cât de multe propuneri, cât de multe ambiţii ale fiecărui partid am avut, am găsit întotdeauna înţelepciunea necesară, mai ales înţelepciunea renunţării.

Am renunţat la acele soluţii care nu se dovedeau viabile şi am renunţat la acele soluţii care nu aveau adeziunea tuturor. Sigur, va exista, a existat deja, tentaţia fiecărui partid de a-şi asuma cât mai multe din meritele acestei constituţii. Au fost contribuţii personale, au fost contribuţii ale fiecărui partid. Noi, fiind mai mulţi, am putea să adunăm în inventarul nostru mai multe propuneri. Noi, fiind cei care v-am declanşat procesul, am putea să le numim un fel de motor.

Eu cred că avem înţelepciunea necesară să împărţim împreună acest succes, pentru că, fără unul din componentele politice care suntem astăzi în această seară aici, nu am fi putut realiza acest edificiu.

De aceea, doresc, în primul rând, să mulţumesc Partidului Naţional Liberal şi Partidului Democrat care, în decursul timpului, au pornit cu foarte multe ambiţii, cu foarte multe ambiţii, să le spun aşa, exclusive, cu ambiţii care, dacă nu se aprobă, nu merg mai departe... Au avut şi dânşii puterea renunţării, au avut puterea să accepte multe dintre propunerile noastre şi a rezultat, în final, un climat de lucru pe care, daţi-mi voie să vă spun că nu l-am sperat.

Am găsit în comisie un reprezentant al Partidului Democrat deosebit de cooperant; nu-l numesc, ca să nu ceară dreptul la replică, am găsit oameni extrem de fermi în a-şi susţine punctele de vedere până la controverse cu scântei, am găsit o atmosferă colegială.

Vreau, de asemenea, să mulţumesc colegilor mei din UDMR care au participat având de susţinut câteva propuneri, nu le numesc radicale, dar le numesc totuşi foarte ferme. Le-au susţinut cu argumente, ne-au impresionat prin calitatea teoretică a motivaţiilor pe care le-au adus, dar au avut puterea să recunoască rezultatul democratic al votului. Poate numai cine nu vrea să nu vadă, nu înţelege ce importanţă are acum faptul că UDMR-ul a votat Constituţia.

În fine, aş dori să mulţumesc în mod deosebit tuturor membrilor comisiei şi celor cu drept de vot şi profesorilor universitari care au compus-o, care şi-au adus o contribuţie deosebită la realizarea acestui proiect. Când am vorbit de grupuri politice, doresc să mă exprim explicit, în compunerea acestora am înţeles şi grupul minorităţilor naţionale, care n-a venit numai cu puncte de vedere care să privească interesul grupului, ci a dorit să contribuie prin soluţiile promovate la un proiect cât mai viabil, cât mai modern, cât mai bun.

Aş dori să mă adresez de această dată plenului Camerei Deputaţilor. Cred că prin felul cum au decurs dezbaterile am realizat un model de democraţie parlamentară, un model al dezbaterilor parlamentare, unde au învins întotdeauna puterea argumentelor, unde întotdeauna am avut posibilitatea să remarcăm şi să apreciem puncte de vedere pe care, în final, nu le-am votat. Cred că ar trebui ca acest model de dezbatere să-l urmăm în continuare.

Vă mulţumesc tuturor şi sperăm să vedem bucuria împlinită în plenitudinea ei în toamnă la Senat.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă doresc o vacanţă plăcută. (Aplauze puternice.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Înainte de a vă dori vacanţă plăcută, vreau să mulţumim presei, atât celei prezente în sală, cât şi celei care este pe hol la televizor, pentru maniera în care a reliefat dezbaterile noastre despre Constituţie şi, nu în ultimul rând, televiziunilor aici participante.

Cu aceasta, închid şedinţa noastră de astăzi, o dată cu sesiunea din acest an.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,05.