Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să declar deschisă şedinţa în plenul Camerei Deputaţilor de astăzi. Vă anunţ că, din cei 345 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 280, iar 65 sunt absenţi; 14 participă la alte acţiuni parlamentare.

Potrivit ordinii de zi ce v-a fost comunicată, astăzi începem dezbaterile cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare între România şi Federaţia Rusă, semnat la Moscova la 4 iulie 2003.

Proiectul de lege va fi prezentat de domnul ministru Mircea Geoană.

Poftiţi, domnule ministru!

Domnul Mircea Geoană (ministrul afacerilor externe):

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După semnarea, la 4 iulie 2003, a Tratatului privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare între România şi Federaţia Rusă, denumit generic Tratatul politic de bază între ţările noastre, şi o dată cu aceasta a Declaraţiei comune a miniştrilor de externe ai celor două ţări, iată-ne, astăzi, ajunşi în faza ratificării acestor documente de o maximă importanţă pentru evoluţia viitoare a relaţiilor româno-ruse.

De ce spunem acest lucru? Încheierea acestui tratat şi a declaraţiei comune nu au avut şi nu au loc într-un context oarecare, ci în momentul afirmării fără echivoc, a noilor realităţi din Europa zilelor noastre, eliberată de consecinţele războiului rece şi deschisă pe deplin, nu doar extinderii structurilor europene şi euro-atlantice, ci a unei noi abordări în relaţia cu Federaţia Rusă.

Aş vrea să spun, ceea ce credem cu toată tăria, şi ceea ce afirmăm în plan internaţional, că reunificarea Europei, crearea unei Europe unite, prospere şi în securitate nu poate fi concepută fără o relaţie constructivă şi angajantă cu un principal actor pe scena europeană, care este Federaţia Rusă.

Aderarea României la structura nord-atlantică în câteva săptămâni, la început de aprilie, şi parcursul nostru european, face ca România să discute despre relaţia cu Federaţia Rusă, atât în plan bilateral, cât şi ca parte a structurilor occidentale. Nu ne este indiferentă relaţia Occidentului cu Federaţia Rusă, aşa cum Occidentului nu-i este indiferentă relaţia României cu Federaţia Rusă.

Relaţia între un nou vest şi un nou est este determinată de calitatea relaţiei între Rusia şi Occident, şi cu fiecare dintre actorii familiei euro-atlantice, dintre care mă bucur să numărăm şi ţara noastră.

În egală măsură, avem considerente de natură nu numai strategică şi geopolitică, dar şi interese de natură geoeconomică şi de calitate de relaţii bilaterale cu Federaţia Rusă. Avem nevoie de o relaţie nouă şi mai pozitivă cu Federaţia rusă, avem nevoie de o nouă abordare în relaţia cu Federaţia Rusă. Şi ratificarea acestui document de bază între ţările noastre este un pas fundamental către acest obiectiv.

Documentele pe care vi le supunem astăzi atenţiei şi votului, sperăm, favorabil al dumneavoastră, marchează decizia comună a României şi Federaţiei Ruse de a privi către viitor. Trecutul nostru a fost de multe ori complicat, sunt multe răni care sunt încă deschise, dar credem că obligaţia liderilor politici de astăzi şi a Parlamentului României, dacă-mi permiteţi, este de a privi mai mult şi cu mai multă încredere către viitor.

În acest an sărbătorim 125 de ani de relaţii diplomatice româno-ruse. Şi cred că această cifră aniversară trebuie să reprezinte momentul unui nou început în relaţia cu această importantă ţară europeană. Abordăm relaţia noastră cu Federaţia Rusă de o manieră pragmatică şi deschisă. În câteva săptămâni România va fi membru al Alianţei nord-atlantice. Din acel moment România va face parte din Consiliul NATO-RUSIA.

Începând cu primăvara lui 2005, sperăm ca România să semneze tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Din acel moment, încă înainte de 2007, România va face parte din relaţia structurată Uniunea Europeană - Federaţia Rusă. De aceea, calitatea relaţiei bilaterale româno-ruse va reprezenta pentru noi un atu pentru a promova interesele româneşti, nu numai individual în raport cu Federaţia Rusă, dar şi ca voce ascultată şi influentă în cadrul familiei europene şi euro-atlantice.

Am menţionat interesele noastre de ordin economic. Nu trebuie să fim extrem de atenţi la cifrele economice, ca să constatăm uriaşul dezechilibru de balanţă comercială pe care-l avem încă cu Federaţia Rusă. Importăm extrem de mult, în principal materii prime, gaz natural şi alte resurse minerale, şi exportăm încă destul de puţin. Vestea bună este, şi poate că este legată şi de semnarea Tratatului politic din iulie anul trecut cu Federaţia Rusă, că, în sfârşit, simţim un început de înviorare a exporturilor noastre, ele sunt încă foarte modeste, dar credem, ţinând cont şi de o anumită cultură instituţională la Moscova, că acest moment politic poate să reprezinte descătuşarea, şi de partea rusă, a unor inhibiţii care au existat în relaţia cu România, în acest deceniu complicat, de reaşezare a ordinii geopolitice în Europa şi în lume.

În egală măsură, aş vrea să subliniez, încă o dată, faptul că acest tratat politic de bază are toate elementele constitutive ale unui tratat politic modern, bazat pe principii internaţionale unanim acceptate, că este un document care apără interesele României, şi pe cele două subiecte sensibile pe care le cunoaşteţi foarte bine, condamnarea Pactului Ribbentrop - Molotov şi problema Tezaurului românesc aflat încă la Moscova, am încercat să găsim o formulă care să permită semnarea Tratatului şi deblocarea situaţiei referitoare la Tezaurul românesc. Vreau să vă spun, încă o dată, că, fără semnarea acestui tratat şi acestei formule de compromis a Declaraţiei celor doi miniştri de externe, sunt convins şi suntem convinşi că nu ar fi fost vorba de nici un fel de discuţie apropo de Tezaur. Vreau să vă informez că, pe partea română, comisia convenită în Declaraţia miniştrilor a fost constituită şi sperăm ca, în următoarea perioadă, să avem şi contrapartea noastră din Federaţia Rusă constituită pentru a începe să lucrăm pe acest subiect încă sensibil şi extrem de important pentru România.

În egală măsură, ceea ce aduce acest tratat, din punct de vedere al intereselor generale ale României, este evident elementul fundamental din punct de vedere al opţiunii suverane a României de a-şi alege alianţele din care doreşte să facă parte. Acest principiu este consfinţit în tratat, apartenenţa noastră la NATO şi la Uniunea Europeană nu este dirijată împotriva Federaţiei Ruse, este vorba de opţiunea, repet, suverană a naţiunii române de a face parte din acele alianţe şi organizaţii la care simţim că interesul naţional ne impune apartenenţa la acestea. Dorim, repet, o relaţie stenică, o relaţie pozitivă, o relaţie dezinhibată, orientată spre viitor, cu această importantă forţă politică şi economică a Europei, care este Federaţia Rusă.

În egală măsură, subiectul protecţiei persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale română şi respectiv rusă, indiferent de apelativul folosit în privinţa lor, şi nu este vorba de apelativul folosit în România, ci în Federaţia Rusă, credem că reprezintă un bun câştigat dintr-o bătălie mai amplă, pe care nu aş dori s-o dezvolt în acest context.

În egală măsură, aş dori să mai spun un fapt pe care îl salutăm şi aş dori să reprezinte, pentru dumneavoastră, în măsura posibilului, un element de încurajare suplimentară pentru un vot favorabil: este că Duma de Stat, în urmă cu câteva săptămâni, a ratificat acest tratat şi, în egală măsură, aşteptăm ca, în Consiliul Federaţiei, în Camera superioară a Parlamentului Federaţiei Ruse, să putem să avem, de asemenea, o ratificare rapidă, care să ne permită intrarea într-o nouă etapă a relaţiei noastre cu Federaţia Rusă.

Aş vrea să vă spun, în egală măsură, că, din punct de vedere al atmosferei politice generale, apropierea summit-ului NATO de la Istanbul, apropierea summit-ului G-8 din Statele Unite, apropierea summit-ului Statele Unite - Uniunea Europeană din Irlanda, de peste câteva săptămâni, ne conduc către evaluarea pe care vreau s-o împărtăşim cu dumneavoastră că vom asista, probabil, la o etapă nouă a manierei în care Occidentul tratează relaţia cu Federaţia Rusă. Ştim, cu toţii, că, în ultima perioadă, au existat anumite nuanţe de politică şi de politică externă ale Federaţiei Ruse, eu cred că trebuie să le privim cu luciditate şi cu activism şi de aceea eu cred că definitivarea cadrului politic de bază în relaţia între România şi Federaţia Rusă este un element indispensabil pentru capacitatea structurilor europene şi euroatlantice de a angaja, în mod constructiv şi foarte pragmatic, relaţia cu această mare putere europeană.

În consecinţă, doamnelor şi domnilor deputaţi, opinia Guvernului şi a Ministerului de Externe este că ratificarea acestui document politic de bază al relaţiei româno-ruse este o necesitate politică obiectivă, ea va marca intrarea relaţiei României cu această mare putere europeană într-o logică nouă şi, sperăm, mai constructivă, este un pas indispensabil pentru dezinhibarea relaţiei noastre cu Federaţia Rusă şi intrarea în relaţie a Occidentului cu această mare ţară, într-o logică constructivă şi angajantă, în care obiectivul strategic fundamental este reunificarea continentului, continuarea extinderii structurilor europene şi euroatlantice şi încurajarea Federaţiei Ruse de a împărtăşi pe deplin valorile democratice şi valorile de societate pe care credem că Europa, ca şi cultură, ca şi civilizaţie, le au, în mod comun, la baza modelului european de civilizaţie şi de cultură.

De aceea, în numele Guvernului României şi al Ministerului de Externe, vă adresez rugămintea şi încurajarea de a privi acest document, în întreaga sa complexitate şi în întreaga sa importanţă, şi de aceea vă supunem spre atenţie şi spre vot, sperăm favorabil, acest important document de politică externă românească care este Tratatul politic de bază între România şi Federaţia Rusă şi elementele conexe pe care le cunoaşteţi.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc, domnule ministru.

Din partea Comisiei pentru politică externă, domnul deputat Suciu va prezenta raportul acesteia.

Domnul Vasile Suciu:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor,

Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare între România şi Federaţia Rusă, semnat la Moscova la 4 iulie 2003 face parte din categoria legilor ordinare. Tratatul reprezintă, în primul rând, voinţa politică a celor două state de a pune o bază modernă şi adecvată actualului context internaţional, în relaţiile dintre România şi Federaţia Rusă. Tratatul stipulează, în mod expres, dreptul semnatarilor de a fi liberi să-şi aleagă sau să-şi schimbe angajamentele de securitate, inclusiv tratatele de alianţă, consfinţind astfel, în mod neechivoc, faptul că partea rusă consideră opţiunea euroatlantică a României ca fiind un drept suveran, inatacabil.

După un îndelungat proces de negociere şi un deceniu de stagnare, se deschid căile unei cooperări pragmatice, de interes comun, acordând o atenţie specială dezvoltării relaţiilor economice şi comerciale şi oferind un cadru general pentru acorduri în domenii specifice, în special în domeniul energetic, al combustibililor, al materiilor prime, al transporturilor, bancar şi agricol. Chestiunile sensibile şi litigioase de ordin istoric, retrocedarea tezaurului românesc şi condamnarea Pactului Ribbentrop - Molotov, care au împiedicat ani de zile încheierea acestui document politic fundamental şi au grevat, timp îndelungat, relaţiile bilaterale, au fost reflectate în Declaraţia comună semnată de miniştrii de externe ai celor două state, document politic conex Tratatului. Declaraţia conţine prevederi referitoare la condamnarea de către Rusia a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, simultan cu condamnarea participării României la cel de-al doilea război mondial de partea Germaniei hitleriste, precum şi crearea mecanismului pentru soluţionarea problemei Tezaurului României, dat spre păstrare în timpul primului război mondial.

Stimaţi colegi,

Vă aduc la cunoştinţă că proiectul de lege a mai fost trimis spre avizare Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care l-a avizat favorabil în şedinţa din 11 noiembrie 2003. La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere şi avizul favorabil al Consiliului Legislativ. De altfel, şi Senatul a ratificat acest tratat. Rugămintea noastră este să avizăm, şi noi, astăzi, favorabil.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Potrivit celor convenite cu liderii grupurilor parlamentare şi potrivit deciziei Biroului permanent şi a Comitetului ordinii de zi, pe marginea tratatului, vor lua cuvântul reprezentanţi ai grupurilor parlamentare şi vor vorbi, unul sau doi, 10 minute în total, fiecare grup.

Din partea Grupului Partidului Social Democrat, va lua cuvântul domnul deputat Radu Podgoreanu, preşedintele Comisiei pentru politică externă.

Domnul Radu Podgoreanu:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Avem, astăzi, datoria să decidem ratificarea unui document politic internaţional de deosebită importanţă - Tratatul politic de bază dintre România şi Federaţia Rusă. Istoria acestui tratat este destul de lungă: avem peste un deceniu, de când, într-o etapă politică sau alta a României postdecembriste, sub o guvernare sau alta, s-a căutat realizarea unui asemenea document. Dacă ne uităm la cele conţinute în Tratat şi în Declaraţia comună a miniştrilor de externe, parte conexă a tratatului, de fapt, avem de-a face cu o încercare de a găsi formule juridice pertinente, care să rezolve probleme care ating aproape lungimea unui secol.

Pentru că discutăm aici de tezaur, care a ajuns în Rusia în timpul ultimului ţar, în 1917, discutăm despre ceea ce s-a întâmplat în perioada sovietelor lui Lenin, discutăm despre ceea ce au convenit Ribbentrop şi Molotov, reprezentanţii lui Hitler şi Stalin, şi discutăm despre ceea ce convenim acum cu preşedintele Federaţiei Ruse, Putin.

Este, într-un fel, o anumită contradicţie între amploarea problemelor pe care le-a ridicat construirea acestui document juridic internaţional şi situaţia un pic paradoxală în care ne aflăm astăzi. Dacă am fi avut de discutat acest document acum câţiva ani, probabil că sala ar fi fost mai mult decât plină şi mai mult decât tensionată. Astăzi sala nu este atât de plină, dovadă că deja am început să considerăm Tratatul ca un element de normalitate, ca un element care nu mai necesită o asemenea concentrare de voinţă şi forţă politică. În realitate, avem de-a face cu încheierea unei etape, cu consfinţirea unei realităţi, pentru că, în cei mai mult de 10 ani de când s-a lucrat asupra acestui Tratat, în Europa şi în lume s-au întâmplat schimbări fundamentale: a dispărut Tratatul de la Varşovia, România este, practic, membră a NATO, Uniunea Sovietică şi sistemul comunist şi, o dată cu el, vestita cortină de fier au căzut, Uniunea Sovietică s-a dezmembrat, avem de-a face cu o multitudine de state, dintre care cel mai important este Federaţia Rusă. Toate aceste schimbări istorice au dat un nou sens acestui efort politic de a realiza un tratat politic de bază cu una din puterile politice, economice şi militare ale lumii. În acelaşi timp, acest tratat este, într-un fel, o parte din efortul mai larg pe care România îl face de a-şi găsi drumul în această lume. Trebuie să-l privim şi în conexiune cu noua noastră apartenenţă la Tratatul Atlanticului de Nord, cu foarte apropiata, pentru că este foarte apropiată, integrare a României în Uniunea Europeană.

Dacă vom judeca toate aceste lucruri şi dacă vom ţine cont de faptul că, pentru prima dată, într-un document politic de o asemenea importanţă, probleme extrem de dureroase ale relaţiei noastre cu unul din vecinii apropiaţi, Federaţia Rusă, sunt rezolvate într-o modalitate pe care, cu câţiva ani doar în urmă, nu ne-am fi închipuit că o putem atinge, şi mă refer aici la recunoaşterea, în Declaraţia comună, a faptului că Pactul Ribbentrop-Molotov trebuie condamnat, la faptul că am reuşit să găsim o soluţie juridică care să facă posibilă existenţa unor comisii care să încerce, într-un viitor pe care eu îl sper foarte apropiat, rezolvarea problemei Tezaurului, înseamnă că am făcut progrese deosebite. Al doilea lucru pe care trebuie să-l avem în vedere este că acest tratat nu trebuie privit, şi ar fi o mare greşeală dacă am face acest lucru, numai ca o încercare de a rezolva probleme ale trecutului. Acesta este doar o parte şi ea este rezolvată, de altfel, în Declaraţia comună, în documentul conex.

Tratatul trebuie privit, în primul rând, prin ceea ce aduce el în perspectiva viitorului relaţiilor noastre şi cred că ceea ce s-a obţinut, ceea ce e cel mai important din ceea ce s-a obţinut prin acest Tratat, este tocmai deschiderea unei relaţii fireşti, unei relaţii care să poată fi solidă, atât sub aspect politic, cât şi sub aspect economic, între România şi Federaţia Rusă.

Sunt multe argumente pentru ca dumneavoastră să daţi astăzi un vot favorabil ratificării acestui Tratat. De altfel, votul nostru va fi cel hotărâtor, pentru că deja Federaţia Rusă a ratificat Tratatul, Senatul a votat pentru ratificarea Tratatului. O dată cu votul nostru, acest proces politic, construcţia acestui tratat se va încheia. Sigur că nu este un vot pe care îl veţi da cu uşurinţă, sunt convins că aţi cumpănit şi veţi cumpăni asupra acestui vot, dar am convingerea că dreptatea votului va fi judecată de istorie şi cred, cu sinceritate, că istoria va considera că am făcut un lucru înţelept votând astăzi în favoarea acestui tratat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul Nicolae Leonăchescu, secretarul Biroului permanent.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnule ministru al afacerilor externe,

Onorat auditoriu,

Suntem chemaţi să dezbatem Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare între România şi Federaţia Rusă şi să decidem în consecinţă, tratat semnat, la 4 iulie 2003, de preşedinţii celor două părţi contractante. Acest proiect de lege a fost ratificat de Senatul României în şedinţa sa din 3 noiembrie 2003 şi de către Duma de Stat a Federaţiei Ruse la 23 ianuarie 2004.

Textul tratatului a fost negociat timp de 11 ani, cu perioade de suspendare a discuţiilor impuse de către reprezentanţii Federaţiei Ruse. Aceste negocieri au fost declanşate după ce, la 24 ianuarie 1989, ruşii au declarat nul odiosul Pact Ribbentrop-Molotov, semnat la 24 august 1939. Drept urmare a semnării acestui pact, foarte bine definit drept pactul bolşevic-fascist, junta lui Stalin a adresat României ultimatumuri, iar armatele sovieto-ruse au invadat teritoriul românesc, declanşând practic cel de al doilea război mondial!

Din punct de vedere istoric, faptele sunt cunoscute iar interpretarea lor de către istorici şi kremlinologi nu lasă loc la nici o îndoială: România a căzut victimă agresiunii imperiului sovietic şi a fost obligată să intre în războiul de apărare şi reîntregire a teritoriului său.

Forţele vii ale istoriei au acţionat inexorabil şi au generat procese profunde în evoluţia Europei în raport cu care fiecare ţară şi fiecare grup politic trebuie să se exprime şi să acţioneze.

Noi, deputaţii Partidului România Mare, ca şi ceilalţi colegi ai noştri, avem avantajul că putem, acum, judeca textul proiectului de lege pomenit în raport cu evenimentele survenite după data de 4 iulie 2003; putem pune, faţă în faţă, vorbele şi faptele părţilor contractante.

Din punct de vedere formal, apreciem că varianta în limba română a textului tratatului poate fi îmbunătăţită şi dăm ca exemplu, ultimul paragraf din articolul al 19-lea, în care penultima prepoziţie "de" poate fi eliminată.

De asemenea, poziţia în acest tratat a Declaraţiei comune a miniştrilor afacerilor externe nu este clară: dacă reprezintă o anexă a lui, atunci trebuia semnalată ca atare în ultimul articol drept parte integrantă. Cum această poziţie nu există din punct de vedere formal, nici în lege nu-şi are rostul. De altfel, aşteptăm varianta rusă a acestei legi votate de Duma de Stat spre a-i vedea valoarea politică pe care Federaţia Rusă i-o acordă.

Sperăm ca domnul ministru Mircea Geoană să ne răspundă la această întrebare pentru că dacă cealaltă parte contractantă nu a votat "Declaraţia comună" înseamnă că ea reprezintă o creaţie dolosivă, pe care numai noi o fluturăm ca să adunăm capital electoral sau să ascundem eşecul înregistrat în negocieri.

Marile probleme ale acestui tratat sunt însă de fond. limbajul său constructiv, optimist, cu o insistentă vectorizare către viitor este de natura unor texte de politică general-europeană, pacifist-înşelătoare, texte inserate în multe manuale didactice şi analize departamentale.

Dincolo de litera tratatului, marile semne de întrebare au rămas în suspensie şi ultimele acţiuni ale politicienilor de la Moscova pot întări concluzia că speranţele ne-au fost înşelate.

În articolul 1, părţile contractante se angajează să dezvolte "relaţii de prietenie, cooperare, înţelegere şi respect reciproc". În articolul 11 declară că "respectă, asigură şi ocrotesc... fără nici o discriminare, identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă a persoanelor ce locuiesc în România... aparţinând minorităţii ruse şi respectiv, persoanelor ce locuiesc în Federaţia Rusă... aparţinând minorităţii române, indiferent de apelativul folosit în privinţa lor în societate şi de regiunile în care locuiesc".

Un text atrăgător, imediat contrazis de fapte. Sub presiunea politicienilor de la Moscova, şcolile româneşti din Transnistria au fost interzise şi nu sunt puţine la număr! La Şcoala medie nr.19 din Tighina învaţă 1.725 elevi, chiar dacă a fost scoasă din oraş şi îşi desfăşoară activităţile într-o pădure. la Şcoala din Stroeşti - Râbniţa, rusificarea şcolii româneşti a început prin interzicerea alfabetului latin etc.

Nici nu am ratificat Tratatul cu Federaţia Rusă şi este evidentă lipsa sa de respect faţă de românii care-i cad în administraţie. Încă nu am aflat de existenţa unui deputat al românilor în Duma de Stat şi nici în Duma din Sankt Peterburg deşi aici, în Camera Deputaţilor, minoritatea rusă este reprezentată de domnul deputat Miron Ignat!

Identitatea etnică a românilor este subminată constant în Federaţia Rusă şi prin promovarea abuzivă a conceptelor de "popor moldovenesc" şi "limbă moldovenească", atât în interior, cât şi în plan internaţional. Promovarea acestor concepte staliniste, de tip colonial, şi după semnarea tratatului, demonstrează că stăm pe o realitate încremenită în tipare expansioniste, agresive.

La 17 octombrie 2001 i-am pus o întrebare lui Pavel V. kraşeninnikov, preşedintele Comitetului pentru probleme de legislaţie al Dumei de Stat: "Pe ce filozofie se bazează în elaborarea legilor: le fac drept urmare a unor experienţe parcurse care trebuie normate sau le gândesc de construcţii ale viitorului?!"

Mi-a răspuns fără să ezite: "Viitorul nu poate fi gândit fără trecut!".

La replica mea "Vă desprindeţi greu de trecut?", mi-a răspuns evaziv: "Luăm în consideraţie şi experienţele rele şi pe cele bune!".

Din punctul de vedere al lui Pavel V. kraşeninnikov, binele şi răul se raportează la interesele ruse, nu la cele româneşti sau europene.

Şi mai tranşant s-a exprimat pe 19 octombrie 2001, într-o discuţie purtată la Sankt Peterburg, profesorul Anatoli Iacovlevici Petrov, şeful unei catedre de politică internaţională, membru al Dumei din acest oraş: "Să uităm trecutul! să construim viitorul! Delegatul Estoniei a spus de opt ori cât de mult au suferit ei din partea ocupanţilor ruşi, dar acum nu-l mai ascultă nimeni!".

Cât cinism! pentru viitor, să uităm lecţiile dramatice ale trecutului şi să colaborăm. cu diferenţa, constatăm noi, că, în această colaborare, noi suntem cei care pierdem: în fiecare an, deficitul în relaţiile comerciale ale României cu Federaţia Rusă este de peste un miliard de dolari SUA!

Noi, deputaţii Partidului România Mare, vrem să avem încredere în Rusia! Din cele ce fac până acum, rezultă că speranţa noastră nu este acoperită de fapte concrete.

Politicienii ruşi ne interzic nouă să ne ocupăm de soarta românilor chinuiţi în spaţiul său de ocupaţie, în timp ce Federaţia Rusă tergiversează evacuarea Armatei a XIV-a din Moldova aşa cum s-a angajat în plan internaţional de mai multe ori. În plus, discret, elemente ale Armatei a XIV-a îşi extind aria de ocupaţie în zona oraşului Tighina, în ciuda oricărei norme de drept internaţional.

Este de discutat şi angajamentul Federaţiei Ruse de a respecta Organizaţia Naţiunilor Unite şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

Când planul rus de federalizare a Republicii Moldova - un plan de tip colonial - a fost respins de O.S.C.E, ministrul Igor Ivanov a refuzat să mai participe la dialog. Putem oare conta pe o evoluţie politică a guvernanţilor de la Moscova din zona prejudecăţilor imperiale şi a inerţiilor de tip comunist spre democraţie şi respect reciproc?! Faptele acestora nu ne dau nici o speranţă, nici măcar în domeniul drepturilor omului.

Sub influenţa Moscovei, zac încă, în închisorile regimului infracţional de la Tiraspol, trei patrioţi români din grupul lui Ilie Ilaşcu.

Este vorba de: Andrei Ivanţoc, Tudor Petrov-Popa şi Alexandru Leşco, prizonieri de război ţinuţi în condiţii barbare, în închisorile unei administraţii care ignoră dreptul internaţional.

Este vorba de "dispariţia" deputatului Vlad Cubreacov şi eliberarea lui sub presiunea opiniei publice internaţionale!

Referirile în tratat la dezideologizarea raporturilor dintre Federaţia Rusă şi România şi înscrierea lor în coordonatele pragmatismului rămân o iluzie. Generalul Drozdov, recte patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei, continuă prin Biserică, politica de colonizare şi rusificare în spaţiul românesc.

Subalternul său de la Chişinău, mitropolitul Vladimir, un distins general rus, impune românilor normele ruse. Nici vorbă de respectare a identităţii religioase şi lingvistice. Uneori acţiunile ostile la adresa Bisericii româneşti merg atât de departe încât ating cote groteşti. În bisericuţa ansamblului rupestru paleocreştin din Butuceni, sat aflat în zona vechiului Orhei, au fost aduse oseminte de "sfinţi" într-o raclă cu inscripţia în limba rusă, la care să se închine românii. În raclă sunt osemintele unui călugăr şi a două femei cu care el a trăit, prigoniţi de administraţia de ocupaţie şi acum declaraţi "sfinţi" de omul Moscovei.

Sunt semne ale continuării politicii de ocupaţie prin biserică şi nici vorbă de respectarea identităţii religioase a românilor!

Deputaţii Partidului România Mare au analizat termenii "Declaraţiei comune" sperând că vor găsi în ea bune intenţii la un contencios al relaţiilor româno-ruse nerezolvat de secole.

Din păcate, nu am găsit justificate tonurile triumfaliste ale celor care au semnat-o! În chiar primul paragraf este menţionată "părerea comună", nu concluzia, "privind necesitatea de a închide capitolele dureroase din istoria relaţiilor bilaterale".

De "păreri" cuprinse într-un tratat suntem surprinşi, ca şi de lipsa unor termene ferme de punere în aplicare a coordonatelor lui. Cum să le "închidem" nu ni se spune!

Problematica de fond pe care o ridică "Declaraţia comună" este însă de neiertat.

Noi, deputaţii Partidului România Mare, nu putem accepta ca pactul bolşevic-fascist sau Pactul Ribbentrop-Molotov să fie privit cu dublu standard aşa cum procedează unele state, inclusiv Federaţia Rusă! Pentru Estonia, Letonia şi Lituania, efectele lui politice au fost anulate; pentru Basarabia, nu! Declară, deci, nul acest odios pact, dar Federaţia Rusă nu renunţă la menţinerea sub ocupaţia sa a Basarabiei!

În acelaşi timp ne surprinde faptul că este condamnată România pentru că a fost obligată să intre în al doilea război mondial de partea Germaniei pentru a-şi recupera teritoriile răpite de URSS! De când, în plan politic efectul este taxat drept cauză şi cauza devine efect? Se uită că în 1939, URSS a semnat cu Germania un pact de agresiune cu o celebră anexă secretă şi că, în 1940, tot URSS a invadat Bucovina şi Basarabia!

Noi nu putem accepta acest soi de mistificare în acest mileniu şi nici în cele viitoare!

Problematica Pactului bolşevic-fascist este cunoscută şi nu insistăm asupra ei astăzi, nici măcar emoţional. Contenciosul istoric al relaţiilor româno-ruse în problema Basarabiei a fost analizat şi catalogat cu probitate ştiinţifică de cercetători avizaţi printre care şi istoricul Mihail Bruhis din Tel Aviv. Elucubraţiile pe această temă sunt apanajul nostalgicilor şi al ignoranţilor.

În acelaşi mod privim şi problema tezaurului României dus la Moscova în anul 1917 ca urmare a unui acord semnat de Guvernele României şi Rusiei, aliate în războiul contra puterilor centrale.

Semnăturile puse pe acel acord nu au fost respectate de partea rusă şi tezaurul României se află de atunci la Moscova.

Palidele referiri la această problemă în "declaraţia comună" nu ne liniştesc.

Veţi spune că grupul deputaţilor Partidului România Mare este singur în abordarea directă a acestei probleme şi nu ne miră! Şi Ilarion Bălăiţă, protosinghelul mănăstirii Secu din judeţul Neamţ a fost singurul care, în anul 1917, a refuzat să predea tezaurul lăcaşului de cult pe care-l gestiona spre a fi dus în Rusia. A fost singurul care a văzut că Rusia nu prezintă suficientă încredere spre a ne permite luxul să depozităm la Moscova inestimabilul nostru tezaur! Tratatul pe care-l dezbatem propune înfiinţarea unei comisii tehnice ale cărei lucrări, exact ca în 1878, va îngropa problema pe decenii.

Imperiile nu aduc fericire popoarelor cucerite. Ele au creat bunăstare pentru casta conducătoare şi slugile ei pe seama jefuirii sistematice a popoarelor şi teritoriilor cucerite. În cenuşa lor găsim crime, sărăcie şi mizerie.

Onorat auditoriu,

Constatăm că, în relaţiile româno-ruse, creşte numărul problemelor nerezolvate sau soluţionate prin acte unilaterale de forţă din partea Rusiei ţariste şi a Rusiei sovietice.

Menţionăm câteva spre aducere aminte:

l. Soarta teritoriilor româneşti ocupate în urma ultimaturilor şi a actului de forţă;

2. Situaţia urmaşilor celor circa un milion şi jumătate de români ucişi de ruşi din rândul populaţiei civile; martirajul poetului Ilie Motrescu din Crasna, raionul Storojineţ, ucis în mod bestial în ziua de 26 iulie 1969 este un exemplu;

3. Situaţia prizonierilor de război români, care nu s-au mai întors la casele lor;

4. Situaţia românilor din Transnistria, aflată sub controlul Armatei a IV-a;

5. Situaţia familiilor refugiate în ţară ale căror bunuri mobile şi imobile au fost confiscate de ocupanţi;

6. Situaţia familiilor de români deposedate de avere în urma conflictului din Transnistria;

7. Situaţia arhivelor luate de pe teritoriul României prin acte de forţă de către ocupanţii ruşi etc.

Ca mare putere, Rusia amână şi temporizează aplicându-şi cu tenacitate politica pe termen lung. Partenerii de dialog mor între timp, guvernele lor se schimbă, apare şi trădarea sau corupţia, problema se uită sau se amortizează, mai apare o ocupaţie militară, se schimbă spectrul de idei dominante al vremii, mai "vorbim" şi mai "discutăm" cu alt prilej, facem un simpozion tematic etc., toate acestea fac parte din panoplia politicii ruseşti de mare putere care a adus pagube imense poporului nostru!

Trebuie să conştientizăm această tactică şi să-i scoatem în evidenţă limitele. Nu căutăm prieteni de faţadă, care, la momentul oportun, să ne înfigă cuţitul în spate.

milităm pentru construcţia unor relaţii civilizate şi democratice bazate pe dreptul istoric şi internaţional.

Numai aşa, ziua de mâine va fi un spaţiu al cooperării şi pentru asta putem semna un tratat de bază.

Până atunci, Grupul parlamentar al Partidului România Mare constată că proiectul de "Lege pentru ratificarea Tratatului prin relaţiile prieteneşti de colaborare între România şi Federaţia Rusă" nu conţine elementele concrete care să-l transforme dintr-o speranţă în realitate. Ba mai mult, diferenţa dintre prevederile tratatului şi acţiunile oamenilor politici ai Federaţiei Ruse ne pun în gardă şi ne determină să votăm împotriva acestei legi.

Timpul bunelor intenţii învăluite în fraze atrăgătoare şi fără ecou în realitate a trecut. Este timpul faptelor.

Deputaţii Partidului România Mare sunt convinşi că în Federaţia Rusă va apărea acea generaţie de democraţi, pe care o aşteptăm de 86 de ani, cu care să putem dialoga deschis şi rezolva litigiile generate de politica unui imperiu cinic şi rapace aşa cum a fost imperiul ţarist şi continuatorul său, imperiul sovietic.

Este posibil ca aşteptarea să fie de lungă durată, dar noi nu ne pierdem speranţa.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea deputaţilor Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Boc, liderul acestui grup. Aveţi cuvântul.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Partidul Democrat a militat permanent pentru o politică externă a României bazată fundamental pe interesele naţionale, în contextul marilor provocări reprezentate de integrarea euro-atlantică, globalizare şi noile riscuri de securitate.

Partidul Democrat apreciază că există argumente solide pentru semnarea Tratatului cu Rusia. Semnarea acestui tratat creează premisele unei colaborări fructuoase între România şi Federaţia Rusă. Totuşi, Partidul Democrat este profund nemulţumit de expedierea în Declaraţia comună a celor două probleme sensibile ce ţin de demnitatea naţională. Este vorba de problema tezaurului şi de condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov.

Partidul Democrat apreciază că sub aceste două aspecte, diplomaţia românească a înregistrat un eşec. Având în vedere aceste considerente, Grupul parlamentar al Partidului Democrat se va abţine de la vot. Vă mulţumim.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul vicepreşedinte Puiu Haşotti.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Din capul locului doresc să precizez că Partidul Naţional Liberal a luat decizia, în cel mai important for al său politic, şi grupurile parlamentare au luat decizia să voteze acest proiect de lege. De altfel, Grupul parlamentar din Senat a şi făcut acest lucru şi astăzi, Grupul parlamentar liberal va vota, cum spuneam, proiectul de lege, cu toate că nu suntem pe deplin mulţumiţi de acesta şi voi reveni asupra acestei chestiuni.

Înţelegem însă că interesul naţional ne determină să votăm în favoarea acestui proiect de lege şi au fost aduse aici foarte multe argumente şi de către domnul ministru şi de către raportul foarte bun făcut de Comisia de politică externă.

De asemenea, ne gândim că, în istorie, lucrurile se mai repară. Nu trebuie să uităm că, la ora actuală, în Rusia este o falsă democraţie, iar în România este o cvasidemocraţie consolidată, e drept. În speranţa evoluţiei, cel puţin pentru Rusia, mult mai repede şi mult mai bine către o adevărată democraţie, ne gândim că lucrurile care nu au fost rezolvate de acest tratat vor putea fi rezolvate mai relaxat atunci când în cele două ţări vor fi democraţii consolidate şi când sentimentele şi inerţiile care domină mai ales partea rusă vor dispărea.

Mă refer în mod expres la tezaur şi dacă vreţi, nu neapărat la imensa cantitate de aur, ci, în primul rând, la obiectele care ţin de patrimoniul cultural naţional şi de arhivă, adică de elementele care ţin de identitatea naţională. Nu văd de ce ar fi atât de interesată partea rusă în a deţine documente medievale româneşti.

Cred că aici, cu toate că eu ştiu foarte bine că negociatorii ruşi sunt redutabili, cred însă că aici partea română nu a dat dovadă de foarte multă fermitate, pentru că nu trebuie să uităm un fapt: Declaraţia comună pe care nu o discut aici din punct de vedere al condamnării Pactului Ribbentrop-Molotov, ci doar din punct de vedere al aşa-zisei rezolvări a tezaurului, spuneam Declaraţia comună trebuie ratificată, dar nu este parte din tratat. Această Comisie mixtă româno-rusă este prevăzută doar în Declaraţia comună. Ar fi fost bine ca în tratat să fi fost stipulată această chestiune a tezaurului şi poate, cum vă place dumneavoastră, domnule ministru, să spuneţi, nu în egală măsură şi chestiunea Tratatului Ribbentrop-Molotov.

dar pentru că au fost invocate o serie întreagă de avantaje mari, foarte mari pe care le are România, am să aduc în discuţie alte câteva, cum ar fi dreptul de a-şi alege mijloacele de asigurare a propriei securităţi, fiecare ţară, apoi este stipulat în mod expres la art.2 inadmisibilitatea folosirii forţei sau a ameninţării cu forţa. O altă chestiune este că părţile reafirmă hotărârea de a favoriza dezvoltarea procesului de integrare europeană, atenţie! foarte important şi părţile se obligă să combată, în colaborare, criminalitatea organizată, foarte important şi aici lucrurile au fost arătate, să sprijine extinderea relaţiilor economice şi comerciale în toate domeniile, practic. Şi totuşi trebuie să subliniem că este vorba şi de strângerea cooperării în cadrul organizaţiilor internaţionale şi de asigurare a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor române din Federaţia Rusă şi acelor aparţinând minorităţii ruse din România. Sunt multe alte aspecte care au fost invocate, pe care le-am invocat eu şi cu gândul şi cu convingerea de fapt, că acest tratat este necesar României şi că România câştigă mai mult din acest tratat decât rezolvă şi nu rezolvă problema tezaurului. Mai spun încă o dată, arăt că Partidul Naţional Liberal va vota în favoarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, poftiţi, domnule deputat.

Domnul Kónya-Hamar Alexandru:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Evident, s-a deschis un nou capitol al istoriei, chiar dacă trecutul cu rănile deschise nu trebuie uitat, în acelaşi timp, nu trebuie să uităm nici perspectiva care este deschisă în faţa noastră.

Evident, întrebările sunt importante şi cu greutate de oportunitate şi mereu se pune această întrebare: este vorba despre o necesitate sau de o obligativitate, de o inconştienţă sau de o responsabilitate. Mai concret, ce s-a întâmplat? Este vorba despre un compromis sau de un consens? Cu un compromis, se ştie, părţile de obicei pierd. Prin consens, toată lumea câştigă.

Acest tratat şi anexa respectivă se remarcă şi din punct de vedere al conţinutului. Ţinem să remarcăm, mai ales conţinutul art.1, 2 şi 3 şi cu atât mai mult art.11, pentru că şi prin acest tratat se demonstrează faptul că nici un tratat nu poate fi lipsit de un conţinut bine conturat privind atât protecţia mediului, dar şi protecţia minorităţilor. Având în vedere că este vorba doar de un consens din care câştigăm şi se deschide o nouă perspectivă, una europeană şi sperând că viitorul va demonstra oportunitatea şi importanţa actului prin care se încheie acest tratat, noi suntem pentru ratificarea tratatului şi anexei. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule Kónya. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Poftiţi, domnule Ignat.

Domnul Miron Ignat:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru al relaţiilor externe,

Stimaţi colegi,

Am făcut parte din delegaţia română condusă de domnul preşedinte Ion Iliescu care a efectuat vizita oficială în Federaţia Rusă în perioada 3-5 iulie anul trecut şi am avut prilejul să particip la ceremonia semnării tratatului privind relaţiile prieteneşti şi de colaborare dintre România şi Federaţia Rusă.

Acest tratat îl supunem spre ratificare astăzi Camerei Deputaţilor. A fost un moment solemn la care au participat înalte oficialităţi, iar mass-media şi mai ales cea rusă a acordat spaţii largi acestui important eveniment.

În octombrie 2003 s-au împlinit 125 de ani de când au fost stabilite relaţiile diplomatice între România şi Rusia. Desigur, în decursul acestei perioade, relaţiile nu au fost întotdeauna liniare. S-au manifestat anumite oscilaţii cu altitudini mai mari sau mai mici, de o parte şi de alta. Au fost anumite perioade umbrite, iar altele mai senine, dar toate acestea au rămas de domeniul trecutului şi istoria le va consemna şi le va judeca ca atare.

Acum trăim în mileniul III. Configuraţia politică şi geostrategică este cu totul alta şi este în continuă schimbare. Rusia nu mai este fosta Uniune Sovietică, iar situaţia politică din România este cu totul alta de cum era în Republica Socialistă România.

Orientarea prioritară a celor două ţări este privatizarea şi rentabilizarea economiei, integrarea în structurile europene. România va deveni membră a NATO şi a Uniunii Europene, iar Rusia are relaţii speciale cu Organizaţia Atlanticului de Nord. La reuniunile Grupului celor 7 ţări puternic industrializate numit "G8" participă şi Rusia şi uneori se spune "Grupul celor 7 plus Rusia". 12 ani au trebuit să negociem şi să aşteptăm până să semnăm acest tratat, în timp ce alte ţări l-au semnat demult. Suntem ultima ţară din fostul sistem socialist care am semnat acest tratat, dar cum spune proverbul românesc "mai bine şi mai târziu decât niciodată". S-a întârziat semnarea acestui tratat zicându-se că, cu Rusia, România a avut probleme istorice deosebite, dar oare celelalte ţări nu au avut probleme deosebite? Amintim doar Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, dar aceste ţări au dat dovadă mult de realism, de pragmatism şi au semnat şi au ratificat Tratatul cu Federaţia Rusă şi acum schimburile lor comerciale cunosc o evoluţie ascendentă, în timp ce relaţiile economice, culturale şi comerciale între România şi Federaţia Rusă au înregistrat un regres considerabil.

Relaţiile comerciale sunt net defavorabile României. Exportăm de circa 40 de ori mai puţin decât importăm. Am închis fabrici întregi care produceau marfă pentru piaţa răsăriteană. dar aş dori să folosesc expresii folosite la semnarea acestui tratat. Să lăsăm trecutul în seama istoricilor. nu putem merge înainte privind mereu spre trecut şi cred că a sosit momentul să punem pe baze solide, reciproc avantajoase relaţiile între România şi Federaţia Rusă.

Este foarte important că în acest tratat s-a acordat o importanţă deosebită minorităţilor naţionale, atât pentru minoritatea rusă din România cât şi pentru minoritatea română din Federaţia Rusă, indiferent de apelativul folosit la adresa lor.

Duma de stat, Camera inferioară a Parlamentului Federaţiei Ruse, în noua ei configuraţie după alegerile din 7 decembrie 2003, în adunarea plenară din 23 ianuarie a acestui an, a ratificat Tratatul cu o majoritate zdrobitoare, înregistrându-se numai 14 voturi contra şi 4 abţineri.

Acum a sosit momentul ca şi Parlamentul României să ratifice acest tratat. Ratificarea lui va da un nou impuls relaţiilor pe toate planurile între cele două ţări europene, iar imaginea României se va îmbogăţi cu o bilă albă.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va vota pentru ratificarea acestui Tratat.

Fiind aici la tribună, aş vrea să dau un răspuns colegului meu, secretar al Biroului permanent, domnul Leonăchescu, precum că minoritatea rusă are reprezentare în Parlament şi minoritatea română nu are reprezentare în Parlamentul Federaţiei Ruse, or, nu mergem aici pe principiul compensării între o ţară şi alta.

Constituţia României este o constituţie modernă şi oferă dreptul nu numai minorităţii ruse şi tuturor minorităţilor existente în România să aibă reprezentare parlamentară. Este o Constituţie modernă şi această politică de toleranţă este apreciată şi în ţările europene, dar şi în alte ţări de pe alte continente. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule Ignat.

Domnule ministru, dacă doriţi să mai adăugaţi ceva?

Trecem atunci la dezbaterea textelor proiectului de lege.

La titlul acestuia dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate.

La cuprinsul articolului unic care conţine dispoziţia de ratificare a Tratatului dacă sunt obiecţiuni? Poftiţi. Vreţi să şi comentaţi?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Astăzi, după cum am anunţat, Partidul România Mare, prin grupul sau parlamentar, va vota împotrivă, deci votează împotrivă pentru fiecare articol în parte.

V-aş ruga ca să luaţi act formal de acest lucru.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun în aceste condiţii votului dumneavoastră art.1 din proiectul de lege.

Cine este pentru? 95 de voturi pentru.

Împotrivă? 43 voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

Cu 95 pentru, 43 împotrivă şi 5 abţineri s-a votat art.1.

La art.2 cine este pentru? 95 voturi pentru.

Împotrivă? 43 voturi împotrivă.

Abţineri? 7 abţineri.

Cu 95 voturi pentru, 43 împotrivă, 7 abţineri s-a adoptat şi textul art.2.

Vom supune proiectul votului final la sfârşitul acestei zile. Vă mulţumesc.

Trecem în continuare la următorul proiect. Îl rog pe domnul vicepreşedinte Niţă să preia conducerea.

Domnul Constantin Niţă:

Procedură? Da, vă rog.

Domnul Cornel Boiangiu:

Domnule preşedinte,

În 18 decembrie, un grup numeros de deputaţi a depus iniţiativa legislativă privind statutul parlamentarului. Nu ştim ce se întâmplă, a trecut mai mult de o lună jumătate, conform prevederilor constituţionale şi nu s-a discutat această iniţiativă nici în Biroul permanent, nici nu am fost anunţaţi de dumneavoastră ce este cu această iniţiativă şi dacă, conform Constituţiei, se vor întruni cele două Camere pentru a o dezbate. Vă rugăm să ne spuneţi care este situaţia acestei iniţiative legislative.

Domnul Constantin Niţă:

Da, probabil se va lua în calcul, în următoarele săptămâni, această chestiune pentru introducerea pe ordinea de zi.