Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Invităm în sală, să putem începe dezbaterile la primul proiect de lege.

Vă informez că şi-au înregistrat prezenţa 282 de deputaţi, sunt absenţi 63, din care 31 participă la alte acţiuni parlamentare.

Astăzi o să dezbatem Proiectul Legii Codului penal.

Invit Comisia juridică la locul respectiv.

Am să rog pe doamna ministru Tarcea Letiţia să prezinte iniţiativa.

Doamna Cristina Tarcea (secretar de stat, Ministerul Justiţiei.):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ştiu că suntem în Postul Paştelui, dar mă cheamă totuşi Cristina.

Domnilor deputaţi,

Am plăcerea ca alături de dumneavoastră să parcurgem astăzi, să analizăm astăzi proiectul noului Cod penal, proiect de lege care reprezintă un pas important, aş putea spune chiar un pas de referinţă pentru reforma în justiţie, el fiind unul dintre modalităţile prin care se urmăreşte sistematizarea şi codificarea legislativă în această materie. Şi nu pot să încep prezentarea acestui proiect de lege înaintate de a mulţumi sincer Comisiei juridice, care efectiv a lucrat pe texte şi şi-a adus o contribuţie deosebită la definitivarea proiectului pe care astăzi îl aveţi în faţă.

La elaborarea Proiectului Codului penal, comisia, alcătuită din reprezentanţi de marcă ai dreptului penal românesc, reprezentanţi ai Facultăţii de Drept, ai Consiliului Legislativ, reprezentanţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Supreme de Justiţie la acea dată, a urmărit aplicarea şi punerea în text a tuturor progreselor gândirii juridico-penale din ultimele 3 decenii, de asemenea, experienţa acumulată într-o perioadă îndelungată de aplicare a Codului Penal şi, de asemenea, preluarea tuturor dispoziţiilor din documentele internaţionale pe care România le-a ratificat sau la care România a aderat.

Proiectul este structurat în forma clasică, cuprinde o parte generală şi cuprinde o parte specială, una dintre cele mai importante modificări cuprinse în partea generală vizând o nouă abordare a noţiunii de infracţiune şi o nouă clasificare a acestora în crime şi delicte.

Această clasificare permite juriştilor români, în perspectiva integrării în Uniunea Europeană, să aibă acelaşi limbaj tehnic juridic cu juriştii celorlalte state membre ale Uniunii Europene, această clasificare fiind consacrată pe plan european şi desigur, această împărţire a infracţiunilor în "crime" şi "delicte" a atras după sine o nouă modificare importantă, de substanţă a dispoziţiilor Codului penal, şi anume, revizuirea şi regândirea sistemului sancţionator.

În ceea ce priveşte infracţiunea, în afară de definiţia clasică a infracţiunii, Codul cuprinde dispoziţii referitoare la cauzele justificative şi la cauze care înlătură caracterul penal al faptei şi, de asemenea, au fost regândite corespunzător dispoziţiile consacrate pedepsei, aşa cum am arătat, dar şi individualizării acesteia, introducându-se două pedepse care nu existau ca atare în vechile dispoziţii ale Codului penal, şi anume munca în folosul comunităţii şi sistemul pedepselor sub forma zilelor - amendă.

De asemenea, au fost introduse şi instituţii noi cum ar fi scutirea de pedeapsă şi amânarea aplicării pedepsei, ceea ce dă o paletă, o gamă de individualizare mult mai largă magistratului.

De asemenea, pentru prima oară a fost reglementată instituţia răspunderii penale a persoanei juridice şi spun pentru prima oară, pentru că această chestiune este abordată de foarte mult în doctrina românească, încă din anul 1929, dar ea s-a impus cu necesitate, mai ales în realitatea prezentă, în legătură cu criminalitatea economică, cu criminalitatea organizată, cu traficul de persoane, de droguri sau de arme.

În ceea ce priveşte această nouă instituţie a răspunderii penale a persoanei juridice, ea cuprinde ca sancţiune principală pedeapsa amenzii şi, de asemenea, o multitudine de sancţiuni, de pedepse complementare, cum ar fi: dizolvarea persoanei juridice, suspendarea acesteia, interzicerea de a participa la proceduri de achiziţii publice, afişarea hotărârii de condamnare.

Trebuie remarcat faptul că în acord cu dispoziţiile constituţionale, este interzis a se aplica o pedeapsă complementară persoanei juridice ce reprezintă un partid politic, sindicat, cult religios sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, şi asta pentru a nu încălca dispoziţiile constituţionale privind dreptul la libertatea de asociere.

De asemenea, modificări de substanţă cuprind dispoziţiile referitoare la minoritate şi la regimul sancţionatoriu al minorilor. Cu această extrem de scurtă şi de generală prezentare a părţii generale îmi voi permite să adaug câteva cuvinte şi cu privire la noile reglementări privind partea specială, o abordare nouă remarcându-se în sistematizarea părţii speciale, oferindu-se ponderea şi greutatea pe care o merită infracţiunile, respectiv crimele şi delictele contra persoanei.

Aşa cum am arătat, partea specială a proiectului tinde să realizeze o unificare a normelor de incriminare prevăzute în legi speciale, ea este structurată în 12 titluri, iar în cadrul titlului referitor la crimele şi delictele contra persoanei au fost prevăzute, alături de crimele de genocid şi tratamentele neomenoase, şi alte crime contra umanităţii, săvârşite în cadrul atacurilor generalizate sau sistematice lansate împotriva populaţiei civile, aşa cum aceste fapte sunt descrise în statutul Curţii Penale Internaţionale.

De asemenea, titlul cuprinde şi reglementări privind delictele contra manipulării genetice, ţinând seama de dispoziţiile unei alte convenţii europene, Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Demnităţii Umane faţă de aplicaţiile biologiei şi a medicinei.

De asemenea, există titlul consacrat crimelor şi delictelor de terorism care unifică reglementările în materia actelor de terorism, şi în materia finanţării acestor acte; de asemenea, delicte contra exercitării drepturilor politice şi cetăţeneşti contra înfăptuirii justiţiei, infracţiuni care aduc atingere liniştii publice, siguranţei circulaţiei pe căile ferate şi pe drumurile publice; de asemenea, delicte contra patrimoniului cultural şi arhivistic naţional.

Pentru toate aceste considerente vă rugăm să aveţi amabilitatea şi să aprobaţi proiectul de lege în forma în care a fost adoptat şi de către Comisia juridică a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu. Îl rog pe domnul profesor Ion Neagu, preşedintele Comisiei juridice, să prezinte raportul.

Domnul Ion Neagu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu proiectul Legii Codului penal. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Iniţiativa a fost supusă dezbaterii şi propune soluţii noi, acceptate pe plan european, cu privire la instituţii precum infracţiunea, sistemul cauzelor justificative, al cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei, participaţia, sistemul sancţionator în contextul general al unificării legislaţiei penale europene şi în special al integrării europene şi euro-atlantice a României.

Proiectul preia unele dispoziţii din Codul penal în vigoare, care au fost confirmate şi a căror viabilitate a fost dovedită de practica judiciară a instanţelor române.

De asemenea, atât în partea generală a proiectului Codului penal, cât şi în partea specială sunt introduse dispoziţii care reflectă cerinţele Constituţiei, cum sunt cele referitoare la extrădare, exigenţele şi standardele prevăzute în convenţiile internaţionale la care România este parte. Prin structura sa, prin terminologia utilizată şi formularea clară a dispoziţiilor legale, proiectul Codului penal îndeplineşte şi una dintre cerinţele Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi anume, accesibilitatea legii.

La comisie au fost depuse amendamente din partea tuturor grupurilor parlamentare. Comisia a examinat proiectul de lege în şedinţele din: 17-24 septembrie 2003, 2-8-22 octombrie 2003, 5-12-13-19-26 noiembrie 2003, 3-10-17-18 decembrie 2003, 10-11-12-16-17-18-19-23-24 şi 25 februarie 2004. Dezbaterile au fost finalizate în şedinţa din 25 februarie 2004.

La lucrările comisiei au participat în calitate de invitaţi reprezentanţi din conducerea Ministerului Justiţiei. De asemenea, la dezbateri au fost prezenţi reprezentanţi din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar din partea Comisiei pentru elaborarea proiectului de Cod penal au participat domnul profesor George Antoniu şi domnul profesor Avram Filipaş.

După dezbaterile cu caracter general s-a trecut la examinarea pe articole a legii, concomitent cu examinarea amendamentelor depuse în scris în termen sau formulate verbal în cursul dezbaterilor, de către membrii comisiei.

În urma supunerii la vot, unele amendamente au fost admise, iar altele au fost respinse, unele au fost retrase de către iniţiatorii acestora.

În concluzie, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare, Proiectul Legii Codului penal, cu amendamente admise, prevăzute la Anexa 1, şi cele respinse, în Anexa 2.

La dezbaterile finale, din numărul total al membrilor comisiei, de 24 de membri, au fost prezenţi 22. În raportul cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu. Cine se înscrie la dezbateri generale? Domnul deputat Augustin Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Regret lipsa de entuziasm la aceste dezbateri, pentru că acum putem spune, în sfârşit, în sfârşit ni s-a înfăţişat un act spre aprobare care întruneşte dezideratele de mult expuse ale partidului nostru în materie legislativă. Este nevoie de elaborarea unui sistem nou legislativ, este nevoie de o anume structurare, este nevoie, de, ceea ce în limbaj tehnic spunem, o nouă codificare. Este foarte bine că s-a renunţat la metoda cârpelilor în materie legislativă, cârpeli care s-au dovedit totdeauna neproductive şi ni se înfăţişează un act esenţialmente nou. Este esenţialmente nou prin concepţia pe care ne-o înfăţişează cu privire la problemele generale ale penalului, cu privire la problemele speciale ale incriminării infracţiunilor şi ale pedepselor aferente.

Vreau să dau un cuvânt de apreciere colectivului Ministerului Justiţiei, care a elaborat acest proiect de Cod penal, este rezultatul unei munci deosebite, este rezultatul unei concepţii unitare ce ni se înfăţişează. Este adevărat că putem face discuţii cu privire la concepţia ce ni s-a înfăţişat, şi în cadrul Comisiei juridice aceste discuţii au fost purtate şi sper că vor fi purtate benefic şi în plen, dar nu este mai puţin adevărat că aveam nevoie de o asemenea concepţie unitară.

În al doilea rând, vreau să dau o deosebită apreciere lucrărilor desfăşurate de colegii mei din Comisia juridică care au avut o contribuţie deosebită, şi vedeţi anexat raportului comisiei acea cărticică a amendamentelor dezbătute, poate cea mai bogată din actuala legislatură, care vi se propun a fi dezbătute aici în faţa domniilor voastre. Este rolul de a aprecia în mod deosebit contribuţia parlamentarilor din grupul nostru parlamentar, a colegului nostru Văsălie Moiş, ale cărui amendamente pertinente au fost în mare majoritate admise.

Vă supunem domniilor voastre în aceste condiţii, spre dezbatere, un act de o concepţie integrală şi de o deosebit de atentă selectare a textelor. Aceasta nu însemnează că putem să fim mulţumiţi de rezultatul care a fost obţinut. Este rolul dezbaterilor să le clarifice. V-am vorbit despre o anume distanţare conceptuală, v-am vorbit şi vă vorbesc acum de o problemă de principiu. În legislaţia noastră, pe care am construit-o împreună până acuma, există o multitudine de fapte considerate penale, considerate infracţiuni, acele infracţiuni ce se numesc "prevăzute în legi speciale".

Dacă doriţi să realizăm o reală codificare, asemenea paraziţi penali trebuie să dispară şi toate faptele ce trebuie sancţionate să fie cuprinse în această carte de bază - dacă vreţi, "constituţie a penalului". Nu s-a făcut prea mult în această situaţie şi ne vom trezi că va trebui să facem profunde modificări în toată legislaţia noastră, în toate acele legi speciale care prevăd infracţiuni, pentru a realiza o corelare. Dacă se pornea de la ideea unei unităţi de reglementare, se putea ajunge mult mai uşor la soluţia acestei reglementări, fără paraziţii care nu interesează şi complică viaţa instanţelor penale.

În ceea ce priveşte noutăţile aduse - răspunderea penală a persoanelor juridice, articularea cu legislaţia europeană în domeniu -, aş vrea să atrag atenţia asupra unei împrejurări: nici o lege, oricât de europeană ar fi ea, nu devine viabilă, nu devine aplicabilă, nu-şi găseşte eficienţa dacă nu este ancorată în realităţile socio-economice ale acestei ţări, dacă nu este ancorată în realităţile care generează fapte infracţionale. Şi, din acest punct de vedere, mai avem de lucru. Mai avem de lucru în a curăţa structura infracţională prevăzută în Codul penal, în raport de un anume imobilism, o anume inerţie care, totuşi, în acest cod - ce se doreşte modern -, ne-a ancorat. Este vorba de persistenţa unor infracţiuni pe care le considerăm obişnuite, dar care, în devoluţiunea economiei de piaţă - şi privim în viitor -, n-o să-şi mai găsească locul, cel puţin în forma în care au fost prevăzute. Mă refer la infracţiunea de speculă, cu toate aspectele ei, astfel cum este prevăzută în actualul Cod penal.

Există o problemă sensibilă, fără nici un fel de discuţie, o problemă care priveşte esenţa democraţiei, şi anume libertatea de exprimare. Aici s-a încercat să se facă ceva.

Meritul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi - care a reuşit eliminarea infracţiunii de "insultă" - este incontestabil, dar nu-mi plac jumătăţile de măsură.

Eliminarea aşa-zisei infracţiuni de "calomnie", mai ales în forma în care este ea prevăzută acum în Codul penal, demonstrează că nu este o faptă de gravitate infracţională - şi-şi poate găsi reparaţia normală în procedurile civile, unde-i este locul -, şi că se impune în continuare - şi este punctul nostru de vedere.

În ceea ce priveşte această libertate de exprimare, s-au formulat foarte multe temeri în dezbaterile publice care au avut loc. S-a considerat că anumite infracţiuni, anumite modalităţi de prevedere a acestor infracţiuni pot să fie folosite împotriva acelora care trebuie să-şi exprime liber gândul în mass-media, în plenurile adunărilor de orice fel şi de orice natură.

Desigur că orice lucru, cât de bun, poate să fie folosit împotriva celor care l-au creat. Vă dau exemplul fuziunii nucleare, care a dus la un progres uluitor în istoria omenirii, dar care a dus şi la Hiroşima şi Nagasaki.

Păstrând proporţiile, această bombă - a folosirii incorecte a unor dispoziţii din Codul penal - persistă; este o problemă a aplicării şi a bunei-credinţe. Dar, până să ajungem la problema aplicării, pe noi ne interesează în primul rând prevederea şi eliminarea a tot ceea ce reprezintă un pericol potenţial.

Suntem pentru asigurarea unei libertăţi de exprimare, suntem pentru asigurarea unei libertăţi de exprimare în cadrele prevăzute de art.30 al Constituţiei, în limitele unei decenţe normale a unei societăţi civilizate, care-şi găseşte şi instrumentele normale - şi nu neapărat penale - de reprimare a tot ceea ce excede acest cadru al normalităţii.

Există o întreagă structură a unor infracţiuni economice. Eu îmi doresc un singur lucru: ca toate aceste prevederi să fie aplicate, atunci când trebuie, cu toată fermitatea. Pentru că, să nu uităm, Codul penal reprezintă un instrument puternic pentru asanarea unei vieţi sociale. Şi noi dorim ca acest instrument să fie unul bun.

În aceste condiţii vom participa la dezbateri, sub aceste auspicii ne vom spune punctul de vedere şi, evident, sub aceste auspicii dorim ca România să aibă o legislaţie penală fermă, modernă şi, nu în ultimul rând, umană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Cine mai doreşte să se înscrie la dezbateri?

Domnul deputat Emil Boc.

Domnul Emil Boc:

Doamnă ministru,

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Cred că este indiscutabil faptul că este nevoie de un nou Cod penal. Actualul Cod penal în vigoare este vechi de peste 30-35 de ani. A fost modificat de multiple ori şi era necesară o nouă abordare sistemică, abordare ce să vă ofere, pe de o parte, un cadru coerent tuturor acestor modificări iar, pe de altă parte, să ofere o perspectivă nouă, cu privire la evoluţiile în domeniul dreptului penal.

Din acest punct de vedere, noul Cod penal prezintă elemente de noutate, prezintă elemente care se înscriu în linia dreptului penal modern. Şi aş face câteva exemplificări:

• răspunderea penală a persoanei juridice, pentru prima dată consacrată în legislaţia românească - un lucru impus, firesc, de evoluţia societăţii româneşti şi de evoluţia juridică internă;
• o nouă sistematizare a infracţiunilor - în crime şi delicte -, sistematizare ce corespunde exigenţelor contemporane şi dezbaterilor existente în doctrina dreptului penal;
• de asemenea, o nouă sistematizare a sistemului pedepselor şi - ca element de o noutate absolută - introducerea categoriei zilelor - amendă; apreciem ca fiind un fapt pozitiv şi care rezolvă multe dintre problemele sistemului anterior;
• de asemenea, sistemul cauzelor justificative şi al cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei - sisteme care pot fi apreciate ca fiind un progres faţă de sistemul existent.

De asemenea, în "Partea specială" a Codului penal sunt reglementări noi, care corespund evoluţiilor din dreptul penal, consacrând şi infracţiuni care ţin, de exemplu, de mita electorală - care nu erau până acum în legislaţia penală, în Codul penal -, infracţiuni care ţin de protecţia vieţii private; alte elemente care ţin de hărţuirea sexuală - fapte care, până recent, în Codul penal erau puţin articulate.

Totuşi, acest Cod penal rămâne cu unele limite. Aş fi vrut să spun, cu toată convingerea, că este un nou Cod penal. Nu este în totalitate un nou Cod penal. Foarte multe dintre articolele vechiului Cod penal sunt preluate. Şi, pe bună dreptate, la un moment dat se va spune că acest lucru este firesc; instituţii consacrate, instituţii care şi-au dovedit viabilitatea trebuiau să fie menţinute - şi este adevărat. Dar eu spun că prea multe dintre vechile instituţii şi dintre vechile concepte au fost menţinute. Şi se putea face un pas înainte.

Sunt convins că, aici, în dezbaterea din plen, urmând dezbaterea din Senat, precum şi prin procedura medierii, se vor mai realiza şi alţi paşi spre modernizarea acestui Cod penal. M-aş referi aici la definiţia infracţiunii. Aici este o chestiune care ţine de optică, de dezbatere teoretică. Menţinerea, în continuare, în definiţia infracţiunii, a "pericolului social" - ca trăsătură a infracţiunii -, în concepţia mea, reprezintă un regres faţă de concepţia europeană în materie. Menţinerea art.18¹ reprezintă un regres faţă de evoluţia europeană în materie. Sunt chestiuni de dezbatere a acestor aspecte şi evident că va fi locul aici să le analizăm.

Deci, din acest punct de vedere, cred că se mai poate face mai mult în vederea modernizării acestuia. Ca să nu vorbim de capitolul consacrat libertăţii de exprimare.

Să ne reamintim că, de la varianta iniţială a Ministerului Justiţiei, cu câteva prevederi absolut discutabile, - dar care au fost eliminate -, s-a ajuns la o formulă mai echilibrată, prin eliminarea insultei şi prin consacrarea - totuşi - penală a calomniei.

Exigenţele - credem noi - europene în materie ar cere ca, în materia libertăţii de exprimare, aceste limite penale să dispară. În materia libertăţii de exprimare, orice sancţiune penală are un efect prohibitiv, de cenzură a acelora care ar avea dreptul, într-o societate democratică, să expună liber punctele şi opiniile, pentru a asigura o guvernare mai bună.

Libertatea de exprimare este consacrată în sistemele democratice pentru a cenzura guvernanţii, pentru ca cei guvernaţi să aibă dreptul să-i supună controlului pe cei care-i conduc. Din acest punct de vedere, incriminarea penală reprezintă, repet, un factor de inhibare a acelora care ar putea critica, într-o formă sau alta, actele acelora care conduc.

Soluţia pe care am propus-o - şi există şi un amendament în acest sens - este ca, în materie de calomnie, incriminarea să rămână la nivelul dreptului civil, al sancţiunilor care pot fi administrate pe cale civilă, şi nu pe cale penală.

În materie de calomnie, sancţiunea nu trebuie să fie trimiterea sub incidenţa penalului, ci trimiterea sub incidenţa civilului, a daunelor care pot fi solicitate în instanţă.

Dacă se va menţine, totuşi, forma actuală din Cod - propusă şi trecută prin comisie -, în cazul calomniei, pedeapsa este a zilelor - amendă. Şi, tot potrivit Codului, coroborat cu un alt text, numărul minim de zile - amendă este între 20 şi 120. Şi, având în vedere că judecătorul poate aplica pentru fiecare zi - amendă un cuantum între 100 de mii şi l milion, iată că, pentru orice infracţiune de calomnie, se ajunge la o pedeapsă între 20 de milioane şi 120 de milioane.

Credem că la actualul nivel al salariilor, dacă vreţi, din România, sau la actuala prosperitate materială, un asemenea cuantum este prea ridicat. Şi el poate avea, iarăşi, un efect de cenzură, un efect prohibitiv în calea acelora care ar trebui să beneficieze de libertatea de exprimare.

Deci, aici cred că se poate găsi o soluţie: fie renunţarea - aşa, ca şi în cazul calomniei - şi trimiterea calomniei în dreptul civil, fie coborârea cuantumului zilelor - amendă, pentru a le menţine în limitele rezonabilului. Deci, aici cred că se pot face aceste lucruri.

Am dat doar câteva exemple şi evident că şirul exemplelor poate continua, dar, evident că este rolul şi locul plenului să facă aceste dezbateri pe marginea articolului, încât nu voi mai insista aici.

Iată coordonatele generale sub care Partidul Democrat va aborda responsabil dezbaterile la Codul penal, menţionând că a fost o dezbatere de luni de zile, profesională şi profesionistă în comisie.

Vreau să mulţumesc tuturor acelora care s-au implicat - de la reprezentanţii comisiei şi ai Ministerului Justiţiei, la distinşii colegi membri din comisia noastră -, care au stat şi au analizat fiecare text pe toate faţetele, pentru a vă propune dumneavoastră o soluţie viabilă.

Este firesc să nu fim de acord în toate punctele de vedere. Există concepţii diferite, dar, per ansamblu, munca este lăudabilă şi efortul trebuie să fie concretizat într-un proiect de Cod penal capabil să răspundă existenţelor europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Cine mai doreşte să se înscrie la dezbaterile generale?

Domnul deputat Székely Ervin-Zoltán. Poftiţi.

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Atunci când examinăm un proiect de lege atât de important cum este Codul penal, trebuie să punem câteva întrebări: de ce un nou Cod penal şi de ce nu modificarea Codului penal existent?

Cred că practica a demonstrat că relaţiile sociale s-au schimbat în aşa măsură, încât este nevoie de o nouă abordare a politicii penale, este nevoie de formularea a noi priorităţi în ceea ce priveşte politica penală şi, de aceea, se justifică adoptarea unui nou Cod penal.

După cum vedeţi, în proiectul noului Cod penal sunt schimbate anumite capitole în "Partea specială", care reflectă şi schimbarea de prioritate între diferite valori sociale pe care legiuitorul doreşte să le apare, inclusiv prin mijloace specifice ale Codului penal, ale legislaţiei penale.

Deci, din acest punct de vedere, credem că a fost nevoie de elaborarea acestui proiect de lege, a fost nevoie ca legea penală să reflecte acele schimbări majore care au avut loc în societatea românească, în ultimii 14 ani.

O a doua problemă este legată tot de "Partea specială", şi anume reducerea pedepselor. Doctrina juridică a demonstrat faptul că forţa de reţinere faţă de comiterea infracţiunilor constituie inevitabilitatea răspunderii penale, şi nu cuantumul pedepselor. Pot fi oricât de mari pedepsele, până când organele de urmărire şi organele de cercetare penală nu sunt eficiente, o mare parte a infractorilor nu sunt aduşi în faţa justiţiei. Majorarea cuantumului pedepsei nu are nici un efect de a reţine pe infractori de la comiterea faptelor antisociale.

Teoria juridică a demonstrat cu prisosinţă acest lucru şi a fost nevoie ca şi practica judiciară să îl ia în considerare. De altfel, în ultima perioadă, anumite pedepse au fost exagerat de mari şi nu cred că au reflectat pericolul social pe care anumite fapte l-au reprezentat.

Desigur, cu toate acestea, considerăm că în anumite probleme punctuale este nevoie de modificarea actualelor texte, modificarea chiar şi a textelor de lege prevăzute în noul Cod penal.

Uniunea Democrată Maghiară îşi rezervă dreptul de a susţine acele amendamente care au fost respinse în cadrul dezbaterilor din comisie.

În ansamblu, având în vedere că acest proiect de lege reprezintă un pas înainte în ceea ce priveşte modernizarea legislaţiei penale, că reprezintă un pas înainte în ceea ce priveşte politica penală în România, vom vota favorabil adoptării noului Cod penal.

Vă mulţumesc.

(În continuare, şedinţa este condusă de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştirbeţ, din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Adoptarea Codului penal reprezintă, fără îndoială, una din etapele extrem de importante în alinierea la normele europene a legislaţiei româneşti.

Sigur că, în forma actuală, reglementările cuprinse în proiectul de Cod sunt mai aproape decât vechile reglementări şi sunt mai aproape de Uniunea Europeană, de nevoile sociale şi de exigenţele alinierii la normele europene.

Vreau doar să fac o precizare aici legată de faptul că Grupul parlamentar liberal din Camera Deputaţilor a depus, încă din anul 2001, o propunere legislativă de modificare a Codului penal, propunere legislativă care, după opinia noastră, se armoniza foarte bine cu toate exigenţele impuse de Uniunea Europeană.

Din păcate, Ministerul Justiţiei, în special doamna ministru, fost ministru al justiţiei, a ţinut neapărat să nu adopte sau să nu dezbată proiectul iniţiat de Grupul parlamentar al PNL, cu motivaţia că trebuie să existe şi o anumită coloratură politică sau amprentă personală asupra prevederilor Codului penal.

Din păcate, cred că nu a fost o atitudine corectă. Mai mult, la această opinie s-a raliat, să spun, şi grupul parlamentar majoritar din Camera Deputaţilor şi, ca urmare, proiectul de lege propus de noi se respinge în şedinţa următoare, probabil, şi se adoptă acest proiect propus de minister.

Sigur că este o situaţie care a trecut, este o situaţie pe care am dorit doar s-o semnalăm. Lăsând la o parte aceste lucruri, cred că putem spune că forma prezentată de modificare a Codului penal, sau noua formă a Codului penal reprezintă un progres, reprezintă o situaţie pe care putem s-o susţinem şi, ca urmare, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va susţine şi va vota proiectul de Cod penal, în forma prezentată aici şi cu amendamentele pe care le-am susţinut şi care vor fi susţinute în continuare în plenul Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Timiş, din partea Partidului Social Democrat.

Domnul Ioan Timiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Partidul Social Democrat apreciază această lucrare juridică denumită "Codul penal", care astăzi este adusă în faţa dezbaterii domniilor voastre ca o lucrare deosebită, având la bază o nouă filozofie în materie penală şi respectând exigenţele Uniunii Europene, a integrării României în structurile euro-atlantice.

Dincolo de aceste considerente, era absolut necesar să intervenim şi să sintetizăm într-un Cod penal nou toate dispoziţiile referitoare la infracţiuni, pentru că, aşa cum ştiţi, cum ştie toată lumea, au fost multe încercări de cârpire a Codului penal prin diverse intervenţii normative şi era absolut necesar să ajungem în această fază.

Dintre noutăţile - poate unele chiar în premieră - pe care le aduce Codul penal, aş vrea să amintesc câteva.

În primul rând, acest nou proiect de lege împarte infracţiunile în crime şi delicte, ceea ce este foarte important pentru o individualizare mai clară şi mai precisă a pedepsei şi pentru luarea în considerare a tuturor circumstanţelor în ceea ce priveşte făptuitorul.

De asemenea, am dezincriminat insulta; am dezincriminat insulta, ea ieşind din perimetrul Codului penal.

Sigur, există unele păreri privind şi dezincriminarea calomniei. Noi credem că am găsit o soluţie rezonabilă, cu sancţionarea cu zile - amendă pentru calomnie şi, deocamdată, considerăm că este bine să rămână aşa.

De asemenea, am reuşit să dezincriminăm în Codul penal o infracţiune pe care majoritatea jurnaliştilor au contestat-o, şi anume aceea de a dezincrimina simpla fotografiere a unei clădiri, locuinţe sau case de vacanţă. Noi am considerat că unele dintre aceste obiective au o valoare istorică, au o valoare documentară, o valoare arhitectonică şi, în consecinţă, simpla fotografiere nu trebuie să intre în perimetrul penal.

Pe aceste considerente şi multe altele, apreciem că proiectul Codului penal care vi se aduce astăzi în atenţie trebuie dezbătut cu toată dispoziţia dumneavoastră, cu toată atenţia, pentru că este o lucrare foarte bine realizată atât de către iniţiatori - comisia de iniţiere a acestui Cod -, cât şi de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva să mai intervină la dezbateri generale?

Stimaţi colegi,

Înainte de a începe dezbaterea textelor acestui cod, acestei importante legi, daţi-mi voie să vă prezint membrii Delegaţiei Comisiei pentru politică externă din Consiliul Federaţiei Ruse, delegaţie condusă de domnul Mihail Marghelov, care ne vizitează ţara şi se află la balconul Camerei. (Aplauze)

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog să urmăriţi, stimaţi colegi, raportul comisiei.

Începem cu titlul legii, titlul I şi titlul Capitolului I, unde comisia n-a avut intervenţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Votate în unanimitate, toate.

Prin amendamentul 4, comisia ne propune un text nou care va deveni art.1. Sunt obiecţiuni la amendamentul 4. Nu sunt. Adoptat în unanimitate.

Art.1 din forma iniţială, comisia ni-l propune pentru o uşoară amendare. Urmăriţi amendamentul 5. Sunt obiecţiuni? Admis amendamentul. Modificat art.1 care va deveni art.2.

La art.2 care prin renumerotare va deveni 3, comisia nu are obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat în unanimitate.

Titlul Capitolului II. Votat în unanimitate.

Titlul Secţiunii 1. Votat în unanimitate.

Art.3 din textul iniţial va deveni 4 şi comisia are o mică intervenţie redacţională prin amendamentul 9. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Art.4 care va deveni 5, comisia nu are amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Art.5 care va deveni 6, urmăriţi amendamentul 11. O uşoară modificare. Nu aveţi obiecţiuni? Este admis, modificat...

Vă rog frumos, certaţi-vă cu colegul dumneavoastră, domnul Leonăchescu.

Domnul Văsălie Moiş:

Dumneavoastră sunteţi preşedintele, dumneavoastră "..

Domnul Valer Dorneanu:

Da, ştiţi bine regulamentul că aceasta este treaba secretarilor să semnaleze cine vrea să ia cuvântul dintre cei care n-au dorit să se anunţe în prealabil, pentru a-i avea eu aici pe listă.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem un amendament respins, amendamentul 2 care vizează art.5, în care noi am zis un singur grad de comparaţie "se aplică legea mai favorabilă", nu "legea cea mai favorabilă". Pentru că dintre toate legile care apar într-o anumită succesiune una dintre ele este mai favorabilă, nu pot fi două sau mai multe legi mai favorabile. De aceea, din punct de vedere al corectitudinii redactării, nu ţinem foarte mult la acest amendament, dar oricum, din punct de vedere al purităţii limbii, cred că este de acceptat. Aceasta este raţiunea pentru care am propus formula, când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse, "în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". De altfel, principiul fundamental al dreptului penal este mitior lex, legea mai blândă, legea mai favorabilă, nu legea cea mai favorabilă. De aceea, vă rog să acceptaţi amendamentul nostru.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte al comisiei, vă rog să răspundeţi.

Domnul Ion Neagu:

Stimaţi colegi,

Noi am discutat în comisie şi am avut şi un specialist de marcă, de faţă şi aici, domnul profesor Cazimir, am menţionat că se adoptă textul, având o exprimare corectă din punct de vedere gramatical. În ce mă priveşte şi îl consult şi pe domnul profesor Cazimir, de faţă, am putea renunţa la "cea mai favorabilă" şi am spune "mai favorabilă". În comisie însă domnul profesor Cazimir nu ştiu ce argumente ne-a expus, încât am menţinut textul iniţial.

Deci, domnule profesor Cazimir, la art.5, la amendamente respinse nr.crt.2, domnule profesor. Se aplică "legea mai favorabilă" şi "cea mai favorabilă", ziceam iniţial, şi a rămas textul iniţial.

În ce mă priveşte cred că Moiş are dreptate, am şi zis, da, am înţeles. Cum bine ştiţi era vorba de principiul mitior lex, adică aplicarea legii mai blânde. Şi cred că expresia mai favorabilă este suficientă şi poate fi reţinută observaţia făcută de colegul nostru Moiş.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marton Arpad.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Numai că în situaţia în care în discuţie sunt trei legi, două dintre ele pot să fie mai favorabile, ambele, faţă de una care este mai severă şi se pune problema care dintre cele două se va aplica? Dacă rămânem la "mai favorabilă" oricare dintre cele două. Dacă zicem "cea mai favorabilă" este clar că dintre cele două cea mai favorabilă va fi cea care va fi aleasă.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru, din partea iniţiatorului.

Doamna Cristina Tarcea:

Îi mulţumesc domnului deputat Marton Arpad, acesta era argumentul, deci într-adevăr, "mai" merge atunci când avem doi termeni de comparaţie, două legi. Dar în situaţia în care sunt 4-5 legi succesive, există posibilitatea ca magistratul să aleagă o lege mai favorabilă, apreciind că este suficient, deci poate ridica probleme în practică, "cea mai" este soluţia corectă.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Domnul Leonăchescu.

Vă dau cuvântul şi dumneavoastră, dar v-aş ruga să vă economisiţi eforturile pentru un text mai de fond. Acum ne batem cu "cea mai" ".. şi e cale lungă până la art.500... Dacă vă epuizaţi toate eforturile pentru "cea mai", atunci...

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Dacă-mi permiteţi, acela, aceea, aceia nu reprezintă un grad de comparaţie. Legea "aceea mai favorabilă", nu avem nevoie de o repetiţie, cred că propunerea domnului Moiş este recomandabilă şi o susţin.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Moiş, vă susţineţi în continuare?

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte, este un amendament minor şi nu ţin cu tot dinadinsul, dar, vă rog să observaţi şi titlul, subtitlul articolului, "aplicarea legii penale mai favorabile."

Asta este expresia consacrată în dreptul penal, ne place sau nu ne place, este principiul mitior lex şi legea mai favorabilă. Nu facem grade de comparaţie, pot să fie 10 legi, dintre ele una singură este mai favorabilă.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, mai există încă foarte mulţi doritori. domnul general Bădoiu. Eu sunt numai căpitan şi trebuie să-i dau întâietate.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule viitor general.

Domnul Văsălie are perfectă dreptate. Numai că, în practică, se mai găsesc şi alte feluri, era să zic, de capete, alte feluri de a gândi şi pentru a nu da naştere la astfel de interpretări aberante, eu propun să menţinem textul. Deci, reţineţi, subliniez: amendamentul domnului Moiş, împărtăşit şi de preşedintele comisiei, este absolut corect, dar pentru a nu da naştere la nişte interpretări aberante, vă rog să menţineţi textul cu "cea mai favorabilă".

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnilor colegi, s-ar putea ca un coleg de-al dumneavoastră, tot atât de dârz, când va fi împotriva amendamentului dumneavoastră, să folosească acelaşi termen şi nu o să convină.

Supun votului dumneavoastră, potrivit regulamentului, mai întâi amendamentul comisiei. (vociferări) Îmi cer scuze, sunt obligat să pun amendamentul respins, când acesta propune eliminarea textului. Dar, din moment ce am două amendamente, unul însuşit de comisie şi unul nu, întâi trebuie să supun, pe acelaşi text, votului amendamentul comisiei.

Cine este pentru amendamentul 11, cel cu privire la art.5 actual, 6 renumerotat? 12 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 36 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nici una.

Amendamentul comisiei a fost respins cu 36 voturi împotrivă, 12 pentru, nici o abţinere.

Stimaţi colegi, eu am în faţă două texte. Textul comisiei de la pct.11 din raportul cu amendamente respinse şi textul propus de domnul Moiş şi domnul Bolcaş, "se aplică legea mai favorabilă" de la pct.2 din amendamente respinse. Am supus votului amendamentul comisiei şi a căzut. Acum supun votului amendamentul domnului Moiş şi al domnului Bolcaş care a fost respins de comisie, care are formularea: "Se aplică legea mai favorabilă", nu "obligatorii", nu "cea".

Cine este pentru amendamentului domnului...

Domnul Corneliu Bădoiu:

Sunt obligat să intervin, daţi-mi cuvântul.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă rog să observaţi că şi titulatura marginală a fost modificată şi vorbeşte de aplicarea "obligatorie" a legii celei mai favorabile, iar domnul Moiş a susţinut numai ideea legată de eliminarea cuvântului "cea", nu şi a chestiunii legate de obligatoriu, cuvântului "obligatoriu".

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, eu am textul domnului Moiş în faţă.

Domnul Cornel Bădoiu:

nu l-aţi susţinut aşa. Deci vă rog atunci să reluăm dezbaterea, pentru că ideea este că în situaţia în care apare o lege penală mai favorabilă, judecătorul este obligat să o aplice. Asta este ideea, substanţa. Aşa că vă rog să reluăm discuţia, pentru că şi eu nu am înţeles practic ce s-a supus la vot. Şi domnul Moiş, îl rog să-şi precizeze poziţia.

Domnul Valer Dorneanu:

Am supus la vot amendamentul comisiei.

Stimaţi colegi,

Dacă vreţi să vă spun şi eu o mică părere, textul propus de iniţiator era foarte bun. V-aţi jucat cu "cea mai" şi cu "obligatorie", orice lege e obligatorie, stimate coleg.

Şi principiul acesta se aplică de când îl ştim toţi cei care am aplicat, am făcut facultatea fără să trebuiască să ni se spună că e obligatoriu să aplic legea cea mai favorabilă.

Eu supun votului şi amendamentul respins şi dacă pică şi acesta, înseamnă că rămâne textul iniţial.

Supun votului dumneavoastră textul propus de către Văsălie Moiş şi Lucian Augustin Bolcaş. Păi, avem amendament la text.

Cine este pentru amendamentul domnului Bolcaş şi al domnului Moiş? 10 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 31 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul domnului Moiş şi Bolcaş a căzut.

Supun votului dumneavoastră, în aceste condiţii, textul iniţial al legii.

Cine este pentru? 42 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 9 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

S-a adoptat textul iniţial care va fi renumerotat 6 alin.1.

Pentru alin.2 de la art.5 care va deveni 6, amendamentul comisiei vizează reformularea următoarei sintagme: în loc de "dacă pe timpul", comisia propune "dacă în timpul".

Domnul Leonăchescu spune să spunem "dacă pe durata, în loc de "dacă în timpul", ca să fie ecuaţia completă.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

S-a adoptat amendamentul comisiei cu privire la art.6 alin.2.

La art.6 în numerotarea iniţiatorului, deci pentru art.6 care va deveni 7 alin.1 urmăriţi amendamentul 12.

Sunt obiecţiuni? Domnul Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

Nu este practic o obiecţiune, ci doar semnalarea faptului că, pentru consecvenţă cu ceea ce am votat mai devreme, trebuie ca la textul marginal să înlăturăm adjectivul "obligatorie".

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Eu cred că nu trebuie să concepem că judecătorii au nevoie să le spunem că sunt obligaţi să aplice legea. Şi, în consecinţă, pentru că la pct.12 art.6 este această particulă pe care a semnalat-o domnul Cazimir ca fiind contradictorie, faţă de votul anterior, supun votului dumneavoastră amendamentul 12 cu privire la art.7 alin.1 în formularea comisiei, dar, la marginal, cu eliminarea termenului de "obligatorie".

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. S-a votat amendamentul 12 cu precizarea eliminării termenului de "obligatoriu" din aplicarea legii.

La alin.2, textul este nemodificat. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Alin.3, urmăriţi amendamentul de pe pag.7. Sunt obiecţiuni? Admis amendamentul, modificat alin.3.

Alin.4 şi 5, nu sunt amendamente din partea comisiei. Dacă aveţi dumneavoastră?

Poftiţi, domnule Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

La alin.5 aveam un amendament, amendamentul 3 de la respinse. Îmi pare rău că la amendamentul precedent ne-am cramponat, de altfel, şi în Constituţie se discută despre aplicarea legii mai favorabile, nu cea mai favorabilă, şi textul pe care l-am adoptat este formula cea mai "..

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, haideţi să lăsăm orgoliile, acum de la amendamentul 15 ne întoarcem la amendamentul 12, pentru că ni s-a respins un articol aşa...

Domnul Văsălie Moiş:

De acord, domnule preşedinte, am vrut numai o observaţie să fac.

La acest alineat 5, noi am propus la alin.3 respins, în loc de "pedepse definitiv aplicate" să fie "pedepse definitive". Pentru că pedeapsa este definitivă, nu aplicarea pedepsei este definitivă.

De aceea, trebuie să rămânem la expresia consacrată a Codului Penal. Nu putem vorbi de o aplicare definitivă a pedepsei, ci de pedeapsa rămasă definitivă sau de hotărâre. Ideal ar fi fost hotărâre rămasă definitivă, pedeapsa stabilită pentru o hotărâre rămasă definitivă. Dar în formula în care e acum, este cea mai puţin de dorit, alin.5. De aceea, vă propun să rămânem la formula se referă la "pedepse definitive" şi să eliminăm epitetul "aplicate" sau adjectiv, dacă vreţi.

Domnul Valer Dorneanu:

Aveţi motivarea comisiei pentru care a respins acest amendament. Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului..., de fapt, staţi că sunt inconsecvent. aici nu am avut amendament din partea comisiei, aşa că aveţi dreptate, domnule Moiş.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins al domnului Moiş şi al domnului Bolcaş, la art.6 alin.5.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 10 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nici membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi nu votează? 15 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Amendamentul rămâne respins.

Pentru alin.4 şi 5 rămân textele iniţiale.

După actualul art.7, comisia propune un text nou, art.8 prin amendamentul 13. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 13? Votat în unanimitate.

Art.7 actual care va deveni art.9 prin renumerotare, comisia propune menţinerea acestuia la alin.1 şi un amendament uşor pentru alin.2.

Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate art.9, ci alin.1 nemodificat şi alin.2 modificat, potrivit amendamentului.

Titlul Secţiunii a 2-a. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Art.8 care va deveni prin renumerotare 10, comisia propune menţinerea textului iniţial de la art.8 actual. Sunt obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Am uitat să vă spun, numai pentru alin.1 şi 2 comisia nu are propunere, dar la alin.3 de la art.10 urmăriţi pag.10 din raport comisia are un amendament. Sunt obiecţiuni? Votat în unanimitate amendamentul, modificat alin.3.

Art.9 actual care va deveni art.11, urmăriţi amendamentul 17. A fost admis amendamentul, modificat textul.

Art. 10 care va deveni 12. Urmăriţi amendamentul 18. Este admis amendamentul, modificat art.12 prin renumerotare.

Art.11 actual, 13 renumerotat, urmăriţi amendamentul 19.

Domnul Boc are un amendament la art.11 actual. Îl găsiţi la pct.5 de la amendamente respinse.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La pag.352 din raport, pct.5 amendamente respinse, amendamentul formulat vizează alin.1 şi 2 de la art.11. Forma actuală propusă sună în felul următor: "Legea penală se aplică şi altor infracţiuni decât cele prevăzute la art.10 alin.1 săvârşite în afara teritoriului ţării, de un cetăţean străin, dacă: a) fapta este prevăzută ca infracţiune de legea penală a ţării unde a fost săvârşită; b) făptuitorul se află în ţară". Şi alin.2: "pentru infracţiuni îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetăţean român, făptuitorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obţinut extrădarea lui".

Formularea noastră pe care o propunem ţine cont de evoluţia dreptului penal şi de prevederi similare din legislaţia altor ţări europene şi, în consecinţă, menţinerea formei propuse în proiect nu înseamnă altceva decât a menţine actuala reglementare cuprinsă în art.6 din codul penal şi care este o idee discutabilă din cel puţin următoarele considerente: 1) în forma actuală textul s-a dovedit inutil şi nu a fost aplicat aproape deloc în cei 30 de ani de existenţă ai codului; 2) nici una din legislaţiile principalelor ţări europene nu conţine o reglementare similară. Şi în locul principiului universalităţii, aşa cum este el înţeles de legiuitorul nostru, majoritatea legislaţiilor consacră, de fapt, două dispoziţii distincte aici.

a) e vorba de competenţa universală, recunoscută de cele mai multe dintre legislaţiile europene, presupune o competenţă limitată la infracţiunile pe care statul în cauză s-a obligat să le reprime, ca efect al unor convenţii internaţionale.

În dreptul spaniol sunt expres şi limitativ prevăzute infracţiunile pentru care operează această competenţă universală: genocid, terorism, piraterie, capturare ilicită de aeronave, falsificare de monedă străină, trafic ilegal de substanţe stupefiante, infracţiuni referitoare la prostituţie şi alte fapte care, potrivit tratatelor sau convenţiilor internaţionale, trebuie urmărite în Spania. Potrivit opiniei spaniole, în acest caz nu este necesară condiţia dublei încriminări.

Şi în dreptul francez se consideră că universalitatea legii penale decurge, în principal, din prevederile unor convenţii internaţionale şi se aplică în cazurile prevăzute de acestea. Doctrina apreciază că universalitatea este condiţionată de aflarea infractorului pe teritoriul Franţei, dar nu interesează dubla incriminare.

În dreptul belgian, competenţa universală priveşte doar anumite infracţiuni, prevăzute expres de codul penal sau de convenţiile internaţionale, fără a exista o dispoziţie cu caracter general în materie. În cazul dreptului elveţian, există o dispoziţie aparent asemănătoare cu cea din dreptul nostru, dar în realitate şi aici competenţa universală este limitată la infracţiunile prevăzute de convenţiile internaţionale. La fel se întâmplă şi în dreptul german, unde în Capitolul VI din codul penal este prevăzută o listă de infracţiuni comise în străinătate, pentru care legea germană este competentă ca efect al unor convenţii internaţionale.

Şi b), competenţa substitutivă intervine, în schimb, atunci când din orice motive nu are loc extrădarea unui infractor în statul căruia îi revine competenţa principală, caz în care statul pe al cărui teritoriu s-a refugiat infractorul poate proceda la judecarea acestuia.

Modul de reglementare şi întinderea acestei competenţe diferă de la o legislaţie la alta. Majoritatea legislaţiilor prevăd această competenţă doar în cazurile în care extrădarea a fost cerută, dar cererea nu poate fi admisă, conform principiului "ad dedere ad judiciare".

Alte legislaţii, legislaţia germană sau elveţiană, prevăd o competenţă substitutivă extinsă, operând şi atunci când, deşi extrădarea ar fi posibilă, ea nu a fost cerută de statul pe al cărui teritoriu s-a comis fapta.

Având în vedere aceste exigenţe din codurile penale europene, formula pe care v-o propunem la art.11 pentru alin.1 şi 2 este următoarea: "Legea penală se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute la art.10 alin.1, săvârşite de un cetăţean străin, în afara teritoriului ţării, dacă: a) fapta este o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unei convenţii internaţionale, indiferent dacă este incriminată în statul pe al cărui teritoriu a fost comisă".

Altfel spus, dacă ea este prevăzută într-o convenţie internaţională, nu ne mai interesează dacă ea este incriminată sau nu în statul pe teritoriul căruia a fost comisă acea faptă, este o formă modernă de protecţie împotriva unor infracţiuni care ar putea rămâne nesancţionate datorită faptului că un stat nu le-ar incrimina, deşi ele sunt incriminate într-o convenţie internaţională.

Şi "b) Nu s-a cerut extrădarea infractorului sau aceasta a fost refuzată".

Şi alin.2 "Dispoziţiile alin.1 se aplică doar dacă infractorul se află pe teritoriul ţării".

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Cornel Bădoiu, din partea Comisiei.

Domnul Cornel Bădoiu:

Nu putem fi de acord cu amendamentul propus pentru că domnul Boc omite o chestiune şi anume, se cer a fi îndeplinite cumulativ două condiţii: ca fapta săvârşită în afara teritoriului României să fie prevăzută ca infracţiune acolo unde a fost săvârşită, iar cel care a săvârşit-o să fie cetăţean străin sau fără cetăţenie şi, în plus, să se afle în România.

Altcumva, putem risca ca o astfel de persoană să nu fie sancţionată din punct de vedere penal. Ăsta este argumentul sau contraargumentul la amendamentul propus de domnul Boc.

De aceea, noi ne menţinem punctul de vedere şi vă rugăm să fiţi de acord cu el.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră, stimaţi colegi, amendamentul 19 al comisiei cu privire la art.11. Dacă acesta va cădea, vom supune votului amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru amendamentul comisiei? 64 de voturi.

Împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul comisiei a fost adoptat cu 64 voturi pentru, 10 împotrivă, nici o abţinere.

Pentru art.12, care va deveni 14 după renumerotare, comisia are un amendament care corectează trimiterea la articolul nou, 11. De fapt, la 11-13. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Admis amendamentul 20.

Pentru art.13, care va deveni 15, comisia are o reformulare. Urmăriţi pct.21. Admis amendamentul 21, reformulat textul.

Art.14, care va deveni 16, urmăriţi amendamentul 22, pentru alin.1 şi 2. Admis amendamentul, modificat acest text.

Titlul II, titlul cap.I, nemodificate de comisie. Nu aveţi obiecţiuni. Rămase aşa.

Art.15, urmăriţi amendamentul 25 al comisiei. Admis amendamentul, modificat art.15, care va deveni 17. Modificat în alin.1.

Prin amendamentul 26, comisia propune un text nou, îl găsiţi la pag.15, art.18. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Admis amendamentul, introdus textul.

De asemenea, se propune introducerea unui alt text nou, 19, îl aveţi la pag.15-16. Admis şi acest text.

La art.16, "vinovăţia". Urmăriţi amendamentul 27. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Admis amendamentul, modificat art.16, care va deveni 20, în formularea comisiei.

Titlul Cap.II. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Rămas textul iniţial.

Art.17, care va deveni 21, comisia nu are amendamente pe conţinut. Admis textul în formula lui iniţială.

Art.18, care va deveni...domnule Moiş, aveţi o intervenţie? La care?

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Da. La art.18.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi!

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Art.18 a comportat discuţii foarte aprinse şi foarte îndelungate în faţa comisiei. Discuţia viza aspectul dacă introducem la legitimă apărare şi atacul psihic, nu numai atacul material, direct şi injust. Pentru prima dată în legislaţia penală românească introducem conceptul de atac psihic.

Vreau să vă aduc aminte unul dintre cazurile celebre din Franţa, când un jurnal a publicat un atac la adresa unui ministru şi a doua zi, soţia ministrului a intrat în biroul redactorului şef şi l-a împuşcat în cap.

Sigur că această chestiune a atacului psihic comportă foarte multe discuţii pro şi contra. Din punctul nostru de vedere, considerăm că societatea românească nu este pregătită să facem saltul de la incriminarea şi de la acceptarea legitimei apărări numai pe baza unui atac material care induce un pericol grav, direct, injust, să sărim direct la atacul psihic.

În practică, se vor produce numeroase cazuri în care răspunsul la un atac psihic va fi foarte violent şi în care se vor da tot felul de soluţii. Deschidem practic o cutie a pandorei. Îi invit pe colegii mei de la P.S.D. să se gândească că nu pot apărea numai în postura de eventuali autori ai unei infracţiuni de care...şi să beneficieze de instituţia legitimei apărări, ci pot fi şi victime, cei pe care îi vexează în cadrul discursurilor electorale, de exemplu. Pot fi consideraţi că au fost atacaţi şi pot să riposteze foarte violent şi să invoce legitima apărare.

De aceea, din punctul nostru de vedere, al iniţiatorilor amendamentului pe care-l aveţi la pct.7, la amendamente respinse, noi considerăm că, deocamdată, în legislaţia românească, la instituţia legitimei apărări, trebuie să acceptăm ca legitimă apărare numai riposta în cazul atacului material, direct, injust, toate celelalte caractere ale atacului, şi nu atacul psihic.

Dacă acceptăm şi atacul psihic, încă o dată vă spun, deschidem o cutie a pandorei pe care n-o mai poate controla nimeni. Şi aşa, în societatea românească se înregistrează la această oră o tensiune deosebită şi au crescut infracţiunile violente. gândiţi-vă că noi, prin această dispoziţie legală, validând riposta la atacul psihic, de fapt, mai deschidem încă o cale de scăpare a celor care se comportă violent în societate.

Nu este acum momentul. Poate va veni momentul să prevedem legitima apărare şi în cazul atacului psihic, dar nu acum. Societatea românească nu este pregătită în acest moment.

Vă atrag atenţia colegial, tuturor, că ne asumăm o mare răspundere dacă prevedem ca o situaţie de legitimă apărare şi atacul psihic.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Cornel Bădoiu, din partea comisiei.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Acest text a comportat numeroase discuţii pro şi contra care au fost reluate, reluate şi, într-un final, cu majoritate de voturi s-a cedat, în sensul că s-a acceptat punctul de vedere al Ministerului de Justiţie, al iniţiatorului.

Am fost unul dintre cei care am susţinut până la un punct amendamentul domnului Moiş, şi vă mărturisesc că am cedat cu strângere de inimă. Asta nu mă împiedică ca astăzi să nu susţin acest amendament, adăugând ca argument la acela adus de domnul Moiş, şi vi-l amintesc, acela că societatea românească nu este pregătită să accepte o astfel de reglementare, deci, cu alte cuvinte, putem aluneca foarte uşor şi repede în arbitrar, în necontrolabil dacă nu circumscriem acest atac şi-l lăsăm în ideea de a accepta chiar şi un atac psihologic, psihic, o ameninţare.

De aceea, în opinia mea, în mod obligatoriu trebuie să adăugăm un alt element la atacul direct, imediat şi injust, şi anume, acela ca respectivul atac să se materializeze în ceva, să devină palpabil, pentru a putea să-i dăm posibilitatea celui care vine să judece şi să stabilească dacă într-adevăr era vorba de un astfel de atac, să fie în măsură să aprecieze dacă era direct, imediat şi injust.

Deci, cu alte cuvinte, acest atac direct, imediat şi injust trebuie să devină obiectiv. Repet, să devină palpabil.

Vreau să vă spun că şi în actuala reglementare, pentru care pledează domnul Moiş şi eu şi foarte mulţi alţi membri ai comisiei, dacă-mi amintesc bine, chiar şi preşedintele comisiei poate să mă confirme sau poate să mă infirme acum, am adus ca argumente împrejurarea că deseori, în practica judiciară este foarte greu să faci distincţia între legitima apărare şi circumstanţa atenuantă legală prevăzută de actual 83, lit.a), care spune aşa: "Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante în situaţia în care depăşeşte limita legitimei apărări."

E, aici intervine durerea cea mare: cum facem distincţie între o legitimă apărare şi între o circumstanţă atenuantă a depăşirii legitimei apărări, dacă nu adăugăm la atacul acela direct şi injust, iminent, imediat şi injust, şi cuvântul "material"?

De aceea, vă rog să fiţi de acord cu amendamentul propus, tocmai în ideea de a nu da naştere arbitrarului, imposibilităţii de a cântări cât se poate de exact situaţia, aşa cum s-a petrecut ea la momentul respectiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştirbeţ şi apoi domnul preşedinte Neagu şi, în final, reprezentanta iniţiatorului.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnilor colegi,

Eu susţin amendamentul propus de domnul Moiş. Argumentaţia, este, în ceea ce mă priveşte, nu faptul că societatea românească nu este pregătită pentru a avea în vedere legitima apărare şi fenomenul psihic, ci eu cred că nu este pregătit sistemul juridic românesc. Mă refer aici în primul rând la situaţia din justiţie, care este aşa cum este, sistem juridic care trebuie reformat şi încă n-am ajuns la o reformă cât de cât acceptabilă, să spunem, ca să putem introduce elemente noi, care ar schimba fundamental, să spunem, optica de judecată şi cred că nu dispunem nici de mijloacele tehnice şi de specialiştii psihologi, sociologi şi ceilalţi care trebuie implicaţi în astfel de acţiuni care presupun o fineţe şi o apreciere extrem de complexă a fenomenului luat în calcul.

Din acest motiv, cred că trebuie admis amendamentul formulat de domnul Moiş şi nu trebuie să mergem pe ideea iniţiatorului.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte al Comisiei juridice, domnul Ion Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu aş vrea să fac această intervenţie pentru a arăta de ce foarte clar şi eu, şi atunci n-am fost lămurit în comisie, nici azi nu sunt, de aceea, mă asociez amendamentului colegului nostru.

Propunerea care a venit din partea comisiei este aceea din alin.2. "Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac direct, imediat..." etc. Fără să se precizeze dacă atacul este material, cum era în codul din 1969. Da, dar ajungând mai departe la art. 83 din proiect, domnule general, că şi în cod e, dar în proiect spune aşa: "Art.83 lit.a). Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin alte infracţiuni ilicite grave."

Întrebarea este dacă nu introducem "atac material", când e legitimă apărare şi când e circumstanţă atenuantă legală. Nu se poate înţelege din actualul text redactat la "legitimă apărare" şi din actualul text din proiectul pe care-l avem de faţă, 83.lit.a)

De aceea, pentru a nu avea confuzii pe planul aplicării legii în practica judiciară, e bine să spunem "atac material". Şi atunci nu vom mai avea vreo confuzie când citim 83.lit.a). Ne amintim cu toţii că în comisie s-au dat nişte explicaţii; pentru mine, cel puţin, n-au fost lămuritoare. De aceea, sunt de acord cu propunerea făcută de colegul nostru, Moiş Văsălie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule profesor, încă puţin! Domnul Moiş a mai adăugat amendamentului său şi un alt aspect: "pericol grav". Ceea ce dumneavoastră nu aţi reţinut în amendamentul dumneavoastră, al comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Da. Nu m-am referit la acest aspect pentru că esenţial era primul, adică introducerea unui atac material. N-ar fi nimic dacă am spune şi "pericol grav", ca nu în orice situaţie să invocăm legitima apărare, domnule Moiş! Eşti de acord cu mine? Da. Şi domnul Moiş subscrie.

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, nu, dar domnul Moiş a propus "pericol grav".

Domnul Ion Neagu:

Da. Şi eu am zic, ca nu în orice situaţie să pot invoca legitima apărare, decât dacă am un pericol grav, în sensul ăsta.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru Tarcea. Am înţeles.

Doamna Cristina Tarcea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este adevărat, acest articol a suscitat discuţii extraordinar de frumoase şi multe discuţii în Comisia juridică, privind natura atacului. Din înscrierile la cuvânt aţi observat că nimeni nu contestă în sine faptul că atacul poate fi şi material dar se argumentează că, fie societatea română nu este pregătită pentru asemenea soluţie, fie că sistemul juridic nu este pregătit pentru asemenea soluţie.

Aşa cum am arătat, există un nou cod penal, un nou proiect de cod penal, pe care dumneavoastră îl aveţi în faţă, pentru că există alte principii, alte filosofii şi alte valori pe care el le consacră. Şi una dintre aceste valori este persoana fizică, persoană fizică privită nu numai ca entitate biologică, ci şi ca om care gândeşte, simte şi trăieşte. Nu trebuie să aduc aminte nimănui că, până nu demult, codul penal, sistemul penal românesc nu accepta decât cu titlu cu totul şi cu totul de excepţie suferinţa ca subiect, ca să spun în ghilimele, de drept. Şi mă refer la daunele morale.

Atacul, într-adevăr, atacul este material, atacul este moral, dar aceleaşi discuţii şi aceleaşi probleme şi aceeaşi jurisprudenţă bogată a consacrat-o şi noţiunea de atac material, nu numai noţiunea de atac moral. Şi apoi se uită faptul că aşa ca şi atacul material şi atacul moral trebuie să aibă o asemenea intensitate, trebuie să-ţi pună atât de intens în pericol viaţa sau integritatea, trebuie să fie atât de disproporţionat şi atât de aproape de momentul atacului, încât să poată justifica fapta sub aspectul legitimei apărări.

Tot pentru că s-a ridicat aici problema distincţiei dintre circumstanţe atenuante, dintre depăşirea legitimei apărări, trebuie să subliniez că practica judiciară, doctrina a stabilit că tot ceea ce nu îndeplineşte condiţia pentru a fi legitimă apărare este în funcţie de circumstanţe, fie depăşirea acesteia, fie circumstanţă atenuantă.

Prin urmare, Guvernul insistă pentru soluţia din proiect.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi de la Comisia juridică, am senzaţia că dacă ne-am lua strict după litera regulamentului, la fiecare din articole ar trebui să vă trimitem textul înapoi, ca să vă puneţi de acord. Trei inşi susţineţi patru puncte de vedere. Când să eliminăm pericolul grav, când să-l punem înapoi; când să-i spunem atac material direct, când să nu-l punem. Deci, luaţi una din cele două variante măcar, să ştie colegii mei, deputaţi, cum votează. Ori textul dumneavoastră, ori amendamentul domnului Moiş.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte, de principiu are loc o dezbatere...

Domnul Valer Dorneanu:

Da, dar asta trebuia să fie...este o dezbatere de strictă...Domnule coleg! E de strictă specialitate, asta trebuia să o puneţi de acord între dumneavoastră în comisie. Comisia a votat într-un fel, acum trei din comisie propuneţi altceva!?

Domnul Cornel Bădoiu:

Pentru că problema este foarte discutabilă, aşa se şi explică că sunt puncte de vedere contrare.

Eu vreau să vă spun că ideea a fost de a elimina arbitrarul din definirea noţiunii de legitimă apărare. Ăsta a fost şi rolul, ăsta a fost şi motivul pentru care am militat pentru adăugarea cuvântului "material" la atac, pentru a-l determina, a-l materializa. Nu pot să fiu de acord şi cu sintagma "pericol grav" pentru că, domnilor, de data asta, urmează să judecăm nu în funcţie de nişte date obiective, ci pur subiective.

Un alt argument este acela că dacă vă veţi uita la alin.2 al iniţiatorului veţi constata că se prezumă a fi în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane în locuinţa ta. E! În chestiunea asta vreţi să spuneţi că gestul ăsta e atât de grav? Lipsiţi de conţinut alin.2 de la iniţiator, alin.3 de la comisie!

Pentru că dacă veţi menţine "pericol grav" se va zice mai la vale că nu a fost atât de grav încât să se prezume a fi în legitimă apărare, în ipoteza în care fără drept pătrunde în locuinţa ta sau într-o încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinut de aceasta. Astea sunt argumentele pentru care vă rog să nu fiţi de acord cu sintagma "pericol grav", ci numai simplu "pericol".

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, vă înţeleg dificultatea în care vă aflaţi. Eu o să procedez potrivit regulamentului, pentru că la art.18, care va deveni 22, sunt, aţi văzut, păreri atât de contradictorii, o să supun votului pe rând fiecare alineat.

La alin.1 dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei care, practic, a preluat şi ideea domnului Moiş. Dacă sunt obiecţiuni. Nu. Votat alin.1 în formularea comisiei.

La alin.2, cel atât de dezbătut. Avem trei propuneri: propunerea comisiei, alin.2, amendamentul respins, al domnului Moiş, şi propunerea iniţială de text.

Domnul Cornel Bădoiu:

la alin.2 avem două probleme: "atac material", cu care comisia acum este de acord; şi sintagma "pericol grav", la care comisia este împărţită.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu, nu! Păi comisia nu spune...A! Atac material.

Stimate coleg, eu nu pot aici să pun în discuţie amendamente de fond, altele decât cele care sunt aici în raport. Nu mă lasă regulamentul.

De aceea, supun întâi votului dumneavoastră amendamentul comisiei cu privire la alin.2. Aţi ascultat şi punctele de vedere ale ministerului şi ale unor membri din comisie.

Cine este pentru? Deci, ca să fiţi foarte exacţi, amendamentul comisiei se referă la un "atac direct", amendamentul propus de domnul Moiş, şi însuşit de câţiva membri ai comisiei, se referă la un "atac material direct".

Cine este pentru amendamentul iniţial al comisiei? Deci, încă o dată, cine e pentru amendamentul comisiei? Nu e nici un vot. Un vot pentru.

Amendamentul domnului Moiş: "atac material direct". Cine este pentru? 65 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

A fost admis amendamentul domnului Moiş.

Încă o dată vă spun, "pericol grav" constituie o propunere cuprinsă în amendamentul domnului Moiş. N-am cum să mai votez altceva.

Pentru alin.3 comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră?

Rămâne textul iniţial.

La alin.4 de la art.22 propus de comisie dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

Pentru art.19 care va deveni art.23. Comisia nu are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră?

Votat în unanimitate.

Art.20, respectiv art.24. Urmăriţi amendamentul nr.32.

Admis amendamentul şi modificat textul.

Art.23. Urmăriţi amendamentul nr.36.

Domnul Ion Neagu:

Care este deosebirea ...?

Domnul Valer Dorneanu:

Dar în ce constă deosebirea dintre ele, domnule preşedinte, la art.23 iniţial, art.27? (Consultări). S-a eliminat o virgulă în textul comisiei, după legea penală.

Aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.36?

S-a admis amendamentul şi s-a votat textul comisiei.

Pentru art.24, respectiv art.28, comisia nu a are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră?

S-a admis textul iniţial.

"Cazul fortuit" - art.25. Şi aici s-a eliminat o virgulă. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.38?

S-a admis amendamentul şi s-a reformulat, adică s-a rescris textul, practic, fără virgulă.

La art.26, respectiv art.30, acelaşi lucru, s-a eliminat virgula după legea penală. Urmăriţi amendamentul nr.39.

La art.27, respectiv art.31, dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.40?

S-a admis amendamentul şi textul în formularea comisiei.

Art.28, amendamentul nr.41. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.41?

Votat textul comisiei în unanimitate, care arată şi cauza "Beţiei".

La alin.2, comisia nu are obiecţiuni. Alin.2 de la art.28, respectiv art.32. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni?

Votat textul iniţial.

Art.29, respectiv art.33 prin renumerotare.

La alin.1 urmăriţi amendamentul nr.42.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat alin.1.

Pentru alin.2 şi 3 nu sunt obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră?

Votat textele iniţiale.

Art.30, respectiv art.34. Urmăriţi amendamentul nr.43.

Domnul Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Art.30 este unul dintre cele mai bizare din întregul proiect al Codului care ni se înfăţişează: "Necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale, din cauza unei împrejurări care nu poate fi evitată în nici un mod, înlătură caracterul penal al faptei".

Eu fac un apel la dumneavoastră şi nu vreau să vă conving în primul rând. Fac un apel, şi fac un apel de suflet: Lăsaţi principiile fundamentale ale dreptului penal în pace, aşa cum au existat şi vor exista de acum încolo. "Nemo censitur ignorare legem" este principiul de drept roman, care a traversat secolele până acum, şi ne-am găsit noi, deştepţi, să-l cenzurăm.

Câteodată, vechi norme juridice trebuiesc adaptate. Asta facem şi noi cu acest Cod penal. Dar, principiile fundamentale ale echităţii rămân şi trebuie să le păstrăm aşa cum sunt.

După patetismul acestui apel, daţi-mi voie să intervin cu raţionalul juridic al lucrurilor. Cea mai simplă apărare, cea mai facilă pledoarie a unui avocat care doreşte să-şi salveze clientul său, este aceea că nu a cunoscut faptul că ceea ce săvârşeşte este interzis în legea penală. Şi dacă se acceptă această idee, înseamnă că nu este obligatorie cunoaşterea nici unei forme de infracţiune, care este prevăzută în legea penală.

Se va ajunge la imposibilitate exemplificativă: un om care nu ştie carte, pentru că nu a citit legea penală, şi atunci îşi omoară părinţii, vom ajunge la ceea ce vor spune marii escroci, care fac tot soiul de inginerii bancare, specialitatea lor fiind de portar de hotel sau de ştiu şi eu ce bodyguard la origine, că n-au cunoscut legislaţia economică. Este un absurd care este lăsat la lumina judecătorilor, lumină ce se poate întuneca oricând.

Am vrut să vă demonstrez că atentatul la principiu este contraproductiv. Toată lumea trebuie să cunoască legea. Şi, în condiţiile în care intervine acel "dar", "dar dacă totuşi", este un caz evident, este un caz absolut strigător la cer, când un om nu putea să-şi imagineze că există o asemenea dispoziţie penală, şi cu cunoştinţele lui n-avea de unde să ştie, în primul rând ne facem noi vinovaţi că facem asemenea dispoziţii penale obscure şi prolixe.

Dar, pentru apărarea lui reală, în condiţiile în care consecinţele nu sunt deosebit de grave, şi asta este o consecinţă, pot să existe şi alte instituţii ale dreptului penal, pe care, într-adevăr, lumina judecătorului poate să le folosească. Deci, eliminarea acestui text pe care îl propunem nu reprezintă un pericol pentru o punitate excesivă, dar reprezintă cel mai mare pericol pentru o impunitate care nu se justifică şi este la îndemâna oricărui încălcător de lege.

De aceea, repet, lăsaţi principiile în pace. Celor care profesăm, şi daţi-mi voie să vorbesc şi în numele lor, aceste principii ne sunt dragi şi nu numai. Ne sunt necesare.

Vă rog să primiţi amendamentul nostru de eliminare.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

Vă rog să nu apreciaţi intervenţia mea ca o diversiune. Mersul discuţiei pe fond va continua, dar voiam să evit riscul ca, la încheierea ei, să pierd prilejul de a interveni pentru înlăturarea unor virgule care au apărut în mod ciudat, nici nu se dă vreo motivare a intercalării lor, şi care sunt de prisos.

Este vorba de virgulele de pe rândul 4, care încadrează sintagma "în nici un mod". Ele trebuie înlăturate.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul secretar Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Problematica de fond aparţine specialiştilor, şi au capacitatea de a ne convinge.

Eu vreau doar să menţionez faptul că în propunerea comisiei se operează cu trei concepte: necunoaşterea legii penale; cunoaşterea greşită a legii penale; eroare de drept penal.

În stânga este trecută doar eroarea de drept penal. Dacă se acceptă textul comisiei, ar trebui să trecem şi necunoaşterea legii penale, precum şi cunoaşterea greşită a legii penale. Or, a nu cunoaşte ceva nu înseamnă că obţii un drept. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul profesor Neagu doreşte să intervină, cred, în nume personal, pentru că nu a consultat comisia.

Domnul Ion Neagu:

Îmi permiteţi să iau cuvântul şi ca deputat, nu numai ca preşedinte al comisiei şi, intr-adevăr, să subliniez şi eu că acest nemo censitur a existat şi trebuie să existe.

Această chestiune, că ne aliniem la nu ştiu ce, eu n-am citit prea mult de această nouă aliniere. Însă, cred că în avalanşa de modificări legislative cotidiene, acest text intitulat marginal "eroarea de drept" ar putea fi invocat oricând de un avocat.

Şi iată că, cu perspectiva de a reveni la bară, chiar eu nu sunt de acord cu acest text din Codul penal, pentru că, aşa cum a arăta colegul meu, domnul deputat Bolcaş, oricând un avocat ar putea solicita, în apărarea clientului său, că acesta n-a cunoscut legea. Iar argumente pentru a demonstra împrejurările să ştiţi că sunt nelimitate.

De aceea, stimaţi colegi, eu sunt de acord cu menţinerea vechii reglementări. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marton, şi apoi doamna ministru Tarcea.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Intervenţia mea, evident, nu are nici un rost dacă veţi elimina acest articol. Dar, dacă articolul rămâne, atunci este o problemă cu trimiterile: art.89, care se propune, conţine circumstanţele atenuante, şi printre ele nu se regăseşte eroarea. Ca atare, nu se poate aplica articolul respectiv. La fel şi art.93, care se referă la aceeaşi problematică. N-au nici o legătură cele două articole cu acest text de lege.

Arătaţi-mi care literă se referă la situaţia în care intervine necunoaşterea legii.

Domnul Valer Dorneanu:

S-a înţeles, domnule deputat. O să vă răspundă doamna ministru.

Mai doreşte cineva?

Doamna ministru Tarcea.

Doamna Cristina Tarcea:

S-a adus aici drept argument împotriva textului faptul că acest articol ar putea fi speculat foarte uşor şi că orice inculpat s-ar putea prevala de el pentru a solicita o eventuală achitare.

Eu aş vrea doar să subliniez ideea, lăsând o parte argumentele de drept comparat şi faptul că toate codurile penale moderne au o asemenea dispoziţie, aş vrea să subliniez doar ideea că nu este vorba de orice necunoaştere greşită a legii.

Este vorba de o necunoaştere sau de o cunoaştere greşită a legii, din cauza unor împrejurări care nu puteau fi evitate în nici un mod. Deci, nu orice fel de necunoaştere a legii poate fi invocată pentru aplicarea acestui text. El este de fapt o aplicaţie punctuală, specială a cazului fortuit, a forţei majore; şi nu este pentru prima oară când atât legea penală, cât şi legea civilă face o asemenea aplicaţie.

Prin urmare, acest text vrea să protejeze comportamentul unui om diligent, în mod rezonabil, unui om obişnuit, fără să prejudicieze, în nici un fel, principiul "nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea Legii penale".

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, aţi auzit toate argumentele.

Vorbiţi la microfon, domnule Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte,

Cred că, în opinia mea, şi domnul Moiş, şi domnul preşedinte al comisiei, Neagu, când vorbesc de orice avocat, greşesc. De fapt, orice inculpat poate invoca, în baza acestui text, că nu răspunde din punct de vedere penal. Asta este. Să punem lucrurile în făgaşul lor firesc. Nu este vorba de avocat, ci de cel care încalcă legea şi cere să nu i se aplice, că, vezi, Doamne! n-a cunoscut legea. Aşa stau lucrurile. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aţi auzit toate argumentele.

O să supun, potrivit practicii de până acum şi regulamentului, întâi votului dumneavoastră amendamentul comisiei, pe care îl găsiţi la pag.24.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Domnule preşedinte, eliminarea ...

Domnul Valer Dorneanu:

Aveţi dreptate. Nu vă mai străduiţi, pentru că aveţi amendament de eliminare. Credeam că şi celălalt amendament este unul de formulare.

Amendamentul de eliminare cu privire la art.30, respectiv art.34, pe care îl aveţi la Cap. "Amendamente respinse", la pct.10.

Cine este pentru eliminarea textului cu privire la "eroarea de drept penal"? Majoritatea.

Cine este împotriva acestei eliminări? Nici un vot.

Abţineri?

În unanimitate textul art.30, respectiv art.34, a fost eliminat.

Titlul Cap.IV. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt.

Art.31, amendamentul nr.45. Dacă aveţi obiecţiuni?

S-a admis amendamentul şi s-a modificat textul art.31, care va fi renumerotat art.35.

Art.32. Urmăriţi amendamentul nr.46, care vizează doar amendarea alin.2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.46?

S-a admis amendamentul şi s-a votat textul iniţial, mai puţin cu alin.2, care va fi modificat, potrivit propunerii comisiei.

Art.33, care va fi art.37. Dacă aveţi obiecţiuni?

Votat textul iniţial.

Titlul Cap.V. Votat titlul iniţial.

Urmăriţi amendamentul nr.49. Comisia propune un articol nou, nr.38, intitulat "Participanţii", care prin eliminarea unui text, va deveni art.37. Are dreptate domnul Leonăchescu.

Urmăriţi amendamentul nr.49.

S-a admis amendamentul şi s-a introdus noul text.

Art.34, cu privire la autor. Urmăriţi amendamentul nr.50.

S-a admis amendamentul şi s-a adoptat textul în varianta comisiei.

Art.35, respectiv art.40. Urmăriţi amendamentul nr.51.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat textul.

Art.36, respectiv art.41. Urmăriţi amendamentul nr.52.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat textul.

Art.37, respectiv art.42. Urmăriţi amendamentul nr.53.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat textul.

Art.38. Urmăriţi amendamentul nr.54.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat în art.43 textul.

Art.39. Urmăriţi amendamentul nr.55.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Prin amendamentul nr.56, comisia propune un articol nou "Participaţia improprie". Urmăriţi amendamentul.

S-a admis amendamentul şi s-a introdus acest text.

Titlul Cap. VI. Votat în formula iniţială.

Art.40, respectiv art.46. Urmăriţi amendamentul nr.58.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat acest articol, respectiv în ceea ce priveşte alin.1. Alin.2 rămâne nemodificat.

Cap. VII - Titlu. Admis titlul în formula iniţiatorului.

Art.41. Dacă aveţi obiecţiuni?

Votat textul iniţial.

Art.42, care va deveni art. 47. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr. 61, care propune spre modificare doar alin.2.

S-a admis amendamentul nr. 61 şi s-a modificat în mod corespunzător textul art. 42, în ceea ce priveşte alin. 2.

Art. 43, care va deveni art.49. Dacă aveţi obiecţiuni la textul iniţial?

Admis textul iniţial.

Art. 44. Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis textul iniţial, renumerotat art. 50.

Art. 45. Urmăriţi amendamentul nr. 64, art. 45 cu privire la recidivă.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art. 46, respectiv art. 52. Urmăriţi amendamentul nr. 65.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art. 47. Comisia nu are observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră?

Admis textul iniţial.

Art.48. Comisia propune amendarea alin.2, prin amendamentul nr.67. Nu sunt obiecţiuni.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat alin.2 din art.48, respectiv art.54. Alin.1 rămâne, text iniţial.

Art.49, respectiv art.55. Urmăriţi amendamentul nr.68; de fapt art.54, că a fost eliminat un text.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.68?

S-a admis amendamentul şi s-a modificat textul.

Art.50 cu privire la "unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe". Dacă aveţi obiecţiuni la textul iniţial?

Votat textul iniţial.

Art.51 "recalcularea pedepsei". Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.70?

S-a admis amendamentul şi s-a modificat acest text.

Titlul titlului III şi a Cap.I. Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis textele iniţiale.

Art.52, respectiv art.58, mai exact art.57. Dacă aveţi obiecţiuni la textul iniţial?

Admis textul iniţial, renumerotat.

Art.53. Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr.74. Dacă aveţi obiecţiuni?

S-a admis amendamentul, s-a modificat acest text şi renumerotat.

Titlul Cap.II. Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis titlul iniţial.

Art.54 "felurile pedepsei". Urmăriţi amendamentul nr.76.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat acest text, potrivit propunerii comisiei.

Titlul Cap.III. Votat textul iniţial.

Titlul Secţiunii 2. Votat textul iniţial.

La art.55 "conţinutul pedepsei şi modul de executare". Urmăriţi amendamentul nr.79.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text.

Art.56 "conţinutul pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă". Pct.81 din raport, de fapt amendamentul nr.81 cu privire la art.56, respectiv art.61 renumerotat. Dacă aveţi obiecţiuni?

S-a admis amendamentul nr.81.

Art.57 "înlocuirea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă". Urmăriţi amendamentul nr.82, la care comisia propune modificarea alin.3. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Deci, alin.1 şi 2 din art.57 vor rămâne în textul iniţial, iar alin.3 se modifică potrivit amendamentului nr.82.

Titlul Secţiunii 3. Votat textul iniţial, nefiind obiecţiuni.

Art.58, "regulile generale ale executării". Urmăriţi amendamentul nr.84.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.59. Urmăriţi pag.48 a raportului. Comisia nu are amendamente. Nici dumneavoastră.

Adoptat textul iniţial, dar se renumerotează articolul.

Art.60. Urmăriţi amendamentul nr.86.

S-a admis amendamentul nr.86 şi s-a modificat textul art.60, şi renumerotat.

Titlul Secţiunii 4. Votat textul iniţial.

Art.61 şi 62 "locul şi modul de executare a pedepsei închisorii stricte" şi dincoace "a închisorii". Comisia nu are amendamente.

Votat textele iniţiale, dar se renumerotează.

Titlul Secţiunii 5. Votat titlul iniţial.

Art.63 "locul şi modul de executare a detenţiunii pe viaţă". Urmăriţi amendamentul nr.91.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.64. Comisia nu are amendamente la acest articol. Urmăriţi pct.92.

Votat textul iniţial, dar se renumerotează.

Aceeaşi soluţie pentru art.65. Urmăriţi pct.93.

Votat textul iniţial, renumerotat.

Titlul Secţiunii 6 "liberarea condiţionată".

Votat textul iniţial.

Art.66 "liberarea condiţionată a condamnatului la pedeapsa închisorii". Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr.95. Comisia propune modificarea alin.3.

S-a admis amendamentul, modificat alin.3, alin.1 şi 2 rămânând în formularea iniţiatorului.

Art.67. Urmăriţi amendamentul nr.96.

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Domnul Bădoiu are un amendament.

Domnul Valer Dorneanu:

Dumneavoastră sunteţi domnul Bădoiu?

Domnul Văsălie Moiş:

Domnul Bădoiu avea un amendament la "amendamente respinse".

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, este dreptul dumnealui să-l susţină sau să nu-l susţină. Nu-i sugeraţi atitudinea, că ştie să şi-o apere singur.

Votat amendamentul nr.96 şi modificat textul.

Art.68 "efectele liberării condiţionate". Dacă aveţi obiecţiuni?

Domnul Cornel Bădoiu (din banca comisiei):

V-aş ruga să reveniţi la amendamentul nr.96.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, nici când v-a sesizat domnul Moiş nu aţi intervenit; domnia sa a zis că are domnul Bădoiu un amendament. Eu i-am spus că dacă domnul Bădoiu nu vrea să şi-l susţină, de ce să ...?

Vă rog, aveţi cuvântul, şi să urmăriţi mai cu atenţie lucrările în plen, nu numai pe cele din comisie.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, îmi cer scuze.

Îi mulţumesc şi domnului Moiş.

Povestea este că, aşa cum este redactat materialul, suferă, pentru că în mod normal la pagina cu articolul respectiv trebuia să apară şi amendamentul respins, ca atare. Şi atunci nu mai aveam astfel de sincope sau neajunsuri.

Eu, la art.67, am un amendament, pornind de la următorul principiu: chiar dacă la data când eşti condamnat aveai împlinită vârsta de 60 de ani, în opinia mea nu trebuie exclusă pedeapsa care constă în detenţiunea pe viaţă. Pentru că este foarte posibil ca cel care are o astfel de vârstă să fi săvârşit fapte atât de grave, abominabile, încât nici pedeapsa cu detenţiunea severă nu este îndestulătoare.

Eu vreau să vă spun că această concepţie durează cam de prin anii '50, când limita de vârstă sau vârsta medie se situa în jurul a 65 de ani, cam în jurul acestei cifre.

De aceea, eu am mers pe ideea modificării textului iniţiatorului, în sensul că o astfel de pedeapsă poate fi aplicabilă şi celui care are împlinită vârsta de 60 de ani, urmând ca, după ce a executat efectiv 20 de ani, să se poată bucura de înlocuirea felului pedepsei, regimului de pedeapsă, de fapt şi la urma urmei.

Acesta este amendamentul, mă îndoiesc că-l veţi accepta, eu îmi fac datoria.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, numai puţin. Unde este poziţionat amendamentul dumneavoastră respins?

Domnul Cornel Bădoiu:

Este vorba de poziţia 13, de la "amendamente respinse": "cel condamnat la detenţiunea pe viaţă poate fi eliberat". Staţi că am confundat, iertaţi-mă!

Domnule preşedinte,

Nu-l mai susţin. Vă mulţumesc. Am greşit eu.

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puţin, stimaţi colegi, că m-am întors şi să o verificăm la stenogramă la care din texte ne-am oprit şi le-am votat.

Stimaţi colegi,

Pentru a nu exista nici o fisură în ordinea de votare a articolelor, reluăm de la art. 67, amendamentul 96. Dacă aveţi obiecţiuni?

Votat amendamentul în unanimitate, modificat şi renumerotat textul.

La art. 68 - "Efectele eliberării condiţionate", comisia nu are intervenţii.

Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial şi renumerotat.

Titlul Secţiunii a VII-a. Votat titlul iniţial.

Articolul 69. Urmăriţi amendamentul 99. Votat amendamentul, modificat acest text şi renumerotat.

Titlul Capitolului IV şi al Secţiunii 1. Votate textele iniţiale.

Articolul 70 - "Conţinutul pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi". Urmăriţi amendamentul 102. Admis amendamentul, modificat textul.

Articolul 71 - "Aplicarea pedepsei interziceri exerciţiului unor drepturi". Urmăriţi amendamentul 103. Admis amendamentul, modificat acest text.

Stimaţi colegi, vă reamintesc că la ora 12,00 avem vot final. În situaţia în care cvorumul nu va fi cel corespunzător, va trebui să fac apelul nominal, în prezenţa presei. Aviz amatorilor de absenţe.

Articolul 72 - "Executarea pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi". Urmăriţi amendamentul 104. Admis amendamentul, modificat textul.

Articolul 73 - "Conţinutul pedepsei degradării militare". Urmăriţi amendamentul 105. Admis amendamentul, modificat textul.

Titlul Secţiunii 2. Votat textul iniţial.

Art. 74 - "Conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii". Urmăriţi amendamentul 107. Admis amendamentul, modificat acest text doar în ceea ce priveşte alin. 1, restul textelor rămân în formularea iniţiatorului.

Titlul Capitolului V şi al Secţiunii 1. Votate în formularea iniţiatorului.

Articolul 75. Nu sunt obiecţiuni. Votat textul iniţial.

Titlul Secţiunii 2. Votat textul iniţial.

Articolul 76, care va fi renumerotat. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial şi renumerotat.

Titlul Secţiunii 3. Votat textul iniţial.

Articolul 77. Urmăriţi amendamentul 114. Admis amendamentul, modificat acest text şi renumerotat.

Titlul Secţiunii 4. Votat textul iniţial.

Articolul 78. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Titlul Secţiunii 1. Votat textul iniţial.

Articolul 79, urmăriţi amendamentul 118. Admis amendamentul, modificat acest articol.

Titlul Secţiunii 6. Votat textul iniţial.

Articolul 80. Urmăriţi amendamentul 120. Votat amendamentul, modificat şi renumerotat acest text.

Titlul Secţiunii 7. Votat textul iniţial.

Articolul 81, urmăriţi vă rog amendamentul 122, care propune modificarea alin. 3.

Vă rog, domnule Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

S-ar putea crea impresia că intervine Cazimir contra lui Cazimir, pentru că sunt dat acolo ca autor al amendamentului, dar dispariţia virgulei de pe rândul penultim al alin. 4 s-a produs în mod accidental, prin preluarea neîntemeiată a unei modificări de la alin. 3. Deci, virgula respectivă trebuie repusă la locul ei înaintea lui "fără a putea depăşi o durată de două luni".

Domnul Valer Dorneanu:

"Pentru perioada stabilită de aceasta...". La care alineat vă referiţi, domnule?

Domnul Ştefan Cazimir:

La alin. 4.

Domnul Valer Dorneanu:

Unde să punem virgula?

Domnul Ştefan Cazimir:

Înainte lui "fără", la rândul penultim. "Şi pentru perioada stabilită de aceasta, fără a putea depăşi o durată de două luni", virgulă existentă în varianta iniţiatorului şi care a dispărut şi mi se atribuie mie acest lucru, ceea ce vreau să înlătur, ca un lucru care m-ar compromite.

Domnul Valer Dorneanu:

Să înlăturăm referirea la dumneavoastră sau să înlăturăm virgula sau să punem virgula? Să punem virgula la loc. Mulţumesc.

Urmăriţi, stimaţi colegi, amendamentul 122 care propune modificarea alin. 3 şi 4... La alineatul 4 rămâne atunci exact textul iniţial, că doar virgula era deosebirea.

Supun votului dumneavoastră, ca să nu existe nici un fel de discuţie, art. 81 în ".. Dar la alin. 3 cum stăm cu virgula?

Domnul Ştefan Cazimir (din sală):

Acolo e bine!

Domnul Valer Dorneanu:

Acolo e bine.

Supun votului dumneavoastră amendamentul 122, care presupune doar modificarea alin. 3, modificare în sensul eliminării unei virgule.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Capitolului VI. Votat titlul iniţiatorului şi al Secţiunii 1 la fel.

Articolul 82, urmăriţi amendamentul 125. Admis amendamentul, modificat art. 82.

Îi rog pe toţi colegii de pe la comisii, de pe culoare să pătrundă înăuntru.

Până vin toţi colegii în sală, domnul preşedinte al Comisiei juridice mă roagă să ajungem la cifra 100, pentru încurajarea dumneavoastră.

La art. 83, comisia nu are obiecţiuni.

Domnul Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Avem amendamente respinse la pct. 14 şi 15, care vizează art. 83 şi art. 84.

Având în vedere faptul că aţi acceptat amendamentul de la art. 18, retragem cele două amendamente de la art. 83 şi 84, nu le mai susţinem.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Articolul 83 votat, în consecinţă, în forma iniţiatorului.

Articolul 84. Urmăriţi amendamentul 128. Admis amendamentul, modificat textul, potrivit amendamentului comisiei.

Articolul 85. Comisia nu a avut amendamente, nici dumneavoastră, votat textul iniţial.

Articolul 86. Urmăriţi amendamentul 130. Admis amendamentul, modificat textul.

Articolul 87. Urmăriţi amendamentul 131. Admis amendamentul, modificat textul.

Articolul 88. Urmăriţi amendamentul 132. Admis amendamentul, modificat textul.

Articolul 89. Urmăriţi amendamentul 133.

Domnule Bădoiu, poftiţi.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte,

Redactarea actuală nu este completă la art. 89 şi în plus nu permite judecătorului să aibă un rol activ, de aşa manieră încât să facă o judecată. Practic, i se impune o anume conduită, un anume fel de a judeca.

De aceea, eu vă propun să-l reformulăm, după cum urmează: alin. 1 - "În caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileşte ţinându-se seama de circumstanţele agravante, de circumstanţele atenuante, şi în plus, de starea de recidivă". În actuala redactare a iniţiatorului starea de recidivă nu este inclusă între elementele care în mod obligatoriu trebuie a fi luate în considerare pentru stabilirea cuantumului şi felului pedepsei.

În alin. 2, în varianta iniţiatorului se zice aşa: "În situaţia în care există echivalenţă între cauzele atenuante şi cele agravante, se aplică o pedeapsă, făcându-se abstracţie de existenţa acestora".

Vă rog să constataţi că nu se poate face o astfel de abstracţie, întrucât judecătorul trebuie să ţină seamă de toate împrejurările, atât favorabile, cât şi defavorabile, în care acel om a săvârşit infracţiunea respectivă. Şi, în plus, dacă veţi fi de acord şi cu reformularea alin. 1, şi de starea de recidivă. Pentru că nu ne poate fi indiferent dacă avem de-a face cu un infractor primar, la prima infracţiune, sau cu unul care a mai săvârşit şi alte infracţiuni, care îi atrag starea de recidivă. Motiv pentru care, am zis eu, în caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special, nu este obligatorie. Pentru că dacă lăsăm textul iniţiatorului, s-ar putea ajunge acolo, să aplicăm în mod obligatoriu sub limită.

Şi, în final, am zis că "În ipoteza în care concomitent se aplică dispoziţiile cu privire la circumstanţele agravante, recidivă şi concurs, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 25 de ani" şi aşa mai departe. Am prevăzut acolo mai multe ipoteze. Mi se pare că textul, de fapt, propus de mine, care există acum şi se aplică fără probleme, în practică, este mult mai complet şi răspunde tuturor situaţiilor.

De aceea, vă rog să fiţi de acord cu el.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cine mai doreşte să intervină?

Doamna ministru.

Doamna Cristina Tarcea:

Rezumând, s-au adus două critici textului comisiei, şi anume faptul că nu se ţine seama de starea de recidivă şi faptul că nu se dau criterii pentru stabilirea pedepsei în caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare.

În ceea ce priveşte lipsa criteriilor trebuie să subliniez ideea că varianta propusă duce la o lipsă legislativă, datorită faptului că în textul comisiei se arată în mod cert ce se întâmplă când o anumită cauză are caracter preponderent sau nu.

În ceea ce priveşte starea de recidivă, trebuie să arătăm că aceste cauze de agravare şi cauze de atenuare sunt elemente care se răsfrâng asupra faptei, asupra gradului de pericol social al faptei. Starea de recidivă se răsfrânge asupra inculpatului. Or, pentru starea de recidivă, pentru situaţia de infracţiuni săvârşite în concurs, Codul Penal prevede reguli clare şi precise de aplicare a pedepsei, pe care nu le putem acum amesteca şi încurca cu regulile de aplicare a pedepsei în caz de circumstanţe atenuante sau agravante.

Prin urmare, susţinem forma comisiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul profesor Neagu, al cărui amendament este, de fapt, amendamentul comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Să rămână forma comisiei, pentru că ar însemna o înăsprire a sancţiunii de două ori. Pe de o parte, la sancţiunea în caz de recidivă aplic regulile de la concurs, aplicând sporul, şi vin mai târziu şi o am în vedere şi ca circumstanţă separată.

Deci, practic, merg către o majorare a pedepsei de două ori: o dată aplicând textul din 46, devenit 52, şi o dată reţinând-o ca circumstanţă aici.

Haideţi să menţinem propunerea mea, care este textul comisiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

O să supun votului dumneavoastră, în ordine, întâi amendamentul comisiei, apoi amendamentul domnului Bădoiu şi apoi forma iniţiatorului. Desigur, dacă nu se adoptă una dintre ele între timp.

Cine este pentru varianta comisiei, cu privire la art. 89, respectiv 95? Urmăriţi amendamentul 133.

Cine este pentru? 160 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Iată şi o verificare a cvorumului,

S-a admis amendamentul comisiei cu 160 voturi pentru şi unul împotrivă. În consecinţă, nu mai votăm celelalte variante.

Titlul Secţiunii 3. Votat în unanimitate.

Articolul 90. Urmăriţi amendamentul 135. Admis amendamentul, modificat textul şi renumerotat.

Articolul 91. Urmăriţi amendamentul 136. Admis amendamentul, renumerotat textul.

Articolul 92. Urmăriţi amendamentul 137. Admis amendamentul, renumerotat textul.

La art. 93, urmăriţi amendamentul 138. Admis amendamentul, renumerotat textul.

La art. 94, urmăriţi amendamentul 139. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text.

Articolul 95. Urmăriţi amendamentul 140. Admis amendamentul, renumerotat textul.

Titlul Secţiunii 4. Admis textul iniţial, nefiind obiecţii.

Articolul 96. Urmăriţi amendamentul 142. Admis amendamentul. Vă rog.

La art. 96. Vă rog.

Doamna Cristina Tarcea:

Domnule preşedinte,

Dacă-mi permiteţi, la art. 96 Guvernul nu este de acord cu limitele de pedeapsă prevăzute la alin. 1 lit. a) şi la alin. 1 lit. b). De ce? Sunt două instituţii: instituţia suspendării pedepsei, suspendării simple, şi suspendării sub supraveghere.

În situaţia în care instanţa aplică suspendarea sub supraveghere, este cert că fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social mai mare decât acele fapte pentru care se poate aplica suspendarea simplă.

Or, acceptând soluţia comisiei, în sensul că "pedeapsa aplicată pentru delict este închisoarea de cel mult 7 ani", am ajunge la soluţia ca infracţiuni grave, de genul violului, de genul infracţiunilor de mită, trafic de influenţă să poată beneficia de suspendarea sub supraveghere.

Prin urmare, solicităm revenirea la textul Guvernului, în ceea ce priveşte alin. 1 lit. a), în sensul ca "pedeapsa aplicată pentru delict este închisoarea de cel mult 5 ani", şi nu "7 ani", iar la lit. b), "pedeapsa închisorii de cel mult un an" şi nu "de cel mult doi ani", în caz de recidivă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Este adevărat că noi am sporit aceste limite de pedeapsă, dar am ţinut seama de peisajul general al sancţiunilor penale, care şi ele, cum bine ştiţi, în ultima vreme au fost mărite, în sensul că maximul special a sporit.

Acum, sigur că este o chestiune de aplicare a legii şi a instituţiei în cazul când ne ducem către maximul special. Dar, ţinând seama de faptul că pedepsele au fost majorate chiar prin această lege pe care astăzi o discutăm, eu susţin punctul de vedere al comisiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină?

Supun votului, stimaţi colegi, potrivit Regulamentului, întâi amendamentul comisiei de la 142, cu privire la art. 96.

Cine este pentru? 155 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu acest scor amendamentul 142, se modifică şi se renumerotează corespunzător art. 96.

Articolul 97. Urmăriţi amendamentul 143 "Termenul de încercare". Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Articolul 98. Urmăriţi amendamentul 144. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text.

La art. 99 urmăriţi amendamentul 145. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Articolul 100. Urmăriţi amendamentul 146.

Domnule Moiş, la art. 100 aveţi o intervenţie?

Domnul Văsălie Moiş:

Nu.

Domnul Valer Dorneanu:

L-aţi indus în eroare pe domnul Leonăchescu.

Admis amendamentul 146, modificat şi renumerotat art. 100.

Stimaţi colegi,

Având în vedere că nu avem cvorumul iniţial, îl rog pe domnul secretar Haşotti să facă apelul nominal.

Domnul Puiu Haşotti:

- Abiţei Ludovic - prezent
- Afrăsinei Viorica - absentă
- Albu Gheorghe - absent
- Ana Gheorghe - prezent
- Andea Petru - prezent
- Andrei Ioan - prezent
- Andronescu Ecaterina - prezentă
- Antal Istvan - absent
- Anton Marin - absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - prezent
- Apostolescu Maria - absentă
- Arghezi Mitzura Domnica - prezentă
- Ariton Gheorghe - prezent
- Armaş Iosif - prezent
- Arnăutu Eugenu - prezent
- Asztalos Ferenc - prezent
- Avramescu Constantin-Gheorghe - prezent
- Baban Ştefan - prezent
- Babiuc Victor - absent
- Baciu Mihai - absent
- Bahrin Dorel - prezent
- Baltă Mihai - prezent
- Baltă Tudor - prezent
- Bar Mihai - prezent
- Bara Radu Liviu - absent
- Barbu Gheorghe - absent
- Bartoş Daniela - absentă
- Bădoiu Cornel - prezent
- Bălăeţ Dumitru - prezent
- Bălăşoiu Amalia - absentă
- Băncescu Ioan - absent
- Bâldea Ioan - absent
- Becsek-Garda Dezideriu Coloman - prezent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bercăroiu Victor - prezent
- Berceanu Radu Mircea - absent
- Bereczki Endre - absent
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boajă Minică - prezent
- Boc Emil - absent
- Bogea Angela - absentă
- Boiangiu Cornel - prezent
- Bolcaş Augustin Lucian - absent
- Böndi Gyöngyike - absentă
- Borbely Laszlo - Prezent
- Bozgă Ion - Prezent
- Bran Vasile - prezent
- Brînzan Ovidiu - Absent
- Brudaşcu Dan - Absent
- Bucur Constantin - Prezent
- Bucur Mircea - Absent
- Buga Florea - Absent
- Burnei Ion - Prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - Prezentă
- Buzatu Dumitru - Absent
- Buzea Cristian Valeriu - Absent
- Calcan Valentin Gigel - Absent
- Canacheu Costică - Absent
- Cazan Gheorghe Romeo-Leonard - Absent
- Cazimir Ştefan - Prezent
- Căşunean-Vlad Adrian - Absent
- Cerchez Metin - Absent
- Cherescu Pavel - Prezent
- Chiliman Andrei Ioan - Absent
- Chiriţă Dumitru - Prezent
- Ciontu Corneliu - Absent
- Ciuceanu Radu - prezent
- Ciupercă Vasile Silvian - Prezent
- Cîrstoiu Ion - Absent
- Cladovan Teodor - Prezent
- Cliveti Minodora - Prezentă
- Coifan Viorel-Gheorghe - Prezent
- Cojocaru Nicu - Absent
- Crăciun Dorel Petru - Absent
- Creţ Nicoară - Prezent
- Cristea Marin - Absent
- Crişan Emil - Prezent
- Dan Matei-Agathon - Absent
- Daraban Aurel - Prezent
- Dăianu Dorin - prezent
- Dinu Gheorghe - prezent
- Dobre Traian - Absent
- Dobre Victor Paul - Absent
- Dobrescu Smaranda - Prezentă
- Dolănescu Ion - absent
- Dorian Dorel - Absent
- Dorneanu Valer - Prezent
- Dragomir Dumitru - Prezent
- Dragoş Liviu Iuliu - Absent
- Dragu George - Absent
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - Prezent
- Dreţcanu Doina-Micşunica - Absentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - Absent
- Dumitriu Carmen - Absentă
- Duţu Constantin - Absent
- Duţu Gheorghe - Prezent
- Enescu Nicolae - prezent
- Erdei Doloczki Istvan - Prezent
- Eserghep Gelil - Absent
- Fâcă Mihail - Prezent
- Firczak Gheorghe - Prezent
- Florea Ana - Prezentă
- Florescu Ion - Prezent
- Fotopolos Sotiris - Prezent
- Frunzăverde Sorin - Absent
- Gaspar Acsinte - Absent
- Georgescu Florin - Prezent
- Georgescu Filip - Prezent
- Gheorghe Valeriu - Prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - Prezent
- Gheorghiu Adrian - Prezent
- Gheorghiu Viorel - Absent
- Gingăraş Georgiu - Prezent
- Giuglea Ştefan - prezent
- Godja Petru - Absent
- Grădinaru Nicolae - Prezent
- Grigoraş Neculai - Prezent
- Gubandru Aurel - Prezent
- Gvozdenovici Slavomir - prezent
- Haşotti Puiu - Prezent
- Hogea Vlad Gabriel - Absent
- Holtea Iancu - Prezent
- Hrebenciuc Viorel - Absent
- Ianculescu Marian - Prezent
- Ifrim Mircea - prezent
- Ignat Miron - prezent
- Iliescu Valentin Adrian - Prezent
- Ionel Adrian - Prezent
- Ionescu Anton - Absent
- Ionescu Costel Marian - Prezent
- Ionescu Dan - Absent
- Ionescu Daniel - Absent
- Ionescu Mihaela - Absentă
- Ionescu Răzvan - Prezent
- Ionescu Smaranda - Absentă
- Iordache Florin - Prezent
- Iriza Marius - Absent
- Iriza Scarlat - Prezent
- Ivănescu Paula Maria - Prezentă
- Jipa Florina Ruxandra - Absentă
- Kelemen Attila Bela Ladislau - Prezent
- Kelemen Hunor - Prezent
- Kerekes Károly - Prezent
- Kónya-Hamar Sandor - Prezent
- Kovács Csaba-Tiberiu - Prezent
- Kovács Zoltan - Prezent
- Lari Iorga Leonida - Absentă
- Lazăr Maria - Prezentă
- Lăpădat Ştefan - Prezent
- Lăpuşan Alexandru - Prezent
- Leonăchescu Nicolae - Prezent
- Lepădatu Lucia Cornelia - Absentă
- Lepşa Victor Sorin - Prezent
- Loghin Irina - Prezentă
- Longher Ghervazen - Prezent
- Luchian Ion - Absent
- Magheru Paul - Prezent
- Maior Dorin Lazăr - Absent
- Makkai Grigore - Prezent
- Man Mircea - Absent
- Manolescu Oana - Absentă
- Marcu Gheorghe - Prezent
- Mardari Ludovic - Prezent
- Marin Gheorghe - Prezent
- Marineci Ionel - Prezent
- Márton Árpád Francisc - Prezent
- Mălaimare Mihai-Adrian - Prezent
- Mărăcineanu Adrian - Prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - Absentă
- Mândroviceanu Vasile - Prezent
- Mera Alexandru Liviu - Absent
- Merce Ilie - Prezent
- Meşca Sever - Absent
- Miclea Ioan - Absent
- Micula Cătălin - Absent
- Mihalachi Vasile - Absent
- Mihăilescu Petru Şerban - Absent
- Mincu Iulian - Prezent
- Mircea Costache - Prezent
- Mirciov Petru - Prezent
- Miron Vasile - Absent
- Mitrea Miron Tudor - Absent
- Mitrea Manuela - Absentă
- Mitu Dumitru Octavian - prezent
- Miţaru Anton - Prezent
- Mînzînă Ion - Prezent
- Mocanu Alexandru - Prezent
- Mocioalcă Ion - Prezent
- Mocioi Ion - Prezent
- Mogoş Ion - Absent
- Mohora Tudor - Prezent
- Moisescu George Dumitru - Absent
- Moisoiu Adrian - Prezent
- Moiş Văsălie - Prezent
- Moldovan Petru - Prezent
- Moldovan Carmen Ileana - Absentă

(Deputaţii care au intrat în sală după întreruperea apelului nominal şi-au înregistrat prezenţa la secretarul de şedinţă.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să rămâneţi, totuşi, în sală, pentru că tocmai vroiam să opresc apelul!

Domnul Puiu Haşotti:

Continuu?

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să luaţi loc, stimaţi colegi! Şi îi rog şi pe cei care au părăsit sala să se întoarcă înapoi, pentru votul final!

Domnule Haşotti, colegii dumneavoastră vor să vă audă până la capăt, cum citiţi, atât de distins...

Întreb liderii Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal dacă întrerupem, având în vedere că avem prezenţa. Da. Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Votăm cele 8 legi şi, după consultarea liderilor grupurilor parlamentare, am decis să continuăm fără pauză, urmând ca fiecare, pe rând, să luaţi masa. Continuăm dezbaterile şi votarea textelor Codului Penal până la ora 16,30.