Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Până atunci, luăm următorul punct: Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea art.170 din Legea învăţământului.

Suntem în faţa unei iniţiative populare cetăţeneşti. Am înţeles că sunt prezenţi trei reprezentanţi ai comitetului care a derulat procedurile prevăzute de lege: domnii Cornea Aurel, Mihai Mihai, Pecic Maria Cornelia.

Cine dintre dumneavoastră doreşte să prezinte iniţiativa? Domnul Cornea. Poftiţi, domnule profesor.

Domnul Aurel Cornea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu emoţie, cu profund respect şi cu încredere, am prilejul să mă adresez astăzi forului legislativ al ţării pentru a susţine iniţiativa cetăţenească privind modificarea art.170 din Legea învăţământului nr.84/1995.

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, cea mai mare federaţie sindicală din România, care are peste 170.000 de membri, a iniţiat proiectul ce intră astăzi în dezbaterea Camerei Deputaţilor, prin care să se aloce pentru învăţământ 6% din p.i.b. în anul 2005 şi 7% în 2007, din convingerea că trebuie stopată, printr-un efort conjugat al tuturor partidelor parlamentare, subfinanţarea învăţământului.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din respect pentru timpul dumneavoastră, nu voi relua argumentele din expunerea de motive a prezentului proiect de lege. Doresc să exprim speranţele colegilor mei că veţi reflecta profund, analizând avantajele României de a intra în Comunitatea Europeană cu un sistem naţional de învăţământ consolidat, modernizat şi compatibil cu cel european. Efectele subfinanţării sunt tot mai vizibile şi adâncesc decalajul nu numai faţă de şcolile ţărilor dezvoltate, dar şi faţă de cel al ţărilor recent admise şi al aspirantelor la intrarea în Comunitatea Europeană.

Noi, cei ce, zilnic, în şcoli, resimţim tot mai acut, alături de elevii noştri, calitatea condiţiilor materiale, incoerenţa reformei ce induce o stare de nelinişte şi de nesiguranţă în rândul copiilor şi de îngrijorare în rândul părinţilor. Realitatea confirmă că subfinanţarea a atins deja pragul maxim al suportabilităţii. De aceea, Sindicatele Libere din Învăţământul Preuniversitar au hotărât că trebuie să se implice în adoptarea unor măsuri radicale pentru ca sistemul de învăţământ să nu intre în colaps.

Nu cerem, cum s-ar putea crede, în mod egoist, numai creşteri salariale, cerem mai mulţi bani pentru şcoala românească, pentru a nu trăi drama şi ruşinea de a intra în Comunitatea Europeană cu prea multe şcoli insalubre, unele din chirpici, cu un număr insuficient de grădiniţe, fără a putea asigura copiilor posibilitatea de studia şi a servi masa de prânz la şcoală, cu unităţi de învăţământ fără apă potabilă şi încălzire conform standardelor stabilite prin legile ţării. Cerem mai mulţi bani pentru a oferi şanse egale tuturor copiilor şi pentru a putea limita efectele sărăciei, prin condiţii mai bune de studiu, prin alocarea unor facilităţi care să compenseze inegalităţile, să limiteze în mod real analfabetismul, tendinţa de abandon şcolar care duce, inevitabil, la marginalizare socială, la creşterea numărului celor care nu se pot integra pe piaţa muncii, la proliferarea sărăciei.

Costurile pe termen lung ale subfinanţării învăţământului sunt foarte mari şi păgubitoare pentru întreaga comunitate. Trebuie îmbunătăţită finanţarea pentru a creşte atractivitatea şi ataşamentul faţă de profesia de dascăl, care implică tot mai multă muncă, pregătire continuă, adaptare la cerinţele mereu în schimbare.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Şcoala românească are nevoie de autonomie reală, pentru a crea o autentică piaţă educaţională, un climat de competiţie, pentru a scoate din rutină unităţile şcolare şi a le conferi identitate. Prea mulţi ani s-a amânat alocarea unor surse bugetare care, în mod normal, ar trebui să crească an de an, pentru a putea ajunge într-un orizont de timp previzibil la standardele europene asumate prin acquis-ul comunitar.

Noi, sindicatele ştim că avem mult de lucru, că trebuie să avem răgazul să ne concentrăm efortul pe perfecţionarea pregătirii profesionale, pe negocierea contractului de muncă, pe participarea la structurile create pentru dialog social. Am dobândit deja experienţă în participarea la elaborarea unor documente normative, a legilor specifice domeniului nostru de activitate, a legislaţiei muncii, ne preocupă creşterea contribuţiei la îmbunătăţirea imaginii României şi promovarea experienţei noastre în dialogul sindicatelor europene şi în mişcarea sindicală internaţională.

Avem convingerea că centrul de greutate al activităţilor noastre viitoare trebuie să fie nu acţiunile revendicative, ci cele de dialog şi cooperare, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de învăţământ şi a sistemului salarial. Credem că, prin alocarea procentelor de 6 şi respectiv 7% din p.i.b. de la bugetul de stat, se poate asigura şi o motivare suficientă, prin salarii mai bune, a lucrătorilor din învăţământ, pentru că pacea socială s-a dovedit că este fragilă, atunci când se bazează pe acorduri şi promisiuni. Liniştea socială durabilă şi stabilă nu se poate asigura decât prin echitate şi dreptate socială, prin respect şi dialog. Chiar faptul că astăzi mă aflu aici, pentru a susţine o iniţiativă legislativă cetăţenească dovedeşte vocaţia constructivă a mişcării sindicale, dorinţa sinceră de a găsi soluţii pentru numeroasele probleme...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Cornea, nu sunteţi aici pentru a vă dezvolta mişcarea dumneavoastră sindicală, ci pentru a prezenta un proiect de lege. Deci vă rog să vă limitaţi la prezentarea proiectului de lege, pentru că, altfel, o să avem probleme cu celelalte confederaţii care o să ceară, şi ele, dreptul la tribună, pentru a-şi prezenta programele şi a-şi face popularitate. Nu vă supăraţi! Deci referiţi-vă strict la argumentele pentru care aţi promovat această propunere legislativă.

Domnul Aurel Cornea:

Da. Deci, ca un ultim argument, v-aş aminti experienţa, în acest domeniu, a Japoniei postbelice, spectaculos renăscută din cenuşa războiului mondial, în primul rând printr-o decizie vizionară a împăratului Hirohito. Dacă vreţi să scăpaţi de sărăcie, investiţi în învăţământ!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De la tribuna forului legislativ al ţării, în numele colegilor mei din învăţământ, a celor peste 190.000 de semnatari ai iniţiativei legislative, ca cetăţean, ca dascăl, ca părinte, vă adresez rugămintea de a trece peste diferenţele de opinii politice, peste adversităţile specifice începutului campaniei electorale, peste interese de partid şi priorităţi de moment şi să daţi ascultare conştiinţei, care, în mod sigur, vă va spune că, dincolo de toate acestea, se află interesul naţional, care astăzi poartă numele "Educaţie pentru toţi".

Doamnelor şi domnilor,

Votul dumneavoastră este un vot pentru viitorul României.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule Cornea.

Are cuvântul domnul profesor Stanciu, preşedintele Comisiei pentru învăţământ.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Domnilor miniştri,

Domnilor iniţiatori,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cu modificările şi completările intervenite din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.23/2003, prin adresa PLX nr.474/20 septembrie 2004, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a fost sesizată spre dezbatere şi avizare pe fond cu Iniţiativa legislativă cetăţenească semnată de peste 134.000 de cetăţeni pentru modificarea şi completarea art.170 din Legea învăţământului nr.84/1995. Iniţiativa legislativă cetăţenească a fost avizată favorabil de Consiliul Legislativ, precum şi de Curtea Constituţională, prin Hotărârea nr.1/30 iunie 2004.

Punctul de vedere al Guvernului nu susţine adoptarea propunerii legislative. Iniţiativa legislativă cetăţenească elaborată de un comitet de iniţiativă, constituit în temeiul art.2 din Legea nr.189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea art.170 din Legea învăţământului nr.84/1995 republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Iniţiatorii propun alocarea de la bugetul de stat, pentru finanţarea învăţământului de stat, a unui procent din produsul intern brut de cel puţin 6%, obţinut cu prioritate din cotele de t.v.a. începând cu 1 ianuarie 2005 şi respectiv de minimum 7%, asigurat, în principal, din cotele de t.v.a. începând cu 1 ianuarie 2007.

Se preconizează ca, printre cerinţele pentru finanţarea învăţământului de stat să fie prevăzute: dezvoltarea bazei materiale şi dotarea unităţilor de învăţământ cu material didactic performant la nivelul standardelor europene şi asigurarea unei salarizări motivante pentru personalul didactic care să garanteze atragerea tinerilor cu vocaţie pentru cariera didactică, dar şi menţinerea în sistem a acestora.

În raport de obiectul şi conţinutul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor organice, ca şi legea asupra căreia se aduc modificări şi completări.

La lucrările comisiei, au fost prezenţi 17 deputaţi din totalul de 29 membri ai comisiei.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterilor din 6 octombrie 2004, comisia, cu 12 voturi pentru şi 5 împotrivă, aprobă iniţiativa legislativă, cu amendamentele care vor fi date şi dezbătute în continuare.

Sperăm să aprobaţi textul, aşa cum l-a propus comisia şi care, în esenţă, modifică fondul de la bugetul de stat cu fonduri publice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă doreşte cineva să se înscrie la dezbateri generale?

Poftiţi, domnule deputat.

Staţi puţin, iertaţi-mă. Vă pronunţaţi la urmă. După ce vorbesc toţi reprezentanţii grupurilor parlamentare care doresc, vă dau, şi dumneavoastră, cuvântul să vă spuneţi punctul de vedere. (Se adresează reprezentantului Guvernului)

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Atât în calitate de vicepreşedinte al comisiei ca şi de reprezentant al Grupului parlamentar UDMR, aş dori să vă spun că noi susţinem această iniţiativă legislativă. Argumentele susţinerii sunt foarte simple. Avem convingerea că, dacă sistemul de învăţământ rămâne în această subfinanţare, nu se poate asigura salarizarea motivantă pentru personalul didactic prin care să se garanteze atragerea tinerilor cu vocaţie pentru cariera didactică. În al doilea rând, cu o subfinanţare nu se poate asigura dezvoltarea bazei materiale şi dotarea unităţilor de învăţământ cu material didactic performant la nivelul standardelor europene şi, nu în ultimul rând, nu se poate asigura profesionalizarea resurselor umane.

În ceea ce priveşte profesionalizarea resurselor umane, cu alte cuvinte pregătirea viitorilor profesori, aş dori să vă dau câteva explicaţii, pe baza unui material comparativ în ceea ce priveşte pregătirea profesorilor din România şi din zona Europei. Din totalul obiectelor predate pe parcursul celor 4 ani, în Uniunea Europeană, obiectele privind specializarea deţin o pondere de de 60 - 65%, iar restul 35 - 40% sunt în ceea ce priveşte modulul psihopedagogic, deci materii cum sunt psihologia, pedagogia, matematica şi practica pedagogică. Iar în momentul de faţă la noi, în România, această pondere a obiectelor privind specializarea strictă este de 85% şi, în cel mai bun caz, modulul psihopedagogic deţine o pondere de 15%. Cu alte cuvinte, în celelalte ţări europene, pentru a deveni profesor, trebuie să asişti, să ţii lecţii de probă şi lecţii finale în jur de 200 de ore, iar la noi devii profesor doar cu 8 - 10 ore asistate şi ţinute. Deci este nevoie de o regândire, de o nouă filozofie privind pregătirea viitorilor dascăli, iar cu o subfinanţare existentă nu putem rezolva acest obiectiv. Datorită acestui fapt, noi susţinem iniţiativa legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, stimate coleg.

Dacă mai doreşte cineva să intervină la dezbateri generale?

Domnul Stanciu, în dubla calitate pe care o are, reprezentant al Grupului PRM şi preşedinte al comisiei. De data asta, va vorbi ca reprezentant al Grupului PRM, să înţeleg.

Domnul Anghel Stanciu:

Da, domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat fericita ocazie de a expune câteva gânduri, în primul rând în calitatea mea de dascăl şi apoi de cea de vicelider al Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Stimaţi colegi,

Ne aflăm astăzi în faţa unei decizii istorice, o decizie istorică, care va însemna un mic pas pentru bugetul României, în restructurarea acestuia, de la '90 încoace, dar un mare pas pentru România. Nu sunt cuvinte mari, ci exprim o realitate pe care, înaintea mea a confirmat-o Consiliul European, în şedinţa sa de la Lisabona, reafirmată şi la Stockholm, şi la Barcelona, în martie 2002 şi care, în esenţă, spune un lucru pe care îl ştim cu toţii, îl înţelegem, îl respectăm, dar nu vrem să-l aplicăm: "Europa va deveni, până în anul 2010, cea mai competitivă şi dinamică economie din lume, bazată pe cunoaştere şi capabilă de a susţine o creştere economică rapidă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune". De asemenea, Consiliul European a ajuns la o concluzie a cărei vechime cred că este de când există România: "Oamenii reprezintă principalul bun al Europei şi trebuie să constituie punctul central al politicilor Uniunii". Este evident pentru noi toţi că, în afara acestor două precepte, nu mai există practic nimic, pentru că tot ceea ce vedem în jurul nostru, tot ceea ce simţim şi existenţa acestei omeniri este dictată de om, nu de maşini, nu de utilaje care sunt, practic, făcute de om.

De aceea vin astăzi, în faţa dumneavoastră, repet, în această dublă calitate, în primul rând de dascăl şi apoi de membru al Partidului România Mare, să vă anunţ oficial că, în momentul de faţă, pe băncile şcolilor din România se găsesc peste 2.700.000 de elevi. În băncile facultăţilor, în amfiteatrele facultăţilor din România, se găsesc peste 520 de mii de studenţi. Dacă adăugăm şi unităţile particulare, ajungem la peste 3.800.000 de elevi. Dacă la 3.800.000 adunăm încă 500, ne aflăm la peste 4 milioane de tineri care reprezintă, de fapt, viitoarea societate românească, reprezintă viitorul acestei ţări pe care noi, cu părul negru, cu părul încărunţit sau alb, fie că vrem, fie că nu vrem, va trebuie s-o încredinţăm. Cu ce? Şi aici aş vrea să vă spun că toate Guvernele, şi înainte de 1989, dar şi după 1989, au mers pe o subfinanţare crasă a şcolii româneşti. Nu au investit în ceea ce era necesar: în educaţie, în instrucţie, în inteligenţă. Nu au dat educaţiei prioritatea numărul 1 care este stipulată în lege. Au dat la justiţie, au dat la poliţie, au dat la toate mijloacele coercitive. Astăzi este momentul în care să ne hotărâm: vrem puşcării sau şcoli?! Noi, Partidul România Mare optăm pentru şcoli, lucru pe care l-a făcut şi Uniunea Europeană, pentru că, în acquis-ul comunitar, Uniunea Europeană a prevăzut ca ţintă minimă, în 2007, să se aloce 6%. Noi credem că propunerea acestor cetăţeni care consfiinţeşte, de fapt, dorinţa domnului premier Adrian Năstase ca, în repartiţia bugetului să se consulte şi populaţia, pentru că, în fond, banii sunt ai ei, ai contribuabilului, iată că s-a îndeplinit: peste 134.000 au spus - dorim 6% pentru învăţământ. Şi această cerinţă a lor este bazată pe următoarele lucruri legale. Art.2 din Legea învăţământului spune: "Învăţământul este prioritate naţională".

Este momentul ca, prin votul nostru, să consfiinţim acest lucru, care este numai declarativ şi numai electoral, de când a fost introdus, din 1995 până în momentul de faţă. Consiliul Europei, în 2002, precizează clar că Europa trebuie să devină mai dinamică. Vrem să ne plasăm la coada ei, să fim căpşunarii Europei? Nu investim în învăţământ, ci investim în închisori, în puşcării! Alocaţia pentru învăţământ să fie de minimum 6%, spune acquis-ul comunitar. Nu intrăm, nu ne primesc, analfabeţi nu primesc cei din Uniunea Europeană, ci oameni motivaţi, oameni cunoscători, oameni care să se poată purta corect într-o societate evoluată.

De asemenea, Comisia de învăţământ a aprobat, prin art.70 alin.11 din Legea învăţământului, că pentru finanţarea învăţământului de stat din fonduri publice se asigură anual o creştere a alocaţiilor bugetare de până la minimum 6% din p.i.b. în anul 2007. Iată că cetăţenii doresc urgentarea acestui lucru, pentru reabilitarea şcolilor, construcţiilor noi, internate, cămine studenţeşti, pentru modernizarea bazei materiale - biblioteci, laboratoare, reţele de calculatoare, conectarea la Internet, pentru apă curentă, centrale termice, canalizare, grupuri sanitare la şcolile din mediul rural şi nu în ultimul rând pentru dublarea salariilor personalului din învăţământ.

Dumneavoastră aţi avut curajul să dublaţi salariile profesorilor din învăţământ, profesorilor universitari. Continuaţi acest drum şi drumul va fi al viitorului. România va fi a acestor 4 milioane de elevi. Hotărâm acum ce facem din ei: facem "trupa de elită", care va cuceri Europa prin ştiinţă, educaţie, instrucţie sau îi facem căpşunarii Europei? Partidul România Mare optează pentru a face din ei trupa care va cuceri Europa. Este singurul domeniu în care ne putem integra. Aveţi forţa să votaţi pentru!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă felicit pentru viteza de prezentare de care aţi dat dovadă. Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Alexandru Mocanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat, în cadrul Alianţei "Dreptate şi Adevăr" susţine fără rezerve iniţiativa legislativă prezentată mai devreme şi o susţinem în forma în care a fost ea prezentată de către iniţiator. Este inutil să reiau acum în faţa dumneavoastră motivele pentru care declarăm această susţinere fără rezerve, pentru că, după cum vă amintiţi, am făcut-o în nenumărate rânduri de la această tribună, cu multe alte ocazii. De altfel, colegii care au vorbit înaintea mea şi mai ales iniţiatorul au reliefat în bună măsură întreaga motivaţie care priveşte susţinerea acestei iniţiative legislative.

De altfel, domnule preşedinte şi doamnelor şi domnilor deputaţi, veţi fi observat de bună seamă că în priorităţile Programului de guvernare pe care Alianţa "Dreptate şi Adevăr" le-a prezentat opiniei publice în urmă cu 4-5 săptămâni, se regăsesc absolut în această formă, măsuri care vizează susţinerea efectivă, reală şi substanţială a dezvoltării învăţământului în România.

Nu doresc să vă mai reţin mai mult şi susţin încă o dată că membrii Grupului parlamentar al Partidului Democrat susţin fără rezerve iniţiativa, în forma prezentată de iniţiator. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului minorităţilor naţionale, domnul Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Susţinerea noastră este clară şi totală, probabil că în momentul de faţă singura resursă pe care România poate conta serios este resursa umană. Calitatea resursei umane depinde în mod decisiv de cât de mulţumiţi sunt cei care o formează, cât de bune sunt condiţiile în care ei lucrează, cât de mult reuşesc cei care formează resursa umană să fie la zi cu ceea ce se întâmplă în lume. Este un prim pas, pentru că, după părerea noastră, sistemul de învăţământ va trebui să continue o restructurare, poate chiar o regândire a mecanismelor şi a programelor, dar este un prim pas esenţial, fără de care ceilalţi paşi nu ar putea să fie făcuţi.

Repet, susţinem fără absolut nici o rezervă această măsură. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Guvernului, poftiţi, domnule ministru.

Domnul Radu Mircea Damian (secretar de stat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării):

Domnule preşedinte,

Onoraţi deputaţi,

Finanţarea învăţământului a fost încă de la învestire, din 2001, o preocupare constantă a Guvernului, a Ministerului Educaţiei şi Cercetării. În acest sens, menţionez şi vă reamintesc faptul că în acest Parlament s-a votat o lege publicată în Monitorul Oficial din 30 iunie 2004, Legea nr. 354, care a avut în vedere o prevedere importantă, respectiv creşterea finanţării etapizat până la 6% din produsul intern brut. Această lege aprobată de Parlament a fost elaborată de Guvern cu sprijinul partenerilor sociali şi sigur că în acest mod ea a ieşit într-o formă corelată cu posibilităţile avute în vedere pentru bugetul de stat pentru anii care urmează.

Punctul de vedere al Guvernului este cel pe care, sigur, prin această lege, l-a exprimat şi vreau să spun că Parlamentul are evident puterea şi înţelepciunea de a decide. Dacă se va considera necesar vom putea avea şi un punct de vedere legat de efortul financiar, pe care-l poate da reprezentantul Ministerul Finanţelor Publice. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Trecem la dezbaterea textelor acestei propuneri legislative.

La titlul acesteia dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut.

Votat în unanimitate.

La articolul unic urmăriţi vă rog preambulul acestuia, urmăriţi amendamentul 2. Admis amendamentul 2, modificat preambulul articolului unic.

La pct.1 urmăriţi vă rog amendamentul 3. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 3? Adoptat amendamentul, modificat pct.1, cu privire la alin.1 al acestui articol.

Pct.2. Urmăriţi amendamentul 4. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Vă rog să constataţi că am parcurs cele două puncte ale articolului unic; le-am parcurs, le-am dezbătut şi le-am votat, urmează să supunem propunerea votului final, la sfârşitul acestei zile. Vă mulţumesc.

Pe locul 3, domnul preşedinte Stanciu doreşte să...

Stimate coleg, dar vorba aceasta se spune la votul final, vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În numele comisiei noastre dorim să vă mulţumim, pentru că practic s-a adoptat în unanimitate şi că toate formaţiunile politice, de la stânga la dreapta, începând cu UDMR-ul, PNL-ul, PD-ul, PSD-ul şi PRM-ul au acelaşi gând, prin investiţii în şcoală să intrăm în Uniunea Europeană. Vă mulţumesc şi în numele iniţiatorilor, este cel mai bun gând pe care vi l-a dat Dumnezeu pentru ziua de miercuri. Vă mulţumesc. (Aplauze.)