Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian Năstase:

La primul punct al ordinii de zi, avem Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2006.

Pentru dezbaterea generală a acestui proiect de lege, birourile permanente ale celor două Camere propun următoarele:

• Guvernului să i se rezerve 60 de minute, pe care să le utilizeze la începutul şi în încheierea dezbaterilor generale;
• grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat, împreună, să li se aloce timpul corespunzător numărului membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare parlamentar;
• deputaţii şi senatorii care nu fac parte din grupuri parlamentare să aibă la dispoziţie, de asemenea, câte 20 de secunde fiecare, timp care poate fi cedat între aceşti parlamentari, sau la grupurile parlamentare.

Potrivit acestei repartizări a timpului de dezbatere, grupurile parlamentare, deputaţii şi senatorii deveniţi independenţi au la dispoziţie timp maxim pentru participare la dezbateri, după cum urmează: Grupurile parlamentare ale P.N.L. şi P.D. din Camera Deputaţilor şi Grupul parlamentar Alianţa D.A. P.N.L.-P.D. din Senat - 54 de minute; Grupurile parlamentare ale P.S.D. - 51 de minute; Grupurile parlamentare al P.R.M. - 17 minute; Grupurile parlamentare ale U.D.M.R. - 11 minute; Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator - 10 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor - 6 minute; deputaţii şi senatorii fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 8 minute.

Vreau să vă atrag atenţia asupra următoarelor aspecte: acestea sunt propunerile birourilor permanente pentru dezbaterea generală.

Domnul senator Haşotti a făcut unele propuneri pentru dezbaterea pe articole şi, de aceea, aş vrea să vă întreb, dacă în legătură cu propunerile birourilor permanente în legătură cu dezbaterea generală, sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului aceste propuneri pentru dezbaterea generală.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

Îi voi da cuvântul din nou domnului senator Haşotti să reitereze propunerile pentru dezbaterea pe articole.

Sigur, am fi putut, eventual, să punem în discuţie aceste chestiuni la epuizarea dezbaterilor generale. Dar, probabil că, pentru bună ordine, putem să stabilim, încă de pe acum, dacă veţi fi de acord cu anumite reguli privind dezbaterea pe articole. Vom vedea după aceea comentariile colegilor.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Domnule preşedinte!

Domnul Adrian Năstase:

Domnule Stanciu, v-am văzut şi o să vă dau cuvântul.

Îl rog, însă, pe domnul senator să reitereze propunerile pe care le-a făcut, în urmă cu câteva minute.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Înainte de aceasta, aş vrea să solicit corpului tehnic să instaleze un microfon la tribuna comisiei şi alt microfon la tribuna Guvernului, pentru a nu pierde vremea, pentru a da mai multă coerenţă şi înţelegere dezbaterilor noastre.

Prima propunere pe care am făcut-o, ar suna cam aşa: fiecare amendament să fie susţinut de iniţiator, în răstimpul a unui minut; acelaşi amendament poate face obiectul dezbaterii fiecărui grup, tot un minut.

Le citesc pe toate, domnule preşedinte?

Domnul Adrian Năstase:

Ar trebui pe toate să le spuneţi, pentru că este vorba de un pachet de propuneri pentru dezbaterea pe articole.

Domnul Puiu Haşotti:

Mă gândeam dacă le veţi supune votului în bloc, sau separat.

A doua propunere este următoarea: susţinerea amendamentului se face numai de către unul dintre iniţiatori. Am făcut această propunere, întrucât sunt amendamente care sunt semnate de câte 10-20 de iniţiatori şi nu mi se pare firesc ca acelaşi amendament să fie susţinut de 20 de ori.

A treia propunere: susţinerea contraargumentelor se face tot de către un parlamentar de grup, preţ de un minut.

A patra propunere: tratamentul egal al Guvernului - Guvernul are la dispoziţie tot un minut, pentru a face comentarii pe seama amendamentului.

În sfârşit, a cincea propunere: în cazul amendamentelor de la Anexele nr.4-8, un singur parlamentar poate face, pentru un judeţ, un singur amendament de modificare. De ce am făcut acest lucru? Pentru că sunt colegi, şi încă o dată spun, am tot respectul pentru domniile lor, care au făcut pentru circumscripţia electorală din care fac parte câteva zeci de amendamente. Or, această chestiune nu mi se pare firească, nu mi se pare normală.

Acestea sunt cele cinci propuneri pe care vi le supun dumneavoastră, domnule preşedinte, şi plenului reunit al Camerelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Bogdan Niculescu-Duvăz. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Este o propunere care este, evident, făcută de către domnul senator Haşotti. Vizează scurtarea lucrărilor sau, aşa cum dânsul spunea, o încercare de "a eficientiza", deşi, după părerea mea, "eficient" înseamnă să discutăm, cu toate argumentele pro şi contra, un buget şi să reuşim să obţinem bugetul cel mai bun pe care astăzi Guvernul ni-l poate oferi.

Dar, în ceea ce priveşte procedura, pentru că intervenţia mea este pe procedură, domnule preşedinte, domnilor preşedinţi, sunt convins că nu avem ce să votăm în legătură cu acest lucru, pentru că este o modificare a Regulamentului şedinţelor comune în Camere reunite.

În aceste condiţii, sigur, sunt nişte prevederi care exced acestor regulamente. Acolo există prevederi exacte şi în ceea ce priveşte dezbaterea bugetului. Deci, nu cred că domnul Haşotti ne-a propus să modificăm ordinea de zi. Poate acesta era motivul pentru care a intervenit în momentul în care discutam programul de lucru şi nu ordinea de zi.

Deci, nu cred că dânsul şi-a propus să trecem la elaborarea şi validarea unei hotărâri a Camerelor reunite, care să modifice acest Regulament comun şi să introducem abia după aceea în dezbatere bugetul.

Domnule preşedinte, ţinând cont de faptul că nu putem modifica regulamentul la o propunere din sală, v-aş ruga să faceţi cele de cuviinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Bolcaş, domnul vicepreşedinte.

Aveţi cuvântul, domnule vicepreşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Vă mărturisesc că n-aş fi luat cuvântul, dacă nu aş fi fost frapat de o discrepanţă.

Domnul senator Haşotti ne-a propus, mai întâi în 7 minute, şi pe urmă în 4 minute, cronometrate de mine, cum să limităm luările de cuvânt la un minut, ceea ce, de la început, este absolut absurd.

Este vorba de un buget în primul rând, este vorba de dezbateri parlamentare pe care trebuie să le respectăm, dacă nu vreţi să fim taxaţi ca o simplă maşină de vot, pe fiecare grup parlamentar în parte, de data aceasta fără nici un fel de părtinire.

În ceea ce priveşte problema regulamentului: există un Regulament al şedinţelor comune. Limitarea timpilor de dezbatere la ceea ce este rezonabil este în primul rând atributul preşedinţilor acestei şedinţe, care este special tratată în regulament, iar limitele maxime admise există în acest regulament. Nu înţeleg cum s-a realizat această capodoperă poliţienească de îngrădire a cuvântului deputaţilor, care, finalmente, se dovedeşte a fi neconstituţională.

Noi stăruim în dreptul nostru de exprimare. Considerăm că este absurd a solicita susţinerea unui amendament numai de un singur deputat dintre iniţiatori, având în vedere că există o multitudine de argumente. Şi, domnilor, în logică nu contează totdeauna numai drumul de la premise la concluzii; în logică contează cum se face acest drum între premise şi concluzii.

În aceste condiţii, ne pronunţăm împotriva propunerii.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Stanciu. Aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Stimate doamne şi stimaţi deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să vă declar că sunt unul dintre partizanii propunerii domnului senator, în sensul că, în acest mod, putem să nu avem mustrări de conştiinţă, pentru că nu ştim ceea ce votăm, neavând timpul disponibil la a medita asupra textelor.

Ceea ce mă împiedică, însă, sunt două prevederi regulamentare. O primă prevedere regulamentară este cea care priveşte art.50 din Regulamentul şedinţelor comune: "după iniţierea dezbaterilor generale, se trece la dezbaterea pe articole a proiectului legii fiecărui buget în parte", este vorba de cele secţionale, pe ordonatori de credite. "La discutarea fiecărui articol, deputaţii şi senatorii pot lua cuvântul."

Nu există nici o limitare de timp în textul regulamentului comun, la secţiunea dezbaterii bugetului.

În schimb, la art.89, tot în Regulamentul şedinţelor comune, se precizează: "dispoziţiile prezentului regulament se completează cu prevederile aplicate prin Regulamentul Camerei Deputaţilor şi Regulamentul Senatului".

Venind la Regulamentul Camerei Deputaţilor, la art.100 (1), se precizează: "La discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente, deputaţii - deci "deputaţii", nu un deputat - pot lua cuvântul pentru a-şi exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau iniţiatorului şi raportorul comisiei sesizate în fond."

Într-adevăr, la alin.2 se prevede că "luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmează să fie supus votului Camerei, are, de regulă, durata de 5 minute". "La începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili şi altă durată a intervenţiei."

Deci, precizez: "luarea de cuvânt a unui deputat", deci nu "a unui singur deputat", şi "de regulă, este de 5 minute"; "se poate stabili şi altă durată".

Ca atare, domnule preşedinte, suntem puşi într-o situaţie de a amenda pe picior cele două regulamente, lucru care nu s-a mai întâmplat şi nu cred că este cazul să creăm o cutumă.

De aceea, îmi cer scuze că nu pot fi până la final de acord cu distinsul meu coleg Puiu Haşotti şi nu are sens să lungim sau să supunem la vot lucruri contrare regulamentului.

Dacă-mi permiteţi încă un minut, domnule preşedinte, este o chestiune pe care Grupul parlamentar al P.R.M. a făcut-o, dar nu la timpul potrivit. Dumneavoastră aţi supus votului ordinea de zi şi a fost votată. Există, însă, un articol în Regulamentul şedinţelor comune, la art.8, care priveşte faptul că, în mod excepţional, în orice şedinţă comună, preşedintele Camerei Deputaţilor, sau preşedintele Senatului, poate propune modificarea ordinii de zi la cererea, pentru motive temeinice, a unuia dintre Birourile permanente, deci Senat, sau Cameră, sau a unui grup parlamentar din oricare Cameră ori, după caz, la cererea Guvernului.

Deci, eu am înţeles că Grupul parlamentar al P.R.M. a făcut o propunere privind această modificare a ordinii de zi.

Cred că ar fi interesant de pus în discuţie şi această chestiune, dacă-şi menţine propunerea grupul parlamentar, pentru că sunt consecinţe foarte importante şi care împiedică Guvernul, tocmai în a-şi duce la îndeplinire propunerea foarte generoasă pe care a făcut-o - aceea de 5%.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt comentarii?

Vă rog. Domnul senator Vosganian.

Domnul Varujan Vosganian:

Stimaţi colegi,

Aceste amendamente pe care le-am propus împreună cu domnul senator Haşotti şi cu grupurile parlamentare P.N.L. şi P.D. sunt rezultatul experienţelor pe care le-am avut în comisiile de specialitate. Am aici trei contraargumente pentru preopinenţii mei la acest punct de vedere.

Unu. Nu putem spune că nu cunoaştem amendamentele, sau că votăm în necunoştinţă de cauză, pentru că toate aceste amendamente au fost dezbătute în comisiile de specialitate şi reluate cele respinse în comisiile de buget, finanţe şi bănci şi aţi avut tot timpul să luaţi la cunoştinţă de ele şi să vă pronunţaţi în ce vă priveşte.

În al doilea rând, suntem într-o situaţie excepţională care presupune măsuri excepţionale. Este un record absolut ca un proiect de lege să aibă 1.100 de amendamente. Slavă lui Dumnezeu, 100 le-am acceptat în comisiile reunite şi avem numai circa 980 de amendamente de dezbătut. Trebuie să luăm nişte măsuri de natură regulamentară.

Al treilea lucru: amintiţi-vă că, adesea, noi votăm oprirea şi sistarea dezbaterilor, sistarea luărilor de cuvânt, ceea ce ar putea fi interpretat tot ca o îngrădire a drepturilor parlamentarilor, numai că această sistare se face fie datorită epuizării argumentelor, fie datorită necesităţii accelerării procesului de vot.

existând aceste precedente, dând dreptul argumentelor temeinice să se pronunţe şi contraargumentelor, eu nu văd de ce ar exista această tentaţie de a socoti că este o încercare de a opri dreptul parlamentarilor de a vorbi. De aceea, susţin cu tărie să facem acest lucru. Altminteri, va trebui să ne lungim foarte mult şi aici nu este regulamentul, ci este proiectul de buget, care are cu totul alte implicaţii de natură economică şi socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul senator Funar.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pe durata mandatului Camerei.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pe noi, senatorii P.R.M., nu ne surprinde deloc propunerea făcută de preşedintele Alianţei D.A., distinsul domn senator Puiu Haşotti.

Domnia sa, şi nu singur, ne-a răpit mai bine de două luni din viaţa Parlamentului, mai bine de două luni din viaţă, discutând degeaba modificări neconstituţionale propuse la regulamentul Senatului şi al Camerei Deputaţilor.

Curtea Constituţională s-a pronunţat printr-o decizie corectă. (Aplauze în Grupul parlamentar al P.S.D. şi al P.R.M.) Şi s-a pronunţat pentru respectarea Constituţiei.

Acum, acelaşi personaj care nu învaţă nici din propriile greşeli, vine şi ne propune ca, pe picior, să modificăm regulamentul de desfăşursare a şedinţelor comune şi ne propune dânsul, în baza unei lungi cugetări, nişte soluţii demne de un spital. (Rumoare, vociferări în Grupul parlamentar al P.N.L.)

Este vorba, doamnelor şi domnilor senatori, de dezbaterea, aşa cum foarte bine a subliniat preşedintele Comisiei de buget, finanţe şi bănci din Senat, distinsul domn senator Vosganian, este vorba de bugetul ţării pentru anul viitor. Iar aici ni se propune o limitare doar la un minut, iar la regulamentele Camerelor am discutat degeaba două luni de zile.

Grupul parlamentar al P.R.M. din Senat este împotriva acestei încălcări a Regulamentului Camerelor şi a Regulamentului Senatului. Nu putem să acceptăm ca, în cazul amendamentelor unde sunt mai mulţi senatori sau deputaţi coautori, doar unul dintre ei să ia cuvântul şi să susţină amendamentul într-un minut. Nu putem accepta nici logica, sau propunerea absurdă făcută ca, în cazul unui judeţ, unde parlamentarii din judeţul respectiv au venit cu câteva zeci de amendamente, să nu li se permită să susţină decât unul singur.

Senatorii şi deputaţii P.R.M. avem peste 400 de amendamente, avem coautori la majoritatea lor. Le vom susţine şi ne vom bate în plenul Camerelor reunite, pentru a ajuta Guvernul să crească cu cel puţin 3 miliarde de euro veniturile şi să se limiteze risipa de bani publici la cheltuieli, iar, la momentul cuvenit, vom prezenta foarte multe argumente în acest sens.

Ne pare rău că domnul senator Puiu Haşotti nu are nici un amendament la buget.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul senator Haşotti, aveţi cuvântul.

Domnule senator Haşotti, aveţi cuvântul!

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Sigur, la început suntem frapaţi, şi apoi ne mai încălzim.

În primul rând, mă bucur că şi colegii noştri deputaţi au putut savura din inteligenţa şi înţelepciunea antevorbitorului, care într-adevăr nu are nevoie de nici un fel de consult medical. Alţii! (Aplauze din partea dreaptă.)

Stimaţi colegi,

Eu am venit în faţa plenului reunit cu bună credinţă, şi nicidecum de a face aici vreun regulament poliţienesc, poliţişti ... În orice caz, la P.N.L. şi la P.D. nu sunt. Poate în alt partid. (Vociferări din partea stângă.)

Nu mi se pare, domnule preşedinte, firesc ca un amendament, care este semnat de 20 de parlamentari, să fie susţinut de fiecare dintre aceştia. Asta a fost o propunere, şi este cea mai importantă.

Nu mi se pare firesc ca un amendament să fie susţinut, şi invoc şi eu dezbaterile care au avut loc, de o anumită inconsistenţă, referitoare la regulamentul Camerei şi regulamentul Senatului. Nu mi se pare, aşadar, firesc ca un amendament să fie susţinut de o jumătate de oră. Se face aici demagogie şi populism ieftin.

Nu mi se pare, de asemenea, firesc că dacă cineva are contra argumente, să răspundă preţ de jumătate de oră. Încă o dată vă spun, argumentele pe care le-am adus şi amendamentele pe care le-am făcut, au fost făcute cu bună credinţă şi cu dorinţa, speram, comună, ca să încheiem bine, dar şi repede, dezbaterile la acest buget, şi să vedem mai departe ce facem cu legile integrării şi cu toate celelalte proiecte care ne aşteaptă.

Nu am vrut să irit pe nimeni, nu am vrut să lezez onoarea nimănui, iar ceea ce am propus, sunt propuneri făcute în virtutea calităţii de lider de grup. În fond, astfel de propuneri pot fi făcute nu numai de preşedintele de şedinţă, ci şi de orice lider al vreunui grup parlamentar.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Mai sunt încă 4 sau 5 colegi. Imediat vă dau cuvântul.

Stimaţi colegi, pentru a simplifica puţin lucrurile, aş vrea să vă rog să vă uitaţi în regulamentul şedinţelor comune, şi la art.26, şi la art.28. Sigur, putem să continuăm această discuţie, dar eu vă propun să vă uitaţi la aceste texte, suplimentar faţă de textele invocate, art.50 - spre exemplu - din regulamentul şedinţelor comune, sau prin trimiterea de art.89 la regulamentul Camerei Deputaţilor, art.101.

Practic, în interpretarea regulamentului actual, preşedintele are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt, în funcţie de obiectul dezbaterilor. Deci, teoretic, în actualul regulament limitarea nu poate fi făcută decât de preşedintele de şedinţă. Acesta este art.26 şi vă rog să vedeţi la "desfăşurarea lucrărilor".

În plus, la art.28 se arată că preşedintele sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţie. Cererea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul nu ştiu care...

Deci, acestea sunt regulile generale pentru desfăşurarea dezbaterilor. În plus, aş vrea să vă rog să ţineţi seama de faptul că atunci când am dorit o soluţie, care până la urmă instituie o practică cutumiară în Parlament, liderii politici şi membrii Birourilor permanente s-au întrunit pentru a face propuneri.

Discuţia de aici, practic, nu va face decât să complice lucrurile şi nu ne va duce la o soluţie constructivă. De aceea, eu am să vă rog următorul lucru, dacă veţi fi de acord: avem o înţelegere privind dezbaterile generale, să facem după aceea o discuţie la nivelul Birourilor permanente, şi să punem în discuţie problema dezbaterii la articole, ţinând seama de actualele prevederi, şi vă rog să vă uitaţi cu atenţie la actualele prevederi din regulament.

Putem să facem înţelegeri suplimentare, dar nu încălcând prevederile existente, pentru că altfel s-ar pune problema corectă a ceea ce a sugerat domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz, a unei modificări de regulament, pe picior, sau ad-hoc, sau, altfel spus, o încălcare a actualului regulament, ceea ce cred că nimeni nu doreşte să sugereze.

Deci, eu v-aş ruga să fiţi de acord să citim cu atenţie prevederile regulamentelor; în măsura în care - aşa cum am făcut pentru dezbaterile generale - putem să ajungem la o anumită soluţie, care să fie regulamentară, şi să revenim, după aceea, pentru dezbaterea în plenul celor două Camere. Altfel, vom face aici o discuţie în care ... La sfârşit, eu am să vă rog să revenim la art.26 sau la art.28, şi să vă cer să respectăm, pur şi simplu, aceste articole, pentru că nu putem să inventăm, pe picior, reguli pentru desfăşurarea dezbaterii.

De aceea, sugestia mea va fi, după ce am să-i dau cuvântul domnului Mînzână, care insistă să ia cuvântul, şi domnului deputat Mitrea, după aceea şi domnilor deputaţi ... Bun, eu am încercat să simplific oarecum lucrurile, dar sigur că nu pot să mă opun atunci când colegii solicită să ia cuvântul pe procedură.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Mînzână:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru înţelegere.

S-a făcut aici vorbire de faptul că sunt peste 1.200 de amendamente. Asta demonstrează că, într-adevăr, vrem să fie un buget bun, şi bugetul prezentat mi se pare a fi un buget prost. Dar nu asta este motivaţia pentru care mă aflu, aici, în faţa dumneavoastră.

Domnule preşedinte, vă rog să binevoiţi a lua act de faptul că am solicitat modificarea ordinii de zi, în conformitate cu regulamentul celor două Camere, plecând de la faptul că, în urma negocierilor dintre sindicate şi Guvern, s-a hotărât alocarea a 5% din produsul intern brut pentru învăţământ, lucru care nu a fost discutat de Comisiile reunite de buget ale celor două Camere.

Eu înţeleg că dumneavoastră, şi sper că lucrurile nu stau aşa, încercaţi să-i puneţi o piedică domnului preşedinte, care a fost garantul acestei înţelegeri, prin participarea timp de 5 minute la negocieri, dar vă rog frumos să luaţi act de faptul că, la art.8 din regulament, un grup parlamentar din orice Cameră poate solicita modificarea ordinii de zi.

Vă mulţumesc mult pentru înţelegere.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Pe această problemă, sau mai întâi să încep cu o solicitare a domnului senator Haşotti. Dânsul dorea să mai împărţim microfoane prin sală. Am reţinut, la comisie şi la Guvern. Este o propunere generoasă.

Avem, însă, o problemă cu regulamentul Camerei, care completează regulamentul şedinţelor comune la art.138, este foarte clar: "nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvântul în Cameră vorbesc de la tribuna acesteia". Deci, acest text nu a fost modificat. Dacă există o altă prevedere la nivelul şedinţelor comune, sigur că putem să schimbăm acest lucru.

În ceea ce priveşte chestiunea de ordine de zi: ordinea de zi a fost votată atunci când am discutat programul Camerei. Domnul Mînzână a făcut o propunere care, implicit, ar fi putut să modifice ordinea de zi.

Sigur, la sfârşit va trebui să ne pronunţăm în legătură cu această solicitare. O reţin deocamdată ca o problemă care va trebui să fie tranşată. Ideea propusă de către domnul Mînzână ar fi aceea că ordinea de zi pe care am aprobat-o acum jumătate de oră ar putea să fie modificată prin propunerea pe care dânsul a făcut-o, în numele grupului, acum.

Vă rog, şi alte propuneri, şi alte comentarii. S-au înscris colegii deputaţi. Domnul vicepreşedinte Miron Mitrea, mai întâi.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să salut întâi discuţia la care am asistat noi, deputaţii, între colegii noştri, senatori. A fost un exemplu plăcut despre cum merg lucrările şi, sigur, putem să luăm şi noi exemplu.

Am înţeles din luarea de cuvânt a domnului senator, că domnia sa, după ce s-au încheiat dezbaterile la toate instituţiile privind regulamentul Camerei şi regulamentul Senatului, propune să discutăm aici regulamentul comun, lucru pentru care eu n-am nimic împotrivă, însă, procedurile de punere în discuţie a regulamentului comun al celor două Camere sunt diferite. Dacă domnia sa va veni şi ne va propune, procedural, să discutăm regulamentul celor două Camere, avem experienţa de la cele două discutări ale dezbaterii privind regulamentele şi suntem dispuşi s-o facem. Sigur, în afara legilor privind priorităţile ş.a.m.d.

Referitor la proceduri, domnule preşedinte, îmi permiteţi să nu fiu de acord cu interpretarea pe care a dat-o domnul senator, dar nici cu interpretarea pe care aţi dat-o dumneavoastră. Art.27 şi 28 se referă la procedurile ordinare. Avem Cap.II, în regulamentul comun, care se intitulează: "Proceduri speciale". Iar la proceduri speciale, la art.50, după cum aţi spus, este foarte clar scris: la discutarea fiecărui articol, deputaţii şi senatorii pot lua cuvântul.

Am citit tot Cap.II "Proceduri speciale" şi nu am găsit nicăieri vreo procedură de limitare a numărului de minute în care vorbeşte un coleg parlamentar, a numărului de intervenţii sau a numărului de parlamentari care pot să discute, să intervină la un amendament. Deci, în nici un caz, nu vom fi de acord ca acest regulament, acest Cap.II "Proceduri speciale" să fie încălcat. Deci, interpretarea pe care eu şi colegii noştri o dăm, citind regulamentul, este: la fiecare amendament, la fiecare articol, oricare parlamentar, oricare senator poate interveni atât cât consideră domnia sa că este necesar.

Iar după părerea mea, art.27 şi 28 nu se aplică în momentul în care vorbim de regulament. Revin, avem o procedură specială pentru buget, şi vreau să fim foarte exacţi în respectarea regulamentului şedinţelor comune.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

În legătură cu această chestiune, vreau să reiau interpretarea pe care am dat-o: în calitate de preşedinte de şedinţă, în mod evident, înclin să cred că interpretarea mea va fi cea care va conta.

Art.26-28 vizează desfăşurarea şedinţelor comune. Dezbaterea bugetului se face tot în şedinţe comune.

Art.50 stabileşte o succesiune sau modul de derulare a lucrărilor. Dar regulile generale sunt prevăzute în Secţiunea a IV-a "Desfăşurarea şedinţelor comune". Şi, practic, cele două texte sunt complementare, în ideea că, pe de o parte, conform art.50, la discutarea fiecărui articol, deputaţii şi senatorii pot lua cuvântul, dar asta nu înseamnă că, în baza art.26, preşedintele nu poate limita durata luărilor de cuvânt, în funcţie de obiectivul dezbaterilor.

Pe de altă parte, este evident că în măsura în care o problemă care este pusă în discuţie, care poate să fie foarte importantă, şi unde dezbaterile tind să se extindă foarte mult, în acele condiţii, preşedintele sau un grup parlamentar pot cere încheierea dezbaterii, sigur în condiţii rezonabile. deocamdată, eu cred că nu am ajuns la acest moment, pentru a judeca aceste chestiuni.

Dar, ceea ce v-am prezentat, dovedeşte încă o dată faptul că anumite iniţiative intempestive creează mai multă pierdere de timp decât atunci când lucrurile se derulează în baza unor consultări, care pot duce la nişte soluţii care, eventual, să fie constructive.

De aceea, am să dau cuvântul şi celorlalţi colegi. Am să revin, însă, după aceea, la propunerea pe care v-am făcut-o în legătură cu faptul că avem deja un punct de vedere şi propuneri deja agreate în ceea ce priveşte dezbaterea generală, să putem începe aceste dezbateri generale, după ce vom tranşa chestiunea pe care domnul deputat Mînzână, în numele Grupului parlamentar P.R.M., a ridicat-o, în ceea ce priveşte ordinea de zi.

Dar, mai înainte, îi dau cuvântul domnului deputat Bivolaru. Şi apoi, cred că mai erau înscrişi domnul Tudose şi domnul Florin Iordache. Aveţi cuvântul, domnule deputat Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Domnul senator Puiu Haşotti ne propune, într-adevăr, să modificăm şi regulamentele celor două Camere, nu vizează numai modificări intempestive ale regulamentului şedinţelor comune. trimiterea care se face la art.89 din regulamentul şedinţelor comune ne obligă să ţinem cont, în problemele de procedură, de cele două regulamente.

Ar fi interesant, într-adevăr, de discutat o astfel de trimitere, în condiţiile în care cele două regulamente, ale celor două Camere, au proceduri diferite sau proceduri oarecum nesemnificative, în legătură cu această dezbatere a bugetului de stat.

În aceste condiţii, domnule preşedinte, consider că discuţia pentru eficientizarea pe care o reclamă domnul Haşotti, ar fi fost normal să aibă loc în recenta şedinţă a Birourilor permanente ale celor două Camere, pentru că acolo s-au stabilit câteva probleme de procedură, ţinând cont şi de timpii de dezbatere.

În această situaţie, sigur, că din punct de vedere politic s-ar fi putut discuta şi dezbate în şedinţele celor două Birouri permanente, în şedinţa comună, şi propunerile domnului Puiu Haşotti. Este de neînţeles de ce, în condiţiile în care primul-ministru şi cu Guvernul sunt prezenţi astăzi, aici, ca să facă această deschidere în dezbaterea bugetului de stat, îi este blocată această procedură domnului prim-ministru chiar din partea unui coleg de partid, prin această - efectiv - torpilare a dezbaterii şi torpilare a debutului în dezbaterea bugetului de stat, cu o propunere care nu vine decât să prelungească, prin alte dezbateri de care efectiv nu ştiu dacă domnul Puiu Haşotti a ţinut cont, ce tevatură se va isca pe această dezbatere de procedură, şi îl obligăm pe domnul prim-ministru să accepte în condiţiile acestea dezbaterea pe problemele şi propunerile domnului Puiu Haşotti.

Domnule preşedinte, propunerile, care sunt mai multe la număr, făcute de către domnul Puiu Haşotti, şi care contravin şi prevederilor regulamentului Camerei Deputaţilor şi Senatului, şi aici este vorba, cel puţin, la regulamentul Camerei sunt afectate aproximativ 15 articole din regulamentul Camerei, prin propunerile făcute, nu pot fi discutate, cred, decât acum, din nou, o întrunire a celor două Birouri permanente, în grupurile parlamentare, ca să putem ... Şi îl rugăm pe domnul Puiu Haşotti să ne înainteze această completă listă de propuneri, ca să le discutăm şi noi, în grupurile parlamentare, să vedem care este poziţia noastră faţă de această revoluţie, faţă de această invenţie, pentru prima dată după 16 ani de dezbateri în acest Parlament, prin care se propune ca acest buget să treacă, şi aici trebuie să aplaudăm generozitatea domnului Puiu Haşotti, puţin mai relaxat prin această dezbatere în Camerele comune, decât a trecut, de exemplu, regulamentul Camerei Deputaţilor la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, în 15 secunde.

Deci, această propunere, domnule preşedinte, trebuie luată în considerare, cu atât mai mult cu cât P.R.M.-ul a făcut şi această propunere, de modificare a ordinii de zi, legată de obiectul pe care l-a ridicat, şi este foarte corect, nu se regăseşte în proiect şi nici în raportul făcut de către cele două comisii speciale, această propunere de modificare a bugetului pe educaţie. Trebuie discutat în Biroul permanent, trebuie discutat în grupurile parlamentare acest lucru, ca să putem să luăm o decizie.

Îl felicităm pe domnul Puiu Haşotti pentru torpilarea acestui debut.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Domnul deputat Tudose.

Domnul Mihai Tudose:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că ar trebui reluată stenograma, poate nu am înţeles noi bine. Până acum au fost două tipuri de propuneri: una privind limitarea de timp, la general. Şi aici putem vorbi. Şi a doua privind prerogativele pe care le avem noi, în calitate de parlamentari.

Pe de o parte, când putem lua cuvântul, ce putem susţine, de ce putem susţine, şi mai ales din partea cui? Iar ceea ce mi se pare foarte grav, pe lângă succesiunea cu care ne-a fost prezentată, domnul senator Puiu Haşotti, de bine, de rău, ne dădea câte un minut, apoi, a venit domnul Vosganian, care a spus, că dacă tot am scris ceva, nu mai are rost să mai şi citim cu voce tare. Poate că urmarea era să mai vină cineva să ne spună că, dacă până la 12,00 nu este adoptată, trece prin adoptare tacită.

Dar revin la partea cea mai gravă, propunerea cea mai ieşită din orice cotidian, din orice normalitate: un singur om de circumscripţie, pentru un singur amendament al circumscripţiei. Ideea mi se pare fabuloasă, fiindcă ar trebui, ca acum să luăm o pauză, domnule preşedinte, şi să ne strângem în patruzeci şi de încăperi, pe judeţe, pe circumscripţii, şi să stabilim care dintre noi, din parlamentarii respectivi ia cuvântul în numele judeţului, şi din seria de amendamente pe care le-am depus, care este mai important: cel privind un spital, cel privind o şcoală, un drum sau un lăcaş de cult? Şi poate stabilim că un lăcaş de cult, fiindcă la un asemenea mod de a pune problema, cred că nu ne rămâne decât să ne rugăm să supravieţuim acestei guvernări.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vreau să ne înţelegem. Noi nu putem să discutăm despre neaplicarea unui articol din regulament. La discutarea fiecărui articol, deputaţii şi senatorii pot lua cuvântul. Nu putem să stabilim aici, în plen, că iau cuvântul numai unii.

Din acest motiv, unele dintre propunerile domnului senator, sigur că nu pot fi primite. Nu se poate face o selecţie. Dacă unii dintre colegi vor dori să dea mandat altora, atunci când există un mandat, asta este altceva, atunci când există o înţelegere între ei.

Dar, altfel, vreau să fie foarte clar: regulamentul, pe această chestiune, şi este firesc să fie aşa, stabileşte dreptul fiecărui parlamentar ca aici, în forul parlamentar, să poată să ia cuvântul. Noi nu vom putea acum, în două minute, să stabilim că numai unii dintre parlamentari pot lua cuvântul.

De aceea, am să dau cuvântul, în continuare, şi poate şi domnul senator Haşotti o să dorească să-şi reformuleze propunerea, dacă pentru a nu crea această dezbatere, care este în acest moment, după părerea mea, în unele dintre zone, în afara regulamentului şedinţelor comune.

Stimaţi colegi, vă rog foarte mult să interveniţi, nu pot să vă opresc să nu interveniţi pe procedură, dar poate la un moment dat domnul senator Haşotti va veni la tribună şi va reformula propunerea sa şi, atunci, sigur că vom vedea dacă este cazul să continuăm această discuţie sau nu.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule preşedinte,

Nu-mi place să mă gândesc că dezbaterile la acest buget seamănă cu dezbaterile la regulamentele celor două Camere. Încă sper că nu va fi aşa cum a fost.

Însă, dumneavoastră aţi făcut o propunere corectă. Ceea ce am propus eu poate fi, hai să spunem, o bază de discuţie pentru Birourile reunite ale celor două Camere.

Şi eu vă propun, domnule preşedinte, ca ceea ce aţi spus de la tribună, să fie obiectul unor dezbateri, obiectul unor hotărâri (se poate adopta una, două sau nici una sau toate cinci, rămâne la latitudinea Birourilor permanente). Şi cu asta, eu vă propun să încheiem discuţiile aici. Birourile permanente, în înţelepciunea lor, pot veni în faţa plenului cu o soluţie politică negociată.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Deocamdată, eu, la nivelul plenului, iau notă de faptul că domnul senator Haşotti şi-a retras propunerea, şi că, în calitate de lider al grupului, va face aceste propuneri la întâlnirea Birourilor permanente, pentru a sugera un anumit mod de organizare a dezbaterilor pe articole.

Dar, la acest moment, în condiţiile în care domnul senator şi-a retras propunerea, dezbaterea pe această temă nu are sens să fie continuată. Iar la nivelul Birourilor permanente, în mod evident, vom discuta ce este regulamentar şi ce nu este regulamentar. Ce nu este regulamentar, evident, că nu va putea fi pus în discuţie.

Dacă sunt alte chestiuni, în care liderii de grupuri şi membrii Birourilor permanente se vor putea înţelege, atunci, în mod firesc, vom reveni în faţa plenului cu nişte propuneri care ar putea să fie, eventual, acceptate.

Vă rog, domnul deputat Mitrea, în legătură cu această chestiune.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Domnule preşedinte,

Pentru stenogramă: am luat act de retragerea propunerilor pe care le-a făcut domnul senator, dar am luat act şi de faptul că nici în Birourile permanente nu se poate negocia regulamentul, ca să nu ne trezim în Birourile permanente, aşa cum s-a întâmplat, că vine cineva şi spune că plenul a trimis discuţia în Birourile permanente.

Discuţia n-a existat, şi vom vedea dacă există altă discuţie în altă parte. Dar, în nici un caz, nu pot fi de acord că liderii de grupuri, în Birourile permanente sau în alt for, pot negocia regulamentul.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Comentariul meu a fost foarte clar: la acest moment, vă rog să luaţi notă, deocamdată, de faptul că domnul senator şi-a retras propunerea, iar în cadrul Birourilor permanente, nici pe această chestiune, nici în alte chestiuni nu vom putea discuta despre încălcarea regulamentelor existente.

Asta nu înseamnă, însă, că nu putem să discutăm despre o organizare posibilă a dezbaterilor, aşa cum facem de fiecare dată. În anumite chestiuni avem anumite cutume, în altele, sigur că putem să gândim, fără a încălca prevederile regulamentului, la eventuale soluţii. Dar, discuţia aceasta va avea loc la nivelul Birourilor permanente, împreună cu liderii grupurilor.

Consider această discuţie încheiată. Ne întoarcem la propunerea domnului Mînzână, în legătură cu ordinea de zi, în mod paradoxal, iertaţi-mă, pe această chestiune. Deci, în legătură cu această problemă, domnul deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Am constatat astăzi că avem un proiect de amendamente (mă refer la Ministerul Educaţiei şi Învăţământului), acest proiect de amendamente, constat că nu mai este valabil, şi, în aceste condiţii, solicit plenului Camerelor reunite ca proiectul de buget să fie retrimis Comisiilor reunite de buget-finanţe. De ce? Pentru că am constatat că una am primit la casete, cu un proiect alocat Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, care prevede 3,95 din p.i.b. În schimb, reprezentanţii Guvernului spun că bugetul alocat învăţământului este de fapt 5% din p.i.b.

Ce mai credem? Înseamnă că veniturile care sunt prevăzute în bugetul general consolidat nu sunt cele care ne-au fost prezentate, pentru că, dacă veniturile sunt cele care sunt prezentate, nu putem avea la învăţământ 5% din p.i.b.

Unde este adevărul? Deci, de aceea, eu solicit să fie retrimis bugetul la cele două comisii de buget-finanţe, să se precizeze: ori avem venituri mai mari, şi atunci se poate, într-adevăr, să avem 5% din p.i.b. la învăţământ; dacă avem 3,95, la profesori şi la sindicalişti să li se prezinte adevărul, pentru că nu este normal să fie minţiţi aceşti oameni, şi noi să ştim ce votăm.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Valer Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Vă mărturisesc că sunt uşor preocupat de propunerea pe care distinsul nostru coleg Haşotti a făcut-o, pentru că şi mie mi-e teamă că riscăm să intrăm ... (Discuţii în partea dreaptă a sălii) Staţi puţin, că nu vreau să aduc aici discuţia! Îmi exprimam temerea că riscăm să cădem în plasa unor discuţii sterile, care n-ar da bine nici pentru Parlament şi nici pentru ţara care are nevoie de buget.

Eu sunt de acord că trebuie să fluidizăm discuţiile şi trebuie să intervenim doar acolo unde, într-adevăr, putem avea şansa unei noi construcţii într-un domeniu sau altul, într-o cheltuială sau alta.

Dar, pentru aceasta, trebuie să avem o condiţie: bugetul să fie bine construit. Eu nu mă refer aici la parametrii economici, mă refer strict la faptul că, potrivit Legii finanţelor publice, orice cheltuială, orice venit nu poate fi pus în discuţie decât dacă are un temei legal.

Noi ne vom lovi de lipsa unui temei legal în multe din capitolele acestui buget şi de aceea propunerea domnului Mînzînă, de a restitui bugetul la comisie, este perfect legală.

Vreau să vă reamintesc problema esenţială, aceea din învăţământ. S-a spus că pe programe sau nu ştiu sub ce formă bugetul de la învăţământ va ajunge la 5% din P.I.B. Deocamdată nu am văzut nici o modificare în Capitolul "Venituri" şi nici în Capitolul "Cheltuieli", care să dea substanţă acestui angajament faţă de sindicate şi faţă de profesori, faţă de copii.

Vreau să vă reamintesc că în buget nu se poate include nici un venit şi nici o cheltuială dacă nu are un temei legal.

Bugetul nu se poate constitui din deziderate, ca venituri, după cum nu se poate constitui din proiecte pentru care nu avem un temei legal, nu avem proiectul deja rezolvat, inclusiv cu documentaţia tehnică. Le amintesc colegilor noştri din Alianţa D.A. că atunci când se punea în discuţie în bugetele trecute un capitol de cheltuieli sau altul, săreaţi cu foarte multă fermitate şi, pe bună dreptate, spunând "toate proiectele trebuie să fie concretizate, să vedem dacă sunt prevăzute toate documentaţiile tehnice, dacă sunt prevăzute cheltuielile de finanţare".

În ceea ce priveşte învăţământul, dumneavoastră ba vorbiţi de faptul că veţi contracta împrumuturi, acestea însă trebuie deja să fie contractate, să fie prevăzute. În buget nu există aşa ceva!

Am auzit un lider al Alianţei că veţi obţine aceşti bani din privatizarea Băncii Comerciale Române. Păi nu puteţi face acest lucru dacă nu aveţi un temei legal pentru aceasta! Nu ştiu, puteţi avea suficiente propuneri cu privire la asigurarea acelui angajament faţă de învăţământ, însă toate acestea trebuie să aibă o construcţie legală.

De aceea, eu cred că şi domnul prim-ministru, care este aici prezent, ar trebui să ne spună, înainte de a trece la vot, care sunt temeiurile legale ale acelui angajament cu privire la 5% pentru învăţământ. Pentru că şi programele..., le-aţi spus sindicatelor că veţi veni cu programe, că dacă vor veni cu programe de învăţământ, o să le finanţaţi.

Păi, trebuie să prevedeţi în buget finanţele necesare pentru a cheltui, pentru a finanţa acele cheltuieli.

De aceea, eu cred că este mult mai înţelept să restituim bugetul la Comisiile pentru buget, pentru a se prevedea acolo şi în cazul învăţământului, dar şi în alte cazuri, pentru că aţi vorbit acolo cu privire la soţul supravieţuitor, cu privire la protecţia persoanelor vârstnice. Multe ambiţii v-aţi pus acolo, ca deziderate politice, numai că nici unul nu are un suport economic.

Pe de altă parte, în comisii s-au adoptat mai multe amendamente. Nu s-au făcut corelaţiile necesare! Şi atunci, noi ne vom lovi, în tot timpul dezbaterilor, de această problemă. Cred că trebuie o restituire, pentru a se revedea toate aceste lucruri şi pentru ca bugetul să fie construit în aşa fel încât, într-adevăr, dezbaterile să fie fluidizate şi să nu intervenim decât strict acolo unde este cazul.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Aş vrea să clarificăm ce discutăm acum. Rugămintea mea: suntem în zona de procedură, am pus în discuţie propunerea domnului Mînzînă, în legătură cu modificarea ordinii de zi. În calitate de lider al Grupului P.R.M., în baza art. 8, a propus schimbarea ordinii de zi, din câte am înţeles, pentru a retrimite bugetul pentru clarificări sau pentru a se face precizările respective în legătură cu acest subiect.

Vă rog, înainte de a vota asupra acestui aspect, să îi ascultăm pe scurt, pe chestiuni de procedură, cu intervenţii de procedură, pe cei care s-au înscris la cuvânt.

Vă rog, domnule deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Deşi pare un aspect pur formal, eu cred că solicitarea colegului nostru, domnul deputat Mînzînă, liderul Grupului parlamentar al P.R.M., nu se înscrie numai în aria unei obiecţiuni cu privire la ordinea de zi.

Logica este următoarea: deşi Regulamentul şedinţelor comune nu are o prevedere expresă privind cererile de restituire, el se completează din plin cu Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Mai departe, cred că nu se putea face o propunere de restituire a unui proiect de lege, fie chiar şi al bugetului, dacă acesta nu ar fi fost înscris pe ordinea de zi. Fiind înscris pe ordinea de zi, în faţa Camerei Deputaţilor s-a prezentat un element nou, care ţine de calculele bugetare şi care reprezintă o promisiune publică a Guvernului.

Problema excede procedura şi este foarte simplu. Vrea Guvernul să-şi ţină promisiunea? O înscrie în buget, iar înscrierea nu se poate face decât prin restituire la comisie.

Nu vrea Guvernul să-şi ţină promisiunea, şi este vorba numai de o perdea de fum, înseamnă că discutăm în continuare.

Cam aceasta este dilema din care, stimaţi colegi, nu puteţi ieşi. În aceste condiţii, susţin propunerea şi ca o modificare a ordinii de zi, dacă vreţi să o trataţi procedural, astfel, dar în primul rând ca o propunere de restituire, care este justificată de Regulamentele Camerei Deputaţilor şi al Senatului, intervenţia unor elemente noi, a căror dezbatere nu se poate face fără aportul comisiilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Eu am să vă rog să vedeţi art. 8 în întregime. Într-adevăr, se poate realiza modificarea ordinii de zi, dar motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singură luare de cuvânt, limitată în timp. În cazul în care există opinii contrare, se va da cuvântul câte unui singur vorbitor, de la fiecare grup parlamentar, după care se vor supune votării propunerile formulate. Modificarea ordinii de zi se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi aprobarea acesteia.

Deci, dacă suntem la acest capitol, vă rog să vedem art. 8 în întregime.

De aceea, vreau să vă consult dacă în legătură cu această propunere de modificare a ordinii de zi, formulată pentru temeiurile respective, sunt şi alte puncte de vedere, deşi, daţi-mi voie să cred că la acest moment o clarificare din partea Guvernului ar putea să fie foarte utilă.

Problema în discuţie este următoarea şi îmi permit să solicit o clarificare la acest moment, ca să ştim despre ce discutăm. Există o ambiguitate în legătură cu proiectul de buget. Noi avem înscris pe ordinea de zi Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2006 şi Proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006.

Textul acestui proiect de lege a fost transmis de Guvern, a fost avizat de comisii şi este acum în dezbatere. În măsura în care textul pe care noi îl examinăm are în cuprinsul său o alocare bugetară de 3,9 pentru educaţie, atunci în mod evident nu apare nici un fel de problemă în contextul procedurii respective.

Ambiguitatea sau aspectele menţionate aici provin din faptul că, public, s-a menţionat un alt procent de alocare pentru educaţie. Cred că această chestiune trebuie lămurită înainte de a decide în legătură cu propunerile de modificare a ordinii de zi, retrimitere la comisii, retrimitere la Guvern şi aşa mai departe.

Domnule prim-ministru sau domnul ministru de finanţe, cine consideraţi, eu am să vă rog, dacă se poate, să daţi aceste lămuriri, pentru ca această problemă să poată să fie clarificată şi apoi să mergem mai departe.

Aveţi cuvântul, domnule prim-ministru.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnilor preşedinţi ai Camerelor,

Stimate doamne şi domni senatori şi deputaţi,

Dezbaterea pentru care ne-am reunit astăzi este cea dedicată bugetului de stat pe anul 2006, în forma în care a fost înaintat de Guvern Parlamentului spre discuţie şi adoptare.

Această formă a făcut obiectul dezbaterilor în comisie şi astăzi ar trebui să începem dezbaterile generale în plen.

Susţinem forma care a fost prezentată de către Guvern şi acesta este bugetul pe care-l discutăm astăzi.

Acordul cu sindicatele, la care s-a făcut referire, este un acord care, în măsura în care greva va înceta, va fi pus în aplicare, dar angajamentul Guvernului de a acorda suplimentar, pentru proiecte şi investiţii în învăţământ, 1,1% din P.I.B., rămâne valabil şi el se va materializa pe parcursul anului 2006, în măsura în care aceste proiecte vor deveni finanţabile. În momentul de faţă, avem la dispoziţie o sumă consistentă la Capitolul "Cheltuieli de capital", la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care vor trebui să fie cheltuite cu prioritate. Nu aceasta este problema în care ne blocăm acum. Repet, am venit să susţinem bugetul care a fost înaintat Parlamentului, cu elementele pe care le cunoaşteţi. Nu avem nici o modificare de adus, în acest moment, bugetului pe care l-aţi dezbătut.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Aţi ascultat clarificările din partea domnului prim-ministru. Dacă pe procedura art. 8, de modificare a ordinii de zi, grupurile parlamentare doresc să ia cuvântul?

Din partea Grupului P.R.M. propunerea a fost făcută. Urmează ca celelalte grupuri să comenteze această propunere de modificare.

Din partea Grupurilor P.S.D. Deci, un singur reprezentant.

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă hotărâţi!

Domnul Bogdan Niculescu-Duvăz. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Stimaţi colegi,

Am înţeles din intervenţia domnului prim-ministru că deocamdată vorbim despre 3,9% la învăţământ. Intervenţia mea, în ceea ce priveşte procedura, este de a face menţiunea că orice fel de alte cheltuieli care pot fi promise, propuse sau chiar care pot fi angajate, prin atitudine publică, trebuie să aibă un suport în buget. Din păcate, la această întrebare, sigur, nu viza schimbarea ordinii de zi. Sigur, însă, că schimbarea ordinii de zi ar fi permis, domnule prim-ministru şi domnilor preşedinţi, ca acest detaliu semnificativ, de altfel, pentru că vorbim de vreun miliard şi 100 de milioane de euro şi nu vorbim de mărunţiş, deci, acest detaliu să fie specificat şi menţionat, să existe un capitol... Domnul prim-ministru ne-a menţionat Capitolul de "cheltuieli de capital", care există deja! Da, domnule prim-ministru, dar acela este în 3,9% deja prevăzut.

Nu o să fac aici menţiunea că au existat negocieri şi ale vechiului Guvern cu sindicatele şi angajamente care trebuiau şi au fost întotdeauna regăsite în buget.

Dar, din punct de vedere al procedurii, eu trebuie să înţeleg că celelalte cheltuieli care nu au suport, domnule prim-ministru, deocamdată prevăzut în buget vor fi cum, întemeiate legal? Acesta era răspunsul pe care îl aşteptam cu toţii pentru a decide că, în ultimă instanţă, sigur, decizia, domnule preşedinte, de restituire sau nu, este a Camerelor reunite, sigur, ţinând cont de opinia Guvernului exprimată de domnul prim-ministru. Până la urmă noi decidem. Deci, procedural, noi vom vota dacă este cazul sau nu să restituim, dacă dumneavoastră veţi avea bunăvoinţa să supuneţi la vot, dacă este cazul sau nu să restituim comisiei, pentru a se face aceste amendamente. N-am înţeles şi regret că n-am înţeles, domnule prim-ministru, de unde ar exista această resursă de 1,1 miliarde euro.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Alte grupuri dacă doresc să mai intervină?

Vă rog, domnule vicepreşedinte Ruşanu.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnilor preşedinţi,

Domnilor colegi,

Noi astăzi aici avem un raport asupra bugetului de stat pe anul 2006 făcut de comisiile reunite pentru buget, finanţe ale celor două Camere. În cadrul dezbaterilor vom discuta acest raport şi proiectul de buget.

Ceea ce se propune şi se face acum aici este ca în cadrul dezbaterilor generale să se analizeze anumite detalii din proiectul de buget pe anul 2006. Aceste detalii, această analiză se face la fiecare punct din proiectul respectiv. Deocamdată, pe dezbateri generale, noi nu putem să analizăm acum şi să intrăm în aceste amănunte.

Vă rog, domnilor preşedinţi, domnule preşedinte de şedinţă, să trecem la dezbaterile generale, şi nu la dezbaterile pe amendamente şi pe articole.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Din partea grupului a vorbit deja domnul deputat Bogdan Niculescu-Duvăz. Deci, i-am dat cuvântul, conform Regulamentului. (Se adresează domnului deputat Iulian Claudiu Manda)

Stimaţi colegi,

Vreau să recapitulăm această chestiune de procedură.

După ce s-a aprobat ordinea de zi şi am stabilit că astăzi discutăm proiectul bugetului de stat, sigur că în cadrul dezbaterilor generale şi ulterior la dezbaterea pe articole grupurile parlamentare, deputaţii şi senatorii îşi vor spune cuvântul. A apărut, însă, o chestiune de clarificare, o nevoie de clarificare, în legătură cu unele dintre afirmaţiile publice care aveau nevoie de o clarificare din partea Guvernului. Şi ideea de modificare a ordinii de zi, sau mai bine spus de retrimitere a proiectului de buget la comisii sau la Guvern, a pornit din ideea că, de fapt, noi avem pe ordinea de zi un text cu anumite alocări bugetare, în realitate existând un proiect paralel, pe care Parlamentul nu-l cunoaşte.

De aici nevoia de clarificare. Eu am impresia că după această clarificare, practic, nu mai există o propunere de modificare a ordinii de zi. Deci, pentru că primul-ministru şi-a asumat răspunderea şi a afirmat foarte clar că proiectul pe care îl avem supus atenţiei, dezbaterii este cel care a venit cu avizele regulamentare de la comisii.

În plus, ordinea de zi, vă repet, a fost aprobată. De aceea, la acest moment, consider discuţia încheiată, pe aceste aspecte, revenim la procedura standard şi, pentru prezentarea Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2006, îl invit la tribună pe domnul prim-ministru, pe domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră pentru a prezenta în numele Guvernului Proiectul Legii bugetului de stat şi Legii bugetului asigurării sociale de stat pe anul 2006.

Guvernul pe care-l conduc a elaborat aceste două proiecte, cu respectarea prevederilor art. 138 din Constituţie şi ţinând cont de priorităţile strategice ale României în acest moment: integrarea europeană, de la 1 ianuarie 2007, dezvoltarea infrastructurii, modernizarea agriculturii, reforma sistemului de învăţământ şi reforma sănătăţii. Este un buget echilibrat, care va permite dezvoltarea sănătoasă a economiei în 2006 şi aderarea României, aşa cum ne-am angajat, de la 1 ianuarie 2007.

Anul 2006 este crucial pentru succesul integrării europene. Vor fi 12 luni în care vom munci cu toţii, cot la cot, pentru a ne îndeplini angajamentele de integrare. Va fi un an al reformelor duse până la capăt. Este singurul mod în care putem intra în Uniunea Europeană, este singura cale pentru a crea locuri de muncă bine plătite şi pentru a asigura un nivel de trai în creştere.

Reforma nu cere doar voinţă politică, ci şi bani. Fiecare leu din acest buget a fost astfel distribuit încât noi toţi să devenim cetăţeni europeni în 2007.

Un procent de 8,7% din totalul cheltuielilor din 2006 a fost alocat pentru finanţarea angajamentelor asumate în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Prioritate au avut acele domenii sensibile care ar putea pune în pericol termenul de 1 ianuarie 2007 din calendarul integrării. Şi anume, asigurarea unui sistem judiciar independent, prevenirea şi combaterea corupţiei, reforma sistemului penitenciar, securizarea frontierelor, combaterea traficului de persoane şi combaterea criminalităţii organizate şi a spălării banilor.

Am să vă dau câteva exemple. Pentru creşterea eficienţei sistemului judiciar am alocat 8.947 de miliarde lei. Comparativ cu anul 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii şi Parchetul au primit o creştere a bugetului de peste 20%.

Beneficiarul final al acestor finanţări sporite este cetăţeanul, contribuabilul la bugetul de stat. Fiecare român aşteaptă ca justiţia să facă dreptate. Doar dacă finanţăm reforma justiţiei, românii îşi vor găsi dreptatea, iar corupţia va putea fi combătută cu eficienţă.

Niciodată până acum un Guvern al României nu a mai făcut atâtea eforturi, pentru a da o putere reală autorităţii judecătoreşti.

Guvernarea P.S.D. ne furnizează, din păcate, cele mai recente exemple. După ce timp de 4 ani justiţia a fost supusă influenţelor politice, foştii guvernanţi nu au prevăzut în bugetul promovat anul trecut fonduri pentru implementarea angajamentelor asumate la Bruxelles în numele României pentru reforma sistemului judiciar. Nu a contat faptul că acele măsuri de reformă nu erau puse în practică şi, evident, risca să fie activată clauza de salvgardare. Era vorba de o sumă de aproape 12.000 de miliarde de lei vechi, pe care fostul Executiv nu a prevăzut-o în bugetul pentru anul 2005.

Ulterior, în anul acesta, am fost nevoit să redirecţionăm banii necesari pentru reforma justiţiei prin rectificări bugetare şi prin alocări suplimentare de fonduri. Iar acum, pentru anul 2006, aşa cum se poate vedea din proiectul pe care vi-l prezentăm astăzi, am inclus de la bun început sumele necesare pentru reforma justiţiei, urmând ca pe parcursul anului să mai suplimentăm fondurile, în funcţie de nevoi.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

În 2007 vom avea sub pază nu doar frontierele noastre, ci şi pe cele ale Uniunii Europene. Din acest motiv, alocaţia pentru securizarea şi supravegherea frontierei de stat va creşte la 4.770 de miliarde lei, reprezentând 8,5% din totalul cheltuielilor pentru ordine şi apărare.

Pentru a combate traficul de droguri, traficul de carne vie şi pentru a întări respectarea legii, finanţăm corespunzător şi capitolul referitor la siguranţa cetăţeanului, cu 17.758 de miliarde.

Pe ansamblu, Ministerului Administraţiei şi Internelor i-am alocat cu 10,5% mai multe resurse faţă de anul 2005. Din aceste alocări de fonduri suplimentare pentru justiţie şi afaceri interne vom întări reformele pe care le-am făcut până acum şi care au fost recunoscute în raportul de monitorizare al Comisiei Europene.

Am convingerea fermă că securizarea frontierei şi combaterea corupţiei vor ieşi în anul 2006 de sub incidenţa clauzei de salvgardare.

Stimaţi colegi,

Pe lângă aderarea la Uniunea Europeană, bugetul pe 2006 acordă o atenţie specială priorităţilor care sunt strategice pentru dezvoltarea României, în viziunea Guvernului pe care-l conduc.

Vreau să mă refer, în primul rând, la un domeniu care a ţinut prima pagină în ultimele săptămâni şi asupra căruia deja am făcut câteva referiri.

Pentru educaţie vom aloca, pe parcursul anului 2006, un plus de 1,1% din p.i.b., adică aproximativ 34.500 de miliarde lei şi - subliniez - aceşti bani vor fi utilizaţi exclusiv pe proiecte efective de modernizare a sistemului de educaţie. Iar aceste proiecte vor fi finanţate pe măsură ce ele vor fi prezentate spre aprobare.

Ministrul de Finanţe s-a angajat ferm să finanţeze toate proiectele temeinic fundamentate, care îi vor fi prezentate pe parcursul anului, cum ar fi: dotarea laboratoarelor din învăţământ, construcţia şi reabilitarea unor cămine, dotarea cu material didactic, finanţarea unor investiţii în infrastructura şcolară, dotarea cu calculatoare sau orice alt proiect care să ducă la îmbunătăţirea calităţii învăţământului pentru elevi şi studenţi.

Valoarea medie a alocărilor bugetare în perioada 1993 - 2004 a fost de 3,2% din p.i.b., iar media în anii 2001 până în 2004 a fost de 3,1% din p.i.b.

Pentru anul 2005, proiectul de buget promovat de fostul Guvern nu a prevăzut suplimentările salariale promise profesorilor de către Executivul P.S.D.

În 2004, fostul Guvern a vândut doar iluzia unor creşteri salariale, fiind constrâns de campania electorală, dar nu a identificat resursele necesare pentru a finanţa această promisiune.

Pentru anul 2005, Guvernul a găsit soluţii pentru ca personalul din învăţământ să-şi primească sporurile promise.

În 2006, obiectivul nostru este de a ajunge la o finanţare a reformei din educaţie cu 5% din produsul intern brut, şi acest angajament ni-l vom onora.

Am spus-o şi o repet: în 2006 trebuie să finanţăm cu prioritate proiecte pentru reforma educaţiei. Vreau să construim campusuri şcolare, vrem să continuăm dotarea cu calculatoare în şcoli, vrem să dezvoltăm programul "economia bazată pe cunoaştere", care este în conformitate cu direcţiile strategice de dezvoltare ale Uniunii Europene, vreau să punem accent pe calitatea învăţământului, lucru perfect posibil prin aplicarea reformelor recent începute şi prin facilitarea accesului elevilor la activităţi extraşcolare.

Economia românească nu-şi permite, în acest moment, să finanţeze creşteri salariale majore. Punem accent pe proiecte de dezvoltare. De aceea, ne angajăm să menţinem puterea de cumpărare a profesorilor, printr-o majorare salarială în 2006. Însă, ceea ce am oferit este maximum pe care ni-l putem permite în acest moment, pentru a nu destabiliza economia. Orice creştere peste acest prag va alimenta preţurile şi inflaţia, ceea ce va însemna, în final, reducerea puterii de cumpărare şi a nivelului de trai al tuturor.

Obiectivul nostru este ca, împreună cu Banca Naţională, să diminuăm inflaţia în anul 2006, care va trebui să scadă în zona 5,5-6%. În aceste condiţii, este normal ca majorările salariale pentru toţi funcţionarii publici, dar şi pentru cei care lucrează în învăţământ, să fie exprimate, de asemenea, cu o singură cifră.

În conformitate cu agenda Lisabona, doresc să subliniez că am majorat, de asemenea, bugetul pentru cercetare, cu peste 80%, şi bugetul pentru cercetare va avea cea mai importantă alocare bugetară, începând din 1990 până în prezent.

Un al doilea domeniu prioritar pentru România în acest moment este sănătatea. Bugetul pe care vi-l propun merge pe două direcţii: pe de o parte, pentru prima oară, vom rezolva definitiv problema datoriilor istorice din sistemul sanitar. Este vorba de datorii de aproximativ 10 mii de miliarde de lei, dintre care, unele erau sume neplătite încă din ani 2002, 2003 şi 2004.

Unele din aceste sume, din păcate, reprezintă, aş spune, "factura electorală" a PSD pentru anul 2004. Măsura populistă de a cere farmaciilor să elibereze medicamente compensate peste pragul legal mi s-a părut un gest de iresponsabilitate politică. E un gest care m-a făcut să mă întreb adeseori: cât costă, oare, un vot pentru PSD?

Vă asigur că Guvernul pe care îl conduc nu va încerca să cumpere electoratul cu măsuri populiste, care să pună în pericol economia românească şi sistemul de sănătate publică. De aceea am susţinut, ca prim-ministru, achitarea tuturor datoriilor istorice din sistemul sanitar. Ne vom respecta integral şi chiar în avans angajamentul de a plăti până la 31 ianuarie 2006 toate datoriile istorice, conform memorandumului care s-a semnat în prezenţa mea cu distribuitorii de medicamente. Este prima oară din 1990 când Guvernul vizează rezolvare problemei şi nu amânarea unei crize, prin reeşalonarea sau rostogolirea datoriilor.

Cea de a doua direcţie din domeniul sănătăţii este vitală pentru asigurarea accesului cetăţeanului la servicii medicale de calitate. Este vorba de reforma sistemului de sănătate, pe care ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a demarat-o. Absenţa reformei va fa ce ca toţi banii pe care îi alocăm acestui sector să fie risipiţi fără urmă. Aşa s-a întâmplat în ultimii ani: a crescut bugetul pentru sănătate, iar problemele, în loc să se diminueze, după cum ştiţi, au sporit.

Noi am luat deja o serie de măsuri pentru a preveni crizele şi a cheltui raţional banii pe care îi avem. În primul rând, orice depăşire a plafonului la farmacii cu mai mult de 5% echivalează acum cu rezilierea contractului. Am introdus un control amănunţit în cheltuirea banilor, am organizat concursuri şi contracte de management pentru directorii caselor de sănătate judeţene şi am readus ordinea în sistem. Pentru 2006, avem în vedere creşterea consumului de medicamente compensate cu circa 15%.

Vom merge, însă, mai departe, vom pune în practică un pachet complex de reforme. Vom începe cu evaluarea managerilor din spitale şi cu evaluarea celor care au înregistrat cele mai mari datorii, deşi, în unele cazuri, beneficiază de resurse substanţial mai mari, în comparaţie cu alte spitale, şi nici nu au tratat mai mulţi pacienţi. Mai puţin de 15% din spitale, este bine de reţinut, concentrează peste 70% din datoriile totale acumulate.

Împreună cu o evaluare temeinică a spitalelor, avem în vedere legiferarea unui pachet, care se apropie de 20 de componente şi la care lucrează în prezent Ministerul Sănătăţii. Vrem o nouă Lege a farmaciilor, o Lege a spitalelor, care să delimiteze clar conflictele de interese, Legea medicamentului şi Legile asigurărilor sociale de sănătate, precum şi reglementarea unui pachet de bază pentru servicii de sănătate acoperite din fonduri publice.

Un al treilea domeniu prioritar pentru dezvoltarea României este infrastructura. Vom urgenta construcţia autostrăzii Bucureşti-Constanţa, ca o parte componentă a Coridorului IV Paneuropean, care constituie prioritatea zero în acest domeniu. Dorim să continuăm contractul pentru autostrada Braşov-Borş, dar în măsura în care va fi renegociat, astfel încât să respecte prevederile legale româneşti pentru plata avansului, iar cheltuielile să fie mai apropiate de realităţile costurilor din România.

Există o responsabilitate a utilizării banului public, nu putem accepta să plătim unei companii nişte sume care sunt justificabile doar la încheierea contractului. Şi doresc să subliniez că acesta este şi punctul de vedere al Curţii de Conturi.

Este în lucru modificarea legislaţiei referitoare la parteneriatul public-privat, pentru a aplica în România normele europene. Aceasta ne va permite să accelerăm dezvoltarea proiectelor de infrastructură, inclusiv a autostrăzii Bucureşti-Braşov.

Avem, de asemenea, în vedere, pentru anul 2006, construirea de rute ocolitoare pentru unele oraşe importante, de care se va lega viitorul Coridor IV. Inclusiv pentru centura Bucureştiului, vom colabora cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru crearea unui parteneriat public-privat care să accelereze procesul de construcţie şi să mute o parte din risc asupra sectorului privat, printr-o structură inovatoare. Am prevăzut, în acest scop, 3.500 de miliarde de lei, pentru finanţarea drumurilor comunale şi judeţene, pentru refacerea infrastructurii şi modernizarea ei pe întreg teritoriul României.

Al patrulea domeniu prioritar pentru România este dezvoltarea agriculturii. Am alocat acestui domeniu cu 20% mai multe resurse decât în anul 2005, dar, în acelaşi timp, schimbăm fundamental filosofia de acordare a subvenţiilor. Anul 2006 va reprezenta un an de tranziţie către fondurile comunitare. Vom finanţa Programul "Fermierul" pentru dezvoltarea microfermelor şi vom sprijini comasarea suprafeţelor agricole, prin acordarea rentei viagere. Nu vom mai acorda progresiv subvenţii pe produs, ci vom începe programele de finanţare europene prin Agenţia de Plăţi, care a fost creată la nivelul Ministerului Agriculturii. Statul urmăreşte garantarea unor sume, pentru a permite finanţarea în condiţii optime şi pentru acest sector şi vom acorda inclusiv subvenţii pentru finanţarea celor care doresc să acceseze programele SAPARD.

Programele derulate de Ministerul Agriculturii vor permite scoaterea sectorului agricol din sărăcie şi din subdezvoltare. În plus, prin aceste proiecte, vom putea să avem o agricultură competitivă pe piaţa europeană, după aderarea la Uniunea Europeană, în anul 2007.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Vreau să subliniez că proiectul de buget propus de Guvernul pe care îl conduc este, pentru anul 2006, unul onest şi acoperitor. În prezentarea mea am punctat în mod succint modul în care vom finanţa reforma pentru aderarea la Uniunea Europeană şi proiectele prioritare pentru dezvoltarea României.

Dar bugetul pe anul 2006 face mai mult decât atât. Bugetul pe 2006 permite continuarea eforturilor pentru reducerea decalajului de dezvoltare dintre ţara noastră şi ţările dezvoltate şi acest lucru trebuie reţinut. Contribuie la continuarea şi consolidarea tendinţelor pozitive din economie înregistrate până în prezent. Asigură, în acelaşi timp, o poziţie bugetară consistentă cu politicile bugetare în cadrul Pactului de Stabilitate şi Creştere, pact adoptat la nivelul ţărilor membre ale Uniunii Europene.

După cum vedeţi, bugetul este concordant cu obiectivele europene pe care România şi le-a asumat. În trecut şi cu precădere sub conducerea PSD, guvernele au preferat să dea prioritate unor pretinse măsuri de protecţie socială şi să sacrifice stabilitatea macroeconomică. Nimic nu e mai dăunător pentru asigurarea unui nivel de trai decent, decât populismul. Pentru că, printr-o măsură populistă, un guvern poate să arunce praf în ochii electoratului, urmând ca, după o scurtă perioadă de timp, întreaga societate să plătească o factură exagerat de mare pentru aceasta.

Cea mai bună protecţie socială - şi doresc să subliniez acest lucru - se face prin muncă. Un loc de muncă stabil şi bine plătit permite cetăţenilor să aibă acces la resurse financiare şi să se împlinească din punct de vedere profesional.

De aceea, aşa cum am promis în anul 2006, contribuţia la asigurările sociale va scădea cu două puncte procentuale, iar aceasta se poate realiza doar printr-o dezvoltare sănătoasă a economiei. Este unul din obiectivele care pot fi atinse prin aplicarea acest proiect de buget.

Pentru categoriile sociale care au nevoie de sprijin şi de solidaritatea noastră, a tuturor, Guvernul are, însă, în acelaşi timp, datoria să dezvolte programe sustenabile pe termen lung şi nu doar programe de sezon electoral, cum s-a făcut până acum. Guvernul acordă toată atenţia categoriilor sociale care au nevoie de sprijin. O face cu respectarea drepturilor lor şi a demnităţii lor şi fără să-i considere pe aceşti oameni drept o masă de manevră electorală.

Astfel, în 2006, pensionarii vor primi pensii mai mari. Punctul de pensie se va majora cu 9,3%, de la 1 ianuarie, în condiţiile unei inflaţii în scădere, şi acest lucru le va consolida puterea de cumpărare. Această măsură vine după ce Guvernul a adus, pentru prima oară, echitatea în sistemul de pensii după 1990, prin procesul de recalculare a pensiilor. A treia etapă a recalculării pensiilor se termină chiar astăzi. Ea aduce creşteri importante pentru majoritatea celor vizaţi, dar şi o reparaţie morală importantă pe care am promis-o că o vom face şi am realizat-o integral, astfel încât, la contribuţii egale, să avem pensii egale.

Bugetul pe 2006 susţine, de asemenea, majorarea cuponului de încălzire, care materializează subvenţia pentru iarnă acordată de Guvern cu peste 20%. Astfel, în perioada noiembrie 2005-martie 2006, o persoană care are un venit de 1,5 milioane de lei vechi va primi un ajutor lunar de 1.452.000 de lei. Va creşte cu peste 10 procente şi ajutorul pentru încălzirea cu lemne, cărbuni şi combustibili petrolieri. Am demarat un proiect pentru sprijinirea achiziţionării de centrale termice pe gaze şi de arzătoare de înaltă eficienţă, tocmai pentru a diminua consumul şi, în final, a ajuta cetăţeanul să aibă o factură cât mai redusă pentru consumul de gaze şi de energie termică.

Am bugetat, de asemenea, acordarea de indemnizaţii lunare, în valoare de 8 milioane de lei, pentru mamele cu copii până la 2 ani şi stimularea acestora pentru a reveni în muncă, prin facilităţi suplimentare.

Stimaţi colegi,

Măsurile de protecţie socială promovate de Guvern nu vor afecta echilibrele macroeconomice. Realizăm aceste programe, ca şi toate obiectivele pe care le-a propus Guvernul pentru 2006, prin asigurarea macrostabilităţii economice, prin creşterea sănătoasă a economiei, estimată la 6% din produsul intern brut, şi prin utilizarea prudentă a resurselor.

Am introdus, în anul 2005, un sistem de taxare minimal: cota unică, ce şi-a dat roadele în acest an, aducând venituri suplimentare la buget şi încurajând dezvoltarea economică. În schimb, pentru a asigura buna funcţionare a tuturor sectoarelor, vizăm să creştem veniturile bugetare. Este importantă tendinţa de consolidare a veniturilor bugetare cu peste 0,3% din p.i.b. în plus faţă de anul 2005, în condiţiile menţinerii nivelului general al taxelor şi impozitelor şi al scăderii c.a.s.-ului cu două puncte procentuale.

Estimăm o inflaţie în scădere faţă de anul 2005, ceea ce va permite creşterea puterii de cumpărare a cetăţenilor. Creşterea economică va fi de 6% din p.i.b., adică, mai mare decât cea de pe anul în curs. Deficitul bugetar prognozat este de 0,5% din p.i.b., iar deficitul de cont curent va scădea, faţă de anul 2005, reflectând o creştere mai echilibrată a economiei şi o moderare a consumului. Urmărim să asigurăm locuri de muncă suplimentare cu aproximativ 100.000, adăugând astfel celor peste 150.000 de locuri de muncă câştigate în acest an, datorită cotei unice, prin creşterea investiţiilor străine, cu impact semnificativ în economie, prin creşterea investiţiilor româneşti şi prin micşorarea costurilor asociate unui angajat.

Doamnelor şi domnilor,

Ţinând cont de importanţa acestui proiect de buget pentru economia naţională, pentru finanţarea angajamentelor asumate de către ţara noastră în faţa Uniunii Europene, precum şi pentru fiecare instituţie publică în parte şi mulţumindu-vă pentru atenţia acordată, vă solicit să votaţi Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2006.

Vă mulţumesc.

(Aplauze ale parlamentarilor din majoritate.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

În continuare, are cuvântul domnul senator Vosganian, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci a Senatului, pentru a prezenta raportul comun al Comisiilor pentru buget, finanţe din cele două Camere asupra Proiectului Legii Bugetului de Stat pe anul 2006.

Aveţi cuvântul, domnule senator. Raportul comisiilor.

Domnul Varujan Vosganian:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi miniştri,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Raportul comun asupra Proiectului Legii Bugetului de stat pe anul 2006 are următorul conţinut:

În urma examinării Proiectului Legii Bugetului de stat pe anul 2006, a amendamentelor depuse de comisiile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului şi a celor depuse de parlamentari, Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, care au fost sesizate în fond, propun, cu 18 voturi pentru, cu 5 voturi împotrivă şi 1 abţinere, ca proiectul de lege să fie supus spre dezbaterea şi adoptarea plenului, cu amendamentele prezentate în anexele prezentului raport.

Prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Am o rugăminte: toate grupurile parlamentare sunt rugate să dea, dacă n-au făcut-o până acum, lista celor care doresc să fie înscrişi pe lista de vorbitori la dezbaterea generală.

Începem dezbaterile generale.

Pentru început, are cuvântul domnul senator Mircea Geaonă, din partea Grupurilor parlamentare ale PSD. Se pregăteşte domnul senator Varujan Vosganian, din partea grupurilor Alianţei.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Mircea Geoană:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Stimate colege şi colegi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Dezbaterea bugetului reprezintă, într-o ţară democratică şi într-o ţară europeană, cel mai important moment politic al anului. Este locul în are se întâlnesc propunerile Guvernului cu contrapropunerile Opoziţiei. De aceea, domnule prim-ministru şi stimaţi colegi din Majoritatea actuală, partidul nostru va promova o dezbatere consistentă şi viguroasă pe tema bugetului.

Cunoaşteţi faptul că ne-am opus şi ne opunem variantei prezentate de primul ministru pentru bugetul pentru 2006. Niciodată, în 15 ani de zile, nu a existat o diferenţă mai mare între realitatea socială şi economică a ţării şi proiectul de buget prezentat!

Veţi spune: "Este normal, e vorba de un prim-ministru liberal, de un liberal pur sânge, pentru care problemele sociale nu contează atât de mult!" Pentru noi, pentru PSD, problemele sociale contează, domnule prim-ministru, şi este normal să punem accent pe acestea.

Niciodată, în 15 ani de zile, nu a fost diferenţă mai mare între premisele pe care s-a construit acest proiect de buget şi situaţia care se întâmplă astăzi. Niciodată nu am avut o modificare de ţinte macroeconomice atât de dramatică în numai câteva săptămâni! Când s-a întâmplat, în România democratică de după '90, să proiectăm un buget pe o ţintă de inflaţie modificată între timp şi când s-a întâmplat, în 15 ani de zile, când operăm pe un deficit bugetar, modificat în mod dramatic în ultimele zile? Cum este posibil ca Guvernul să vină cu un proiect de buget în care cele două chei macroeconomice care definesc suma de bani pe care o propunem cheltuieli şi venituri anul viitor să fie dramatic modificate doar în câteva săptămâni? Este nemaiîntâlnit!

De aceea, faptul că Fondul Monetar a decis sau Guvernul a deci să întrerupă relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional reprezintă, în opinia noastră, şi motivul de ce, acest proiect de buget, este un proiect de buget fără fond. Pentru că fondul e construcţie a acestui buget este fals!

Este şi o recunoaştere, deşi domnul prim-ministru, în mod firesc, îşi apără propunerea din campanie, făcută cu domnul preşedinte Băsescu şi cu Alianţa PNL-PD, de cotă unică de 16%, dar, cum o arată şi Raportul Băncii Naţionale, adevărata "contribuţie" a cotei unice este o gaură la veniturile bugetului de aproape 1 miliard de euro, care n-are cum să fie compensată altfel şi care denotă această scădere dramatică a atenţiei sociale a bugetului.

Nu am constatat niciodată, în ultimii ani de zile, un ritm atât de scăzut al cheltuielilor publice. Şi îl întreb pe domnul prim-ministru şi întreb economiştii şi finanţiştii, pe care îi respect, din partea Alianţei, cum ne putem închipui că va creşte economia românească în ritmuri înalte şi susţinute, pentru a reduce decalajele de dezvoltare de care vorbea Premierul Tăriceanu în urmă cu câteva minute, în condiţiile în care avem ţinte macroeconomice contradictorii? Cum vom creşte economia ţării, în condiţiile în care avem cheltuieli publice reduse? Cum creşte economia ţării, în condiţiile în care dorim să controlăm inflaţia şi să controlăm consumul? Cum vom reuşi să atingem ţintele care ne apropie de Europa?

Domnule prim-ministru,

Adevărul adevărat este că în acest aproape un an de la preluarea guvernării, toate ţintele macroeconomice pe care vi le-aţi propus au fost ratate. Este aproape un record demn de invidiat! A fost vorba de creştere economică de 6%, este sub 5% în acest an, v-aţi propus o inflaţie de 7%, va fi de 8,5%, v-aţi propus un deficit extern de 7%, este aproape 9%, este un deficit bugetar, nu de 0,5%, ci de 1% şi este, bineînţeles, o rezultantă, în acest proiect de buget, care îl face să fie nerealist şi nesustenabil. Şi este grav că persistaţi în aceste greşeli şi pentru proiectul de buget pe anul 2006!

Sunt ţinte macroeconomice pe care vi le propuneţi în proiectul de buget, care sunt concurente. Sunt ţinte macroeconomice care sunt şi contradictorii. Şi vreau să vă spun că ţinta principală, privind încasările la buget, este complet nerealistă. Construcţia bugetului, repet, critica noastră principală la acest buget, este construit pe premise false.

Nu ne pregătim suficient de bine pentru 2007, domnule prim-ministru, să dea Dumnezeu să ne integrăm pe la 1 ianuarie 2007! Nu este adevărat că acest buget răspunde preocupărilor de integrare. Poate răspunde, într-o anumită măsură, obligaţiilor asumate în cadrul negocierilor de aderare, aici, dau un punct valabil, pentru anumite măsuri. Dar pregătirea economiei, a firmelor româneşti, a capacităţii noastre de a face faţă presiunilor concurenţiale din Europa nu sunt acoperite în acest proiect de buget.

Cum putem să credem că vom reduce decalajele de dezvoltare cu Uniunea Europeană, când nu avem investiţii publice? Cum putem să credem că ne vom uni cu Europa, când n-am făcut, într-un an de zile, un centimetru de autostradă în această ţară?

Cum putem să credem că pensionarii acestei ţări, domnule prim-ministru, vor accepta afirmaţia dumneavoastră (pe care o contrazic extrem de ferm şi în termeni politicoşi!): "Cât a costat pentru PSD un vot de la pensionari?" Dar cât costă pentru partidul pe care îl conduceţi şi Guvernul pe care îl conduceţi viaţa unui pensionar, în condiţiile în care medicamentele compensate nu mai sunt plătite? Vă place, domnule prim-ministru, să vedeţi pensionarii, la ora 3 dimineaţa, bătându-se pentru medicamente pentru diabet? Ne place să vedem oamenii care de-abia mai supravieţuiesc cu pensiile şi veniturile mici pe care le au? 9% creştere pentru pensii? Ce aţi promis în campania electorală?

Voci din sală:

Recalculare!

Domnul Mircea Geoană:

Recalculare, care încă nu se întâmplă! Şi-mi pare rău că spun acest lucru!

Voci din Majoritate:

Ba da, o facem şi s-a făcut!

Domnul Mircea Geoană:

Mai este un lucru pe care doresc să vi-l spun cu privire la agricultura României. Degeaba vorbim de faptul că 2006 va fi un an de pregătire pentru 2007, când se schimbă regula de bugetare. Europa subvenţionează producţia, domnule prim-ministru, şi nu elimină subvenţiile pentru agricultură!

Oricât de frumos ar fi pe hârtie Programul "Fermierul", el nu ţine loc de subvenţii pentru agricultorii români şi, în 2007, ne vom trezi cu un sat românesc în care câţiva dintre fermierii, selectaţi pe sprânceană, probabil, de către Guvern, vor reuşi să ia bani europeni şi marea majoritate a ţăranilor, a fermierilor, a gospodarilor nu se vor putea califica pentru bani europeni. E o provocare formidabilă pentru România şi pentru Guvernul pe care îl conduceţi.

Domnule prim-ministru,

Cum credeţi că subvenţia majorată atât de modest pentru factura de întreţinere şi pentru ajutorul de iarnă poate să acopere creşterea exorbitantă a costurilor utilităţilor, a gazelor, a electricităţii şi a combustibililor de încălzire în această toamnă? Cum se vor putea acoperi oameni cu venituri modeste şi cu pensii mici, în condiţiile în care factura de întreţinere a crescut cu peste 40%, când acordăm doar câteva procente în plus? Cum vor trăi aceşti oameni, în această iarnă? Nu-i o problemă numai social-democrată, e o problemă de omenie, e o problemă de supravieţuire pentru aceşti oameni, iar banii puşi în buget nu sunt suficienţi pentru acest lucru.

În final, domnule prim-ministru, vreau să vă spun că Guvernul precedent, Guvernul PSD, a fost capabil să asigure, în acelaşi timp, şi creşterea economică în ritmuri remarcabile: am reuşit, în acelaşi timp, să reducem rata sărăciei cu peste 20% în 4 ani de guvernare şi am şi reuşit să aducem inflaţia sub control şi să menţinem disciplina macroeconomică, având în premieră şi încheind un acord cu Fondul Monetar Internaţional.

Stabilitate macroeconomică, creştere economică în ritmuri înalte şi reducerea sărăciei pot fi făcute în acelaşi timp. Aceasta este, de fapt, critica cea mai importantă pe care o aducem proiectului de buget şi filosofiei economice şi fiscale pe care o promovaţi.

Domnule prim-ministru,

Cu tot respectul, vă spun, acest buget nu este onest şi acoperitor, este un buget construit pe o minciună şi pe o ficţiune, este un buget minimalist, este un buget, care, din partea Grupului parlamentar PSD, va fi însoţit cu un vot împotrivă, în condiţiile în care nu veţi ţine cont de amendamentele elementare, necesare şi utile bunului mers al României europene.

Vă mulţumesc.

(Aplauze ale deputaţilor din PSD.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Varujan Vosganian, din partea Grupurilor PNL-PD.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Varujan Vosganian:

Stimaţi colegi,

Mă simt obligat să vorbesc pe un ton mai concesiv, având în vedere dramatismul care l-a încercat pe preopinentul meu, domnul Mircea Geoană. Nu vreau să reiau toate dezbaterile cu privire la "rodnicia" guvernării PSD, vreau să amintesc domnului Mircea Geoană despre câteva dintre temele majore ale guvernării domniei sale, pe care noi, din păcate, le-am moştenit.

Şi câteva dintre acestea sunt şi cele care ţin de evoluţia deficitului de cont curent, cele care ţin de tensiunile de natură monetară, cele care ţin de situaţia de ansamblu a deficitelor economiei românesc. Şi dacă acordul pe care l-aţi încheiat, cu Fondul Monetar Internaţional ar fi fost nu doar un gest de amabilitate pentru poziţia internaţională a României, ci ar fi fost încheiat în mod efectiv, cu siguranţă, în fondul său, nu ar fi fost nevoie de acordul preventiv care a urmat şi care, în linii mari, relua aceleaşi teme care fuseseră induse în memorandumul din anul 2001.

Dar, domnule Mircea Geoană, dincolo de dramatismul pe care l-aţi afişat, eu am să vă rog, cu toată politeţea coabitării în Parlamentul României, să faceţi un efort de a vă adapta mentalitatea şi, probabil şi a partidului pe care-l conduceţi, la realităţi.

Eu cred că principalul obiectiv al unei guvernări este, într-adevăr, să facă dezvoltare economică, dar nu în primul rând prin cheltuieli publice, ci în primul rând prin dezvoltarea sectoarelor economice.

De aceea, a căina impasul dezvoltării economice, pornind de la evoluţia cheltuielilor publice, mie mi se pare, dincolo de erorile de natură teoretică, mi se pare o eroare fundamentală în planul mentalităţilor.

Şi, în al doilea rând, tentativa de a ne sugera să preluăm filosofia dumneavoastră bugetară care, numai în anul 2004, a alocat pentru costurile sociale cu tentă clar electorală sume imense, este o viziune pe care noi nu o împărtăşim.

Aş vrea să vă mai aduc aminte că, în legătură cu execuţia bugetară, aţi ridicat şi acum, şi colegii dumneavoastră au ridicat în comisii, chestiunea execuţiei şi a realismului său, invocând faptul că există o seamă de cheltuieli încă neonorate pe proiectele de investiţii. Vă aduc aminte că situaţia anilor 2003 şi 2004, în această privinţă, a fost atât de tragică încât noi, în 2005, a trebuit să mai onorăm din cheltuielile neonorate de dumneavoastră, dar că această practică uzuală în execuţia bugetară nu va tulbura echilibrele şi, în nici un caz anul 2005, un an dificil, cu o evoluţie internaţională a pieţei petrolului potrivnică intereselor financiare ale României, cu un an cu inundaţii, cu un an în care România s-a confruntat cu teme care nu puteau fi prevăzute şi includ între acestea şi gripa aviară.

Cu toate acestea, stimaţi colegi, vreau să vă informez, şi răspund în acest fel râsului plin de umor, dar de politeţe, al domnului Mihai Tănăsescu, colegul meu, pe care cu politeţe îl invit din nou împreună cu mine, că faţă de o prognoză pe anul 2005 de 31,2 % din veniturile bugetare, chiar în aceste condiţii, chiar introducând facilităţi fiscale majore, noi terminăm exerciţiul bugetar cu 31 % procent de venituri în p.i.b. De aceea, toate acuzele pe care le aduceţi Coaliţiei de guvernământ, cum că veniturile bugetare au fost reduse dramatic în urma introducerii cotei unice, sunt contrazise de fapte şi v-aş şi întreba, atunci când veţi continua declaraţiile în numele grupului dumneavoastră parlamentar, de ce, dacă nu aţi procedat la cota unică, proiecţia veniturilor bugetare în 2005 era sensibil aceeaşi cu cea care a rezultat în urma exerciţiului bugetar.

Aşadar, domnule Mircea Geoană, pentru a încheia această replică plină de politeţe la cele pe care le-aţi spus, eu vă încredinţez că suntem în linia programului de guvernare, vă încredinţez că tendinţa de dezinflaţie va continua, aşa cum a continua şi în acest an şi, de asemenea, vă încredinţez că, în ceea ce priveşte viziunea despre economia naţională, vom continua să susţinem, aşa cum ne-am propus, iniţiativa privată, libera concurenţă, proprietatea şi, prin acestea, şi creşterea veniturilor bugetare şi a cheltuielilor publice.

Acum, pentru a nu repeta cele pe care domnul prim-ministru le-a spus, voi puncta foarte pe scurt care este filosofia acestui buget şi care sunt, aşadar, argumentele pentru care reprezentanţii Alianţei "Dreptate şi Adevăr" vor vota acest proiect de buget.

În primul rând, în condiţiile în care, în ciuda sugestiilor pe care le-am primit, nu am operat nici modificări ale cotei unice, nu am operat nici majorări ale taxei pe valoarea adăugată iar modificările în Codul fiscal sunt, pe anul 2005 pentru anul 2006, sunt extrem de restrânse în ceea ce priveşte impactul creşterii fiscalităţii, reuşim în anul 2006 să creştem veniturile bugetului consolidat atât în termeni reali, cât şi ca procent în produsul intern brut.

Şi acum, ca să întorc cu aceeaşi politeţe dramatismul colegului Mircea Geoană, care spunea că, în ultimii 15 ani, este prima oară când se întâmplă aşa şi pe dincolo rău, eu am să-i spun domnului Mircea Geoană că niciodată în 15 ani, chiar în condiţiile proiectului de buget aşa cum este el, în termeni reali, învăţământul şi sănătatea şi cercetarea nu au avut o susţinere bugetară aşa cum este ea acum. Niciodată în 15 ani, agricultura nu a avut, în termeni reali, susţinerea financiară pe care o are în acest buget.

De aceea, acest "niciodată" poate fi interpretat cu totul diferit dacă parcurgem bugetele anilor 1990-2005, cu creionul în mână şi cu operarea corectă a modificărilor ce rezultă din evoluţia inflaţiei.

Aşadar 2006 este un an în care veniturile cresc în termeni reali şi ca procent în produsul intern brut. Şi este, după opinia mea, primul câştig, primul argument în favoarea promovării acestui proiect de buget.

A doua chestiune este cea a deficitului.

Domnule Mircea Geoană, şi dragi colegi din PSD, dacă noi am fi operat deficitele bugetare pe care le-aţi operat dumneavoastră în anii 2000-2004, nu am fi avut astăzi nici o problemă, nici cu sindicatele din învăţământ, nici cu sindicatele din metrou, nici cu sindicatele, cu patronatele din alte domenii. Cu un deficit bugetar de 1,5 sau 2 %, aşa cum şi dumneavoastră aţi fi preconizat pentru 2006, am fi avut fonduri suficiente pentru toate aceste domenii, chiar la nivelul solicitării partenerilor sociali.

Din păcate însă, şi unii dintre dumneavoastră ştiu la fel de bine ca şi noi că atunci când inflaţia scade, efortul de control pe deficit este mult mai riguros. Acesta este motivul pentru care a trebuit să coborâm în continuare deficitul bugetar şi mie mi se pare că această operare a coborârii deficitului la 0,5 %, în condiţiile în care ne păstrăm priorităţile programului de guvernare, este al doilea argument în favoarea votării acestui buget.

Al treilea se referă la asigurarea fondurilor pentru absorbţia fondurilor europene. Este primul buget în care se operează ca filosofie alocarea de resurse pentru absorbţia fondurilor europene şi am să vă dau, în această privinţă, doar două cifre: la Ministerul Transporturilor sunt 500 de milioane de lei iar la Ministerul Agriculturii 1,16 miliarde de lei, bani care sunt alocaţi pentru a atrage fondurile comunitare.

Al patrulea argument în favoarea promovării acestui proiect de buget este legat de respectarea priorităţilor din programul de guvernare.

Noi am avut patru: infrastructura, agricultura, sănătatea şi educaţia plus cercetarea.

În ceea ce priveşte transporturile şi agricultura, lucrurile sunt foarte limpezi. Avem şi ca alocare în termeni reali şi ca procent în produsul intern brut sume cu mult mai mari şi pot să vă spun, pentru liniştea dumneavoastră că, în ceea ce priveşte de pildă transporturile, bugetul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale are o creştere cum n-a mai avut niciodată din 1990 încoace, de la aproape 3 miliarde de lei noi la 8,2 miliarde de lei noi, deci o creştere de 2,7 ori.

Şi, în treacăt fie spus, domnule Mircea Geoană, eu nu cred că un Guvern care a construit cam 20 de km de autostrăzi pe an şi care s-a ocupat mai mult de a repara autostrăzile deja construite poate arăta cu degetul o altă guvernare, chiar dacă din cauza inundaţiilor această guvernare a trebuit să-şi mute fondurile de pe autostrăzi pe construirea de case, de poduri şi pe consolidarea drumurilor comunale şi naţionale.

În ceea ce priveşte sănătatea, dacă vom scoate de aici plata unor datorii pe care le-am moştenit şi care sunt foarte consistente, cum vedeţi, în bugetul anului 2005, în 2006 avem şi la sănătate o creştere în termeni reali şi ca procent în p.i.b.

În chestiunea educaţiei, dacă avem în vedere educaţia singură, cu suplimentarea din Parlament, noi am alocat în termeni reali mai mult decât în 2005. Chiar şi în acest proiect de buget educaţia are mai mulţi bani în termeni reali decât în 2005 iar împreună cu cercetarea are ca procent în p.i.b. mai mult decât a avut vreodată din 1990 în coace. Ceea ce dorim să facem în 2006 este să orientăm educaţia pe o finanţare reală şi neinflaţionistă, aşa cum deja domnul prim-ministru a menţionat.

A cincea temă este legată de cota unică. S-a vorbit de faptul că această cotă unică va crea pericole pentru finanţarea administraţiei locale şi pentru finanţarea bugetului în ansamblul său. V-am arătat c, în ce priveşte veniturile bugetare nu numai că nu este nici un pericol dar, în 2006 avem ca procent în p.i.b. venituri mai mari decât au fost în 2004, atunci când guvernarea precedentă a beneficiat de un cod fiscal mult mai generos pentru bugetul statului. Şi nu uitaţi că în 2005 şi în 2006 împreună, românii, persoane fizice sau firmele româneşti persoane juridice rămân în buzunar cu 2,5 miliarde de euro. În cei patru ani de guvernare pe care i-am proiectat în programul de guvernare, românii vor avea în plus, în buzunare, peste 5 miliarde de euro. Şi, la urma urmei, noi nu guvernăm pentru administratorii sistemului fiscal, ci pentru cetăţeni. Noi guvernăm pentru producătorii impozitelor şi nu pentru culegătorii impozitelor. De aceea succesul cotei unice se măsoară, în primul rând, în buzunarele oamenilor, şi nu în sudoarea care curge pe frunţile administratorilor fiscali. Dar chiar şi în aceste condiţii, iată că în 2006 avem venituri mai mari decât în 2004.

Vă voi citi însă două cifre. Veniturile administraţiei locale datorate impozitului pe venit cresc în 2006 la 11 miliarde, faţă de 2005, 8,4 miliarde de lei noi, iar din TVA la 9,7 miliarde, de la 8,6 miliarde. Pe ansamblu, administraţia locală va dispune de 21 de miliarde de lei, faţă de 17 miliarde de lei în 2005. De aceea, nu numai că nu există nici un pericol, dar administraţia locală va avea mai mulţi bani decât în anul 2005, ca să nu mai vorbim de anul 2004 pentru a nu accentua până la tragedie, dramatismul colegilor noştri.

Mă opresc aici, mulţumind tuturor colegilor noştri cu care am lucrat în Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci, pentru a vă spune că în aceste comisii am mai operat câteva modificări în ceea ce priveşte educaţia, sănătatea şi cultura şi că în continuare avem în vedere, prioritar, în 2006, alocarea pentru educaţie şi pentru cultură a sumelor ce vor rezulta din alocări din venituri suplimentare, dintr-o mai bună colectare şi din programe externe.

Vă mai spun doar că pentru a creşte veniturile bugetare noi nu avem în vedere, în ciuda tuturor tentaţiilor şi presiunilor, majorări de impozite, ci avem în vedere o mai bună colectare, stimularea economiei naţionale şi lărgirea bazei de impozitare şi reconfigurarea produsului intern brut în sensul diminuării economiei naturale, şi aşa trebuie interpretat Programul "Fermierul", şi în sensul diminuării economiei subterane, şi aici avem un şir întreg de acte normative şi un anumit tip de atitudine politică, pe care le-am cultivat în acest an.

De aceea, dragi colegi, având în vedere toate aceste lucruri, închegate într-o filosofie bugetară, Grupul parlamentar al PNL-PD din Senat vă propun votarea Legii bugetului de stat pe anul 2006, aşa cum a fost propus de Guvern şi modificat de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Carol Dina, din partea Grupurilor parlamentare ale PRM, se pregăteşte domnul deputat Erdei-Dolóczki István, din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR.

Domnul Carol Dina:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor,

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să lăsaţi microfoanele puţin mai jos, ca să fie mai bună audiţia în sală.

Domnul Carol Dina:

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Pornind de la aprecierea că atât puterea, cât şi opoziţia au vocaţia onestităţii, voi prezenta unele evaluări izvorâte din recentul Raport de ţară privind România, elaborat de Uniunea Europeană.

Raportul de ţară, care face un bilanţ asupra modului în care autorităţile române îşi îndeplinesc angajamentele asumate prin Tratatul de aderare, are un mesaj încurajator, optimist, atât pentru clasa politică dar, mai ales, pentru poporul român.

Judecând lucrurile prin prisma acestui mesaj, considerăm cel puţin pripite acele declaraţii prin care actualii guvernanţi îşi arogă meritele pentru "succesul", cu ghilimelele de rigoare, actualului raport de ţară. În cele zece luni de guvernare portocalie, starea economică a ţării şi nivelul de trai al populaţiei nu s-au îmbunătăţit cu nimic, ci dimpotrivă, în timp ce combaterea corupţiei este ineficientă, rămânând în continuare un simplu deziderat.

În privinţa situaţiei economice, raportul de ţară consideră că punctele tari sunt următoarele: îmbunătăţirea situaţiei macroeconomice, creşterea economică, îmbunătăţirea ratelor de colectare a taxelor, reducerea inflaţiei şi reforme majore în sectoarele energiei şi transporturilor.

Documentul, apreciat ca exigent şi obiectiv, redă şi puncte slabe, cum sunt: creşterea economică şi bugetul general consolidat se bazează, în primul rând, pe majorarea fără precedent a consumului, devenind vulnerabile în cazul în care cererea internă îşi încetineşte ritmul. Concomitent, investiţiile din economie rămân sub nivelul cererii de consum. În timp ce consumul populaţiei a crescut cu 11,7 % în prima jumătate a anului 2005, faţă de o creştere economică de 4,9 %, investiţiile din economie au crescut cu doar 7,6 %. În consecinţă, politica fiscală a Guvernului nu este sustenabilă pentru că, în condiţiile în care creşterea economică şi cererea internă de consum îşi reduc amplitudinea, veniturile la buget vor scădea dramatic.

Cota unică de impozitare de 16 % a micşorat încasările bugetare cu peste 1 miliard de euro, ceea ce reprezintă 1,5 % din produsul intern brut, iar efectele dramatice ale acestui concept fiscal vor fi resimţite în continuare şi pe termen lung. În raport se menţionează, în continuare, că procesul de dezinflaţie stagnează. Prognoza privind inflaţia pentru acest an a crescut de la 7 % în primăvară la 7,5 %. În acest moment, creşterea preţurilor se situează la aproximativ 9 %, în pofida faptului că rata de schimb leu/euro s-a apreciat puternic în ultima perioadă, la peste 15 %. În contextul în care noua rectificare a bugetului va conduce la o accelerare a cheltuielilor pe ultimele două luni ale acestui an, se poate aprecia că inflaţia va fi de 9 %, cu 2 % mai mare faţă de ţinta angajată, ceea ce reprezintă o creştere de aproximativ 30 %.

Deficitul balanţei comerciale a urcat, pe primele nouă luni, la aproape 7 miliarde de euro, nivel dublu în raport cu perioada similară a anului trecut. Pe întregul an se estimează un deficit comercial de aproape 10 miliarde de euro.

Şi, în sfârşit, în raport se mai subliniază că deficitul de cont curent s-a înrăutăţit şi va atinge, în acest an, un nivel de circa 7 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 9 % din produsul intern brut.

Doamnelor şi domnilor, în viziunea Guvernului, proiectul de buget pentru anul 2006 reprezintă un instrument important pentru elaborarea politicii economice, subordonat celor două mari obiective, respectiv consolidarea procesului de dezinflaţie şi menţinerea deficitului de cont curent la un nivel sustenabil, pentru consolidarea stabilizării macroeconomice şi pentru ca aderarea României în Uniunea Europeană în anul 2007 să fie o ţintă ireversibilă şi îndeplinită cu succes.

Guvernul a proiectat o creştere a produsului intern brut cu 6%, pe seama măririi volumului de activitate, cu deosebire în construcţii şi servicii. Creşterea se bazează pe o preconizată accelerare a investiţiilor, în condiţiile în care consumul populaţiei îşi va încetini ritmul de creştere iar exportul net va avea, în continuare, o contribuţie negativă la creşterea reală a produsului intern brut.

Doamnelor şi domnilor,

Analiza onestă şi responsabilă a documentelor privind construcţia bugetară pentru anul 2006 a scos în evidenţă deficienţe importante de natură economico-financiară care tind să compromită şansele României de finalizare efectivă a tranziţiei, relansarea reală a economiei naţionale şi, implicit, şansele României de aderare la Uniunea Europeană în anul 2007.

În spiritul acestor imperative, Partidul România Mare face următoarele evaluări.

Unu. Bugetul pe anul 2006 nu este realist. În primul rând, după cum se cunoaşte, construcţia bugetului are în vedere şi rezultatele preliminate ale anului anterior, respectiv anul 2005, care reprezintă baza pe care se fundamentează întregul proiect al viitorului an, 2006. Şi iată fundamentarea acestei afirmaţii. Nivelurile preliminate ale principalilor indicatori în anul 2005 nu sunt reale, după cum urmează. Creşterea economică se va situa între 3,5 şi 4 % din produsul intern brut faţă de nivelul prognozat de Guvern, de 5,7 %. Inflaţia tinde să atingă nivelul de 9 %, cu aproape 2 % mai mult faţă de ţinta asumată de Guvern şi Banca Naţională a României. Exportul net va avea o contribuţie negativă asupra produsului intern brut de peste 10 miliarde de euro, faţă de nivelul de 8,1 miliarde euro prognozat, ceea ce reprezintă o subevaluare de 25 %. Deficitul de cont curent se prelimină la nivelul de 6,3 miliarde de euro, în realitate, evoluţia deficitului tinde către 7 miliarde de euro, ceea ce va reprezenta 9 % din produsul intern brut.

În al doilea rând, concepţia bugetului nu este credibilă atâta vreme cât politica fiscală nu este pusă pe o bază durabilă, pe termen mediu, fiind din păcate încă în stadiul de schiţă, prezentat sumar în noul Cod fiscal. Cum spunea un coleg al meu, am pus înaintea cailor carul, respectiv nu avem Cod fiscal dar avem buget în care problema principală este politica fiscală.

Apoi, veniturile bugetare, care se situează la 31,3 % din produsul intern brut, sunt insuficiente şi nu pot satisface viziunea fiscală europeană, care presupune cheltuieli consistente ale statului pentru educaţie şi infrastructură.

Cu acest nivel al veniturilor, România se apropie mai mult de Lituania, Azerbaidjan, Kazahstan sau Albania, state cu venituri bugetare sub 30 % din produsul intern brut. Bulgaria stă mult mai bine la acest capitol, înregistrează venituri la bugetul general consolidat de 41 % din produsul intern brut.

Structural, România nu poate atinge un nivel mai ridicat de 35 % din produsul intern brut. Simpla îmbunătăţire a colectării nu este suficientă. Trebuie regândit în spirit european întregul sistem de taxe şi impozite, inclusiv nivelul cotei unice de impozitare.

Proiecţia deficitului bugetar de 0,5 % din produsul intern brut nu este fezabilă în raport cu cerinţele pentru infrastructură, sănătate, învăţământ şi pensii. Asigurarea resurselor suplimentare cu cel puţin 3 % din produsul intern brut pentru anul 2007, anul integrării României în Uniunea Europeană, este, desigur, o problemă cheie pentru care actualul buget nu are soluţii.

În sfârşit, de ce nu este fezabil bugetul, şi pentru că cursul valutar de 3,5 lei noi pentru 1 euro nu este realist.

Eventualele fluctuaţii semnificative ale cursului de schimb vor influenţa, ca şi în anul 2005, deficitul comercial şi de cont curent, punându-şi amprenta, firesc, şi pe inflaţie.

În al doilea rând, deci punctul doi. Potrivit prevederilor constituţionale, Guvernul este obligat să supună anual spre dezbatere şi aprobare Parlamentului documentele strategice cu privire la ansamblul activităţilor social-economice ce se desfăşoară la nivelul ţării. Contrar acestor prevederi, din documentele prezentate am constatat cu surprindere că multe din documentele esenţiale cu privire la execuţiile bugetare aferente bugetului general consolidat nu sunt prezentate Parlamentului. Această eroare nu permite să fie identificate toate componentele care participă la structura şi definirea bugetului general consolidat, singurul document care oferă date pentru evaluarea finalităţii politicilor social-economice proiectate pentru anul viitor, calitatea finanţelor publice şi coerenţa politicii fiscale bugetare cu politica economică.

Din documentele elaborate de Ministerul Finanţelor Publice numai pentru uzul Puterii, documente la care am avut acces întâmplător, se constată că, în construcţia bugetului general consolidat intră, pe lângă bugetele pe care ni le-a prezentat, şi alte bugete şi componente extrem de relevante şi, în acelaşi timp, deosebit de sensibile: bugetele locale, bugetul activităţii de privatizare, bugetul aferent valorificării activelor statului, credite externe şi sume care se scad din veniturile bugetului general consolidat, în valoare de peste 2,12 miliarde de euro, respectiv 2,34 % din produsul intern brut.

Lipsa de transparenţă a structurii bugetului general consolidat şi secretizarea sumelor care se scad din veniturile bugetului general consolidat naşte suspiciunea constituirii unor surse bugetare la dispoziţia Guvernului.

Trei. Pentru a înţelege poziţia obiectivă, realistă, dar intransigentă adoptată de Partidul România Mare cu privire la finanţele publice şi la rolul contribuţiilor sociale şi impactul acestora în societate, subliniez următoarele aspecte: cheltuielile înseamnă, fără doar şi poate, consumuri efective de resurse băneşti. Rezultă, implicit, că orice consum de resurse băneşti constituie, inclusiv când vorbim de bugetul general consolidat, un fapt real. Cu alte cuvinte, cheltuielile bugetului general consolidat reprezintă totalul sumelor consumate în anul 2006 şi, ca atare, a le diminua contabil cu excedentele create artificial la unele dintre bugete, fără excepţie bugete cu vocaţie socială, bugetele pentru sănătate, pensii, şomaj, şi prin neluarea în considerare a altor cheltuieli de natură economică înseamnă o dezinformare a populaţiei şi a Parlamentului.

Explicit, mă refer la folosirea sistemului bilanţier în determinarea deficitului bugetului general consolidat care beneficiază, datorită metodei improprii folosite, de o diminuare artificială a deficitului, prin scăderea din acesta a excedentelor create la nivelul bugetelor locale şi a bugetelor sociale, în fapt contribuţii directe ale cetăţenilor.

Aceste chestiuni deosebit de importante trebuie analizate şi Guvernul trebuie să răspundă în mod responsabil la următoarele întrebări.

De ce se diminuează veniturile populaţiei cu contribuţii sociale care nu se alocă cheltuielilor sociale şi, absurd, se creează, artificial, excedente la acest buget?

De ce contribuţia de asigurări sociale de sănătate este calculată şi repartizată prin bugetul de stat, şi nu de o autoritate naţională autonomă, aşa cum se practică în statele din Comunitatea Europeană?

De ce fondul aferent pensiilor ţărăneşti se gestionează ca şi în anul 2005, prin bugetul de stat, când, în mod normal, aceste drepturi ale pensionarilor care au trudit în agricultură ar trebui să beneficieze de un tratament adecvat în sfera protecţiei sociale?

În sfârşit, mai avem o singură problemă, care reprezintă punctul patru. Exportul net va avea, în continuare, o contribuţie negativă la creşterea reală a produsului intern brut, mai precis 9,2 miliarde de euro, care reprezintă deficitul balanţei comerciale pe anul 2006, fapt ce relevă că importurile, ca şi în anii precedenţi, sunt orientate către consum, şi nu către investiţii şi dezvoltare.

Deficitul comercial de 10 milioane de euro, preliminat în anul 2005, însumat cu deficitul prognozat pe anul 2006, aşa cum se arată în proiectul de buget, de numai 9,2 miliarde euro, capătă dimensiuni astronomice, ce vor pune în mare pericol atât contul curent, cât mai cu seamă procesul de dezinflaţie. Nici unul dintre indicatorii de performanţă ai creşterii economice nu vine să susţină teza pe care este fundamentat bugetul, respectiv faptul că economia românească s-ar dezvolta şi ar produce bunăstare, nici volumul investiţiilor directe, nici dinamica soldului balanţei comerciale, nici rata de înnoire tehnologică, nici măcar nivelul real al ocupării forţei de muncă, toate în scădere pronunţată de la un an la altul.

Realitatea se încăpăţânează să contrazică triumfalismul guvernamental, economia românească este în recesiune, o recesiune strunită, pentru a nu da în clocot cu instrumente paraeconomice. Exemplu de referinţă îl constituie limitarea inflaţiei şi reducerea ratei dobânzii prin politici monetare de stabilizare a mediului economic şi financiar bancar, promovate de Banca Naţională...

Domnul Adrian Năstase:

Domnule senator, iertaţi-mă, aţi depăşit cele 17 minute alocate în întregime grupului dumneavoastră.

Domnul Carol Dina:

Închid.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog.

Domnul Carol Dina:

Deci, în acest mod, în acest an se pierde peste un miliard de euro.

În sfârşit, doamnelor şi domnilor, privitor la fondurile provenite din privatizare, anunţ Camerele reunite că noi susţinem concepţia ca aceste fonduri să fie alocate pentru proiecte în infrastructură, în sănătate şi în educaţie, sens în care vom prezenta în cel mai scurt timp un proiect de lege.

Partidul România Mare doreşte să participe constructiv la aderarea României în Uniunea Europeană, dar nu-şi poate asuma în faţa naţiunii responsabilitatea unui proiect bugetar de avarie, prin care se spulberă speranţele la mai bine ale cetăţenilor pe următorii patru ani.

În consecinţă, Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare nu-şi pot asuma construcţia bugetară propusă pentru anul 2006 şi vor vota împotrivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Cu acceptul domnului deputat Erdei-Dolóczi István, am să dau cuvântul, în încheierea dezbaterilor de dimineaţă, domnului deputat Pambuccian Varujan care va vorbi în numele Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Cameră. Ne-a rugat să acceptăm să vorbească înaintea altor colegi, deoarece are un program important după-amiază, o deplasare din Bucureşti, şi de aceea îi dau cuvântul la acest moment al dezbaterii.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. Îi mulţumesc şi colegului de la UDMR pentru înţelegere.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

O să încep prin a spune, aşa cum facem în fiecare an, la Legea bugetului anunţăm cum vom vota, grupul nostru parlamentar va vota acest buget.

Va vota acest buget şi cu bunele lui şi cu relele lui, şi cred că ar trebui să vorbesc aici atât despre lucrurile pe care le considerăm a fi bunele acestui buget, cât şi despre cele pe care le considerăm a fi rele, pentru că vestea rea este cea pe care trebuie s-o afli prima pentru a putea să îndrepţi lucrurile rele.

Bine este că a crescut produsul intern brut... Nu, asta este vorba lui Bill Gates, nu este de la Radio Erevan! Bine este că a crescut produsul intern brut. Eu cred că este bine şi faptul că bugetul reprezintă o treime din produsul intern brut, şi nu mai mult de atât, pentru că dacă ar reprezenta mai mult de atât, ar reflecta faptul că avem o fiscalitate excesivă şi cred cu tărie că o fiscalitate excesivă face rău economiei într-o piaţă liberă.

De asemenea, cred că ar trebui ca multe din cheltuielile bugetare să se adreseze strict bugetarilor. Adică să se adreseze acelor sectoare care în mod tradiţional european fac obiectul cheltuielilor bugetare. Mă refer la învăţământ, mă refer la sănătate, mă refer parţial la cultură, mă refer parţial la infrastructură. Nu cred că este bine ca bani din buget să intre în zona care trebuie să fie în mod firesc piaţa liberă a mediului privat. Şi, de asemenea, cred din ce în ce mai mult, trebuie să încheiem procesul de privatizare o dată pentru totdeauna. Sper ca în următorii 2-3 ani, lucrul acesta să se întâmple.

Niciodată nu ne putem aştepta la venituri mai mari, dacă o parte din activitatea economică rămâne în continuare în sfera statului.

De asemenea, cred că atunci când vorbim de resurse am făcut o greşeală, şi reiterez aici un lucru pe care l-am spus şi când s-a discutat codul fiscal în primăvară, dar mai ales când s-a discuta codul fiscal în ianuarie. Dacă în ianuarie am fi dublat cota de 16% cu creşterea cu un punct procentual al t.v.a.-ului lucrurile probabil că ar fi stat astăzi mult mai bine. Şi cred cu tărie că este necesară această creştere cu un punct procentual a t.v.a.-ului, tocmai pentru a putea finanţa şi mai bine sectoarele bugetare, strict sectoarele bugetare.

De asemenea, doresc să insist asupra unor chestiuni pe care le gestionăm prost în continuare. Şi am să vă dau două exemple pe care le cunosc foarte bine. De 5 ani de zile, Ministerul Transporturilor are o reţea de comunicaţii pe care o foloseşte la un procent infim pentru nevoi proprii. După calculele mele, şi credeţi-mă că aici chiar ştiu ce spun, intrarea în uz comercial a excedentului de capacitate din acea reţea ar aduce anual jumătate de procent de p.i.b.

În acelaşi timp, avem în ministere proiectele de informatizare, dublate, triplate, se face acelaşi lucru, se cheltuiesc aceeaşi bani, în condiţiile în care, dacă ele ar fi coordonate de MCTI, am putea, probabil, să salvăm între 50 şi 60% din aceşti bani care pot fi folosiţi pentru altceva, în condiţiile în care am avea asigurată şi interoperabilitatea.

Sunt convins că la nivelul întregii administraţii publice centrale există multe exemple de felul acesta. Şi eu cred că dacă vorbim de îmbunătăţirea colectării, nu ar fi rău să vorbim şi de îmbunătăţirea utilizării a ceea ce avem şi de îmbunătăţirea felului în care cheltuim banii.

Cred că toate acest resurse, şi am convingerea că dacă ele sunt semnalate chiar se va întâmpla ceva pozitiv în sensul lor, în direcţia lor, cred că toate aceste resurse trebuie puse în funcţiune.

De asemenea, cred că a venit timpul, noi până acum nu am avut niciodată o discuţie aşezată despre ţintele pe termen lung ale României, a venit timpul unei asemenea discuţii, a ţintelor economice şi sociale pe termen lung ale României, care să treacă dincolo de ciclul electoral pe care să existe un acord al tuturor şi care să fie finanţate indiferent de cine este la putere. Intrăm în Uniunea Europeană şi intrăm într-o uniune de state în care dacă vrei să reprezinţi ceva trebuie să ai o specializare, trebuie să ai ceva al tău, pe care alte state nu-l au. Am amânat, repet, foarte mult discuţia aceasta, poate că la discuţia bugetului pe anul viitor unul dintre lucrurile importante pe care îl vom discuta va fi ce ţinte pe termen lung începem să finanţăm, prin ce vom fi diferiţi în Uniunea Europeană. Repet, vom vota acest buget, dar credem că atât în domeniul resurselor, cât şi în domeniul felului în care lucrurile pot fi cheltuite merită să avem cu toţii o discuţie dincolo de momentele de confruntate pe care discuţiile la o lege a bugetului, în mod inevitabil, le reprezintă - o discuţie relaxată, înţeleaptă, în care să hotărâm împreună ţintele pe termen lung.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Conform programului pe care l-aţi aprobat facem o pauză până la ora 14,30. Vă invit să reveniţi în sală pentru a continua dezbaterile generale.

Vă mulţumesc.

(Pauză între orele 13,03 - 15,22)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Începem cu o anumită întârziere datorată, să spunem, lipsei de entuziasm a unora dintre colegi, care nu au revenit încă din pauză.

Vă rog să luaţi loc în bănci.

M-am consultat şi cu domnul preşedinte Văcăroiu şi, în urma discuţiei de dimineaţă, vă propunem ca după epuizarea dezbaterilor generale, la un sfert de oră să organizăm şedinţa Birourilor permanente, pentru a discuta eventuale chestiuni de organizare a dezbaterilor privind discuţiile pe articole, urmând ca discuţiile pe articole să înceapă efectiv în funcţie de discuţiile pe care le vom avea în Birourile permanente, mâine dimineaţă.

Acum revenim la lista de vorbitori. Dau cuvântul domnului deputat Erdei-Dolóczi István, din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Întâi, iertaţi-mă, o chestiune de procedură, vă rog, domnule senator.

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule preşedinte pe durata mandatului Camerei, doamnelor şi domnilor parlamentari, ne spunea preşedintele nostru că nu prea există dorinţă de participare din partea aleşilor în sală.

Domnule preşedinte, observ de aici că nu suntem nici jumătate dintre membrii Parlamentului României şi, ca atare, în numele grupului de senatori PRM, solicit să se strige catalogul. E vorba de proiectul de lege al bugetului României pe 2006 şi îmi pare rău că în dreapta sălii, constat că senatorii şi deputaţii PD-PNL, Partidul Conservator şi UDMR lipsesc din sală. Rugăm să se citească catalogul... (Vociferări în sala de şedinţe.)

Fac o corectură, domnule preşedinte, vă rog, îmi cer scuze, parlamentarii Partidului Conservator sunt în sală.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Am reţinut această propunere. Vă rog foarte mult să-mi daţi voie să judec dacă este nevoie de această ... Nu. Eu vreau să vă reamintesc că suntem în procedura de dezbateri generale.

La dezbateri generale nu este nevoie, deci nu votăm, nu avem nevoie de o prezenţă specială... Poftim?

Domnul Puiu Haşotti:

Am o remarcă, domnule preşedinte.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, să faceţi remarca, ca să putem să intrăm pe o discuţie de fond în legătură cu remarcile acestea.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, foarte mult.

Vă rog, stimaţi colegi, să remarcaţi că cel mai ilustru absent este chiar preşedintele Partidului România Mare.... (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat,

V-am dat cuvântul, vă rog să veniţi la microfon.

Domnul Erdei-Dolóczi István:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Dezbaterea şi adoptarea Legii bugetului de stat şi a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat ca în fiecare an din 1990 încoace şi în acest an este o prioritate legislativă.

Uniunea Democrată Maghiară din România a analizat proiectul de lege aflată în dezbatere...

Domnul Adrian Năstase:

Doar o clipă, domnule deputat.

Vă rog să ţineţi microfoanele mai aproape sau să vorbiţi mai aproape de microfoane. Îi rog pe ceilalţi colegi din sală să facă linişte, în aşa fel încât să se poată auzi ceea ce spune reprezentantul grupurilor UDMR.

Vă rog,

Domnul Erdei-Dolóczi István:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Uniunea Democrată Maghiară din România a analizat proiectul de lege aflat în dezbatere, constatând aspectele sale pozitive, elementele de noutate, elemente ale procesului de modernizare a construcţiei bugetare, identificând însă şi posibilităţile de îmbunătăţire ale proiectului. Înainte de a face afirmaţia că Grupurile parlamentare ale UDMR vor vota sau nu proiectul de lege, daţi-mi voie să fac câteva consideraţii generale asupra contextului în care a avut loc pregătirea, elaborarea, dezbaterea în Comisiile reunite pentru buget ale Parlamentului şi acum dezbaterea în plen a Legii bugetului.

Anul 2005 este anul în care Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală au suferit modificări însemnate, concretizate într-o relaxare fiscală, prin introducerea cotei unice de impozitare la impozitul pe venit şi la impozitul pe profit.

Totodată a avut loc şi lărgirea bazei de impozitare. Măsurile fiscale introduse la începutul anului 2005 au avut efecte pozitive asupra încasărilor. Analizând principalele venituri ale bugetului consolidat realizat în primele nouă luni ale anului 2005, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2004, la impozite directe, de exemplu, constatăm o creştere în valoare reală de 8, 2%, la impozite indirecte, în valoare reală de 11,4%.

Cu toate că, aceste date, dacă sunt corecte, dovedesc corectitudinea măsurilor fiscale luate, experţii Fondului Monetar Internaţional au criticat faptul că introducerea cotei unice de impozitare, care a creat un minus de venituri de 1,5% din p.i.b. la bugetul de stat, nu a fost compensată decât prin măsuri care au provocat nesiguranţă în mediul de afaceri.

O altă problemă dificilă pe care acest proiect de lege trebuie să o rezolve este ca deficitul de buget să fie de 0,5% din p.i.b. Dacă elementele pe care a fost construit bugetul pe anul 2006 nu sunt realiste, deficitul efectiv are şansa să depăşească ţinta stabilită.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În timpul dezbaterilor în plen a bugetului de stat consolidat pe 2006 cadrele didactice, elevii şi studenţii sunt în grevă. Este ceva real, de care trebuie să ţinem cont. Revendicările greviştilor sunt multiple, dar au un element principal, care este salariul. Politicile salariale trebuie recalibrate cu imperativul menţinerii procentului cheltuielilor de personal la 5,5% din p.i.b., cu includerea în aceste cheltuieli de personal şi a cheltuielilor salariale în natură. Şi dacă vom vorbi de revendicările celor din învăţământ, vă rog să susţineţi amendamentul care măreşte bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, bineînţeles, nu acum, ci la momentul potrivit.

Fără îndoială, nu se poate face o analiză a proiectului de buget serioasă şi sinceră, să nu reflectăm în egală măsură asupra elementelor pozitive, precum şi asupra problemelor.

Trebuie să evidenţiem aspectele economice negative foarte grave, cum ar fi amânarea reformelor structurale profunde în sectorul energetic, în minerit, în transporturi, a birocraţiei excesive şi a corupţiei care afectează mediul de afaceri în egală măsură cu sectorul bugetar.

Stimaţi colegi,

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a abordat problema elaborării Legii bugetului de stat pe anul 2006 ca o prioritate legislativă în actuala sesiune parlamentară privind bugetul de stat, atât ca instrument al politicii economice de macrostabilizare şi continuare a reformelor structurale, cât şi ca instrument cu impact major asupra vieţii colectivităţilor locale şi a evoluţiei nivelului de trai al cetăţenilor. Aplicând prevederile Programului de guvernare al UDMR-ului ne-am implicat în procesul de elaborare al proiectului de buget prin membrii Guvernului din partea UDMR-ului, formând un set de propuneri bazat pe o largă consultare a structurilor formate din aleşii locali ai Uniunii.

Cu ocazia consultărilor organizate cu reprezentanţii aleşilor locali ai UDMR-ului, au fost identificate trei grupe de probleme şi anume: necesitatea continuării procesului de descentralizare fiscală în vederea finanţării bugetelor locale; necesitatea asigurării echităţii în profil regional şi judeţean a finanţării programelor de investiţii în infrastructură; necesitatea imperioasă a creşterii capacităţii de absorbţie a fondurilor financiare asigurate de Uniunea Europeană. Şi trebuie să ţinem cont că mai avem 411 zile până la aderare.

Prin urmare, ne afirmăm sprijinul pentru continuarea procesului de descentralizare a serviciilor publice şi a consolidării autonomiei locale, proces care trebuie susţinut de o amplă şi marcantă, putem spune radicală, reformă fiscală.

Creşterea veniturilor bugetelor locale este o evoluţie pozitivă, dar finanţările din sume defalcate implică menţinerea dependenţei de mecanismele birocraţiei de redistribuire centralizată. Referitor la asigurarea echităţii în profil regional şi judeţean a finanţării programelor de investiţii în infrastructură, UDMR susţine principiul solidarităţii, manifestat în redistribuirea resurselor, coroborat însă cu principiul echităţii regionale şi judeţene, la nivelul programului de dezvoltare a infrastructurii rutiere reafirmând necesitatea găsirii unei soluţii care să permită continuarea lucrărilor "Construcţia autostrăzii Braşov - Oradea" în ritm normal.

Cu privire la atragerea fondurilor comunitare, fără să am date relevante ale subiectului, dar analizând evoluţiile din domeniu, putem constata necesitatea imperioasă a îmbunătăţirii performanţelor administrative şi organizatorice, precum şi de utilizare corectă a fondurilor din Uniunea Europeană.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Luând act de unele rezultate pozitive ale dialogului şi de sprijinul acordat unor amendamente, susţinând în continuare acele propuneri care vor trebui materializate de Guvern sau de legiuitor, Grupurile parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România au hotărât să sprijine prin votul lor adoptarea Legii bugetului de stat şi a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006.

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte. (Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul doamna deputat Iordache Graţiela Denisa, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator. Se pregăteşte domnul deputat Dan Radu Ruşanu, din partea Grupurilor parlamentare ale Alianţei PNL-PD.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Bugetul anului 2006 s-a transformat, din păcate, într-un subiect de controversă în spaţiul politicii româneşti.

Dincolo însă de discuţiile politice, contestările sindicale, acest buget este un instrument important în atingerea obiectivului de aderare la Uniunea Europeană în 2007. Principalul atu al acestuia îl reprezintă faptul că este construit pe bază de programe. Fiecare program prezintă obiectivele, rezultatele estimate, indicatorii şi costurile asociate, asigurându-se astfel o mai mare transparenţă a utilizării fondurilor publice şi o mai mare responsabilitate din partea ministerelor în cheltuirea acestora.

Principalele repere ale politicii bugetare pe anul 2006 sunt: stabilirea deficitului bugetar la 0,5%, astfel încât să poată continua eforturile de scădere a ratei inflaţiei; reducerea contribuţiei la asigurările sociale, ceea ce va determina stimularea mediului de afaceri; îmbunătăţirea colectării obligaţiilor la bugetul de stat, precum şi creşterea eficienţei alocărilor bugetare şi focalizarea acestora către dezvoltarea infrastructurii, protecţia mediului, securizarea frontierelor, susţinerea politicii agricole, reforma sistemului de asigurări sociale.

Bugetul anului 2006 este unul al creşterii economice. Produsul intern brut creşte cu 6% în 2006, faţă de anul 2005. Bugetul este un buget al creşterii economice, pentru că ponderea cheltuielilor de capital creşte la 3,2%, faţă de 3% în 2005. Producţia industrială creşte cu 4,4%, datorită majorării cu deosebire a producţiei ramurilor industriei prelucrătoare, cu cele de la export. Rata inflaţiei scade. Se estimează a ajunge la 5,5%, cu o medie anuală de 6,3%. Veniturile bugetului general consolidat de stat pentru anul 2006 sunt în creştere cu 0,3 puncte procentuale. În acelaşi timp însă, subvenţiile, transferurile, inclusiv asistenţa socială continuă să deţină ponderea cea mai ridicată în produsul intern brut - 14,7%. E drept, pe fondul unei reduceri a subvenţiilor de la buget, ceea ce relevă retragerea treptată a statului din economie.

Se urmăreşte, de asemenea, menţinerea ponderii cheltuielilor cu personalul în produsul intern brut la o cifră de 5,5%, în condiţiile includerii şi cheltuielilor în natură, retrăgându-se acestea de la cheltuieli materiale. Se are în vedere, de asemenea, şi reducerea ca pondere în produsul intern brut, comparativ cu anul 2005, a bunurilor şi serviciilor şi a dobânzilor.

Veniturile bugetului de stat se estimează a fi în anul 2006 la 100.836,9 milioane lei. Adică 31,3% din produsul intern brut. Cea mai mare pondere urmând să o aibă impozitul pe venit şi salarii, care va creşte cu 0,5 puncte procentuale, determinate de creşterile câştigului salarial mediu brut cu 12,5% în 2006, faţă de anul 2005, dar şi a numărului mediu de salariaţi, care creşte cu 2,1%. Contribuţiile la asigurări sociale continuă să deţină pondere importantă în produsul intern brut, înregistrând însă o scădere uşoară, pe fondul reducerii cu 2 procente a contribuţiilor.

Are loc o creştere cu 0,7 puncte procentuale a taxei pe valoarea adăugată, în timp ce impozitul pe profit va scădea cu 0,3 puncte procentuale, ca rezultat al măsurilor de relaxare fiscală.

În ceea ce priveşte cheltuielile bugetului general consolidat de stat, acestea sunt proiectate la 102.448, 9 milioane lei, adică 31,8% din buget şi, în principal, au structura menţionată mai înainte, adică subvenţii, transferuri, inclusiv asistenţă socială, cheltuieli de personal, dobânzi şi altele.

Categoric, bugetul actual nu este perfect. Acesta este şi motivul pentru care parlamentarii Partidului Conservator au depus o serie de amendamente în principal vizând reducerea taxei pe valoarea adăugată la produsele alimentare de bază, dar şi introducerea unei politici de austeritate care să vizeze tot sectorul public, atât Parlamentul, cât şi Administraţia Prezidenţială, sumele astfel eliberate urmând să fie folosite pentru suplimentarea bugetului educaţiei şi învăţământului, într-adevăr un sector subfinanţat de 15 ani. Nu toate aceste amendamente au întrunit voturile favorabile ale colegilor din Comisiile pentru buget-finanţe, dar Partidul Conservator va continua să promoveze, atât la nivel legislativ, cât şi la nivel executiv o politică de reducere a cheltuielilor de consum în sectorul public.

Concluzionând, putem spune că bugetul pe 2006 este un buget pragmatic. Este un buget al reformei în industrie, în sănătate, în învăţământ. Este un buget realist, chiar dacă nu place tuturor, dar el este o reflecţie a situaţiei economice româneşti.

Partidul Conservator votează în favoarea acestui buget. Şi solicită tuturor acelor colegi parlamentari, care îşi doresc ca integrarea în Uniunea Europeană în 2007 să fie un obiectiv atins, să voteze la fel.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Dan Radu Ruşanu şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Tănăsescu, din partea Grupurilor parlamentare ale PSD.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Întotdeauna discuţia proiectului Legii bugetului a generat dezbateri aprinse privind alocarea resurselor publice, ierarhizarea mai bună a priorităţilor şi utilizarea mai eficientă a banilor publici.

Evident, distinşii reprezentanţi ai Opoziţiei au făcut numeroase aprecieri negative criticând construcţia şi efectele economico-financiare ale proiectului bugetului de stat, dar pe lângă considerentele profesioniste privind politicile economice de macrostabilizare, unele chiar corecte, s-a relevat discursul politicianist uneori cu evidente tente demagogice sau populiste.

Ce se poate reproşa unui buget care este subordonat celor două mari obiective: consolidarea procesului de dezinflaţie şi reducerea deficitului de cont curent la un nivel sustenabil şi asigurarea cu prioritate a fondurilor necesare finanţării angajamentelor rezultate în cadrul negocierilor de aderare, astfel ca integrarea României în Uniunea Europeană în anul 2007 să fie o ţintă ireversibilă şi îndeplinită cu succes.

Construcţia bugetară a anului 2006 promovată de Guvern este proiectată în strânsă corelaţie cu pachetul politicilor macroeconomice prognozate pentru acest an, având ca ţinte menţinerea unui ritm înalt de creştere economică de circa 6%, de natură să asigure reducerea mai rapidă a decalajelor faţă de celelalte ţări din Uniunea Europeană; diminuarea graduală a inflaţiei, de circa 8,5% în 2005 la 5,5 în 2006, astfel încât în perioada anilor 2008-2009, să se ajungă la un nivel comparabil cu cel din ţările din Uniunea Europeană; reducerea deficitului de cont curent al balanţei de plăţi externe la 6,9% din p.i.b, faţă de 8,1 estimat pentru anul 2005, având în vedere o creştere a exporturilor cu 14,6% şi a importurilor cu 15,8 comparativ cu 22, 3% cât se estimează pentru anul 2005; scăderea cotelor de contribuţii de asigurări sociale cu două puncte procentuale din care 1,5 puncte procentuale la asigurările sociale de stat şi 0,5 puncte procentuale la asigurările de şomaj, în scopul eliminării dezavantajului de competitivitate fiscală şi pentru crearea condiţiilor lărgirii bazei de impozitare; creşterea în 2006, comparativ cu anul 2005, a numărului de salariaţi cu 2,1% respectiv circa 100.000 persoane, de la 4.775.000 de salariaţi la 4.875.000 de persoane, şi a câştigului salarial mediu brut cu 12,5% respectiv cu 1.119.000 lei; consolidarea reformei administraţiei fiscale şi vamale în vederea îmbunătăţirii gradului de colectare a obligaţiilor bugetare; menţinerea şi în 2006 a unui deficit bugetar redus, de 0,5% comparativ cu 1% în anul 2005 şi aş aminti aici şi antevorbitorilor că noi nu am reuşit decât 1% în condiţiile în care proiectul de buget pe 2005 a fost realizat cu un deficit de 1,5% de către fosta guvernare.

Acest deficit de 1% în 2005 şi 0,5% în 2006 este făcut în vederea susţinerii eforturilor de diminuare a inflaţiei, dar şi pentru limitarea deficitului de cont curent. Totodată, cheltuielile cu dobânzile la datoria publică se vor reduce permiţând astfel eliberarea de resurse pentru finanţarea acţiunilor din alte domenii.

Selectarea priorităţilor în alocarea fondurilor publice în vederea redirecţionării lor către domeniile importante în îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul procesului de negociere a aderării la Uniunea Europeană, precum şi alocarea resurselor financiare pe baza proiectelor-programe.

În acest context, de remarcat este faptul că, din totalul cheltuielilor bugetare, un procent de 67% a fost alocat pe bază de programe şi proiecte, mai mult de jumătate din numărul total al donatorilor de credite formulând bugetul în întregime pe bază de programe.

Finanţarea angajamentelor asumate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană este o decizie care nu trebuie comentată. În acest scop, este relevant faptul că 8,7% din totalul cheltuielilor bugetului de stat pe anul 2006 a fost alocată pentru finanţarea angajamentelor asumate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Aşadar, bazându-ne pe aceste considerente, care demonstrează virtuţile clare ale construcţiei bugetare pe anul 2006, considerăm că în nici un caz nu putem accepta criticile formulate de reprezentanţii Opoziţiei în luările dumnealor de cuvânt şi considerăm că, din contră, este un buget responsabil, echilibrat şi, mai ales, realist.

De altfel, şi numeroasele amendamente, chiar foarte numeroase, formulate de distinşii reprezentanţi ai Opoziţiei şi analizate în cadrul Comisiilor de buget-finanţe, nu au fost de fond, de natură să modifice filozofia şi construcţia bugetară, ci amendamente punctuale pentru redistribuirea anumitor sume între ministere şi capitolele bugetare sau, de multe ori, între comunele aceluiaşi judeţ.

Începând cu 1 ianuarie 2005, actualul Guvern a introdus cota unică de impozitare de 16%, în pofida criticilor scepticilor, s-a dovedit viabilă şi mai ales sustenabilă. Pentru 2006, vom menţine aceeaşi cotă de impozitare, atât pe impozitul pe profit şi venit global, cât şi pentru taxa pe valoarea adăugată, în pofida scepticilor care prognozează un colaps fiscal.

Conform angajamentelor din campania electorală, Guvernul Tăriceanu va continua procesul de reformă în cadrul sistemului public de pensii, iar valoarea punctului de pensie va creşte în 2006 cu 9,3% faţă de anul 2005, ajungând la 3.230.000 lei, comparativ cu 2.320.000 lei în 2004. Creşterea va acoperi eventualele diferenţe între inflaţia prognozată pe 2005 şi cea reală pe 2006.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Bugetul prezentat aici de domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu este bugetul pe baza căruia se va realiza raportul de ţară din luna aprilie 2006, responsabilitatea actualului guvern fiind imensă, pentru că un raport de ţară favorabil ca şi cel din 25 octombrie 2005, nu numai că va confirma viabilitatea ţintelor macroeconomice propuse prin buget, dar va determina anularea clauzei de salvgardare moştenită de România de la vechea guvernare, nemaiexistând practic nici un alt obstacol major pentru integrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Pentru aceste considerente, parlamentarii actualei coaliţii guvernamentale vor vota bugetul pentru anul 2006, în forma propusă de Guvern.

(Aplauze din partea majorităţii)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Mihai Tănăsescu.

Se pregăteşte domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Cabinetului Tăriceanu,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aş vrea să încep alocuţiunea mea prin a vă readuce aminte că astăzi este 15 noiembrie. În 1987, de 15 noiembrie, mii de oameni erau în stradă la Braşov. Vroiau salarii mai mari, vroiau o viaţă mai bună.

După 18 ani, Guvernul Tăriceanu aduce oameni în stradă pe data de 15 noiembrie, cu ocazia discuţiei bugetului în Parlament. (Aplauze din partea Opoziţiei) De data aceasta, sunt sute de mii. Sunt sute de mii de profesori care demonstrează, care sunt împotriva politicii guvernamentale, sunt mii de oameni care mâine, de la metrou, vor ieşi în stradă. Funcţionarii publici, la fel, iar la sfârşit de săptămână, un mare miting al profesorilor va fi în Capitală.

Este foarte clar că această politică economică adoptată de Guvernul Tăriceanu în acest an 2005 nu face decât să scoată oamenii în stradă. La Constanţa, la ora actuală, sunt peste 1500 de profesori care sunt în stradă, la Oradea sunt mii de profesori în stradă, la Vaslui, sunt mii de profesori în stradă. Ştiaţi acest lucru, domnule Tăriceanu? Pentru cine aţi venit să votaţi sau să susţineţi acest buget? Poate pentru membrii dumneavoastră, că oricum pentru profesori, pentru cei care lucrează în administraţia publică, acest buget este nesatisfăcător.

Aş vrea să vă întreb şi, sigur, este foarte uşor de afirmat, aşa cum spuneaţi, că acest buget este unul pe care-l susţineţi. Eu nu pot să înţeleg cum un buget atât de bun pe care ni-l înfăţişaţi este vehement criticat chiar de propriii dumneavoastră colegi. Şi mi-aduc aminte cum doamna Mona Muscă, eminent membru al Partidului Naţional Liberal, a criticat acest buget în timpul discuţiilor din Comisia de buget-finanţe. Pentru cine este bun acest buget? Poate pentru unii membri ai dumneavoastră.

Aţi expus în speech-ul pe care l-aţi avut la început, că acest buget are o dezvoltare sănătoasă a economiei. Vă pot spune, domnule prim-ministru, stimaţi colegi, că cifrele care fundamentează bugetul sunt greşite. Nu spun că sunt false, dar sunt greşite. Şi ştiu ce vorbesc.

Atunci când veniţi şi ne spuneţi că anul următor o să avem o creştere economică de 6% este fals, domnule prim-ministru. Atunci când veniţi şi argumentaţi această creştere economică pe o creştere a anului 2005 de 5,7% este fals, domnule prim-ministru.

În primul semestru, avem o creştere economică de 4,9%, în continuă descreştere. În trimestrul III, cifrele nu arată mai bine. Probabil că o să fie o creştere economică undeva la 4%. Cum vedeţi dumneavoastră ca sfârşitul de an să înregistreze această creştere economică? Poate aceste lucruri nu sunt foarte bine calculate şi poate că ele nu vă sunt prezentate corect.

Ne spuneţi în proiectul de buget că o să avem o inflaţie cât de mică se poate, de 8% sau 8,5%. Ne spuneaţi la începutul acestui an că o să avem o inflaţie şi mai mică. Pe cine să mai credem? Este foarte clar, domnule prim-ministru, că aşa cum este construit bugetul, el nu poate să fie un fundament de stabilitate. El nu poate să fie un fundament pentru o Românie a anului 2007.

Veniţi în Parlament, domnule prim-ministru, cu un buget care nu cuprinde Codul fiscal pe 2007. Ştiaţi, probabil, că acest cod se află totuşi pe masa Guvernului? Cum puteţi să veniţi în Parlament cu un buget care nu are la bază elementul de bază, acea carte, acea biblie a fiscalităţii care se cheamă Codul fiscal?

Nu ştiu, poate că sunt modificări mici, modificări mari, dar principial nu aveaţi dreptul să veniţi în Parlament, în faţa colegilor dumneavoastră, cu un buget care să nu cuprindă Codul fiscal pentru anul următor. Este lipsă de respect, domnule prim-ministru, vizavi de aceşti colegi care vă privesc şi vă ascultă ce bun este bugetul pe anul următor.

Este pentru prima dată, stimaţi colegi, când România are un excedent bugetar foarte mare. La sfârşit de lună octombrie, înregistra bugetul general consolidat un excedent de 1,1% din produsul intern brut. Niciodată nu s-a mai întâmplat aşa ceva. Şi ne punem întrebarea: oare de ce? Este acest fundament corect pentru construcţia anului 2006? Răspunsul este foarte simplu: falimentul cotei unice care a condus la o hemoragie de venituri din bugetul statului a făcut ca cheltuielile acestuia să fie ţinute pe loc. De aceea, anul acesta va avea o creştere economică cea mai mică din ultimii 5 ani de zile, sub 4%, faţă de 8% anul trecut.

Aceasta, de fapt, este politica economică pe care ne-o propuneţi, o politică a stagnării, o politică care, prin ceea ce ne propuneţi, nu faceţi decât să faceţi mult mai departe integrarea în Uniunea Europeană a acestei ţări.

Cred că aţi spus foarte bine, domnule premier, că alocaţi prin bugetul propus bani mai mulţi pentru reforma justiţiei. Este foarte bine şi salutăm acest lucru. Dar mă întreb care reformă, probabil că reforma cu telefonul. Aceasta este reforma, probabil, pe care dumneavoastră vreţi s-o aplicaţi în justiţia românească. (Aplauze din partea membrilor P.S.D.)

Spuneaţi, domnule premier, că nu vreţi să daţi salarii mai mari la profesori, că va creşte inflaţia. Ştiţi câţi bani au primit profesorii prin cota unică? Ştiţi cât încasează un profesor? Ştiţi cui a servit această politică a cotei unice? Vă spun eu, domnule prim-ministru, dacă nu ştiţi, dumneavoastră şi oamenilor din Partidul Naţional Liberal şi din celelalte partide. Dumneavoastră poate aţi câştigat mai mult, dar un profesor a câştigat 100.000 şi el vrea bani mai mulţi ca să se ducă să nu-şi mai ia haine de la second hand, vrea să aibă un salariu decent şi să poată să trăiască.

Dumneavoastră credeţi că aceste salarii pe care ei le cer sunt împotriva firii? Eu cred că, în momentul de faţă, trebuie să ne uităm cu multă atenţie asupra modului în care construim aceste politici bugetare, cum răspund cerinţelor pe care oamenii le au?

Aţi vorbit de pomeni electorale...

Domnul Adrian Năstase:

Doar o clipă, domnule deputat. Rog colegii din sală să se înscrie la cuvânt dacă au ceva de spus, să nu comenteze din sală.

Vă rog să continuaţi, domnule deputat.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Da, vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aţi vorbit în discursul dumneavoastră de pomeni electorale. Eu cred că îmi este realmente jenă să vă aduc aminte ce aţi făcut dumneavoastră şi guvernul dumneavoastră acum cinci luni când cele două palate Victoria şi Cotroceni se pregăteau de alegeri anticipate. Şi atunci, aţi călcat în picioare totul, n-aţi mai ţinut cont de relaţia cu Fondul Monetar Internaţional, n-aţi mai mărit taxa pe valoarea adăugată care, ulterior, o să vă aduc aminte, o regretaţi că n-aţi făcut-o, probabil că aveţi dreptate de ce să regretaţi, fiindcă în momentul de faţă, România, şi în 2005 şi în anul 2006, vine cu venituri bugetare sub 30%. Să nu adăugăm acele venituri care vin de la Uniunea Europeană.

Veniturile României sunt sub 30%. Şi cum spuneţi dumneavoastră că acest buget este crucial pentru Uniunea Europeană, când aceste venituri ar trebui să fie mai mari cu cel puţin 3-4 puncte procentuale atunci când România se va încadra în Uniunea Europeană?

Aceasta este propunerea cu care veniţi în faţa Parlamentului? Sigur, poate este o propunere pentru un Guvern care nu mai are zile multe.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Opoziţiei)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu, în numele deputaţilor independenţi. S-a folosit timpul cumulat al deputaţilor independenţi.

După aceea, va lua cuvântul domnul deputat Alexandru Mocanu, deputat P.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Domnule prim-ministru,

Stimate doamne şi stimaţi deputaţi,

Domnilor miniştri,

Asistaţi pentru prima oară la o dezbatere a bugetului în direct, la faţa locului. Suntem convinşi că fiecare dintre dumneavoastră v-aţi zbătut pentru domeniul pe care îl păstoriţi. Aşa s-a zbătut şi ministrul Mircea Miclea, pe care îmi fac o datorie de onoare să-l felicit pentru curajul de a nu fi părtaş la dezastrul şcolii româneşti şi şi-a dat demisia. Nu-l felicit încă pe domnul ministru, coleg de-al nostru, inginer, pentru că nu ştie în ce a intrat.

Îl felicit şi pe domnul ministru Tănăsescu pentru excelentul discurs. Era bine dacă îl continua de rândul trecut.

Domnilor colegi,

Europa în care vrem să intrăm, cel puţin declarativ, şi-a fixat la consiliul din martie 2002 de la Lisabona un obiectiv. Europa va deveni până în anul 2010 cea mai competitivă şi dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere şi capabilă de a susţine o creştere economică rapidă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune.

De asemenea, Consiliul European a ajuns la o concluzie stupefiantă, dacă ne uităm puţin cu vreo 17-18 ani în urmă, spunând că oamenii reprezintă principalul bun al Europei şi trebuie să constituie punctul central al politicii Uniunii.

Cred că la acest punct şi respectiv, la această concluzie a ajuns şi un distins fost coleg de-al nostru, deputat, care în campania din 2004 ne-a trimis o scrisoare, nouă, profesorilor. Citez: "Stimate, domnule profesor, m-am gândit bine ce responsabilitate îmi asum prin candidatura mea la preşedinţia României. Misiunea mea ca preşedinte este una foarte importantă. Trebuie să fac România să funcţioneze, să devină performantă, însă nici o ţară nu poate progresa dacă educaţia şi învăţământul nu sunt considerate şi în fapte, nu numai în vorbe, priorităţi naţionale.

Eu doresc să înfăptuiesc acest lucru. Pentru aceasta, am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Este un fapt real că, în ultimii patru ani, dezastrul din învăţământ produs de guvernarea P.S.D. ne-a copleşit pe toţi. Cunosc bine nemulţumirile dumneavoastră, şcolile sunt insalubre, materialul didactic depăşit, reforma în învăţământ este incoerentă, salariile sunt ridicole.

Eu cred că atunci când spuneţi că sunteţi nemulţumiţi, spuneţi de fapt că ţara este condusă prost. Un guvern dacă doreşte cu adevărat poate găsi resursele necesare pentru a aloca învăţământului ceea ce i se cuvine de drept. Cum a reuşit Bulgaria, o ţară mai modestă decât a noastră, să aloce învăţământului 6-7% din p.i.b. şi asta încă în urmă cu 10 ani. Bulgaria are acum o şcoală foarte bună, nu ca sistemul nostru care se zbate într-o sărăcie lucie.

Astăzi, a fi profesor în România este mai curând un motiv de compătimire decât un orgoliu. Aşa ceva nu trebuie să se mai întâmple.

Ştiu că aţi reuşit să rezistaţi desfăşurând activitatea din pasiune şi dintr-un sentiment al datoriei cu totul onorant, pe care îl aveţi faţă de copii, faţă de elevi. Pentru aceasta, vă asigur că niciodată educaţia nu va mai fi cenuşăreasa bugetelor de stat.

Acum este nevoie mai mult ca oricând să elimin haosul din învăţământul românesc. Este timpul ca banii educaţiei să nu mai fie furaţi pentru a acoperi pierderile din sectoarele nerentabile ale economiei.

Este vremea să nu mai tolerăm acest sistem bolnav care încearcă să se consolideze. Grija mea va fi aceea de a schimba regulile acestui joc, astfel că domeniul educaţional să nu mai respire un aer toxic ci unul cât mai sănătos.

Ca preşedinte, voi avea o relaţie de parteneriat instituţional cu primul-ministru, domnul Călin Popescu Tăriceanu. Voi avea grijă ca problemele dumneavoastră să se regăsească pe agenda instituţiilor guvernamentale. Voi cere rezolvarea lor şi împreună vom găsi soluţii. Vă asigur că veţi găsi în mine un susţinător al educaţiei şi al învăţământului.

Cu sinceritate, Traian Băsescu."

Domnilor, este un mesaj vibrant, un mesaj care a indus încrederea profesorilor în colegii noştri care sunt acum la guvernare. Şi răspunsul a venit. A venit în programul de guvernare, unde se prevede că se va aloca 6% din produsul intern brut.

A venit în scrisoarea Guvernului României adresată preşedintelui sindicatelor Federaţiei Libere din Învăţământ, la data de 3.II.2005. Citez: "Stimate domnule Cornea, încă de la învestitură, Cabinetul Tăriceanu şi-a asumat angajamentul ferm să reconstruiască sistemul educativ românesc. Cea mai profitabilă investiţie, cea în capitalul uman reprezintă o sursă fundamentală de modernizare a societăţii.

Din acest motiv, Guvernul consideră educaţia o prioritate. Vă asigur că, până în anul 2007, Guvernul va creşte finanţarea educaţiei până la 6% din p.i.b., iar cea a cercetării până la 1% din p.i.b., aşa cum arată programul de guvernare."

Este semnată de ministrul secretar de stat, purtător de cuvânt.

Pe de altă parte, educaţia performantă nu va reuşi de una singură. Modernizarea societăţii româneşti, o modernizare reală a societăţii depinde şi de factorul cheie, respectarea legii. Care lege spune: "Pentru finanţarea învăţământului de stat din fonduri publice, se asigură anual o creştere a alocaţiilor bugetare până la minimum 6% din p.i.b. în anul 2007". Art.170 alin.11 din Legea învăţământului.

Iată, stimaţi colegi, angajamente ferme demne de tot respectul.

Şi acum, bugetul. Este această pagină copiată din raportul de buget, înaintată Guvernului, dată şi dumneavoastră cu o singură excepţie, nu s-a mai scris cifra care există în acest pătrat.

Cifra care este reală, alocarea este de 3,7%. Să îndrăznesc să spun că e demagogie, că e politicianism, că e populism tot ce a fost anterior? Nu. Eu cred că este o realitate şi care se concretizează în acordul din 12 noiembrie 2005 propus sindicatelor: "Guvernul României se angajează să asigure în 2006 finanţarea proiectelor şi investiţiilor aferente în domeniul educaţiei asigurând resurse suplimentare de 1,1% din p.i.b. 34.498 de miliarde ROL".

Nu cred, domnule prim-ministru Tăriceanu. Nu cred şi n-au crezut nici sindicatele care continuă greva. De ce nu credem?

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, am o rugăminte, dacă se poate să încheiaţi. Aţi depăşit deja timpul.

Domnul Anghel Stanciu:

Închei, domnule preşedinte.

Nu cred, domnule prim-ministru, şi nu cred, domnilor colegi, pentru că 28 octombrie 1998, grevă, se propune abordarea învăţământului ca prioritate generală prin acord. Semnat de primul ministru, nerespectat. 17 iunie 1999. Acord cu sindicatele. Grevă. Semnat de Guvern, nerespectat.

În această situaţie, cum credem că va fi respectat, domnule prim-ministru, când legea finanţelor spune clar că angajarea cheltuielilor se face numai în limitele bugetului şi cei care nu respectă acest lucru, vinovaţii, vor fi sancţionaţi. Vreţi să-l sancţionaţi pe domnul ministru de finanţe?! Nu cred. De aceea, aveţi o singură şansă: să daţi şcolii ceea ce merită ca om al şcolii. Altfel, plasaţi România la periferia Europei, ceea ce va fi grav să vă asumaţi, distinşi colegi de la Putere.

Fără şcoală, vom fi toţi nimic. Sperăm să nu ajungem la acest răspuns. Daţi şcolii şi daţi şcolilor ceea ce li se cuvine: respectul celor care v-au învăţat carte.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Alexandru Mocanu.

Urmează domnul senator Ştefan Viorel, din partea Grupurilor parlamentare ale P.S.D.

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor membri ai Cabinetului,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Începerea dezbaterilor noastre asupra proiectului Legii bugetului pe 2006 reprezintă o stare de normalitate în care am început să păşim în urmă cu 5 ani.

Vă rog să observaţi că proiectul de lege a fost transmis Parlamentului spre dezbatere şi aprobare în termen, dovedindu-se în acest mod că, indiferent de culoarea Guvernului, depunerea şi dezbaterea la termen a legii bugetului nu mai este o întâmplare în Parlamentul României, ci a devenit o practică.

Pentru acest motiv cred că se cade să apreciem atitudinea Guvernului, a primului ministru şi a Ministerul Finanţelor Publice, în mod special.

Întotdeauna, stimaţi colegi, dezbaterea proiectului Legii bugetului s-a focalizat pe alocarea resurselor publice pentru diferite sectoare sau activităţi şi mai puţin ori aproape de loc pe realizarea veniturilor care, ulterior, să poată fi distribuite.

Din acest punct de vedere, cu părere de rău, constat că nici dezbaterile din comisii la proiectul Legii bugetului de stat pe 2006 nu au făcut excepţie. Dimpotrivă. După numărul amendamentelor depuse la şi în comisii, s-ar părea că dezbaterile au stârnit un interes mai mare ca niciodată.

Se ştie însă că filozofia elaborării Proiectului Legii bugetului ţine de voinţa politică a Guvernului, prin care acesta înţelege modalităţile şi căile de ducere la îndeplinire a Programului de guvernare aprobat de către Parlament, program care, la rândul său, nu este altceva decât expresia promisiunilor făcute în campania electorală de către partidele ce susţin Guvernul.

Veţi fi cu toţii de acord că proiectul de buget, a cărui dezbatere o începem astăzi, nu se află numai în atenţia noastră, ci, de cel puţin 30 de zile, el se află şi în atenţia mai multor cetăţeni preocupaţi şi oricum îndreptăţiţi să afle, fie şi numai cu o zi mai devreme, cum vor trăi anul viitor.

Din acest punct de vedere, ce ar trebui spus despre acest buget? Colegii noştri de la Opoziţie au formulat deja o sumă de critici privind construcţia şi efectele economico-sociale ale Proiectului Legii bugetului pe 2006. Majoritatea acestor critici sunt rezultatul viziunilor diferite în ceea ce priveşte construcţia bugetului de stat.

Noi nu le împărtăşim aprecierile. Din contră, afirmăm, şi cu această ocazie, că avem cu totul altă viziune privind construcţia bugetară în România de astăzi, aflată pe ultimii metri pe drumul aderării la Uniunea Europeană. Şi tocmai de aceea, susţinem că, din punct de vedere al împărţirii sarcinilor şi beneficiilor fiscale, bugetul propus este unul echitabil şi, în egală măsură responsabil, care respectă angajamentele României din Tratatul de aderare, angajamentele de etapă formulate în campania electorală, precum şi în Programul de guvernare al Alianţei P.N.L.-P.D., aşa cum a fost el apoi completat în cadrul Coaliţiei de guvernare şi aprobat mai apoi în Parlament.

Pentru a putea comenta Proiectul Legii bugetului, cu permisiunea dumneavoastră, am să trec în revistă foarte pe scurt evoluţii macro-economice monetare şi fiscal-bugetare remarcabile în anul 2005.

Veţi observa cu toţii că România continuă să înregistreze un ritm ridicat al creşterii economice. În termeni reali, produsul intern brut estimat pentru 2005 va înregistra o creştere de 5,7%, chiar dacă ceva mai devreme colegul Tănăsescu a combătut vehement această cifră.

Viitorul va dovedi cine va avea dreptate. Creşterea aceasta de 5,7% va fi determinată în principal de cererea internă care anunţă o creştere de peste 10%, datorită mai ales intensificării semnificative a activităţii de investiţii.

Consumul individual efectiv al gospodăriilor, indiferent de comentariile politicianiste, răutăcioase, sau neavizate, a crescut în 2005 cu 11%, creştere determinată în special de majorarea volumului cumpărărilor de mărfuri şi a serviciilor pentru populaţie. Evoluţia a fost susţinută de ritmul de creştere a veniturilor populaţiei, ca urmare a aplicării cotei unice de impozit pe venit de 16%.

În al patrulea rând, formarea brută de capital fix s-a majorat în semestrul I al acestui an faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut cu 7,6%, iar, pe total în termeni reali, creşterea va fi cu 9,8% mai mare decât în 2004.

Evoluţia preţurilor de consum în 2005, veţi observa că reflectă consolidarea procesului de dezinflaţie, estimându-se că la sfârşitul acestui an nivelul inflaţiei va fi de 7,5%.

Pe primele 10 luni ale anului, evoluţia bugetului consolidat s-a desfăşurat în condiţiile restricţiilor generate de politica de macrostabilizare pe fondul măsurilor de relaxare fiscală, dar şi, mai ales, aş spune eu, de nevoia stringentă de asigurare a fondurilor necesare înlăturării defectelor celor 7 valuri de inundaţii şi a focarelor de gripă aviară.

Cu toate acestea, veniturile la bugetul general consolidat se situează cu 0,1% peste nivelul anului 2004 ca pondere în produsul intern brut, iar cheltuielile bugetului general consolidat prezintă o creştere în termeni nominali faţă de 2004, dar s-au redus ca pondere în produsul intern brut cu 0,6%.

Ce se propune, în esenţă, prin proiectul de buget pe 2006? Se propune, în primul rând, amplificarea creşterii economice. Astfel, produsul intern brut va creşte cu 6% pe seama măririi volumului de activitate, cu deosebire în construcţii şi în sectorul serviciilor. Formarea brută de capital fix va creşte cu 12%. Producţia industrială va creşte şi ea cu 4,4%, datorită majorării producţiei industriei prelucrătoare cu cerere de export. Deficitul contului curent al balanţei de plăţi externe va fi de circa 6,3 miliarde euro, în special ca urmare a majorării deficitului comercial cu o pondere în produsul intern brut de 6,9%. Exporturile de bunuri vor creşte cu 14%, iar importurile de bunuri vor creşte şi ele cu 15,8, din care mai accentuată va fi creşterea importurilor bunurilor capitale. Rata inflaţiei, extrem de important, se estimează să scadă în continuare, ajungând la 5,5%. Câştigul salarial mediu brut va creşte în 2006 cu 12,5% faţă de 2005, iar numărul mediu de salariaţi cu 2,1%, aşa cum s-a mai spus de la acest microfon.

Contribuţiile de asigurări sociale, plătite de angajatori şi salariaţi vor scădea per total cu două puncte procentuale, respectiv de la 49,5 la 47,5, aceasta constituind angajamentul de etapă din cele 10 procente reduceri angajate prin Programul de guvernare.

Trebuie salutată asigurarea făcută de la acest microfon ceva mai devreme de către domnul prim-ministru privind alocarea a 5% din produsul intern brut pentru educaţie. Chiar dacă aceasta se va face prin rectificări succesive pe parcursul execuţiei bugetare a anului viitor, ea reprezintă îndeplinirea unui alt obiectiv de etapă din Programul de guvernare până la ţinta finală de 6% din produsul intern brut.

Stimaţi colegi,

Date fiind cele pe care le-am afirmat mai înainte, ca şi cele afirmate de ceilalţi colegi din cadrul Coaliţiei guvernamentale, am să mă opresc aici, spunându-vă că Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat, atât din Senat, cât şi din Camera Deputaţilor, vor vota pentru Proiectul Legii bugetului de stat pe 2006, în forma rezultată din comisiile reunite de buget, finanţe şi bănci.

Cu siguranţă că pe marginea Legii bugetului de stat se pot spune multe alte lucruri. Sunt convins că, în cadrul dezbaterilor noastre de astăzi şi din zilele următoare, ele vor fi spuse. Important este să le rostim, fără a apela la politicianism, la populism, la ipocrizie, sau demagogie ieftină. Discuţiile pe marginea bugetului se fac, de regulă, cu cifrele pe masă.

În fine, am scurtat puţin ceea ce-mi propusesem să vă spun, pentru că, cu permisiunea colegilor mei din grupurile parlamentare, am fost incitat de discursul domnului Mircea Geoană şi al domnului Tănăsescu şi doresc să vă spun câteva lucruri.

Stimaţi colegi,

Ştim cu toţii că realităţile României de astăzi impun anumite constrângeri în ceea ce priveşte realizarea bugetului.

Personal, sunt convins că oricine ar fi trecut la elaborarea bugetului pentru 2006, date fiind realităţile României de astăzi, nu ar fi putut realiza un proiect de buget cu mult mai bun decât acesta. La urma urmei, ştim cu toţii, bugetul este ca o plapumă. Cu cât încercăm să tragem de ea să acoperim o anumită zonă, cu atât, într-o altă parte descoperim o altă zonă la fel de mare.

Dacă constrângerile bugetului astăzi sunt acelea pe care le ştim cu toţii, pe care le recunoaştem, eu vă invit să reflectaţi dacă nu cumva şi noi, toţi cei de aici, din sală, avem o oarecare vinovăţie la lucrul acesta. Părerea mea este că această vinovăţie rezidă din faptul că de 15 ani de zile în Parlamentul României, de câte ori votăm bugetul, nu băgăm de seamă că, pe lângă noi, - unii spun că chiar dintre noi -, sunt unii care se reped în această plapumă mare şi fură din lână. S-a întâmplat lucrul acesta de mult mai multe ori şi, din păcate, ne facem că nu băgăm de seamă şi lucrurile astea trenează de foarte multă vreme. Oare câtă lână mai trebuie furată din bugetul ăsta al României, până când să ne trezim la realitate? Poate şi acesta este unul dintre motivele pentru care percepţia publică a Parlamentului şi a parlamentarilor, în mod deosebit, este asta care este.

Vă invit să reflectăm cu toţii în linişte, dacă doriţi, la acest lucru, şi poate mai apoi vom avea o discuţie elaborată pe marginea acestui aspect.

Vă mulţumesc.

(Aplauze în Grupul parlamentar al P.D.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Înainte să-i dau cuvântul domnului senator Viorel Ştefan, am o rugăminte: unii dintre colegii din Parlament au petrecut ani mai mulţi sub această cupolă, sau în clădirea din Dealul Mitropoliei. Rugămintea mea, ca preşedinte de şedinţă, atunci când vă referiţi la unul dintre colegi, dacă se poate să adăugaţi la numele lui şi calitatea pe care o are. Eventual, să adăugaţi, cum se întâmplă în alte parlamente, o formulă de genul: "distinsul reprezentant al Opoziţiei, domnul ...cutare", "onorabilul reprezentant al Grupului ..." - şi spuneţi grupul respectiv. Pentru că, altfel, dacă vom folosi aceste forme de apelare: Mihai Tănăsescu, Mircea Geoană, nu se va şti dacă este vorba de persoane în viaţă sau nu, despre membri ai Parlamentului sau nu, şi vreau să vă rog ... (aplauze în Grupul parlamentar al P.D. şi al P.N.L.) ... şi vreau să rog, de aceea, să ne învăţăm unii cu alţii, să ne respectăm unii pe alţii şi să folosim formulele adecvate din orice Parlament din lume.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Onorată asistenţă,

Distinşi domni din dreapta, (rumoare, vociferări în partea dreaptă a sălii) care cu nonşalanţă repetaţi nişte cifre nerealiste, vi se potriveşte mai bine discursul despre plapumă şi lână, decât despre cifre macro-economice. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Elaborarea şi adoptarea bugetului de stat reprezintă cea mai importantă decizie administrativă pe care trebuie să şi-o asume un guvern. În ultimul timp, multe dintre nerealizările actualei guvernări ne-au fost explicate prin prisma incompatibilităţii dintre obiectivele Programului de guvernare asumat şi construcţia bugetară, care a fost apreciată ca o moştenire a fostei guvernări, deoarece Legea bugetului pe anul 2005 a fost adoptată în ultima sesiune a legislaturii precedente.

Deşi nimeni şi nimic nu putea să oprească actuala guvernare, actuala majoritate parlamentară să modifice construcţia bugetară pentru anul 2005, domniile lor n-au făcut-o şi ne-am pus de multe ori întrebarea: de ce? N-au vrut, sau n-au putut?

Iată că, după 10 luni de zile, am primit şi răspunsul: nu aţi fost în stare, stimaţi domni!

Iată că, acum, când obligaţi de lege şi de împrejurări să adoptaţi Proiectul bugetului de stat pe anul viitor, fără a mai avea posibilitatea amânării acestui moment, fără şansa de a vă putea răzgândi, fără posibilitatea de a transfera responsabilitatea către Palatul Cotroceni, sau către conducerea unuia sau altuia dintre partidele membre ale Coaliţiei, iată că actualul Guvern şi-a dovedit incapacitatea adoptării unei soluţii funcţionale.

Consecinţele se manifestă în plan politic printr-o dezamăgire generală. Nu cred că există astăzi un segment al societăţii româneşti satisfăcut de modul în care se preconizează constituirea şi administrarea resurselor bugetare, în perspectiva anului 2006: miniştri demisionari, din ce în ce mai multe organizaţii sindicale care protestează în stradă, reprezentanţi ai mediului de afaceri care-şi exprimă îngrijorarea în legătură cu perspectiva instabilităţii fiscale şi lipsa predictibilităţii economiei româneşti în perioada următoare, instituţii de referinţă din domeniul financiar-bancar care-şi reevaluează în sens pesimist ţintele macro-economice pentru anii următori, nemulţumirea aliaţilor NATO, deoarece nu ne respectăm angajamentul extern pe această relaţie, nemulţumirea reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice locale care la unison reclamă subfinanţarea cheltuielilor descentralizate şi exemplele ar putea continua.

Dar cred că foarte relevant este faptul că ultimele sondaje arată că 84% din populaţia ţării nu susţin şi nu sunt de acord cu politica fiscal-bugetară a actualului Guvern.

Din punct de vedere tehnic, Proiectul bugetului anului 2006 am putea spune că este un produs neatestat calitativ.

Autoritatea abilitată să se pronunţe asupra viabilităţii politicilor bugetare, Fondul Monetar Internaţional a refuzat eliberarea certificatului de calitate. Cu ce poate fi compensată lipsa acestei expertize? Poate doar cu credibilitatea Guvernului, dar, din păcate, şi aceasta lipseşte. Lipseşte pentru că un guvern îşi câştigă credibilitatea prin fapte, şi nu prin vorbe. Or, dacă privim spre actuala guvernare, faptele constatăm că intră într-o totală contradicţie cu declaraţiile pompoase. În locul unei revoluţii fiscale promise în campania electorală, ne confruntăm cu o instabilitate în acest domeniu comparabilă doar cu ceea ce se întâmpla în perioada '96-2000. De altfel, nici nu ne miră că, încălcând prevederile constituţionale şi pe cele din Legea finanţelor publice, Guvernul a venit în faţa Parlamentului cu un buget proiectat la Capitolul "Venituri" pe baza unor reglementări care se află încă în dezbatere publică.

Adoptarea acestor reglementări într-o altă formă decât cea propusă de Ministerul Finanţelor ar putea să lase capitolul de venituri fără temei legal.

Miraculoasele efecte ale cotei unice mult trâmbiţate în campania electorală şi în continuare s-au concretizat, de fapt, într-un gol de venituri bugetare de aproximativ 1% din produsul intern brut.

Cu siguranţă, domnule prim-ministru, că la acest lucru vă gândeaţi atunci când v-aţi exprimat în mod public regretul că nu aţi adoptat creşterea propusă în legătură cu taxa pe valoarea adăugată.

De altfel, nu ar fi singura discrepanţă între declaraţiile primului-ministru şi soluţiile adoptate de către Guvern. Deşi aţi declarat public, ştim cu toţii, că vă preocupă la modul cel mai serios găsirea soluţiei prin care veniturile bugetare să crească în următoarea perioadă, în următorii ani, cu 5-6 procente din produsul intern brut, vă informez, domnule prim-ministru, că actualul guvern ce cu onoare îl conduceţi ne propune, prin proiecţia bugetară prezentată Parlamentului pentru anii 2008, 2009, un volum de venituri la nivel de 29,4% din p.i.b., adică cu două procente mai mici veniturile decât cele propuse pentru 2006. Nu vi se pare că această acţiune se înscrie într-o altă direcţie decât cea dorită de către dumneavoastră?

Nu cu mult timp în urmă, în cadrul unei întâlniri cu membrii Partidului Naţional Liberal, v-aţi declarat public intenţia de a folosi veniturile realizate din privatizare pentru finanţarea unor proiecte de investiţii în infrastructură, proiecte majore şi necesare ţării.

Probabil, imediat după ce aţi scăpat de stresul monitorizării Fondului Monetar Internaţional, v-aţi gândit că aţi identificat şi avantajele întreruperii acestui acord. Deci, libertatea de a cheltui resursele publice, după cum consideraţi dumneavoastră, fără constrângeri din partea instituţiilor financiare internaţionale.

Dar, în acelaşi timp, în cadrul dezbaterilor la Comisiile pentru buget-finanţe, pe bună dreptate, reprezentanţii Ministerului Finanţelor ne-au explicat ce efect dezastruos ar avea o astfel de decizie asupra deficitului bugetar care s-ar putea realiza.

Doamnelor şi domnilor,

Ni se propune spre adoptare o construcţie bugetară suferindă, aşezată pe premise supradimensionate, nerealiste, pe de o parte, iar, pe de altă parte, încălcându-se flagrant cerinţa de a consuma resursele publice în mod transparent şi cu maximă eficacitate.

Dorinţa actualilor guvernanţi de a dispune în mod discreţionar asupra sumelor destinate, spre exemplu, retehnologizării centralelor termice date către administraţia locală, sau pentru construirea de locuinţe prin A.N.L., sau pentru completarea din fondurile Guvernului a sumelor necesare cofinanţării proiectelor externe, deci dorinţa guvernanţilor ca aceste sume să se distribuie prin voinţa individuală, prin decizia individuală a ministrului de resort, a fost cea care s-a opus amendamentelor pe care noi le-am făcut în legătură cu aceste prevederi, prin care doream ca această repartiţie să se facă printr-o hotărâre de Guvern.

De asemenea, ori de câte ori, în textul Proiectului de Lege a bugetului pe 2006 regăsim reguli clare care se aşează pe criterii obiective în legătură cu repartizarea sumelor către administraţia publică locală, regăsim cu regularitate şi sintagma "de regulă", care, de fapt, nu face decât să anuleze criteriul obiectiv de repartizare şi să facă posibilă aceeaşi repartizare discreţionară prin voinţa individuală a unuia sau altuia dintre membrii Guvernului, ceea ce va face ca, probabil, aceste repartiţii să fie colorate intens politic. Bineînţeles că şi în această materie amendamentele propuse de noi au fost respinse.

Şi pentru că ceea ce v-am spus până acum, parcă n-ar fi fost suficient să vă convingă asupra defectelor, deficienţelor pe care le are această construcţie bugetară, vreau să vă spun că există două-trei articole în proiectul de lege care aduc riscul ca acest instrument să nu poată fi folosit ca instrument de luptă împotriva corupţiei, ci, dimpotrivă. Deci, s-au introdus, cred că în zona art.27, art.28, art.29 din textul de lege, prevederi în temeiul cărora contribuabili datornici la bugetul de stat vor putea să-şi compenseze aceste datorii cu unii ordonatori de credite din zona administraţiei publice centrale sau locale. Aproape sună ca o invitaţie la a nu-ţi plăti taxele la timp, o invitaţie la trafic de influenţă şi poate chiar mită.

Bineînţeles că şi în acest domeniu amendamentele propuse de noi au fost respinse cu succes. Dar nu mă pot opri aici în legătură cu argumentele referitoare la defectele construcţiei bugetare.

Acest buget, aşa cum este el propus, încurajează risipa, stimaţi colegi. Deşi s-au făcut nenumărate amendamente din partea parlamentarilor noştri, sau din partea altor parlamentari, chiar şi din partea unor parlamentari ai Coaliţiei, prin care solicitam ca, acolo unde un obiectiv de investiţii poate fi finalizat şi pus în funcţiune în cursul anului 2006, să se aloce în integralitate suma necesară şi să nu se lungească finalizarea proiectului pe următorii 3-4-5 ani, apreciind că aceasta ar fi o manieră eficientă de gestionare a resurselor direcţionate către investiţii, nici din acest punct de vedere nu am avut succes.

Subfinanţarea cronică a serviciilor descentralizate, lipsa resurselor financiare necesare restructurării sectorului minier şi a industriei de apărare, insuficienţa sumelor alocate lucrărilor de protecţie împotriva inundaţiilor sau pentru reducerea şi controlul poluării, subfinanţarea activităţii de cercetare, insuficienta stimulare a exporturilor, restrângerea formelor de sprijin pentru agricultori reprezintă tot atâtea domenii în legătură cu care am propus amendamente care, de asemenea, au fost respinse.

Ca urmare, reiterând declaraţiile formulate de reprezentanţii Partidului Social-Democrat, vă spun că noi vom vota împotriva Proiectului de buget pe 2006, deoarece nu dorim să fim părtaşi la o mare cacialma.

Vă mulţumesc pentru atenţia cu care m-aţi urmărit.

(Aplauze în Grupul parlamentar al P.S.D.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Au mai rămas: Grupurile parlamentare ale P.S.D. aveau 51 de minute şi au folosit, cu cele 15 minute ale domnului senator plus 31 anterioare, 46 de minute; deci, mai sunt 5 minute care au rămas. Rog grupul, pentru că mai sunt înscrişi încă 4 parlamentari pe această listă, să decidă cum vor fi folosite aceste minute. Pe de altă parte, domnul deputat Lakatos Petru, de la U.D.M.R., mai are, practic, un minut, dar bănuiesc că în două minute va putea să facă esenţa discursului său. Colegul său, domnul Erdely, a folosit 10 minute din cele 11 ale grupurilor.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Iertaţi-mă, va urma domnul deputat Drăguş Radu Cătălin, din partea Grupului parlamentar al P.D.

Aveţi cuvântul.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Cabinetului,

Doamnelor şi domnilor,

Dacă şi aceste formule de salut se cronometrează, atunci colegul meu a vorbit 7 minute şi 10 secunde. Dar, o să încerc la foc continuu.

Adoptarea bugetului de stat este un exerciţiu complicat, dar cu final previzibil. Nici un partid, nici o instituţie bugetară nu vor fi mulţumite pe deplin. Toţi şi-ar dori mai mulţi bani. În aceste condiţii, Guvernului, Coaliţiei aflate la guvernare le revine rolul primordial în stabilirea priorităţilor pe anul următor.

Într-o ţară în tranziţie, cum este România, care trebuie să recupereze decalaje uriaşe faţă de majoritatea ţărilor Uniunii Europene, cea mai dificilă este stabilirea priorităţilor. Este cumplit de greu, când nu sunt suficiente resurse de finanţare, să iei decizii de alocare de fonduri, sau de limitare de cheltuieli, decizii care numai peste un an sau chiar mai târziu vor fi validate sau invalidate de evoluţiile ulterioare.

Probabil de aceea a preferat ministrul finanţelor să dea o tentă realistă capitolului de cheltuieli pe anul următor şi să prezinte uşor în roz previziunile pentru anul 2007, 2009.

Uniunea Democrată Maghiară din România consideră că obiectivul principal al anului 2006 îl constituie aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. Politica monetară, fiscală şi bugetară, împreună şi corelate între ele, trebuie să servească acest scop.

Proiectul bugetului de stat pe anul 2006, cu modificările recente anunţate de Guvernul Tăriceanu în ceea ce priveşte suplimentările de până la 5% din p.i.b. educaţiei, prin alocarea resurselor şi limitarea cheltuielilor reflectă în bună măsură priorităţile stabilite, astfel: dezvoltări infrastructurale - anul 2006 este propus de U.D.M.R. să fie anul infrastructurii în România; restructurarea economiei, pregătirea ei şi a populaţiei pentru integrarea în Uniunea Europeană, cu accent pe susţinerea politicii agricole, modernizarea şi dezvoltarea învăţământului românesc ca cea mai profitabilă investiţie pe termen lung.

De aceea, Uniunea Democrată Maghiară din România consideră că neîncheierea unui nou Acord cu F.M.I. nu înseamnă altceva decât asumarea conştientă de către Guvernul României a responsabilităţii măsurilor luate. Guvernele anterioare de multe ori puneau în cârca F.M.I. măsurile nepopulare, dar necesare pentru integrare.

Susţinem iniţiativa Guvernului Tăriceanu de a utiliza o mare parte din veniturile rezultate din privatizare pentru dezvoltări infrastructurale, şi nu pentru reducerea datoriei publice.

În această ordine de idei, considerăm fezabilă construirea în paralel a autostrăzilor Borş-Braşov şi Nădlac-Sibiu-Piteşti. Pentru o ţară de mărimea României, acest lucru nu numai că este posibil, dar este şi necesar. Aceste investiţii creează noi locuri de muncă, atrag mai mult capital străin şi contribuie decisiv la valorificarea potenţialului turismului românesc.

Bineînţeles, am fi dorit şi noi un buget mai transparent, axat pe programe, în care - pe lângă fondurile necesare autostrăzii Borş-Braşov - să figureze şi resursele necesare reformei reale în sănătate, educaţie.

Sperăm că o mai bună colectare a taxelor şi impozitelor, în primul semestru al anului 2006, va permite, printr-o rectificare bugetară, alocarea unor resurse suplimentare pentru asigurarea fondurilor proprii ale consiliilor locale, necesare accesării fondurilor de preaderare.

Creşterea produsului intern brut cu 6% în 2006 şi un deficit bugetar între 0,1 şi 1%, cum se prefigurează acum, sunt ţinte mobilizatoare pentru noi, şi parametri de invidiat pentru multe ţări europene.

Bineînţeles, opoziţia spune că sunt obiective nerealiste. Noi susţinem că depinde de noi toţi, Coaliţia de guvernare - Opoziţie, majoritate şi minoritate, patronat şi sindicate, realizarea unui consens unic în istoria postdecembristă a României, subordonarea oricăror interese de partid, de grup integrării ţării noastre în Uniunea Europeană. Acest lucru, nu declarativ, demagogic, ci prin atitudini concrete, responsabile, prin stabilirea unui consens minimal, naţional, însuşite de toate partidele parlamentare. În caz contrar, abordarea problemei bugetului de stat pe 2006, prin prisma anului alegerilor anticipate, avansarea unor propuneri indecente privind majorarea capitolului de cheltuieli, fără specificarea unor surse de finanţare realiste, periclitează obiectivul principal - integrarea în Uniunea Europeană.

Grupurile parlamentare ale U.D.M.R., cu toate că proiectul bugetului de stat pe anul 2006 nu reflectă pe deplin obiectivele şi priorităţile stabilite în programul Uniunii, dar asigură îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în vederea aderării la Uniunea Europeană, solidar cu partenerii de guvernare, vor vota Legea bugetului de stat pe anul 2006. (Aplauze din partea dreaptă.)

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Drăguş Radu-Cătălin, din partea grupului P.D.

Va urma domnul deputat Mihai Tudose, din partea grupurilor parlamentare P.S.D.

Domnul Radu-Cătălin Drăguş:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Faptul că domnul preşedinte, distinsul şi onorabilul domn senator Mircea Geoană, rosteşte de aici un discurs politic, este firesc, că de-aia l-a ales P.S.D.-ul. Faptul că domnul senator Ştefan Viorel rosteşte de aici un discurs politic, este firesc. Nu ştiu de ce, dar este firesc. Dar faptul că distinsul şi onorabilul preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor, domnul Mihai Tănăsescu, rosteşte de aici un discurs politic, este o dovadă clară că politica câteodată poate să fie foarte nocivă pentru gândirea unui om, de altfel recunoscut ca un bun profesionist. Dar, este o dovadă clară.

În următoarele zile şi în dezbaterile acestea generale veţi avea surprinderea să aflaţi foarte multe lucruri noi: câte comune are judeţul Dolj şi cum se numesc ele; veţi mai afla cum se fac 3 miliarde de euro, tăind din bugetul S.R.I.-ul măturile şi detergenţii; de asemenea, vi se vor prezenta previziuni apocaliptice despre execuţia acestui buget; previziuni prezentate de membrii unui Guvern, care, în mai 2004, anunţau că în 2005 moneda europeană va ajunge la 41.000 lei. Cei care au suferit au fost exportatorii, deci cei care ar trebui să fie motorul dezvoltării economice a României.

Vă mai aduc aminte, distinşi colegi, că în momentul în care ministrul educaţiei, Mircea Miclea, a făcut regretabilul gest de a-şi da demisia din funcţia deţinută, cererea sa de suplimentare a bugetului ministerului până la 5%, era însoţită şi de o analiză lucidă a stadiului în care se află învăţământul românesc în momentul de faţă, analiză care prezenta şi proiectul de măsuri impuse a se lua.

Din nefericire, interese politicianiste au canalizat şi încurajat eforturile sindicatelor din învăţământ către revendicări de natură salarială, şi nu spre discutarea pe fond a problemei învăţământului. Suntem de părere că a folosi cifrele acestui buget doar pentru interese politice de moment este extrem de dăunător intereselor economice ale României. Procentele din p.i.b. alocate unui minister sau altul, comparate cu alocările similare din celelalte ţări europene ar trebui să ne îndrepte spre discuţia legată de modul de construire a bugetului, şi nu spre încurajarea revendicărilor salariale.

29% din p.i.b., aveţi dreptate, este foarte puţin pentru reprezentarea veniturilor la bugetul de stat. Aceasta ar trebui să fie principala problemă a Parlamentului României: modul de realizare a veniturilor la bugetul de stat.

Aşa cum a spus şi colegul meu, Alexandru Mocanu, grupurile parlamentare ale Partidului Democrat din Camera Deputaţilor şi Senat susţin acest buget şi, de asemenea, suplimentarea lui până la 5% din p.i.b. pentru învăţământ, şi insist în continuare pentru discutarea pe fond a modului de construire a bugetului, astfel încât să fie realizat echilibrul dintre obligaţie şi drepturile contribuabilului, precum şi asigurarea unei dezvoltări economice sigure şi sănătoase.

Vă mulţumesc. (Apauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Mihai Tudose.

Se pregăteşte domnul senator Ioţcu Petru Nicolae.

Domnul Mihai Tudose:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnilor miniştri,

Doamnelor ministru,

Discursul iniţial era mai lung. O să încerc să fiu mai concis şi o să mă refer punctual la faptul că în explicaţia domnului prim-ministru la începutul dezbaterilor, înţeleg că de fapt am fost înşelaţi, că mai era o rezervă de 1,1% din p.i.b., care dacă există şi nu va fi semnat acordul cu sindicatele din învăţământ, înseamnă că noi mai aveam o bază de discuţie de 1,1. Sau, această bază nu există şi atunci sindicaliştii sunt minţiţi, sau această bază are de unde veni, şi nu ştim unde se va duce, dacă nu se va semna acel acord.

Acest buget este conceput cumva ca o pradă, care a apucat tot ce a putut, în urma unei negocieri pe algoritm, de care în nici un caz nu poate fi făcut vinovat ministrul de finanţe. Este rezultatul negocierii între partide.

S-a vorbit la început, stimaţi colegi, stimat prezidiu, domnilor miniştri, despre 1.000 de amendamente. Aşa este. Poate că nu ar trebui să discutăm despre mia de amendamente, deoarece, cum mare dreptate aveau colegii noştri din spectrul puterii, acest buget este atât de şubred, încât orice amendament poate fi privit sau încadrat ca o profanare de morminte.

În ceea ce priveşte votul pentru acest buget, la fel de adevărat este că orice vot pentru susţinerea acestui buget va putea fi uşor catalogat ca o complicitate a noastră, a Parlamentului, la dezastrul ţării. Din acest punct de vedere, poate era bine de vorbit, domnule preşedinte de şedinţă, ca acest buget să fie retrimis înapoi la Guvern, nu la comisie, şi data asta cineva, nişte specialişti, eventual, poate îi ajutăm şi noi, să facă într-adevăr un buget care să răspundă cerinţelor de care vorbea un coleg mai devreme, să fie un buget care să ducă România în Uniunea Europeană, şi nu să transforme România într-un obiect de studiu pentru Uniunea Europeană: "Au avut o ţară, uite ce-au făcut cu ea!" (Aplauze din partea grupului P.S.D.)

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc. Are cuvântul domnul senator Ioţcu.

În încheiere, doamna deputat Ecaterina Andronescu, din partea grupurilor P.S.D.

Domnul Petru Nicolae Ioţcu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Sigur, dincolo de discursurile politice, poate ar trebui să ne aplecăm un pic şi asupra unor principii şi cifre din buget, pentru că până la urmă cred că acesta este fondul discuţiilor pe care o să le avem în următoarele zile.

Încă de la începutul mandatului său, actuala echipă guvernamentală şi-a propus crearea unei economii de piaţă funcţionale, capabilă să interacţioneze şi să facă faţă mediului concurenţial, să fie pregătită pentru anul 2007, când România va deveni membru al Uniunii Europene.

Elaborarea proiectului de buget pe 2006 s-a făcut pornind de la particularităţile anului 2005, ale cărui funcţionalităţi şi disfuncţionalităţi se apreciază că vor influenţa şi evoluţia anului 2006. Principalele coordonate ale politicii fiscal-bugetare pe anul 2006 au fost subordonate, în principal, următoarelor obiective: reducerea inflaţiei prin stabilirea unui nivel al deficitului bugetului general consolidat, care să fie corelat cu obiectivele macroeconomice; eliminarea dezavantajului de competitivitate fiscală şi reducerea economiei subterane, prin scăderea ratelor de contribuţie la asigurările sociale; îmbunătăţirea colectării obligaţiilor bugetare prin consolidarea administraţiei fiscale; creşterea transparenţei şi eficientei utilizări a fondurilor publice; consolidarea veniturilor bugetare pentru a face faţă angajamentelor de cheltuieli cu care România se va confrunta în următorii ani; pregătirea asigurării condiţiilor necesare capacităţii de absorbţie a instrumentelor structurale.

Anul 2005 a marcat o abordare nouă a politicii fiscale, prin politicile întreprinse în domeniul impozitului pe venit, impozitului pe profit, taxei pe valoarea adăugată, accizelor, taxelor şi impozitelor locale, conducând la o mai bună colectare a veniturilor la bugetul general consolidat, care în primele 8 luni ale anului au fost superioare celor înregistrate în perioada similară a anului precedent.

Politica fiscal-bugetară a anului 2006 a fost elaborată în contextul finalizării unor reforme şi acţiuni, a unor factori de influenţă, determinaţi de exigenţele şi cerinţele procesului de aderare.

În anul 2006, estimările privind evoluţia economiei româneşti se axează în principal pe creşterea produsului intern brut cu 6%, pe seama măririi volumului de activitate, cu deosebire în construcţii şi servicii; creşterea superioară anului 2005 a producţiei industriale cu 4,4% pe baza creşterii producţiei ramurilor industriei prelucrătoare cu cerere la export; continuarea procesului de dezinflaţie şi în cursul anului 2006, prin atingerea unei rate a inflaţiei de 5,5%, comparativ cu sfârşitul anului 2005, în timp ce media anuală se va situa la 6,3%.

Veniturile bugetului general consolidat pentru anul 2006 sunt estimate la 100.836,9 milioane lei, în creştere cu 0,3% faţă de anul 2005, ca pondere în produsul intern brut, creştere determinată de evoluţia principalelor impozite, ponderea acestora în produsul intern brut, astfel: impozitul pe venit şi pe salarii va înregistra o creştere cu 0,5%, ca urmare a creşterii câştigului salarial mediu brut cu 12,5 în anul 2006 faţă de anul 2005 şi a numărului mediu de salariaţi cu 2,1%.

Impozitul pe profit va înregistra o scădere cu 0,3%, ca rezultat al măsurilor de relaxare fiscală. Contribuţiile de asigurări sociale, deşi continuă să deţină cea mai mare pondere în p.i.b., vor înregistra o uşoară scădere de 0,2% faţă de anul 2005, proces determinat de diminuarea acestor contribuţii cu două puncte procentuale pentru angajator.

Taxa pe valoarea adăugată va creşte cu 0,7% faţă de anul 2005, ca urmare a creşterii activităţii economice şi a gradului de colectare. Cheltuielile bugetului general consolidat au fost proiectate la 102.448,9 milioane lei, respectiv 31,8% din produsul intern brut, din care subvenţiile şi transferurile, inclusiv asistenţa socială, continuă să deţină cea mai mare pondere.

Cheltuielile de personal se menţin în aceeaşi pondere, în condiţiile includerii acestei categorii şi a cheltuielilor salariale în natură, reclasificate, şi a cheltuielilor materiale. Bunurile şi serviciile, precum şi dobânzile sunt în scădere, comparativ cu anul 2005. Cheltuielile de capital vor înregistra o creştere de la 3% la 3,2 din p.i.b., tendinţă care reflectă îmbunătăţirea politicilor de cheltuieli, prin redirecţionarea fondurilor publice pentru susţinerea creşterilor economice.

Deficitul bugetar pentru anul 2006 a fost proiectat la 0,5% din p.i.b., a cărui finanţare va fi asigurată din surse interne şi în completare din surse externe, sens în care se intenţionează să se lanseze noi emisiuni de obligaţiuni pe pieţele externe de capital, având în vedere nevoia de acoperire neinflaţionistă a deficitului bugetar.

Fără a se limita la obiectivele de mai sus, pentru anul 2006, echipa guvernamentală s-a preocupat şi de politicile sectoriale, în convergenţă cu cele europene în domeniu.

Principalele politici sectoriale pentru anul 2006 au în vedere asigurarea unui sistem judiciar independent şi funcţional, îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie, consolidarea mediului de afaceri, optimizarea capacităţilor de adaptare a României, respectarea angajamentelor asumate în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, politici în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale, educaţiei, sănătăţii, asistenţei sociale, precum şi susţinerea unor sectoare ale economiei reale.

Proiectul de buget pe anul 2006 reprezintă un instrument important al politicii economice, orientată în principal către asigurarea echilibrelor macroeconomice, motiv pentru care, domnilor senatori şi deputaţi, vă rog să votaţi pentru adoptarea Legii bugetului de stat pe anul 2006. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

În încheierea dezbaterilor, are cuvântul doamna deputat Ecaterina Andronescu. Aveţi cuvântul, doamna deputat!

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Fără îndoială, aş vrea să vă mărturisesc dubla calitate în care mă adresez dumneavoastră aici: cea de membru al Parlamentului, cu toate responsabilităţile care derivă din aceasta, dar în primul rând, în calitatea mea de dascăl, calitate pe care fără îndoială n-am cum s-o uit nici un moment, nici o clipă, şi din care vă adresez, cu toată căldura glasului meu, rugăminţile care urmează.

V-am urmărit, stimaţi colegi de la putere, programul de guvernare pe domeniul învăţământului şi am crezut că veţi face mai mult decât a făcut guvernarea social-democrată. Am crezut că veţi construi mai mult de 3.000 şcoli noi; am crezut că veţi face mai mult de 400 săli de sport; am crezut că veţi duce pentru transportul elevilor din mediul rural mai mult de 800 de microbuze; că veţi finaliza cele 70 de investiţii, începute pentru învăţământul superior; că nu vor mai fi probleme cu bursele studenţilor, că veţi da mai multe, iar salariile profesorilor vor fi mai mari.

Fără îndoială, pe tot parcursul acestui an, toate aceste promisiuni s-au lăsat aşteptate şi de fiecare dată am auzit acelaşi răspuns: ""Nu putem să rezolvăm aceste obiective, pentru că este un buget aprobat de P.S.D".

Dar, iată, suntem acum în faţa unui buget pe care dumneavoastră l-aţi proiectat. Acest buget, acest proiect de buget a produs, în primul rând, îngrijorare comisiilor de învăţământ, care cunosc destul de bine sistemul. Şi, ca niciodată până acum, cele două comisii reunite n-au votat bugetul pentru educaţie.

Consider că acesta putea să fie, domnule prim-ministru, un prim semnal care trebuia să vă dea de gândit că ceva se întâmplă în sistemul de educaţie şi că trebuie să interveniţi de la înălţimea funcţiei dumneavoastră.

Nu s-a întâmplat aşa, şi studenţii, şi profesorii deopotrivă au ieşit în grevă. Cu ce s-au ales? Cu promisiuni.

Sigur, acum jucaţi o carte foarte mare. Pentru că, dacă aceste promisiuni nu se transformă în realitate, fără îndoială, consecinţele nu se vor lăsa aşteptate.

Aţi promis studenţilor creşterea alocaţiilor la cămine, burse mai mari şi, de asemenea, subvenţii mai numeroase. Dacă acestea nu sunt cuprinse în proiectul de buget, rămân simple promisiuni, cu toată pierderea de credibilitate pe care aţi avut-o la generaţia tânără şi care nu ştiu în ce măsură mai poate fi conservată dacă aceste promisiuni nu se transformă în realitate.

Aţi promis deopotrivă cadrelor didactice indexarea salariilor cu 8%, dar proiectul de buget rămâne acelaşi. Ca urmare, acest lucru nu este realizabil până la sfârşitul şi pe parcursul acestui an.

Dar aţi promis cadrelor didactice că veţi reconsidera mecanismul de alocare a salariilor, care îi pune într-o stare şi mai mult de îngrijorare. Nici măcar acest lucru nu se întâmplă, pentru că, iată, bugetul rămâne aşa cum a fost el gândit iniţial.

Propunerile acestea de a vă respecta promisiunile pe care le-aţi făcut, cred că sunt fezabile. Nu ne putem ascunde în spatele faptului că nu există proiecte. Proiectele există, ele fac parte şi din actualul proiect de buget; trebuie doar sumele să fie alocate acestor proiecte, care ar trebui să fie şi ar putea să fie finalizate, inclusiv până la sfârşitul acestui an.

V-aş mai adresa, domnule ministru ...

Domnul Adrian Năstase:

Doamna deputat, am o rugăminte, dacă puteţi să încheiaţi.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Închei imediat.

V-aş mai adresa, domnule prim-ministru, să nu acceptaţi ca educaţia să fie ping-pong între palate, pentru că, din păcate, din acest joc, nu dumneavoastră sunteţi în avantaj.

Şi v-aş mai adresa încă o rugăminte, domnule prim-ministru. Aşezaţi fotoliul ministrului educaţiei lângă dumneavoastră! Poate că în felul acesta aţi simţi mai bine frământările sistemului de învăţământ.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea grupului P.S.D.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Îl rog acum pe domnul prim-ministru dacă doreşte să comenteze. Înţeleg că doreşte să comenteze la finalul dezbaterilor noastre luările de cuvânt şi unele dintre afirmaţiile care s-au făcut în cursul dezbaterilor.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul!

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Cu permisiunea dumneavoastră, stimaţi colegi deputaţi şi senatori,

Astăzi am avut oarecare revelaţie. Am fost foarte atent să-l ascult pe domnul Geoană, pe domnul senator Geoană, şi pe domnul deputat Mihai Tănăsescu.

Şi ce-am constatat? Ascultându-l cu multă atenţie pe domnul ex-ministru Tănăsescu, am observat că şi-a îmbunătăţit radical discursul politic. Un discurs admirabil. Ce păcat, însă, că pe măsură ce discursul politic creşte în valoare, scade cel economic, de finanţist.

Aţi stârnit stupoare, domnule fost-ministru, când aţi afirmat că datorită cotei unice s-a înregistrat un excedent bugetar. Păi, haideţi să ne lămurim! Ori cota unică aduce mai puţini bani şi atunci ar fi trebuit să avem un deficit mai mare. Ori dacă n-aduce mai puţini bani şi aduce mai mulţi bani, atunci aveţi demonstraţia contrariului, a ceea ce dumneavoastră aţi afirmat. Vreau să vă dau eu explicaţia, cu toate că nu sunt finanţist.

Explicaţia rezidă într-un fapt incredibil de simplu. Bugetul, aşa cum a fost alcătuit pe 2005, nu vreau să fac nici un comentariu maliţios, cuprindea cheltuieli consistente sau sume consistente la capitolul "Cheltuieli de capital".

Am avut anumite îndoieli că aceste sume vor fi direcţionate către investiţii, către ceea ce are economia românească mai mult nevoie decât oricând. Şi, pentru că aveam aceste îndoieli, la începutul anului am luat măsura, care unora li s-a părut bizară, dar totuşi presa a salutat-o, şi anume, aceea de a limita cheltuielile pentru achiziţia de autoturisme şi mobilier.

Şi surpriză: pe măsură ce lunile curgeau, constatam că la capitolul "Cheltuieli de capital" numai într-o mică măsură se realizează aceste cheltuieli. Pentru că funcţionărimea din ministere, cu care ne-am obişnuit cu toţii, în loc să prevadă aceste sume pentru investiţii în infrastructură, în proiecte, a prevăzut o bună parte, care probabil au fost ascunse şi de ochii miniştrilor, pentru aceste achiziţii de mobilier şi autoturisme, ca şi când în asta stă dezvoltarea României.

Şi ăsta este motivul principal pentru care acum, la final de an, ne-am trezit cu un excedent important şi acest lucru cred că nu strică, este o lecţie pe care o primim cu toţii, şi din care am putea să învăţăm cu toţii, atunci când este vorba de buna gestiune a banului public.

Deci, nu vă luaţi după explicaţiile date de F.M.I., care fac un calcul absolut contabil şi încearcă să evalueze venituri eventuale, potenţiale dintr-o cotă de impozitare mai mare.

Realitatea cotei unice o cunoaşteţi şi dumneavoastră foarte bine. Şi îmi pare rău că trebuie să aduc aminte tuturor celor care sunt astăzi prezenţi în sală la dezbatere, că domnul ministru a încercat, cu o voce timidă, modestă, pe când era ministru, să introducă cota unică. Numai că, la vremea respectivă, a avut parte de un tampon nefericit din partea instituţiei prezidenţiale şi tot proiectul s-a năruit. Şi dânsul credea la vremea respectivă. Acum, sigur, ştiu, este în opoziţie, este de datoria dumneavoastră politică şi morală să susţineţi un alt punct de vedere. Nu este nici o problemă. Dar, cota unică şi-a făcut efectele. Şi, nu numai atât, vă reamintesc că acţiunea pentru care cota unică a fost introdusă la nivelul actual de 16%, a fost determinată de nivelul real de colectare a impozitului pe profit.

Nu e nici o problemă! N-aţi putut s-o faceţi dumneavoastră, am făcut-o noi. Efectele, şi aici m-aţi întrebat de câteva ori, retoric, dacă cunosc care este impactul şi care sunt efectele asupra salariaţilor? Nu sunt atât de mici pe cât le consideraţi.

Eu a trebuit, datorită funcţiei pe care o am, să fac o analiză foarte atentă. Şi am constatat că în sectorul la care v-aţi referit, în sectorul de învăţământ, care sunt efectele cotei unice? Evident, câştigurile salariale nu au fost egale. Dar să ştiţi că nu au fost de 100.000 lei/angajat, aşa cum aţi spus. Datorită cotei unice în sistemul de învăţământ câştigurile au urcat până la peste 4 milioane de lei/lună, la un salariu. Peste 4 milioane de lei, ştiţi că înseamnă bine de tot, peste 100 de euro/lună. Acesta a fost câştigul pe care l-a adus cota unică de impozitare.

Sigur că ar fi fost foarte bine dacă ar fi fost şi domnul fost-ministru de externe în sală, pentru că aproape că la dânsul am constatat un raport invers: mi s-a părut că discursul economic a început să câştige în valoare, dar pe partea politică a lăsat-o ceva mai slab.

Oricum, haideţi să facem totuşi o recapitulare a câtorva date esenţiale, legate de bugetul pe care astăzi îl discutăm în Parlament.

Stimaţi senatori şi deputaţi,

Cheltuielile bugetare în 2006 vor cunoaşte o majorare importantă, şi anume 12,06%. Cheltuielile de capital, un lucru esenţial pentru dezvoltarea domeniilor prioritare şi pentru dezvoltarea infrastructurii, vor fi cu 36,4% mai mari decât în 2005.

În ceea ce priveşte bugetul general consolidat, în 2006 veniturile cresc cu 15,8%; cheltuielile de capital pentru investiţii sunt cu 21% mai mari în 2006, faţă de 2005, iar ponderea lor reprezintă 3,2% din p.i.b. în 2006, faţă de 3% în 2005.

Am să mă refer la câteva elemente punctuale, care au fost aici abordate, câteva capitole.

La Cap."Agricultură", bugetul alocat pentru înfiinţarea şi modernizarea fermelor, prin programul "Fermierul", buget care va fi folosit nu numai pentru înfiinţare şi modernizare, ci şi pentru crearea de unităţi de procesare, pentru achiziţia de animale de rasă ş.a.m.d., creşte în anul 2006 la 7.000 miliarde lei, faţă de 1.000 miliarde lei în 2005. Deci, de şapte ori.

La Capitolul "Măsuri de piaţă" alocăm peste 1000 de miliarde pentru intervenţii de corecţii a preţurilor, pentru că, aşa cum am observat în ultima perioadă, agricultura românească a început să se confrunte cu probleme de supraproducţie, care duc preţurile de piaţă foarte, foarte jos.

În domeniul sanitar veterinar, alocările au crescut cu peste 50% faţă de 2005, de la 2.800 de miliarde, la 4.200 de miliarde. Şi, reţineţi, este capitolul la care România a primit cele mai multe semnale negative în ceea ce înseamnă procesul de integrare.

S-a discutat aici despre medicamente compensate. Reuşim, anul acesta, pe bugetul lui 2005, să rezolvăm o problemă care trenează de foarte mulţi ani, problema datoriilor restante, care au fost reeşalonate ş rostogolite, şi doresc, în acelaşi timp, să subliniez că, în viitor, în ceea ce înseamnă politica medicamentului compensat, preocuparea principală va fi asigurarea medicamentelor compensate pentru o categorie cât mai largă de cetăţeni şi un interes cât mai redus pentru creşterea cifrei de afaceri a producătorilor şi importatorilor de medicamente. Nu acesta este obiectivul unei politici care trebuie să vizeze ameliorarea sănătăţii şi ameliorarea condiţiilor de trai ale cetăţeanului.

În ultimii ani, din păcate, lobby-ul care s-a exercitat la nivelul aparatului guvernamental a făcut ca aceste costuri să crească excesiv în dauna bugetului, fără ca să existe o ameliorare a stării generale de sănătate a populaţiei.

În domeniul învăţământului, cred că tot domnul ministru Tănăsescu cunoaşte foarte bine problema. Vă mai aduceţi aminte, domnule ministru, prin hotărârile de Guvern care au fost promovate în 2004, care a fost suma nebugetată care viza majorări de salarii în anul 2005? Vă aduc eu aminte: nici mai mult, nici mai puţin de 12.000 de miliarde de lei. Hotărâri de Guvern, prin care s-au dat majorări de salarii şi pentru care nu a fost prevăzut un leu. Şi, în final, problema a fost rezolvată, pentru că am considerat că nu este angajamentul unei persoane sau a alteia, nu este angajamentul dumneavoastră personal, ci este angajamentul Guvernului României, pe care trebuie să îl onorăm.

În ceea ce înseamnă... mă apropii de zona socială. Am vorbit astăzi despre recalcularea pensiilor. Intrarea în plată a drepturilor pentru ultimele persoane care beneficiază de recalculare se va face începând cu luna decembrie. Procesul de recalculare va aduce o creştere a pensiei medii cu aproape 8%, iar pentru cei care au beneficiat de creştere, în urma recalculării, majorarea este de 19%, deci o sumă deja consistentă.

Punctul de pensie creşte cu 9,3% în 2006 faţă de creşterea de numai 3% în 2005, aprobat prin bugetul pe care dumneavoastră l-aţi promovat la vremea respectivă. Prin această măsură, valoarea punctului de pensie va ajunge la 3.231.000 lei, faţă de 2.955.000 lei.

Merită de reţinut care este evoluţia, valoarea pensiei medii din sistemul public. Dacă în decembrie 2004, pensia medie era de 2.350.000 lei, în septembrie 2005 a ajuns la 2.705.000 lei, pentru ca în decembrie 2006, va urma să fie 3.111.000 lei.

De asemenea, pe bugetul de stat, alocarea pentru asistenţă socială - şi aici mă refer la protecţia drepturilor copilului, drepturi pentru persoane cu handicap, alocaţii pentru copii şi aşa mai departe - creşte de la 46.847 de miliarde în 2005, la 54.400 de miliarde în 2006, ceea ce reprezintă 1,7% din P.I.B., comparativ cu 1,6 în 2005.

Dacă ne referim la ansamblul cheltuielilor sociale, gestionate de Ministerul Muncii, pentru asistenţă socială, pensii şi şomaj, ele reprezintă 8,1% din P.I.B., în 2006, faţă de 7,9% în 2005.

Toate aceste măsuri, la care m-am referit, nu includ - subliniez - nu includ măsurile de asistenţă socială sau gratuităţi acordate de alte ministere, cum ar fi: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Transporturilor, pentru gratuităţi C.F.R. şi metrou, sau cele care sunt acordate de autorităţile locale.

Un capitol important la protecţie socială se referă la subvenţiile pentru încălzire. Ajutoarele pentru încălzire au crescut de la 3.000 de miliarde în 2005, la 4.170 miliarde în 2006, în care sunt incluse şi subvenţiile pentru achiziţia de centrale termice şi arzătoare de eficienţă ridicată şi de care beneficiază, după cum ştiţi, persoanele cu venituri reduse, cele care au sub salariul minim, de 3,1 milioane.

Am majorat, de asemenea, subvenţia pentru energie termică, cu 20% pentru cei care sunt racordaţi la sistemul centralizat, iar pentru cei care consumă gaze naturale, subvenţia a crescut cu 34,7% până la 1 ianuarie, după 1 ianuarie urmând să se adauge un spor de 10% la această subvenţie.

Am pus accent pe toate aceste elemente, pentru un simplu motiv: chiar dacă mă consider un liberal, un liberal autentic - şi o spun cu mândrie şi o spun cu mândrie, pentru că îmi doresc ca România să ajungă cât mai curând o adevărată ţară europeană, care să aibă la bază un spirit liberal, un spirit de toleranţă, de înţelegere, nu mă dau la o parte şi nici un liberal nu se dă la o parte, în a-şi asuma responsabilităţile sociale. Responsabilităţile sociale fac parte integrantă din programul nostru de guvernare şi nu vom neglija aceste lucruri şi obiectivul nostru final, la orizontul celor patru ani, este să aducem bunăstarea cetăţenilor, să-i facem să se simtă ca viitori cetăţeni europeni autentici.

De aceea, acest buget este dirijat, în principal, către atingerea obiectivelor de integrare europeană, dar mai mult decât atât, nu numai a ceea ce este legat de condiţionalităţile integrării în Uniunea Europeană, ci de ceea ce înseamnă, dacă vreţi, obiectivele de asigurare a convergenţei de dezvoltare a României cu celelalte ţări europene. Avem nevoie de o infrastructură dezvoltată, avem nevoie de un sistem de sănătate care să funcţioneze eficient, avem nevoie de un învăţământ şi un domeniu al cercetării performante, care să asigure viitorul generaţiilor de mâine, şi avem nevoie de o agricultură reformată, modernizată, care să poată să ajute mai mult şi mai consistent la creşterea şi dezvoltarea economică şi, totodată, să ne permită dezvoltarea mediului rural.

Acestea sunt obiectivele prioritare ale Guvernului pe care-l conduc şi bugetul pe care-l prezentăm astăzi în faţa dumneavoastră este un buget care să asigure aceste priorităţi şi nu în ultimul rând bunăstarea cetăţeanului. Acestea sunt motivele pentru care vă solicit ca în dezbaterea care urmează să acordaţi întreaga atenţie propunerilor pe care Guvernul le-a făcut şi să susţineţi acest proiect pentru a fi votat. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

S-a încheiat dezbaterea generală. Conform înţelegerilor pe care le-am avut, vreau să rog membrii Birourilor permanente de la Cameră şi de la Senat să ne revedem la ora 18,00, pentru a decide modul de desfăşurare a dezbaterilor la buget, în ceea ce priveşte dezbaterea pe articole, şi ne vom revedea în plen mâine dimineaţă, când aspecte de procedură sau alte chestiuni care ţin de dezbaterea pe conţinut a proiectelor de lege vor putea să fie ridicate.

Încheiem şedinţa de astăzi şi vă invit să ne reîntâlnim mâine dimineaţă, în şedinţa în plen, la ora 9,00.

Şedinţa s-a încheiat la ora 17,20.