Dezbateri parlamentare

Doamna Roberta Alma Anastase:

La ordinea de zi avem angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului de lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Acest proiect de lege a fost depus la Parlament în data de 7 septembrie 2009.

Îi dau cuvântul domnului prim-ministru Emil Boc pentru prezentarea proiectului de lege.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Boc (prim-ministrul României):

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Distinşi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Doamnelor şi domnilor,

Guvernul îşi asumă răspunderea pentru un proiect de lege care vizează salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi care va pune pentru prima dată ordine şi echitate în sistemul de salarizare bugetară din România.

Această lege va duce la eliminarea decalajelor nejustificate şi în multe cazuri imorale dintre nivelurile de salarizare ale diferitelor categorii socio-profesionale din sectorul public.

Legea salarizării unitare va aduce ordine şi echitate atât pe orizontală, între profesii, cât şi pe verticală, prin reducerea diferenţei dintre salariul minim şi cel maxim. Legea se referă la un număr mare de salariaţi. Astăzi, sistemul public numără peste un milion trei sute de mii de angajaţi, adică un sfert din numărul celor care activează în economie. S-a ajuns în această situaţie ca urmare a creşterii necontrolate a aparatului administrativ.

Măsurile luate de fosta guvernare au dus la o sporire fără precedent a cheltuielilor de personal ale sectorului public în ponderea bugetului. Astăzi, avem aproape 9,4% din p.i.b., mai exact, 46 de miliarde de lei, ceea ce, practic, este produsul ultimilor ani ai fostei guvernări.

În elaborarea proiectului, am avut în vedere tendinţa firească de aliniere a salariilor la nivelul celor din Uniunea Europeană. Nu trebuie să uităm că evoluţia acestor salarii nu poate fi ruptă de cea a productivităţii muncii specifice României.

Am plecat şi de la obiectivul reducerii polarizării sociale. Actualul sistem de salarizare haotic, discriminatoriu şi discreţionar a creat uneori categorii de privilegiaţi şi, din nefericire, de defavorizaţi.

Inexistenţa unei legi unitare a salarizării a făcut posibilă apariţia unor "legi speciale" mai avantajoase pentru o anumită categorie socio-profesională. Pe această cale, legile speciale au creat discriminări şi inegalităţi pe care statul le-a promovat în decursul timpului. Acum, este timpul să luăm o decizie care să aducă echitatea în sistemul de salarizare public din România.

Spuneam că avem legi speciale. Astăzi, în România, sunt 39 de legi care vizează salarizarea personalului bugetar, în funcţie de modul în care în ultimii douăzeci de ani s-a reuşit, prin diverse mijloace şi modalităţi, să se instituie drepturi şi privilegii salariale pentru diverse categorii socio-profesionale. Nu este vina lor, este vina noastră, a clasei politice, pentru că am permis ca în ultimii douăzeci de ani să apară 39 de reglementări distincte pentru aceleaşi categorii de personal: personalul bugetar. Acum, vom avea o singură lege a salarizării personalului bugetar, a persoanelor plătite din fonduri publice în România.

De asemenea, astăzi, raportul dintre salariul minim şi cel mai mare este de 1 la 29; era mult mai mare dacă la 1 ianuarie nu am fi eliminat salariile de 30 de mii de euro-40 de mii de euro-50 de mii de euro la şefii de agenţii guvernamentale. După eliminarea acestora, încă în sistem avem un raport de 1 la 29 şi care, prin adoptarea aceste legi, va fi de 1 la 12. Asta înseamnă inevitabil două lucruri: că cei cu salarii mai mari vor avea creşteri foarte mici sau deloc, iar cei cu salarii mai mici vor avea o creştere accelerată în perioada de implementare în totalitate a legii 2010-2015. Este un principiu care cred eu readuce echilibrul, echitatea în sistem, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, între diversele categorii socio-profesionale, pe de o parte, şi în interiorul profesiei, între diferitele gradaţii care există.

Acest proiect de lege are trei obiective: echitate, transparenţă şi sustenabilitate. Subliniez: sustenabilitate. Pentru că este important să ştim că această lege are acoperire dincolo de această clădire a Parlamentului şi de declaraţia pe care o fac de la această tribună, adică acei bani şi acele resurse financiare pe care le punem în lege au acoperire în viaţa economică de zi cu zi din această ţară. Iar această lege ţine cont de acest lucru şi fundamentează clar şi explicit salariile care sunt plătite din fondurile publice în perioada 2010-2015.

La baza elaborării acestei legi stau mai multe principii care au fost stabilite încă din anul 2008, dar nu s-a ajuns pentru că vechiul Guvern n-a avut voinţa politică şi forţa unei coaliţii care să susţină un asemenea proiect de lege. De ce credeţi că nu s-a adoptat în ultimii douăzeci de ani acest proiect de lege? Pentru asta nevoie de un Guvern care să se bazeze pe un sprijin parlamentar solid şi pe un parteneriat coerent. Pentru că acest proiect de lege nemulţumeşte pe unii, pentru că se pierd privilegii şi ştim bine că atunci când se taie bani, oamenii nu sunt fericiţi.

Dar ştim la fel de bine că această lege trebuie să fie pentru 22 de milioane de români şi trebuie să fie făcută astfel încât pentru fiecare profesie, în funcţie de importanţa muncii pe care o prestează, pregătirea profesională şi celelalte criterii avute în lege, legea să fie corectă cu toţi şi nu doar corectă, aşa cum a fost din punctul unora de vedere, cu unii până în momentul de faţă.

Evident că niciodată resursele financiare nu sunt suficiente şi va fi nevoie de mai mulţi bani, dar va depinde de noi dacă introducem ordinea în această ţară sub aspectul reglementărilor inclusiv din punct de vedere salarial, dar şi cu continuarea celorlalte reforme ale statului, să fim siguri că banii se utilizează corect, cu eficienţă, productivitate şi atunci vom avea salarii în continuare mai bune în România.

Vreau să ştiţi că acum lucrând la această reformă a statului, împreună cu colegii mei, cărora iarăşi public le mulţumesc, din Guvern, şi nu numai din Guvern, avem o poză exactă a statului român în anul 2009, a modului cum, din nefericire, după 1989, trecând la un alt sistem de la cel comunist, neexistând legi foarte clare şi specifice care să spună cât se consumă în fiecare domeniu, ce serviciu trebuie să presteze fiecare autoritate pentru cetăţean, cum trebuie s-o plătim, s-a ajuns la foarte multe derapaje.

Acum încercăm să punem ordine prin reforma statului începând cu această lege a salarizării personalului bugetar.

Spuneam că imaginea pe care o avem este următoarea: să ne imaginăm simbolic că avem un atelier auto, care are ca obiectiv evident reparaţia maşinilor, şi sunt zece angajaţi. Din cei zece angajaţi de la service, doar trei sunt de specialitate, se ocupă cu aspectele care vizează efectiv service-ul auto. Ceilalţi şapte sunt şefi, femei de serviciu, portari, paznici şi şefi care poartă geanta, sau subşefi care poartă geanta la şefi.

Într-o formulă, repet, simbolică, repet şi îmi asum ceea ce spun, astăzi statul român funcţionează după aproximativ aceeaşi paradigmă. În loc ca în instituţiile statului majoritatea să fie ocupată de cei care au atribuţii specifice pentru prestarea serviciilor pentru cetăţeni, de cele mai multe ori, cei care se ocupă cu geanta şi cu dusul genţii sunt mai mulţi decât cei care fac treabă. Trebuie să inversăm acest raport, şi dacă luăm exemplul service-ului auto, îl explicăm. În service-ul auto trebuie să fie şapte care fac treabă de specialitate şi trei, cel mult, eventual, care conduc şi fac ordine şi asigură partea de întreţinere.

La fel trebuie să facem şi în statul român, să stabilim foarte clar, care sunt autorităţile care prestează servicii pentru cetăţeni, ce servicii prestează ele, care este calitatea acestora pentru cetăţeni şi cum îi plătim. În unele locuri, avem aparat supradimensionat, în altele, se munceşte pe brânci, pentru că este subdimensionat. Această operaţie chirurgicală trebuie făcută. Tăiem acolo unde este aparatul supradimensionat, îmbunătăţim acolo unde este subdimensionat şi îl plătim cum trebuie. Asta, repet, va crea din nou nemulţumiri şi va presupune o decizie fermă a guvernului, dar vă asigur că aceste decizii sunt corecte şi pentru România şi pentru cei 22 de milioane de români. Salarizarea unitară face o breşă şi constituie un prim pas într-un asemenea domeniu.

Spuneam că, prin aplicarea acestei legi, îngheţăm ceea ce este foarte mare şi mare, creştem foarte puţin salariile din vârful piramidei, în perioada 2010-2015, şi le creştem în regim accelerat pe cele existente. Dar am conservat un principiu foarte sănătos, şi vreau iarăşi să-l repet şi să-l audă toţi românii şi să eliminăm orice ambiguitate şi confuzie care există în legătură cu acest subiect. Prin trecerea de la actualul sistem de salarizare, cu 39 de legi, la noul sistem de salarizare, cu o singură lege, nicio persoană nu înregistrează o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări. Ca să fiu şi mai explicit şi mai convingător, vă citesc articolul 7, alineatul 2 din lege, aşa cum a fost el formulat: "Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări."

Este un principiu, repet, pe care îl avem asumat încă din anul 2008 şi care ţine cont de actualele realităţi instituţionale şi de actualele realităţi bugetare din România.

Când spuneam că în cazul unor categorii profesionale vom avea creşteri mai mari, în cadrul altor categorii profesionale creşteri salariale mai mici, spun asta în contextul în care, în perioada 2010-2015, media creşterilor salariale va fi de 56%. Asta ce înseamnă? Că la unii va fi mai mare de 56%, la alţii va fi mai mică de 56% şi o să vă dau câteva exemple în acest sens pentru a explica câteva din elementele legii.

În ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar, creşterea salarială medie în această perioadă va fi de 78%, deci peste media din sistem de 56%. Pentru sănătate, creşterea va fi de 76%, deci peste media de 56%, cât este în sistem. Pentru funcţionarii publici, creşterea va fi de 70%, deci peste creşterea medie de 56% din sistem. Pentru personalul contractual, creşterea va fi de 62%, deci peste media de 56% din sistem. Şi în cadrul acestor categorii profesionale unele vor avea o creştere mai mare, altele o creştere mai mică. O să luăm câteva exemple pentru a veni în faţa dumneavoastră: profesorul din învăţământul preuniversitar, grad didactic I, vechime 35-40 de ani, în acest moment, practic, pentru acest profesor, pot să-i spun că, prin aplicarea prezentei legi, în perioada 2010-2015, salariul va creşte cu 75%. Pentru profesor grad didactic I, vechime 20-25 de ani, 95%. Pentru profesorul debutant, creşterea va fi de 128%.

În general, această lege a încurajat intrările în sistem şi a finanţat suplimentar, dacă mă pot exprima plastic, pe cei care intră în sistem pentru a-i încuraja să intre şi în învăţământ, şi în sănătate, repet, cu aceste creşteri salariale despre care am vorbit. Sau la un învăţător debutant iarăşi creşterea va fi de 82%. La învăţător grad I didactic, vechime 10-14 ani, creşterea este de 83% în această perioadă de implementare a legii. În sistemul universitar, la fel, în timp ce profesorii universitari vor avea o creştere mult mai mică, pentru că ei deja sunt poziţionaţi destul de sus, vom avea o creştere mai mare la asistenţi. De exemplu, la un asistent universitar cu vechime în învăţământ de 2-6 ani creşterea va fi de 70%, deci peste media de 56% din sistem, dar la profesorul universitar va fi sub 30% creşterea în perioada 2010-2015, sub media de 56% cât este în sistem în momentul de faţă.

În sănătate, spuneam că media este de 76%. Şi aici, avem diverse categorii profesionale, diverse componente ale mediului de sănătate, cu creşteri salariale diferenţiate. La medicul stagiar, creşterea va fi de 139%, pentru că sunt salarii mici şi, evident, am conceput o creştere accelerată. La asistentul medical debutant, creşterea este de 97%. La asistentul medical, 77%, la medicul specialist, de 72%, la medicul primar, de 39%. În funcţie de modul în care sunt plătiţi şi astăzi, cei care sunt plătiţi mai slab evident că au posibilitatea să fie plătiţi mai bine în perioada următoare.

În ceea ce priveşte magistraţii, vreau să mă uit în ochii fiecărui magistrat din această ţară şi să spun foarte clar: această lege aplică pentru toată lumea principiul despre care am vorbit. Nimeni nu suferă o diminuare a salariului brut prin intrarea în vigoare a Legii salarizării unice, nici magistraţii. Judecătorii, procurorii sunt trataţi cu respectul cuvenit, în concordanţă cu locul pe care-l au în statul de drept şi nu vor avea o diminuare a drepturilor salariale, începând cu aplicarea, din 2010, a acestei legi. Şi vreau ca acest lucru să se înţeleagă, pentru că nu am creat categorii discriminatorii, încercând să se acrediteze ideea cum că magistraţii au fost puşi la colţ. Este fals! Nici poveste! Şi ei, la fel ca toţi ceilalţi bugetari, beneficiază în manieră egală şi corectă de prevederile care ţin de faptul că nu se diminuează salariile.

Dar, în acelaşi timp, trebuie s-o spun la fel de corect că majorările salariale pentru magistraţi, în perioada 2010 - 2015, nu vor mai fi la fel de mari ca şi pentru profesori, funcţionari publici sau cei din domeniul sănătăţii, pentru că ei acum sunt spre vârful piramidei şi este firesc, pe de altă parte, să fie aşa. Sunt categorii sociale, precum magistraţii, care nu mai pot presta altceva prin regimul incompatibilităţilor, şi e firesc sa fie poziţionaţi în sistem ca atare, dar în ceea ce priveşte evoluţia salarială, ea este sub media creşterii pe sistem. De exemplu, un judecător sau procuror de Curte de Apel va avea o creştere, respectând ceea ce au în momentul de faţă, repet, numai de 14% în perioada 2010-2015. Dar, repet, nu pierd nimic din ceea ce au în momentul de faţă. De aceea vreau să lămurim public şi această problemă.

În privinţa funcţionarilor publici, spuneam că media creşterilor salariale pentru funcţionarii publici este de 70%, şi, ca exemplu, pentru un consilier juridic superior treapta a III-a, cu studii superioare, creşterea va fi de 107%, în timp ce pentru un consilier superior treapta I va fi de 70% sau pentru un referent principal treapta II-a creşterea va fi chiar de 161%, adică intrările în sistem, pentru cei care sunt cu salarii mici, presupun o creştere accelerată şi care să poată aduce până în 2015, de la 1 la 29, la 1 la 12, cât va fi în acel an, 2015, prin aplicarea consecventă a acestei legi.

Întotdeauna sunt convins că vor fi categorii de salariaţi care vor spune că munca lor este mai importantă şi că merită mai mulţi bani decât alţii. Face parte din natura umană. De aceea această lege nu a fost adoptată până acum, pentru că nimeni nu a avut curajul s-o promoveze. De aceea, să nu uităm că este pentru prima dată când România va avea o lege unică de salarizare a bugetarilor, că toate guvernările anterioare au fugit de asumarea unei răspunderi pentru această reformă, care este absolut necesară, pentru a pune bazele unei ierarhizări echitabile şi coerente a salariilor în sistemul public. Pentru aceasta, legea pe care v-o propunem este una fără excepţii şi fără privilegii. Şi este una singură.

În concluzie, în acelaşi temei constituţional al articolului 114, Guvernul îşi angajează răspunderea pe proiectul de lege privind salarizarea unitară a personalul plătit din fonduri publice.

Vă mulţumesc! (Aplauze.)

E neprotocolar, dar cred că este corect să mulţumesc, iarăşi, fără a face nominalizări precise, pentru că sigur voi uita pe cineva şi ar fi incorect, ministerelor de resort, în special Finanţe şi Muncă, Muncă şi Finanţe, nici nu ştiu ce ordine Ministerul Muncii şi Ministerul Finanţelor au lucrat cot la cot în această perioadă de timp împreună cu aparatele de specialişti pe care le au în subordine pentru realizarea acestei legi. şi vreau să ştiţi că a fost o muncă de cel puţin şase luni de zile în spatele proiectului pe care îl aveţi astăzi dumneavoastră pe masă.

Vreau să mulţumesc fără ipocrizie partenerilor sociali, sindicate şi patronate, pentru modul în care s-au implicat. Ştiu că de cele mai multe ori ne-am situat pe poziţii contradictorii, dar a prevalat forţa argumentelor. O lege a salarizării unitare a personalului bugetar trebuie să ţină cont de interesele tuturor bugetarilor şi nu doar de interesele unora dintre bugetari, motiv pentru care de multe ori am fost nevoiţi să avem dispute contradictorii, dar au fost, eu cred, principiale şi au fost fundamentate în interes public. Eu cred că dacă celelalte guverne anterioare de până acum au vorbit cu sindicatele şi patronatele, acest guvern a lucrat împreună cu sindicatele şi patronatele pentru realizarea acestui proiect de lege, angajament pe care şi-l menţine în continuare Guvernul de a continua dialogul social, de a continua toate proiectele care ţin de componenta social - economică pentru a promova cele mai bune proiecte de lege pentru România şi pentru români.

Vă mulţumesc! (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Reamintesc că urmare a prezentării Proiectului de Lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea, poate fi depusă moţiune de cenzură în termen de trei zile de la prezentare, potrivit art.114 alin.(2) din Constituţie.

Ordinea de zi fiind epuizată, încheiem această şedinţă comună.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,10.