Dezbateri parlamentare

(În continuare lucrările sunt conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari.)

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă bucur să ne revedem. Constat multă bunăvoie pe banca Opoziţiei. Nu vă bucuraţi prea mult că orice bucurie este de scurtă durată.

Daţi-mi voie să vă spun că din totalul celor 334 de deputaţi şi-au înregistrat astăzi prezenţa la lucrări un număr de 192, absenţi 142, din care 33 participă la alte acţiuni parlamentare.

Reluăm dezbaterile generale la proiectul de Lege a educaţiei naţionale.

Am înţeles că am rămas la Grupul parlamentar al PNL, unde, cu certitudine, domnul ministru Adomniţei doreşte să exprime punctul de vedere, nu? Să luaţi cuvântul al dezbateri generale?

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Nu, doamna Săftoiu!

Domnul Ioan Oltean:

Bun, am înţeles.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR? Da, vă rog, domnule deputat, şi se pregăteşte cineva din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale şi Grupul parlamentar al parlamentarilor independenţi.

Domnul Kötö Iosif:

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

Doresc să subliniez, de la bun început, că Grupul parlamentar al UDMR susţine Legea educaţiei naţionale, întrucât filozofia educaţională a proiectului este inovator şi modernizator.

Adoptarea unei legislaţii reformiste în domeniul învăţământului este vitală pentru competitivitatea ţării, pentru asigurarea integrării în circuitul spiritual universal, pentru a fi în sincron cu inovaţiile societăţii cunoaşterii.

Totodată, doresc să accentuez în mod deosebit că dezbaterea asupra înfăptuirii unei reforme reale, implementabile, care asigură calitatea învăţământului nu poate fi o discuţie pur politică în care însăşi esenţa cade pradă rivalităţii partidelor.

În vederea argumentării celor afirmate, aş înşira câteva argumente profesionale.

La primul punct aş vorbi despre reforma curriculară. Esenţa reformei curriculare este adoptarea curriculumului la nevoile specifice dezvoltării personale, dobândirea competenţelor necesare adaptării la cerinţele pieţei forţei de muncă ale fiecărei comunităţi şi a cerinţelor dezvoltării regionale. Astfel, de exemplu, asigurarea în structura trunchiului comun al curriculei, în cazul liceelor, 30%, la dispoziţia şcolii sau la dispoziţia profesorului, a 25% din orele alocate unei discipline, sunt proceduri care contribuie la traducerea în viaţă a unei filozofii educaţionale eficiente.

Problema a doua despre care aş dori să vorbesc este structura învăţământului preuniversitar. În stadiul actual al dezvoltării societăţii româneşti este preferabil o structură de 5+5+3, clasa a IX-a fiind situată în ciclul gimnazial. Acest ciclu gimnazial în întregime se va desfăşura în aceeaşi şcoală şi în aceeaşi localitate, micşorând abandonul şcolar, mai ales în mediul rural.

Aş vrea să subliniez şi problema titularizării. În perioada de dezbatere a proiectului a fost problema cel mai mult discutată. Soluţia oferită de proiectul de lege este sustenabilă. Cadrele didactice care intră acum în sistem, după etapa de stagiatură, vor da examen de concurs, conform metodologiei descentralizării la nivelul unităţilor de învăţământ, iar cadrele didactice titularizate vor păstra drepturile dobândite în continuare.

Problema cea mai importantă, după părerea mea, a legii este descentralizarea. Suntem adepţii subsidiarităţii, deci susţinem descentralizarea în sensul transferării dreptului decizional comunităţilor locale. Dorim eliminarea formelor centralizate, etatiste, o descentralizare funcţională înseamnă eliminarea amestecului politicului şi o diviziune de putere între forurile locale şi ministere. Managementul reţelei şcolare să revină administraţiei locale, iar administrarea şi gestionarea şcolilor consiliilor de administraţie din unităţi. Selecţia şi angajarea resursei umane pe baza concursului organizat de consiliul administrativ al şcolii şi, de asemenea, şi directorul să fie angajat pe baza acestui concurs. Astfel, întărim autonomia şcolară, creăm o reţea şcolară pentru beneficiari. Proiectul de lege, după părerea noastră, oferă şi aceste şanse.

Problema următoare despre care ar trebui să vorbim ca un punct foarte esenţial al proiectului de lege este finanţarea per capita, combinată cu ideea banii urmează elevul, este singura formă care asigură posibilitatea descentralizării. Există un singur risc: aplicarea rigidă a sistemului. Pentru a elimina pericolul că în unele zone izolate sau cu condiţii demografice specifice, să nu fie asigurat accesul la şcoală al tuturor copiilor finanţarea de bază şi complementară trebuie calculată cu un coeficient de corecţie în cazul unităţilor cu număr efectiv mai redus. Proiectul de lege prevede şi această modalitate.

Problema următoare despre care aş dori să vorbesc în legătură cu proiectul de lege se numeşte, eu aş formula aşa, să "eliminăm analfabetismul funcţional". Este o prevedere importantă a proiectului, obligaţia evaluărilor atât în învăţământul preuniversitar, cât şi în cel superior. Noi susţinem evaluarea elevilor pe baza modelului testelor internaţionale PISA, precum şi evaluările periodice în învăţământul superior de către ARARIS sau de o agenţie internaţională abilitată. Reglementările proiectului, în acest sens, asigură calitatea învăţământului.

Dacă trebuie să vorbim, în general, despre prevederile proiectului de lege în ceea ce priveşte învăţământul superior, atunci aş remarca următoarele puncte de vedere. Viziune privind structura şi funcţionarea învăţământului superior, prezentată de lege, asigură racordarea la spaţiul de învăţământ european. Dorim ca universităţile noastre să fie prezente în topurile celor mai bune instituţii de pe mapamond. Proiectul deschide căi şi în această direcţie. De exemplu, prin integrarea rezultatelor cercetărilor din diasporă sau chiar prin mult discutată modalitate de alegeri corporatiste ale conducerii universităţii.

Unii susţin că autonomia universitară nu este respectată, deşi însuşi proiectul afirmă că autonomia universitară şi libertatea academică sunt garantate prin lege. Este o prevedere deosebit de importantă că activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare din universităţi este obligatorie, precum şi asigurarea calităţii învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice universitare.

Şi ultimul punct, cu îngăduinţa dumneavoastră, despre care aş vorbi este pluralismul educaţional prevăzut de proiectul de lege. Proiectul declară pluralismul educaţional ca un drept inviolabil, străduindu-se să-şi respecte ideea subsidiarităţii, vizându-se formarea unor personalităţi autonome, creative, pledând pentru naşterea unei societăţi moderne şi democratice. Acest spirit se manifestă şi prin acordarea accesului la toate formele de învăţământ, tuturor categoriilor sociale ori/şi în limba maternă.

Proiectul asigură practicarea libertăţilor prevăzute de Constituţie, sistemul naţional de învăţământ bazându-se pe trei piloane: de stat, particular şi confesional.

Eu aici aş încheia. consider că din exemplele aduse am reuşit să dovedim necesitatea susţinerii proiectului de lege.

Mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

(În continuare, şedinţa este condusă de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Reprezentantul Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale?

Scuze, nu ştiam de ce s-a început cu UDMR, că normal trebuia să fie doamna deputat Adriana Săftoiu.

Vă rog. Din partea Grupului parlamentar al PNL şi pe urmă reprezentantul Grupului parlamentar al minorităţilor.

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Bună dimineaţa!

Doamnă preşedinte,

Dragi colegi,

Mă bucur că suntem foarte mulţi în sală la această lege care ne interesează pe noi toţi. Sper că avem şi cvorum, măcar pentru dezbatere.

La finalul celor trei săptămâni de dezbatere din Comisia pentru învăţământ, mi-am amintit de Ion Creangă şi acel citat: "nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la casa mea părintească, la Humuleşti...." nu ştiu alţii ce cred, dar eu când mă gândesc că de noi depinde viitorul următoarelor generaţii de elevi şi, implicit, viitorul României, nu cred că trebuie să facem nicio concesie politică de dragul niciunui partid, în cadrul acestei legi.

Îmi amintesc că în timpul comisiei, domnul Dumitrescu spunea tot timpul: "vă rog eu nu mai vorbiţi că nu mă pot concentra..." Am aceeaşi rugăminte.

aş vrea să punctez puţin cum s-au desfăşurat discuţiile în comisie.

În prima săptămână, trebuie să mărturisesc că am avut un ton uşor iraţional, fiecare fiind setat de acasă, cum s-ar spune, adică de partid. Cei de la putere trebuiau să voteze mai grabnic ceea ce primiseră de la Guvern şi să creeze cât mai puţine dificultăţi băncii ministeriale. Pe de altă parte, cei din opoziţie trebuiau să facă opoziţie şi să fie foarte hotărâţi a nu le scăpa nici greşeala, nici eroarea materială din textul legii.

Pe parcurs însă, cu cât am înaintat în text, am început să discutăm renunţând destul de des şi întotdeauna mult mai eficient la ochelarii de catâri politici şi să conteze mai degrabă forţa argumentului decât argumentul forţei, adică maşina de vot.

Am putut înainta în dezbatere, doar când decizia de partid a interferat mai puţin cu argumentele, cu punctele de vedere şi experienţa acelor care formează Comisia pentru învăţământ, mulţi dintre aceştia fiind cadre didactice la bază, astfel amendamentele au căpătat un contur mai bun. Alte amendamente, însă, cer aici, în plen, o serioasă chibzuire. Recunosc, ministrul Funeriu a fost pus nu de puţine ori faţă în faţă cu reacţiunea, nu a opoziţiei neapărat, ci a celor care sunt la bază profesori şi, întâmplător sau nu, membri în Comisia pentru educaţie.

Probabil că cel mai mare rău al acestei legi a fost presiunea nefirească de a dezbate în termeni limită o lege care nu doar că numără 316 articole, ci mai ales o lege care reglementează viitorul unei naţiuni.

Am reuşit să o finalizăm, dar asta nu înseamnă chiar cu bună credinţă a tuturor celor din comisie, că legea e de pus în icoană la închinat. Ba, din contră, dacă citeşti art.17 şi iei în calcul respingerea alin.(3) de către comisie, şi aici recunosc banca ministerială cred că a avut dreptate, dar toate la timpul lor, te întrebi ce stat suntem.

Cel mai grav lucru care se poate întâmpla e că acele îmbunătăţiri, unele acceptate de banca ministerială, dar mai ales cele neacceptate, şi unde votul comisiei a fost decisiv, să suporte, aş spune eu, schimonosiri făcute în această nouă grabă a votării legii, sub influenţa din nou a presiunii de partid. Iar alarmant ar fi ca legea care a plecat de la comisie, eu spun aici, în mod ruşinos, cu două alineate contradictorii, vă recomand să citiţi articolul 36, să nu-şi găsească rezolvarea cel puţin onorabilă pentru identitatea statului.

Aş vrea să vă spun că Legea educaţiei nu stă într-un deget şi nu poate fi votată doar pentru că un deget din prima bancă ne va arăta sus-jos. E o lege care cere mult mai multă cumpătare şi, iertaţi-mă că o spun, responsabilitate din partea tuturor. Nu e o lege care să fie redusă la vanităţile unui partid sau ale unui om.

Am citit legea gândindu-mă nu doar la copilul meu, ci la întreaga generaţie care se va instrui în acest cadru şi care peste 10 ani va forma prima generaţie efect al acestei legi şi care ne va judeca pe cei de aici, oriunde vom fi atunci, de modul în care vor învăţa şi, mai ales, cum şi ce vor învăţa.

Tocmai de aceea, ar fi total greşit să credem cumva că o dată cu votarea legii în Parlament treaba e ca şi făcută. Nici vorbă. Eu îmi declar obsesia pentru învăţământul preuniversitar. Eu cred că baza şcolii, a relaţiei cu şcoala se pune în clasele primare. Învăţătorul e cel mai important om din viaţa unui elev, chiar dacă cel mai des cuvânt pe care l-am auzit în comisie, în ierarhia gradelor didactice, dacă pot să mă exprim aşa, a fost rector. Dar, să nu supăr pe nimeni, las deoparte această teribilă funcţie şi revin la umilul învăţător şi şcoala primară. deci, cum spuneam, legea e doar cadru. Cel mai important document îl va reprezenta curriculum sau programa şcolară şi manualul şcolar. Acolo e baza pentru ce vor învăţa copiii noştri, nepoţii dumneavoastră. Eu îmi doresc chiar mai mult decât această lege, reformarea cu adevărat a curriculei şi programei şcolare. Acolo e solfegiul care va da, până la urmă, tonul muzicii.

Susţin că e important faptul că învăţământul este definit ca prioritate. Sper ca nu cumva din greşeala degetului care ridică sus-jos să excludem acest aspect din lege. Nu de alta, dar era amendament liberal, pentru că legea, sunt sigură că, din eroare materială, nu a cuprins această definire.

Mărturisesc că legea mie îmi sugerează un gen de rochie care pe alocuri poate fi aspectuoasă, numai că ea e croită pe măsura 36 şi probabil că trebuie s-o poarte o doamnă care poartă 44. Nu de alta, dar aici stă, de fapt, cea mai mare problemă a acestei legi. În ce măsură ea poate fi implementată în teritoriu.

Principiile legii sunt acceptate de absolut toate partidele şi fiecare partid, atunci când şi-a construit propria lege, PSD, PNL, PDL, care din varii motive a devenit obiect de studiu şi de inspiraţie pentru actuala lege, s-a bazat pe aceiaşi piloni: autonomie, descentralizare, implicarea comunităţii în viaţa şcolii, finanţare per elev.

Nimeni nu contestă aceste imperative ale sistemului educaţional. Însă, printre temele care au devenit subiecte de lungă dezbatere şi unde banca ministerială şi-a dovedit mai degrabă inflexibilitatea decât argumentaţia, rămâne transformarea clasei a IX-a de liceu în gimnaziu, totul jucat pe o singură carte: reducerea abandonului şcolar. Acesta este un obiectiv foarte important, dar în primul rând am mari rezerve că abandonul şcolar în mod real va scădea ca urmare a acestei decizii şi în al doilea rând, nu poţi combate abandonul în detrimentul calităţii învăţământului, căci cea mai mare temere e că această generaţie va rămâne încremenită în proiect, că cei mai mulţi vor rămâne în bătătura casei de la ţară şi calificarea oferită de gimnaziu e mult prea puţin ca să considerăm că tineri la 16 ani vor fi pregătiţi să intre pe piaţa muncii cu forţă calificată.

Am înţeles că nu mai trebuie să înveţe toţi păpădia şi istoria antică, dar nici să rămână la nivelul celor opt competenţe care, culmea, tot în liceul neobligatoriu se fundamentează. Gimnaziul e doar începutul şi acolo vom risca să-i păstrăm pe cei mai mulţi, la faza de început.

Eu nu cred că prea multă şcoală strică. Da. Strică şcoală multă şi ineficientă. Strică învăţământul de sancţionare, învăţământul de redare, de repetare a comentariilor dictate de profesor, de inhibare a elevului, dar să nu uităm, strică chiar şi inhibarea profesorului care în ultima vreme are chipul hâd şi destabilizator al societăţii.

Cred că demonizarea profesorului a mers prea departe. Interesant, el pare iresponsabilul, iar politicianul, părintele şi autoritatea locală ştiu tot: cum se gestionează şcoala, ce vrea elevul, cum gândeşte elevul, cum trebuie să arate programa şcolară, cine va fi sancţionat, cine va fi promovat. Să păstrăm totuşi proporţiile şi să domolim această aroganţă care a prins contur pe un discurs politic cel puţin psihanalizabil şi care a cronicizat relaţia cu profesorii, făcându-i doar pe ei responsabili de eşecul actualului sistem.

Totuşi, să împărţim egal. Să începem cu noi, clasa politică, care aveam datoria să asigurăm până acum cadrul pentru un învăţământ bine reglementat şi bine plătit şi apoi, în porţii egale, să împărţim vina între profesori, părinte, societate.

De multe ori am avut senzaţia că legea pe care o avem în faţă e făcută să-l sancţioneze pe profesor, să-l facă minoritar în propria şcoală, controlat şi extrem de dependent de autoritatea locală, în anumite cazuri, de cea centrală, uneori chiar periculos de politicianist, aş spune eu, această autoritate locală.

Eu una îmi exprim mari rezerve că autoritatea noastră locală are mai multă conştiinţă şi mai puţină teamă, alţii spun respect, faţă de şefii de partid. De exemplu, cu tot respectul care i se cuvine domnului Mircea Toader, mărturisesc că prezenţa sa de multe ori în Comisia pentru educaţie părea un fel de presiune pe colegii de la PDL. Dincolo de disciplina de partid, dincolo de lucrurile care rămân sub semnul întrebării în această lege, rămâne ca noi, aici, să decidem dacă religia este materie obligatorie în şcoală. Rămâne să decidem noi aici două articole care se bat cap în cap în ceea ce priveşte învăţământul sau mai bine zis predarea istoriei românilor şi geografia României. Rămâne să vedem dacă suntem de acord cu clasa a IX-a să se transforme în gimnaziu, dacă formula propusă de titularizare e cea pe care o acceptăm cu toţii.

Nu-mi rămâne decât să cred că la final vom fi extrem de lucizi şi, repet, acolo unde decizia de partid merită să fie impusă, sunt totuşi lucruri care ţin de conştiinţa noastră.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Îi dau cuvântul în continuare reprezentantului Grupului minorităţilor naţionale. Nu există.

Atunci reprezentantul Grupului independenţilor doreşte să intervină. Nu.

Intrăm atunci în... (Domnul deputat Anghel Stanciu doreşte să intervină.)

Bine. Atunci, pentru că sunt două solicitări...pe procedură aveţi, domnule Stanciu? Pe procedură.

Domnule Stanciu, vreau să înţelegeţi că la această lege chiar facem intervenţii pe procedură. Da. Adică, nu facem declaraţii politice şi i-am promis trei minute domnului Cristian Dumitrescu. După ce vorbeşte domnul Stanciu pe procedură.

Domnul Anghel Stanciu:

Doamna preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi deputaţi,

Domnilor miniştri,

Sunt surprins şi totodată recunoscător distinsei doamne preşedinte care-mi cere să vorbesc la obiect, cu subiect, pe chestiuni de procedură. Doamna preşedinte, voi vorbi strict pe textul regulamentului.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Ne aflăm astăzi într-o situaţie inedită în istoria Parlamentului României, în speţă, a Camerei Deputaţilor. Adică, trebuie să dezbatem cinci legi. Cinci legi, într-o anumită modalitate. Această modalitate de dezbatere simultană a cinci proiecte de legi este reglementată de art.67 alin.(3): "În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de legi şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare, se întocmeşte un singur raport."

Art.68 reia, alin.(1), această chestiune: "În cazul în care o comisie are spre examinare în fond mai multe iniţiative legislative care au acelaşi obiect de reglementare, se întocmeşte un singur raport." Numai că art.68 mai are încă un alineat, alin.(2) şi cu voia dumneavoastră am să-i dau citire: "Prima iniţiativă legislativă va fi reţinută de comisie ca proiect de bază pentru care se face propunerea de aprobare, iar pentru celelalte iniţiative legislative se face propunerea de respingere, urmând ca prevederile pe care acestea le conţin să fie considerate amendamente la proiectul propus spre aprobare."

Iată un text care, cel puţin la prima vedere, stimată doamnă preşedinte, pare foarte clar. Acest text însă a necesitat dezbateri aprinse şi la nivelul biroului comisiei şi la nivelul plenului comisiei şi se pare că şi la nivelul Biroului permanent. Deoarece astăzi inaugurăm, de fapt, o nouă cutumă, pe care, sub o formă sau alta, trebuie s-o validaţi. Şi această nouă cutumă a plecat de la sintagma "prima iniţiativă legislativă" care devine text de bază.

În succesiunea celor cinci proiecte de legi, ele s-au înregistrat la Biroul permanent astfel: Legea nr.115 din 30.03.2010, legea care a fost şi a avut iniţiator 86 deputaţi şi senatori PSD, cu termen constituţional pentru dezbateri şi vot final 21.05.2010; legea înregistrată sub nr.156/12.04.2010, al cărei iniţiator este Guvernul României, cu termen final constituţional pentru dezbatere şi vot final 26.05.2010 şi pachetul de trei legi depuse de 40 de deputaţi şi senatori PNL sub nr.180/19.04.2010, cu termen final 2.06.2010.

Iată, stimaţi colegi, că mergând pe certificatul de naştere care este numărul de înregistrare, ar reieşi că prima lege este legea senatorilor şi deputaţilor PSD care trebuia luată ca lege de bază pentru că expiră şi termenul de vot constituţional pe 21 şi celelalte să fie aprobate.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, o să vă rog să finalizaţi. Intervenţiile pe procedură sunt de maximum două minute. Deja s-a depăşit mult.

Domnul Anghel Stanciu:

Şi, doamna preşedinte, deci am trei chestiuni de procedură. Deci, această chestiune de procedură o finalizez imediat.

Deci, în discuţie s-a luat că contează numărul de înregistrare de la comisie şi, în speţă, acesta este primul, în condiţiile în care, conform art.141 şi alin.(10) din regulament, Consiliul Economic şi Social, "proiectele de legi se înaintează Camerei Deputaţilor însoţite de avizul Consiliului Legislativ." Singurul care nu are avizul Consiliului Legislativ este cel al Guvernului, adică CES-ul, care este astăzi în dezbatere.

De asemenea, acest proiect nu are avizul Consiliului Legislativ, ci este dat la forma iniţială care a fost pus în dezbatere publică.

Doamna preşedinte,

Am ridicat aceste probleme pentru că trebuie să rezolvaţi nişte chestiuni care privesc cele aprobate, cele respinse, să nu ne trezim că pleacă cinci legi deodată la Senat, aprobate unele tacit şi unele netacit.

Am ridicat, de asemenea, pentru că fie că vreţi, fie că nu vreţi, roata morii se învârteşte şi se va ajunge la situaţia în care, nu? veţi fi în opoziţie şi veţi vedea că se pot introduce proiecte de legi prin această nouă cutumă.

Două vorbe pentru celelalte chestiuni de procedură.

Doamna preşedinte, art.69 alin.(2) precizează că atunci când Camera Deputaţilor este Cameră decizională, raportul se distribuie cu trei zile înainte distinşilor deputaţi. Uitaţi-vă în sală şi vedeţi că mai mult de 15 laptop-uri n-avem. Se multiplică şi se difuzează. Deci nu s-a multiplicat pe suport de hârtie, iar colegii, în afară de cei care au laptop-uri, nu au textul. Cred că este o greşeală.

De aceea, aş dori, doamna preşedinte, să găsiţi o modalitate prin care toţi colegii să aibă textul în faţă, să poată să se exprime.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dar să ştiţi că de aceea au fost distribuite laptop-uri, pentru a putea fi consultat acest text pe computerul pe care parlamentarii ar trebui să-l aibă în faţă. A fost o decizie legată şi de situaţia economică prin care trecem şi de altfel şi de funcţionare, să nu imprimăm, ci să-l afişăm pe intranet.

În ceea ce priveşte celălalt lucru ridicat de dumneavoastră, o să vin cu o propunere în faţa dumneavoastră.

Până atunci, îl invit la microfon pe domnul Cristian Dumitrescu pentru o intervenţie de trei minute.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Intervenţia mea de trei minute era legată de fondul problemei, dar sunt obligat să dau şi un răspuns în ceea ce priveşte problema de procedură ridicată, care este absolut corectă.

Deci, pentru prima oară în Parlamentul României se introduce o cutumă, potrivit căreia o lege care a sosit prima la comisie este considerată a fi depusă înaintea altei legi, prin PL-x-ul pe care l-a primit când a fost depusă în Parlament, pentru că acela este momentul naşterii sau existenţei unui proiect de lege şi este vorba despre PL-x 156, proiectul pe care-l discutăm astăzi. Deci, lege care a fost ulterioară PL-x 115, legea depusă în Parlament.

Însă vreau să vă spun că decizia a aparţinut biroului comisiei, unde majoritatea a impus prin vot şi plenului comisiei, care, la rândul său, a impus prin vot luarea în discuţie a acestei legi împotriva regulamentului. Dar trebuie să fac o precizare că pe parcurs a sosit de la Consiliul Legislativ şi pentru a doua variantă, cea depusă de către Guvern şi pe care o avem în discuţie, avizul respectiv. Aşa că eu când v-am prezentat ieri raportul, vi l-am prezentat cu avizele tuturor comisiilor, am şi mulţumit Consiliului Legislativ şi Consiliului Economic şi Social.

Acestea sunt aspectele de procedură, decizia aparţine plenului, ele au fost ridicate în mod veridic şi corect, dar mai mult de atât, eu nu pot să vă spun în acest sens. Singurul lucru pe care vroiam să vi-l spun, la dezbateri generale, pentru că nu s-au încheiat şi pentru că a fost o mică neînţelegere în ceea ce priveşte luarea de cuvânt şi v-am solicitat trei minute, din tot ceea ce aveam să vă spun, vă spun un singur lucru: vreau să mă refer în mod special la autonomia universitară şi la ceea ce introduce acest proiect de lege în autonomia universitară ca restricţii.

Proiectul de lege are un sistem novator, cu care eu, practic, nu sunt de acord, personal, însă, acela cu introducerea unei teze, unui nou sistem de verificare care se numeşte teza de abilitare. Teza de abilitare permite celor care dispun de doctorat, care au doctoratul şi gradul universitar minim de lector universitar, să conducă doctorate şi reprezintă accesul, dacă au această teză de abilitare, chiar dacă au gradul de lector universitar numai şi titlul de doctor, să devină profesor universitar, adică să acceadă, pe bază de concurs, la titlul de profesor universitar.

Acest lucru este, în opinia mea, un lucru care perturbă sistemul. Dar, în acelaşi timp, îl şi deschide. Şi eu recunosc acest lucru. Şi dacă filozofia a fost de deschidere a sistemului, eu nu sunt de acord cu ideea ca sistemul să fie făcut vraişte. Adică, dacă deschidem sistemul prin această teză de abilitare, prin posibilitatea ca lectorii să devină conducători de doctorat, fază care, de fapt, era în legea actuală după statutul de profesor universitar, atunci pentru ce acelaşi text de lege deschide şi capacul în ceea ce priveşte posibilitatea rămânerii în sistem a persoanelor, a marilor valori ale învăţământului românesc, a profesorilor universitari conducători de doctorate, a academicienilor, a şefilor de clinică din medicină şi aşa mai departe, care acum au posibilitatea, pe baza unei aprobări date de senatele universitare, să rămână în sistem ca titulari până la 70 de ani.

Dumneavoastră aţi eliminat, pe de o parte şi trimiteţi la pensie aceste valori naţionale ale României, în timp ce aţi şi deschis sistemul ca să ajungă lectorii universitari, ceea ce poate să fie un lucru pozitiv la un moment dat, conducători de doctorate.

Întrebarea mea este dacă introducem această mare liberalizare la bază, pentru ce trebuie să luăm această decizie de decapitare la nivelul funcţiilor existente şi fără o perioadă de tranziţie măcar de cinci ani, ca aceşti oameni de valoare, până va veni noul val, să poată să asigure şi noul sistem de şcoală doctorală, şi calitatea, şi prestigiul, şi demnitatea, până la urmă, a învăţământului românesc.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Eugen Nicolăescu, pe procedură.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Evident că acest proiect de lege va naşte multe patimi şi multe acţiuni, unele mai ciudate ca altele. Dar eu vă propun următorul lucru: să încercăm să aplicăm regulamentul, aşa cum este el, şi vă rog, doamnă preşedinte, să fiţi fermă de data aceasta, pentru că, în comisie, grupurile parlamentare au depus foarte multe amendamente care cred eu că au ca scop îmbunătăţirea proiectului de lege şi, în consecinţă, ar trebui să le dezbatem. Sigur, sper ca plenul să şi aprobe acele amendamente care sunt cele mai potrivite pentru îmbunătăţirea proiectului de lege şi să n-ajungem în situaţia ca acest proiect să fie adoptat tacit.

Ar fi bine să ducem către Senat o formă mai bună, o formă perfecţionată care să fie în avantajul învăţământului românesc.

În consecinţă, vă rog, doamna preşedinte, să aplicaţi foarte ferm regulamentul ca să putem să ne atingem scopul pe care-l avem.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc mult, domnule Eugen Nicolăescu, pentru intervenţie, pentru conţinutul acesteia.

Domnul Kötö avea o intervenţie pe procedură. Şi după aceea domnul Calimente şi domnul Toader.

Domnul Kötö Iosif:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş dori să fac o clarificare în ceea ce priveşte procedura. Domnul Stanciu a prezentat regulamentul, dar numai o parte a regulamentului. În art.68 alin.(2) se reglementează activitatea comisiilor şi aş vrea să accentuez că art.68 reglementează activitatea comisiilor, acolo se spune că prima lege sosită se consideră proiectul de bază, legea de bază.

La comisie, prima lege sosită a fost PL-x 156. Deci, eu cred că n-am instaurat o nouă cutumă, cum spune domnul deputat, distinsul nostru coleg, ci am respectat întocmai regulamentul.

Aş dori să remarc şi faptul că acest articol la alin.(2) spune că celelalte legi se consideră amendamente, dar totodată şi respingeri. Comisia a procedat în acest spirit conform literei articolului şi au fost considerate cele două legi amendamente, dar au fost şi respinse. Eu cred că acest lucru trebuie accentuat pentru clarificarea procedurii.

Deci, eu cred că observaţiile privind procedura şi legalitatea procedurii nu sunt întemeiate, ci tocmai lucrurile s-au întâmplat conform regulamentului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Calimente. Intervenţie pe procedură.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că putem discuta asupra procedurii şi vom găsi argumente pro şi contra, dar eu cred că domnul Stanciu avea dreptate când spunea ceea ce spunea şi eu consider că principala vină îi revine Partidului Democrat, pentru că tipul de democraţie pe care-l aplică Partidul Democrat este o democraţie majoritaristă şi nu constituţionalistă. Deci, nu contează legi, nu contează Constituţie, nu contează niciun fel de document. Contează că avem un singur vot în plus.

Vreau să vă anunţ că acest tip de democraţie este considerată o democraţie exotică, necaracteristică Europei.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu. V-aş ruga să facem intervenţie efectiv pe procedură şi nu declaraţii politice, atunci când solicităm lucrul acesta şi să exploatăm la maximum intervenţiile de marţea de la 8 la 10, timp destinat efectiv declaraţiilor politice.

Domnul Mircea Toader, intervenţie pe procedură. Vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente (din sală):

Nu am nevoie de comentariile dumneavoastră.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule deputat, dacă-mi permiteţi.

Doamna preşedinte,

Fiindcă au fost expuse ca proceduri, mai ales că sunt trei tipuri de anexe, eu vă solicit o pauză de consultări de 20 de minute, să adun grupul, să facem o explicaţie clară în care urmărim proiectul de lege.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O scurtă intervenţie pe procedură, domnul Adomniţei. Şi după aceea intrăm în pauza de consultări de 20 de minute solicitată.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Sper ca pauza de consultări să fie un sfetnic bun, pentru că eu îmi doresc să muncim la legea educaţiei şi nu vreau să fiu martor cum un partid, în faţa mea, doreşte să blocheze discuţiile, cu un scop nedeclarat ca legea iniţiată de domniile lor să treacă prin adoptare tacită pe 21. Resping acest lucru.

Faptul că sunt în sală alături de ei nu înseamnă că sunt şi solidar cu ei şi la fel şi partidul meu. Fac un apel pentru ca PSD-ul să renunţe la această tactică şi să trecem la dezbaterea pe articole a legii, pentru că este mult prea importantă pentru ca vreo lege să treacă prin adoptare tacită, oricare ar fi ea, pe 21 a PSD, 26, PDL sau 27 a legilor PNL-ului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc, domnule Adomniţei.

Vă mulţumesc că aţi spus-o dumneavoastră şi n-a trebuit s-o spunem noi.

Pauză de consultări. Ne revedem la ora 11,35.

Vă mulţumesc.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Invit domnii secretari la prezidiu. Domnul secretar Voicu.

Am să vă rog să pregătiţi şi cartelele de vot.

N-am început încă. Îl aştept şi pe domnul secretar Mihai Voicu.

Dragi colegi,

Am finalizat sesiunea de dezbateri generale. Vreau să vă spun că legea conţine 331 de articole.

Am să vă supun la vot propunerea făcută de domnul preşedinte Cristian Dumitrescu cu privire la modul în care se vor desfăşura lucrările noastre în continuare, în sensul următor: luând în considerare şi faptul că este procedură de urgenţă, vă supun la vot ca pentru fiecare articol să fie alocat un timp de 5 minute, şi 2 minute pentru fiecare autor care îşi susţine un amendament scris.

O să îi rog pe secretari să fie stricţi cu timpul.

Vă rog, domnul deputat Marton Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Conform Regulamentului nostru, în procedură de urgenţă trebuie arătat şi timpul cumulat de dezbatere al legii, timp după care urmează doar votul pe amendamente.

Deci, trebuie să facă preşedintele şi o propunere de interval de timp în care să se dezbată această lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sunt 27 ore şi 30 minute. 29 ore, îmi spune domnul Dumitrescu. Aveţi cuvântul, vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Într-adevăr, domnul coleg are dreptate, domnul deputat. Eu, însă, am făcut această propunere încă de ieri, şi am spus aşa: ţinând cont de faptul că sunt 331 de articole, înmulţit cu cele 5 minute, mi-a dat un timp aproximativ de 29 ore. Noi, fără să ştim că de la Biroul permanent a venit o propunere să lucrăm până la ora 13,00 - vineri, ceea ce înseamnă că toate perioadele cumulate, mai puţin votul final de mâine şi pauzele, însumau de ieri, de la ora 16,00, până vineri la ora 13,00 - 29 de ore.

Sigur că în interiorul celor 5 minute de care vorbim, pe articol, vor fi articole care vor trece foarte repede şi articole care vor fi mai intens dezbătute. Dar noi vorbim de o economie a legii întreagă, şi vorbim în fapt de o intervenţie de 2 minute din partea fiecăruia dintre colegii noştri care îşi susţine un amendament, ceea ce ni se pare relativ rezonabil pentru faptul că Biroul permanent a adoptat regimul acesta de urgenţă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Ceea ce încercam să vă spun este că o să-i rog pe colegii mei secretari să fie stricţi, şi, în momentul în care se depăşesc cele 2 minute, o să suspendăm microfonul intervenientului.

Vă supun la vot acest timp.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 143 voturi pentru; 5 împotrivă; 3 abţineri.

Am trecut această propunere.

Intrăm în amendamente.

Punctul 1 - titlul legii: "Legea educaţiei naţionale şi învăţarea pe parcursul vieţii".

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2 - "Dispoziţii generale".

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Domnule Stanciu, aveţi vreo observaţie la acest text?

Eventual, o să vă rog să vă poziţionaţi în sală mai aproape de microfon.

Îi rog pe secretari să monitorizeze intervenţia.

Domnul Anghel Stanciu:

Doamna preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Deşi pare curios că la poziţia 2 de la amendamente respinse intervenim, intervenim cu dorinţa de a contribui, cum spunea domnul ministru, la o mai bună clarificare şi sistematizare a textului.

După cum ştiţi, noi avem o lege. Este vorba de Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Această lege are şi o secţiune - Secţiunea a 2-a - "Sistematizarea conţinutului actului normativ".

În baza acestei secţiuni, la art.51 alin.(3) se specifică: "În cadrul structurii prevăzute la alin.(1), articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot împărţi în secţiuni, iar acestea - după caz - în paragrafe.

Deci, noi am făcut o serie de amendamente în cuprinsul legii, în care am introdus - pe lângă titluri - capitole şi respectiv secţiuni şi paragrafe. De aceea, vă propunem: Titlul 1, rămâneţi cu această formă - Cap.I "Dispoziţii generale".

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu. Sper că nu la fiecare capitol va exista acest amendament.

De la început, cred că ştim că acest text va fi aranjat pe capitole, secţiuni ş.a.m.d.; nu trebuie să se constituie în amendament. Este tehnică legislativă şi pe chestiunea asta nu cred că avem ce să discutăm.

La art.3 o să vă rog în felul următor: eu urmăresc articolele; acolo unde sunt amendamente respinse, vă rog să le susţineţi.

Domnul Cristian Dumitrescu, un amendament respins la punctul acesta.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aţi văzut că sunt 1.600 şi ceva de amendamente respinse; 7 sute şi ceva de amendamente admise, şi atunci, eu vă reamintesc fiecăruia dintre dumneavoastră că există - la amendamente respinse - trei tomuri, trei topuri de amendamente respinse: Anexa nr.2A, care reprezintă amendamente respinse incluse în legea propusă de Partidul Social Democrat şi Partidul Conservator; există aşa-numita Anexa nr.2B, care cuprinde amendamentele din cele trei legi ale educaţiei, propuse de către Grupul parlamentar al PNL. Deci, acolo se găsesc toate amendamentele respinse. Iar aşa-numita Anexa nr.2C sau a treia anexă, al treilea top de amendamente sunt cele depuse de domniile voastre, în afara celor care au fost preluate în sistemul în care legea aceasta este discutată - art.68 alin.(2) şi alin. (3) - ş.a.m.d., adică cu raport comun.

Asta, pentru ca să poată să urmărească şi stafful tehnic, şi colegii noştri, iar atunci când fac referire la un amendament respins, pe care vor să ni-l susţină, trebuie să ne spună anexa şi numărul curent din anexă, ca să poată fi imediat găsit, asta pentru simplificarea dezbaterilor.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc pentru ajutor, domnule Dumitrescu.

Punctul 3 - art.1 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4 - art.2 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Observaţiile înseamnă să susţineţi amendamente respinse, dacă aveţi intervenţii de genul acesta, da?

Deci, la punctul 4 nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 5 - vizează art.3.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6

Aveţi la punctul 5 observaţii?

Domnule Stanciu, v-am rugat să vă poziţionaţi în sală mai aproape. Le este şi mai uşor secretarilor să sesizeze. Nu v-au sesizat.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinsă doamnă preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Înainte de a intra efectiv în subiectul acestui amendament, vreau să fac o precizare, doamna preşedinte: cred că fiecare coleg de-al nostru, indiferent de locul în care se găseşte în sală, are aceleaşi drepturi. Iar aranjarea noastră în sală - şi aveţi acolo un tabel cu pozele noastre - a fost dictată de conducerea partidului. Eu nu pot să încalc dispoziţia de partid. (Aplauze şi râsete.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să fac un demers pe lângă liderul dumneavoastră de grup, domnul Hrebenciuc, să vă ofere un loc lângă dânsul.

Domnul Anghel Stanciu:

Dacă domnul lider o să accepte, nu am nimic împotrivă, dar eu sunt disciplinat. (Râsete.)

Deci, vă rog să-mi permiteţi, doamna preşedinte, domnule ministru, este vorba de "idealul educaţional" la art. 2 alin.(1), unde propunem un text care să-l înlocuiască pe cel al Guvernului, şi anume: "Idealul educaţional al şcolii româneşti, întemeiat pe valorile umaniste şi ştiinţifice universal recunoscute, pe valorile democraţiei, constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru îndeplinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii".

După părerea noastră, este mai complet decât textul Guvernului, şi totodată face apel deschis la valorile democraţiei, acel deficit de democraţie pe care îl simţim în zilele noastre de astăzi, când se dă o dispoziţie, sau treaba aceea pe care o ştiţi, că aruncă cineva o piatră în apă, şi mulţi înţelepţi încearcă să o scoată.

Deci, cred că acest lucru, ca şi spiritul antreprenorial trebuie să existe în această chestiune a idealului educaţional.

Mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot acest amendament susţinut de domnul Stanciu.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 43 de voturi pentru; 134 împotrivă; 2 abţineri.

Amendamentul a fost respins.

Mai există alte amendamente la punctul 4? Nu.

Nemaiexistând alte observaţii, este adoptat.

Punctul 5. Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Eugen Bejinariu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

La punctul 5 art.2 alin.(1) "Idealul educaţiei din sistemul de învăţământ constă în formarea şi dezvoltarea integrală şi armonioasă a personalităţii umane şi integrarea deplină a tuturor absolvenţilor în viaţa economico-socială modernă a României".

Motivare: defineşte mai bine scopul educaţiei, subliniază cerinţa integrării tinerilor în viaţa economico-socială.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Aţi citit acelaşi articol ca domnul Stanciu, cu aceeaşi motivaţie.

Domnul Eugen Bejinariu:

Nu. Este articolul depus de mine, şi respins.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este acelaşi articol.

O să vă rog să urmăriţi. Deci, există articolele legii, eu urmăresc articolele legii şi vă rog pe asta să aveţi intervenţia, pe amendamente. Noi tocmai am adoptat, plenul, art.2, nemaiexistând alte intervenţii.

Dumneavoastră v-aţi dus pe art.3 şi aţi citit un amendament la art.2.

Art.3, punctul 5 - sunt amendamente respinse pe care doriţi să le susţineţi?

Este doamna secretar.

Doamna Doina Burcău:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau, în primul rând, să salut prezenţa membrilor de sindicat - şi cred că sunt din învăţământul preuniversitar - aici de faţă. Şi, pentru că sunt aici de faţă, am să susţin un amendament al domniilor lor...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Numai pentru acest motiv!

Doamna Doina Burcău:

Pe care mi l-am însuşit.

Din aceste principii enunţate în faţa textului complicat, aş spune eu, al legii, lipseşte unul fundamental, şi anume, este formulat la pag.9, la art.3, principiul 14: "Principiul fundamentării deciziilor pe baza dialogului social".

Ca să nu mai cobor încă o dată la microfon, aş mai avea încă un amendament tot aici, tot la art.3, un alt principiu: "Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor copilului, tinerilor şi adulţilor", deoarece lipseşte din tot textul legii. Vă mulţumesc. (Aplauze de la balcoane.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Va supun la vot primul amendament făcut de doamna deputat.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 42 voturi pentru; 107 împotrivă; 38 abţineri.

Amendamentul a fost respins.

Al doilea amendament, la acelaşi art.3.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 41 voturi pentru; 104 împotrivă; 22 abţineri.

A fost respins.

Alte amendamente respinse la art.3? Nu mai sunt.

Alte observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.4 - la punctul 6 - dacă există amendamente respinse pe care doriţi să le susţineţi?

Domnule Stanciu, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

La punctul 7.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu, n-am ajuns la punctul 7, la punctul 6.

Înţeleg că nu sunt.

Observaţii? Nu sunt.

Trecem la punctul 7.

Domnule Stanciu, vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Doamna preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

La poziţia 7 avem două amendamente: un amendament la art. 4 alin.(1), care ar putea să fie, să spunem, o chestiune de formă, în sensul că "Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, prin care se înţelege un ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi şi atitudini necesare pentru ".." ş.a.m.d., textul curge.

Aceasta, "prin care se înţelege un ansamblu", înlocuieşte "Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional."

Sunt unele diferenţe între cele două abordări.

Şi la art.4 alin. (3), ca să le susţin pe amândouă şi să nu mai vin încă o dată "Educaţia şi formarea profesională prin sistemul naţional de învăţământ susţin şi promovează patriotismul, prin cultivarea dragostei faţă de ţară şi a ataşamentului faţă de tradiţiile naţionale".

Stimată doamnă preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Credem că este bine ca tinerii noştri elevi să capete competenţe într-un anumit domeniu profesional, să se poată integra pe piaţa muncii, dar, aşa cum îi plăcea domnului ministru să spună în mai multe rânduri, noi nu facem numai roboţei, ci facem oameni, sau mai bine zis încercăm să formăm oameni care să aibă dragoste faţă de glia străbună, să aibă respect faţă de tradiţiile acestui popor, faţă de tot ceea ce a însemnat românismul, de la apariţia lui până în prezent.

De aceea, cred că acest art.4 alin.(3) este absolut necesar să fie votat. Altfel, vom scoate nişte mancurţi, şi eu nu vreau să votez şi să fiu parte la acest vot.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Va supun la vot cele două amendamente, după care o să vă propun şi eu o schimbare.

Primul amendament.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 47 voturi pentru; 117 împotrivă; 23 abţineri.

A fost respins.

Al doilea amendament.

12 voturi pentru; 70 împotrivă; 12 abţineri.

A fost respins şi acesta.

Nu s-a înţeles că se votează? Putem să repetăm votul, ultimul.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi. Supunem la vot al doilea amendament susţinut de domnul Stanciu.

Votul s-a încheiat: 48 voturi pentru; 124 împotrivă şi 25 abţineri.

Am să vă propun ca, imediat, pe procedură, tocmai pentru că am avut o discuţie cu liderul Grupului parlamentar al PNL, şi cred că este o formulă mai uşoară şi pentru dumneavoastră, pentru a putea urmări, să trecem întâi în revistă amendamentele admise, după care să trecem pe anexe, pe amendamente respinse. Sunt şi împărţite pe grupuri parlamentare, deci este mult mai uşor de urmărit această procedură.

Dacă trece un amendament respins, atunci el respinge. Aceasta este propunerea făcută.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Rugămintea mea ar fi fost următoarea: când unul dintre colegi vine şi îşi susţine amendamentul în plen, am vrea - pentru cei care nu am asistat la dezbaterea din comisie - să auzim părerea comisiei, părerea Guvernului despre acel amendament, pentru a ne putea face o impresie.

Dacă nu se procedează aşa, înseamnă că stăm degeaba în sală. (Aplauze.) Vă rog să ţineţi cont de aceste lucruri.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sigur. Vă mulţumesc.

O să existe, şi ca procedură, de fiecare dată am dat cuvântul atunci când simt nevoia să-şi exprime un punct de vedere cei de la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport sau cei de la minister.

În general, cele care sunt respinse nu au avut susţinerea ministerului.

Domnul Dumitrescu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulţumesc, domnule coleg.

Doamna preşedinte,

Am o rugăminte la dumneavoastră: să solicităm celor care intervin să ne specifice şi anexa, pentru că marea majoritate a intervenţiilor se fac pe Anexa nr.2C; Anexa nr.2C reprezintă anexa amendamentelor pe care colegii noştri din toate grupurile parlamentare le-au depus la comisie, în nume propriu sau în numele grupului, şi care au fost respinse.

Spunând acest lucru, noi putem, şi mai ales stafful tehnic să se ducă direct la Anexa nr.2C.

Dacă în mod excepţional sau chiar nu excepţional, cine va vrea să susţină, de exemplu, din textul care a fost depus de PNL sau din textul care a fost depus de către PSD, atunci să ne spună, este Anexa nr.2A sau Anexa nr.2B, pentru ca în felul acesta să ajungem să corelăm amendamentele respinse, să le regăsim şi să putem şi noi să facem toate diligenţele care se cer, să le susţinem, să ne spunem punctul de vedere ş.a.m.d.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Eu aş vrea, întâi, să ne pronunţăm pe propunerea făcută de liderul Grupului parlamentar al PNL. Mie mi se pare că ar fi o formulă care ne-ar uşura foarte mult munca, în sensul de a discuta, exact, cum spuneaţi, pentru că eu vă spun că au existat până acum patru intervenţii făcute de doi domni deputaţi şi niciuna nu a fost la articolul la care noi eram, deşi am precizat şi punctul de la amendamentele admise, şi articolul la care ne refeream. Nicio intervenţie nu a fost la articolul respectiv.

Probabil că este o chestiune mai dificilă, în sensul ăsta, să mergem ca un sprijin, nu în alt sens făceam această intervenţie.

Domnule Duvăz, dacă aveţi o completare, ar fi binevenită.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Este bine, într-adevăr, să ajungem să discutăm coerent, pentru că pentru fiecare este o oarecare dificultate printre noi să urmărească, şi este bine să faceţi aceste precizări şi să căutăm soluţia, într-adevăr, şi propusă de comisie, pentru a ne sincroniza şi a şti despre ce amendamente vorbim.

Rugămintea, însă, a domnului deputat Dan-Mircea Popescu, eu o susţin, în termenii ăştia, doamna preşedinte, nu dacă au ceva de spus.

Dumneavoastră solicitaţi la fiecare intervenţie privind un amendament punctul de vedere al Guvernului şi al comisiei. Ei pot să spună că nu vor să se pronunţe în legătură cu asta. Ăsta este dreptul lor.

Dar, dumneavoastră, rugămintea noastră şi procedura noastră, este să-i întrebaţi şi să le solicitaţi acest punct de vedere de fiecare dată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc. Este în regulă. Nu este niciun fel de problemă.

Atunci vă supun la vot propunerea făcută de Grupul parlamentar al PNL, în sensul în care să discutăm întâi amendamentele admise şi pe urmă să trecem la amendamentele respinse, o propunere pe care o susţin şi eu.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 146 voturi pentru; 47 împotrivă; 2 abţineri.

Mergem pe această procedură.

Deci vom discuta întâi, şi aveţi în faţă, amendamentele admise.

La punctul 7 rămăsesem. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 9 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 10 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 11 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 12 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 13 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 14 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 15 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 16 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 17 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 18 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 19.

Era domnul Cristian Adomniţei.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Vreau să înţeleg că am adoptat - fac o precizare...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, este de tehnică legislativă, ştiu la ce vă referiţi.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Este capitolul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, capitolul.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Bine, mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bineînţeles, şi ştim că lucrul ăsta se şi întâmplă.

Vă mulţumesc.

Domnul ministru Adomniţei, vă rog.

Domnule Stanciu, apropiaţi-vă!

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Art.15 alin.(1), care se regăseşte la punctul 19 spune aşa: "Învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde învăţământul primar şi cel gimnazial. Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020."

Dragi colegi,

Întreaga filozofie pentru a aduce clasa a IX-a la învăţământul gimnazial, lucru cu care ne vom întâlni puţin mai târziu în parcursul legii, nu este suficient să rămână... cuprinde, dacă vreţi, şi devenirea obligatorie a liceului. Nu este suficient să duci clasa a IX-a la învăţământul gimnazial. Atunci există riscul să se întâmple ceea ce spunea doamna ministru Antonescu, că îi ţinem pe copii, îi blocăm în zona rurală de unde ei fac parte, unde s-au născut. Această măsură de a-i ajuta să facă zece clase, împreună cu grupa pregătitoare, în satul lor, trebuie acompaniată în viitor de obligativitatea liceului, pentru ca ei să devină cu un ciclu de educaţie mai bine pregătiţi, astfel încât în câţiva ani - nu foarte mulţi sper - societatea românească să urce, dacă se poate spune aşa, cu un ciclu de educaţie mai sus decât este astăzi.

Astfel încât propunerea mea către dumneavoastră este ca "anul 2020" să fie înlocuit cu "anul 2016". Este la jumătatea mandatului următorului Guvern sau, mă rog, la finalul mandatului următorului Guvern, din 2012-2016; va avea tot timpul să implementeze aceste măsuri. Sperăm să fie şi un ministru care să stea patru ani, să poată să le şi facă, pentru că acesta este scopul Degeaba duci clasa a IX-a la învăţământul gimnazial, dacă, în acelaşi timp, nu faci şi liceul obligatoriu, pentru a nu se întâmpla temerea pe care doamna ministru Andronescu o spunea, cea de a bloca copiii în mediul rural.

Prin urmare, vă propun înlocuirea anului 2020 cu 2016. Este peste şase ani de azi înainte când această măsură devine obligatorie şi este spre binele societăţii noastre.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul ministru.

Domnul Daniel Petru Funeriu (ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului):

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Într-adevăr, înainte de vot, aş dori să vă prezint câteva date.

Cred că este dorinţa noastră, atât a ministerului, cât şi a dumneavoastră, să avem cât mai mulţi tineri ai României care să meargă până la nivelul bacalaureatului.

Trebuie însă să separăm cele două lucruri. Trebuie să separăm abandonul şcolar la sfârşitul clasei a VIII-a, de aici a venit propunerea de a trece clasa a IX-a la gimnaziu, şi obligativitatea unui ciclu de învăţământ, în speţă a liceului.

În Uniunea Europeană, 21 de ţări au învăţământul obligatoriu până la vârsta de 16 ani. Ţările care au o vârstă obligatorie a învăţământului peste vârsta de 16 ani, au o rată de cuprindere la liceu mai mică decât cea a României. Ţări care au învăţământ obligatoriu la o vârstă mai mică decât 16 ani, în speţă 14 ani, au o cuprindere la liceu mai mare decât cea a României.

La nivelul Uniunii Europene nu există nicio corelare între obligativitatea de a urma şcoala până la o anumită vârstă şi rata reală de cuprindere până la acea vârstă în şcoală.

Motivul pentru care, desigur, şi noi am considerat necesar să introducem liceul obligatoriu în anul 2020 - deci acest an, 2020, nu este la întâmplare, ci ştim bine că există Agenda Europa 2020. Ţintele Agendei 2020, la nivel european, trebuie să coincidă cu cele ale României. De aceea propunerea noastră a fost ca obligativitatea liceului să fie realizată până în anul 2020. Este o dorinţă clară şi a noastră şi bănuiesc şi a dumneavoastră să avem această cuprindere chiar înainte.

Am explicitat poziţia Guvernului, desigur, în această chestiune cred că, doamnelor şi domnilor, acum aveţi toate datele pe care eu am considerat necesar să vi le pun la dispoziţie pentru a lua cea mai bună decizie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Între timp, îmi sesizează secretariatul că intervenţia domnului deputat Adomniţei nu se baza pe un amendament care să fi trecut prin comisie. Aşa cum ştiţi, procedura noastră precizează foarte clar că amendamentele în plen sunt numai cele de corelare gramaticală, sunt lucruri care ţin de formă, nu de fond.

Prin urmare, nici măcar nu pot să supun la vot acest amendament.

Domnul deputat Stanciu, vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimată doamnă preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

O să-mi permit o chestiune de procedură, în sensul că art.108 alin.(1) spune: "Discutarea articolelor începe cu amendamente depuse la comisii, admise şi respinse. În cursul dezbaterilor, deputaţii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuţie amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie în conformitate cu prevederile prezentului regulament."

S-a venit cu o invenţie sau inovaţie, am înţeles de la distinsul lider Nicolăescu, al Grupului PNL, în care, în totală contradicţie cu solicitările dânsului anterioare, dar şi respectarea Regulamentului, am înţeles acum sau n-am înţeles foarte bine că se trec amendamentele admise şi după ce terminăm tot tabelul cu anexa cu amendamente admise, urmează să intrăm pe cele respinse. Aşa ceva n-am mai văzut! Dar asta nu-i un motiv să văd acum. Pentru că eu am crezut aşa: că dacă amendamentul adus respins pică, pentru că avem un alt alineat undeva, unde spune că se încep cu cele de eliminare, cu cele de completare, cu cele de modificare, cu cele care sunt susţinute de deputaţi şi dacă niciun amendament nu trece, şi cel respins şi cel admis, atunci rămâne textul iniţial al legii.

Deci, în logica acestui Regulament, este clar că se discută amendamentul respins, el este respins, are amendamentul admis; el este admis rămâne admis; el este respins se duce la celălalt.

De asemenea, se spune că...

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să finalizaţi intervenţia pe procedură, vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

O clipă, doamna preşedinte, o clipă că poate urmărindu-mă veţi înţelege şi dumneavoastră şi eu.

Deci articolul care prevede foarte clar că el este votat se referă la faptul dacă nu sunt obiecţiuni la acel articol sau acel amendament. Or, am pe stânga un articol, am un amendament aprobat de comisie, am un amendament care este respins de comisie.

Deci eu înţelegeam că supuneţi cel admis, nu? Dar îl supuneţi în opoziţie cu cel respins. Altfel, dumneavoastră aţi ajuns acum nu ştiu la ce articol, or noi avem la art.4, 1, 5 ş.a.m.d. avem amendamente. Acestea când le susţinem?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Deci vă rog să precizaţi când le susţinem şi pe baza căror amendamente.

Doamna Roberta Alma Anastase:

La capitolul Amendamente respinse, după pronunţarea plenului în acest sens.

Domnul Márton Árpád are cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Deci eu aşa ceva n-am mai văzut şi regret că se pare că se încalcă brutal modul de dezbatere a unei legi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Márton Árpád, pe procedură.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Domnule deputat Stanciu,

Mă uit şi văd ce scrie în art.110 alin.(2): "Supunerea la vot a amendamentelor se face în următoarea ordine: în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea..." Deci, dacă aveţi o propunere de eliminare respinsă, trebuie să fie supus votului prima dată, apoi amendamentele de modificare şi/sau de completare propuse de comisia sesizată în fond. Deci, dacă avem amendament propus de comisie, se supune votului.

Alin.(3) "Camera se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte".

Voce din sală:

Se trage de timp!

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da, corect. N-am vrut să trag de timp, dar pot să trag.

...şi/sau urmând amendamentele de modificare şi/sau de completare respinse şi cuprinse în raportul comisiei. Numai că, domnule deputat, alin. (3) "Camera se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte." Deci, dacă s-a dat un vot sau nu, a intervenit cineva pentru că are o problemă relativă la amendarea propusă de comisie, situaţia în care ea se consideră a fi acceptată, atunci nu se mai supune votului acel amendament care este în contradicţie cu amendamentul tocmai acceptat, propus de comisie, în ordinea prevăzută de Regulament.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Stanciu. De data aceasta, să ştiţi că la două minute intervin, pentru că am sentimentul că lucrurile se fac în mod intenţionat.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimată doamnă preşedinte,

Să ştiţi că este gând la gând cu bucurie. Acelaşi sentiment îl am şi eu. Pentru că, în ceea ce a spus până acum distinsul meu coleg, Márton Árpád, nu se regăseşte.

Dumneavoastră aţi ajuns pe la art.11 sau 13 fără să luaţi în discuţie dacă amendamentele respinse sunt în opoziţie totală sau în contradicţie totală cu cele ale comisiei şi se aplică articolul în care ele se exclud automat. Şi, pur şi simplu, aţi trecut cu o viteză fulger, fără să se ia deloc în discuţie cele respinse, care contravin art.108 alin.(2).

Deci cred totuşi că trebuie să înţelegem că această lege, aşa cum am mai spus, trebuie să aibă două părţi. Să aibă opoziţia care se exprimă şi majoritatea care decide. Or, dumneavoastră vreţi să ne luaţi şi dreptul de a ne exprima punctele de vedere asupra acestor texte, ceea ce nu este, după părerea mea, în strânsă concordanţă cu denumirea partidului dumneavoastră, şi democrat şi liberal. Or, vedem că nu are nicio legătură cu democraţia şi cu libertatea.

De aceea, v-aş ruga să reveniţi la sentimente mai bune.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Stanciu, haideţi să lăsăm declaraţiile politice că, la un moment dat, devin obositoare.

Haideţi să luăm exact ce scrie Regulamentul, ceea ce a intervenit şi a precizat foarte clar domnul Márton Árpád, un om care ştie foarte bine acest Regulament, ca să nu mai vorbim că propunerea a fost făcută de Grupul parlamentar al PNL, un alt grup care ştie foarte bine ce Regulament avem.

Avem un lucru foarte simplu: în Regulament, la alin.(2) se supune foarte clar că primele amendamente supuse la vot sunt cele făcute de comisie, după care se supun la vot cele respinse, ca s-o spun eu foarte clar şi deloc alambicat.

Asta a confirmat plenul, asta facem. În rest, tragerea de timp vă aparţine, dar, e bine, aşa cum spunea şi doamna deputat Burcău, s-o sesizăm şi sindicatelor.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna preşedinte,

Eu nu vreau, cel puţin eu, în ceea ce am susţinut de la acest microfon, să se înţeleagă că am achiesat la propunerea făcută de un alt coleg şi dumneavoastră aţi supus-o la vot şi nu vreţi să ne-o impuneţi nouă.

Este clar că, atunci când eu am venit la microfon şi am solicitat ca fiecare parlamentar care-şi susţine un amendament să ne spună din ce anexă face parte acel amendament, m-am referit la faptul că la articolul respectiv se pot şi trebuie să fie susţinute, cine vrea, amendamentele respinse. Deci, asta este logica parlamentară. Eu nu înţeleg cum votăm acum, însă eu personal şi ca preşedinte de comisie, n-am înţeles acest lucru. Am înţeles doar că venim cu... puneţi la vot, sigur, primul amendamentul comisiei, dar înainte de aceasta există mai multe opţiuni care se supun şi ele la vot. Altfel vom vota toată legea amendată, după care vor veni la nişte amendamente care deja nu mai pot fi susţinute, pentru că ele au fost adoptate. Adică amendamentul respectiv, al comisiei, fiind adoptat, înlocuieşte textul iniţial şi acela nu mai poate fi amendat. Adică amendamentul respins nu mai poate fi nici susţinut.

Deci, vă rog, este o neclaritate pe care am sesizat-o şi eu şi care nu-mi dau seama cum poate fi rezolvată la maniera în care, probabil, că în două-trei ore parcurgem toate amendamentele, practic toată legea.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Dumitrescu, neclaritatea este în Regulamentul nostru, ce să-i facem? Vă spun de câteva luni c-ar trebui să între într-o modificare de fond, dar asta spune Regulamentul. La art.110 alin.(2) se spune foarte clar că întâi se supun la vot şi în discuţie amendamentele admise, după care se supun cele respinse. Şi haideţi să fim iarăşi realişti: dacă un amendament respins este adoptat de plen, este susţinut de plen, el înlocuieşte textul iniţial adoptat de comisie. E un lucru relativ simplu.

Domnul Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Doamna preşedinte,

Pentru buna desfăşurare a acestor lucrări, trebuie să recunosc şi să fiu de aceeaşi opinie cu dumneavoastră că Regulamentul nostru trebuie să sufere nişte modificări. Dar, până le facem, să încercăm să dezbatem în spiritul acestui Parlament şi în spiritul unui parlament, în general.

În spiritul lui înseamnă capacitatea de a se exprima la dezbateri a fiecăruia dintre cei care au intervenit pe textul legii şi adoptarea printr-o majoritate a formulei pe care Parlamentul, cu actuala majoritate, aşa cum este ea, va adopta.

Pentru aceasta, vă rog, pauză de consultări în numele Grupului Partidului Social Democrat, ca interpretarea textelor regulamentare să fie făcute de comun acord şi să nu lungim dezbaterile procedural.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles. Înainte de a intra în pauza de consultări, vreau să fac doar o singură precizare. Liderul Grupului PSD, ieri, în Biroul permanent, a precizat faptul că dezbaterile vor dura o lună.

Mă aşteptam ca aceste dezbateri să dureze o lună pe fond. Nu-i nicio problemă, putem să stăm, cred că toţi avem disponibilitatea şi dorinţa de a avea o lege bună. Dar, în momentul în care începem să dezbatem nişte lucruri adoptate de plen, care sunt în conformitate cu Regulamentul, mi se pare că alunecăm uşor în ridicol.

Sper să folosiţi cu bine această pauză de consultări şi să vă dea Dumnezeu gândul cel bun.

Pauză de consultări, revenim la ora 14,00.

- după pauză -

(În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Dumitru Pardău şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am să invit secretarii la prezidiu.

Vă propun să reluăm lucrările.

Pe procedură sistăm discuţiile, dacă aveţi intervenţie pe procedură, discuţiile dinainte de pauză; sistem intervenţiile pe această procedură. Cred că s-a discutat foarte mult, plenul s-a pronunţat. Suntem în termeni regulamentari, lucrurile cred că nu mai au...

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Ba da, pe procedură orice solicitare...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Cu o singură condiţie, când preşedintele de şedinţă decide sistarea discuţiilor pe procedură pe o anumită temă.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Nu există aşa ceva.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Ba da, există, vă citesc articolul, ca să nu avem niciun fel de problemă.

Puteţi face intervenţia până găsesc articolul ca să vă citesc exact şi să nu mai repetăm chestiunea aceasta.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimată doamnă preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Distinşi domni miniştri,

Art.149 alin.(2) precizează: "Când un deputat solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, preşedintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat."

Doamnă preşedinte,

Distinsul meu coleg Márton Árpád, înainte de consultările noastre, a argumentat, în baza art.110 alin.(2), precizând ordinea în care se supun la vot amendamentele. Nu mai repet această ordine, a precizat-o dânsul.

În urma consultărilor din grupul nostru parlamentar, a reieşit că distinsul nostru coleg face o confuzie între două etape distincte ale discutării şi aprobării amendamentelor.

Avem o fază de discutare a amendamentelor, care este prevăzută la 106, 107 alin.(1) "La discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente, deputaţii pot lua cuvântul pentru a-şi exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentanţii Guvernului sau ai iniţiatorului şi raportul comisiei sesizate în fond. Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmează a fi supus votului Camerei are, de regulă, durata de cinci minute."

La 108 alin.(1), "Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise sau respinse".

Iar 110 alin.(1), "Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii şi continuă cu cele privind modificarea sau completarea acestuia".

În baza acestor prevederi regulamentare, care nu pot fi eludate sau încălcate, prin separarea discuţiilor de procedura de vot... vă cerem, doamna preşedinte, să aplicaţi aceste chestiuni şi, în timpul urmăririi articolelor, dumneavoastră să ne faceţi cunoscut ce articol puneţi în discuţie şi nu poziţia la care se află în raportul elaborat, pentru că poziţia aceea nu coincide cu poziţia de la respinse.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am făcut acest lucru şi până în acest moment.

Domnul Anghel Stanciu:

Şi dumneavoastră ne spuneţi articolul cutare este supus discuţiei. Dacă sunt obiecţiuni sau nu. Dacă nu sunt obiecţiuni, atunci el este aprobat, dacă sunt obiecţiuni, intrăm pe articolul în care fiecare deputat poate să intervină sau intervin cei care au amendamente. Iar amendamentele se discută: cele admise, cele respinse de modificare şi apoi se supun în ordinea pe care a spus-o domnul Marton la vot.

Altfel, ceea ce se întâmplă este total contra Regulamentului şi nu vă pavoazează şi vă face cale liberă în viitoarea dumneavoastră carieră politică de la preşedinţie spre altă preşedinţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu. Pentru conformitate, art.150: "Preşedintele de şedinţă sau liderul unui grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Camerei." Se referă şi este după art.149, care precizează lucrul acesta. Deci nu avem niciun fel de problemă, s-a votat lucrul acesta, vă reamintesc. Ştiu şi strategia care există şi am şi văzut luările de cuvânt în sensul acesta.

Intrăm, în continuare, pe procedura aprobată de plen.

Eram la art.15, poziţia 19 din amendamente admise.

Observaţii? Pe observaţii, la acest amendament? Deci art.15, punctul 19, domnule Stanciu. Nu aveţi.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 20, art.16, dacă sunt observaţii.

Nu sunt. Adoptat.

La punctul 21, art.17 din cadrul amendamentelor respinse. Domnul Spînu. Aveţi o intervenţie pe art.17? Scuze, nu mi-a sesizat secretarul. Întâi comisia şi după care domnul Spînu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi,

Aici este vorba numai de o eroare materială, şi anume "planurile "ş.a.m.d." parte a trunchiului comun". În art.17 exista această prevedere. Nu a fost introdusă din punct de vedere ".. e o eroare materială, din punct de vedere al colaţionării, şi vă reamintesc că se introducem în text, când îl treceţi ca votat şi faptul "parte a trunchiului comun", "disciplină şcolară, parte a trunchiului comun". Da, la art.17 alin.(1), text nemodificat, autori doamna Săftoiu, Dumitrică ş.a.m.d. până la Stanciu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

S-a consemnat în stenogramă, tocmai pentru a putea fi luat în considerare textul final. Vă mulţumesc, am confirmarea de la secretariat.

Domnul Spînu era înscris la cuvânt pe art.17 de la punctul 21.

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru cei care nu reuşiţi să urmăriţi pe raportul comisiei, art.17 se referă la disciplina religia, introdusă ca disciplină de studiu conform Constituţiei în trunchiul comun la gimnaziu, liceu şi învăţământul profesional.

Art.17 conţinea, în propunerea ministerului, ca iniţiator, trei alineate. În primul alineat, aşa cum a făcut şi rectificarea domnul preşedinte, s-a aprobat ca religia să fie parte a trunchiului comun în învăţământul preuniversitar.

La alin.(2) apare dreptul constituţional de a alege şi, la solicitarea scrisă a părinţilor sau tutorilor legali instituiţi, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără acest domeniu disciplinar de studiu.

Art.3 completa art.2 într-un mod extrem de coerent şi logic. Şi anume, la cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istorie a religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social şi comunitar.

Eu am un amendament respins aici, în care, pentru a clarifica la cererea cui, am introdus "la cererea elevului, dacă este major sau la cererea părinţilor sau tutorilor legali", dar cu prevederea ca acest alin.(3) din art.17 să rămână. Şi vă dau un singur argument pentru că dezbaterile sunt foarte scurte şi au fost îndelungi dezbateri în cadrul comisiei.

În momentul în care facem această descentralizare la nivelul şcolilor şi lăsăm la latitudinea lor posibilitatea oferirii unor categorii de elevi care optează să nu studieze strict obiectul religie la şcoală, ci obiecte similare, i-am văduvi de un drept elementar. Pentru că celor care studiază obiectul religie li consideră media anuală, care este parte a examenului naţional, deci criteriu pentru admiterea la liceu - nota, pe când celor care, din varii motive, nu doresc să studieze această disciplină, sunt privaţi de acest drept.

Textul propus de către minister completa tocmai acest lucru, lăsând la libertatea copiilor, a familiilor şi a şcolii, posibilitatea ca aceşti copii să vină şi să studieze religia într-o altă formă sau alte cursuri pe care le consideră ei utile şi pe care şcoala le poate pune la dispoziţie, urmând să ia o notă, iar această notă, la rândul ei, să fie adăugată la media finală şi atunci toate lucrurile ar fi fost corecte.

Din nefericire, pe baza unor anumite interpretări şi a luărilor de poziţii diferite din cadrul Comisiei pentru educaţie, s-a convenit, prin vot, ca acest articol să fie eliminat. Şi dacă vă uitaţi în textul raportului există propunerea de eliminare pe care eu v-aş ruga să o respingem prin votul dumneavoastră şi să acceptaţi, pentru că trebuie ori să revenim la alin.(3) din propunerea Guvernului, ori să acceptaţi amendamentul pe care l-am propus tocmai datorită acestui lucru întâmplat în Comisia pentru educaţie.

Vă mulţumesc încă o dată şi sper să vă gândiţi la toate aspectele constituţionale legate de acest articol, nu numai la dreptul de a studia un anumit obiect, ci şi la dreptul celorlalţi, care nu vor să-l studieze, să aibă, într-adevăr, o opţiune şi să nu fie privaţi de posibilitatea de a învăţa lucruri la fel de utile, eventual.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Era înscris domnul Duvăz, după aceea domnul Marton Arpad şi după aceea am să-i dau cuvântul, pe acelaşi articol, domnului deputat şi pe urmă domnului ministru.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Doamnă preşedinte,

Încerc să vă conving să venim într-un sistem de dezbatere, sigur că eu ştiu că există o presiune asupra dumneavoastră şi nu vreau să dau explicaţii, pentru că ele ar avea un conţinut politic, în adoptarea în viteză a acestei legi. Noi vrem să iasă o lege bună, să fie adoptată, dar să fie şi bună. Cât se poate de bună din legea care a fost propusă. În consecinţă, vă rog să procedaţi regulamentar.

La art.15, Anghel Stanciu, deputatul şi colegul nostru, la fel de onorabil ca fiecare dintre noi, a avut un amendament respins. Dumneavoastră i-aţi interzis sau o să spuneţi că nu l-aţi observat, deşi a semnalizat să iasă la tribună. Nu faceţi Partidului Social Democrat procese de intenţie, nu dorim şi nu avem nicio strategie în legătură cu prelungirea dezbaterilor în mod sistematic intervenind. Dar, încălcările sistematice ale regulamentului ne vor duce în continuare la intervenţii asupra regulamentului şi procedurilor şi, de fapt, ceea ce încercaţi să câştigaţi, vom pierde cu toţii.

Haideţi să câştigăm cu toţii, discutând serios toate amendamentele şi obţinând, sigur, prin vot, rezultatul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, aţi depăşit 2 minute. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Da, eu vă mulţumesc foarte mult.

În ceea ce priveşte cele două minute regulamentare, ca şi opinia dumneavoastră că preşedintele poate interveni şi limita discuţiile asupra procedurii, vă rog în continuare să aprofundaţi Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

La alin.(6) art.149, luările de cuvânt făcute în conformitate cu prevederile alin.(3), (4) şi nu ştiu ce, alin.(3) spunând: "Un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură...", nu vor depăşi 2 minute. Dacă vreţi să lecturăm regulamentul împreună, spuneţi-mi, dar s-o facem într-o sesiune separată, nu în timpul alocat Legii educaţiei.

În acest context, vreau să închei real aceste intervenţii pe procedură, deocamdată sunteţi singurul grup parlamentar care susţine acest lucru, în condiţiile în care s-a propus de către Grupul parlamentar al PNL şi toate celelalte grupuri s-au exprimat prin vot în plen. Nu încalc eu regulamentul, îl încălcaţi, de data aceasta, dumneavoastră şi o faceţi cu un scop foarte bine definit.

Vă mulţumesc.

Era o intervenţie a domnului deputat Marton Arpad, scuze, era înscris, şi după aceea domnul Pâslaru.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un coleg de-al nostru, mai înainte, a intervenit explicând că, de fapt, este o modificare a unei sintagme şi a citit în continuare o parte din text.

Ceea eu solicit să se precizeze, dacă textul integral, aşa cum este în proiectul de lege, cu excepţia acelei modificări de sintagme, rămâne în vigoare sau aţi eliminat teza a doua, care permite tuturor elevilor să frecventeze aceste cursuri, conform confesiunii lor. Deci, solicit această precizare. Mi se pare că s-a omis şi această parte la fel. Sau, dacă "... da?

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să-l rog pe preşedintele comisiei să explice exact şi intervenţia colegului Spînu şi după aceea...

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Arpad, dacă nu s-a înţeles, exact asta e, deci, în trunchiul comun şi pentru că a plecat porţiunea cu trunchiul comun, a plecat şi dreptul constituţional al copiilor din toate cultele de a avea dreptul... Deci, când s-a adăugat, clar se adaugă toată... aşa, mulţumesc.

Cu Spînu, ce să vă spun? Deci, domnul deputat Spînu susţine un amendament respins. Asta face domnul deputat Spînu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Numai o secundă.

Vă rog frumos să mă lăsaţi. (Se adresează domnului deputat Anghel Stanciu.)

Vă mulţumesc. În momentul acesta (Vociferări) deci, domnule Stanciu, în primul rând, mă interesează dacă domnul Marton Arpad pe intervenţie este clarificat. Vă mulţumesc.

În ceea ce-l priveşte pe domnul Spînu, înţeleg că dumnealui, în momentul acesta, nu susţine un amendament respins, ci dumnealui mai degrabă pledează pentru formula propusă de minister a alin.(3), care a fost eliminat în interiorul comisiei.

Domnule Spînu, aş vrea să clarificaţi şi vreau să mă ascultaţi două secunde. Nu discutăm amendamentele respinse în momentul de faţă. Când ajungem la amendamentele respinse, le putem rediscuta.

Ceea ce vă întreb este: dumneavoastră susţineţi alin.(3) din textul legii, aşa cum este el, de bază, propus de minister şi care a fost eliminat printr-un amendament în comisie?

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Da.

Doamna Roberta Alma Anastase:

În regulă.

Punctul de vedere al domnului ministru, vă rog.

Domnul Daniel Petru Funeriu:

Stimată doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Într-adevăr, discuţia şi în Comisia pentru învăţământ pe marginea acestui articol 3 a fost o discuţie care a durat o perioadă îndelungată şi al cărei conţinut aş dori în câteva cuvinte să îl redau.

Art.32 alin.(7) din Constituţia României spune că: "Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege. "

În consecinţă, Constituţia României ne spune că prin lege, implicit prin Legea educaţiei naţionale, avem obligaţia să scriem cum va fi organizat şi cum va fi garantat acest învăţământ al religiei.

În consecinţă, alin.(2) din art.17, în acest alineat am prevăzut faptul că religia, de fapt, la alin.(1) am prevăzut că religia este o disciplină şcolară care este inclusă în planul cadru la primar, gimnazial, liceal şi profesional.

Consecinţa acestui fapt a fost că, în varianta iniţială, Guvernul a considerat necesar să reglementeze ceea ce se întâmplă cu elevii care optează să nu urmeze disciplina religie. În consecinţă, obiectul de reglementare al alin.(3) viza strict, din punct de vedere organizatoric, ceea ce se va întâmpla în România-o şcoală cu elevii care decid să nu urmeze ora de religie.

De aceea, noi, în alin.(3), în varianta iniţială a Guvernului, am spus că la cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istorie a religiilor, istoria culturii, artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar.

În consecinţă, doamnelor şi domnilor deputaţi, pe de o parte, doream să reglementăm ceea ce se întâmplă cu elevii care nu merg la religie, dar în niciun caz nu a fost intenţia Guvernului şi cred că nu poate să fie intenţia nimănui să reglementeze credinţa cuiva.

În consecinţă, discuţiile din Cameră au dus la concluzia că reglementarea acelei ore în care copiii nu participă, cei care au ales, la religie, nu ar fi necesară, pentru că şcolile, în mod natural, se ocupă de elevi în acea oră. De aceea acest articol a fost respins, pentru că s-a considerat că reglementarea nu este necesară.

Din punctul nostru de vedere, spun încă o dată, nimeni nu doreşte să reglementeze credinţa fiecăruia, noi am considerat necesar să reglementăm ce se întâmplă în acea oră. De aceea, votul dumneavoastră, nu-mi voi permite, în calitate de ministru, să încerc să sugerez ce trebuie conştiinţa fiecăruia dintre dumneavoastră să vă spună referitor la această problemă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnule ministru, ca să fiu cât se poate de clară pe acest aspect. În ceea ce priveşte amendamentul trecut de comisie, îl susţineţi sau nu-l susţineţi? La alin.(3) care amendament sună aşa: "Se elimină...."

Domnul Daniel Petru Funeriu:

În acest moment, Guvernul susţine varianta votată în comisie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Prin urmare, domnule Dumitrescu, vă rog, punctul de vedere?

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte.

Să ştiţi că l-am pândit îndeaproape pe domnul ministru, să vedem dacă este consecvent cu ceea ce, în urma argumentaţiei de peste 2 ore din comisie s-a adoptat această eliminare şi aşa a fost. Pentru că noi, prin această lege, o să vedeţi mai încolo, dăm posibilitatea şcolilor în acel 25% care rămâne la dispoziţia şcolii, să asigure şi astfel de cursuri pentru copiii respectivi. Nu le spunem noi cum să facă, mai ales că le dăm şi posibilitatea 25% din curricula respectivă s-o stabilească în interiorul şcolii.

Deci, lucrurile sunt rezolvate, în opinia mea...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Era domnul Stanciu. Domnul Pâslaru.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimată doamnă preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Pe lângă cele 400 şi ceva de amendamente respinse, am şi câteva admise. Şi sunt tocmai la art.17. La articolul în care discutăm de necesitatea, oportunitatea, sub diferite forme, a învăţământului religios în şcoală.

Evident că s-a scos socialismul ştiinţific, marxismul şi a rămas un vid, din punct de vedere filozofic. Morala creştină, totuşi, e necesară, fie că eşti la Putere, fie că eşti în Opoziţie. Noi am mers pe textele care au funcţionat din vechea Lege nr.84/1995 şi aceste texte nu cuprind acest paragraf, care, deşi a fost aici foarte bine explicat de către distinsul nostru coleg Marius Teodor Spînu, se grevează foarte bine pe ceea ce ştim cu toţii. Că şi drumul spre iad este pavat cu bune intenţii.

Deci, iată că venim să oferim aşa numita alternativă la 3-4 copii dintr-o şcoală, cărora trebuie să le aduci profesori de istoria religiilor, profesori de etică sau profesori nu ştiu ce, sau chiar un singur copil, în condiţiile în care, până acum, această subsidiaritate, de care facem caz în care cei care sunt acolo rezolvă mai bine decât noi problema, au rezolvat-o. Nu a fost cazul de copii care să rămână în afara procesului didactic. Şi au găsit diferite soluţii.

De aceea, credem că susţinerea în continuare a acestui lucru de către domnul Spînu nu este benefică, am înţeles de la domnul ministru că susţine poziţia comisiei, ceea ce este un lucru bun.

Sper că veţi face acelaşi lucru şi vom lăsa să funcţioneze învăţământul religios în formele care au funcţionat până acum, că nu este bine acum în zona de frământări sociale să vă puneţi rău şi cu cei de jos şi cu cei de sus.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

La cererea domnului deputat Spînu, vă supun la vot art.3, articolul propus de comisie.

Repet, comisia îl susţine şi ministerul la fel.

Domnul deputat solicită... varianta comisiei se supune la vot.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

114 voturi pentru, 26 împotrivă şi 2 abţineri. A trecut varianta comisiei.

Domnul Pâslaru.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Doamnă preşedinte, vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

La art.17 alin.(1), în urma discuţiilor avute cu asociaţiile profesionale şi cu reprezentanţii sindicatelor care sunt în sală, noi venim cu următoarea modificare: planurile cadru ale învăţământului primar includ religia ca disciplină şcolară, partea trunchiului comun. Pentru învăţământul gimnazial, liceal şi profesional, disciplina religie are caracter opţional, aşa cum aţi dorit dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da. Este un amendament respins pe care îl vom susţine la Capitolul Amendamente respinse. Pentru că asta am discutat vreo două ore.

La art.17, în ansamblu, dacă mai sunt observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

La art.18. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.19 de la punctul 23. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.20 de la punctul 24. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul unui nou capitol. La punctul 25. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 26 art.21. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La art.22 de la punctul 27. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 28, art.23. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Punctul 29, art.24. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Punctul 30, la art.25. Observaţii? Nu sunt.

Punctul 31. Observaţii? Nu sunt.

Punctul 32 care se referă la art.26. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 33 un subcapitol. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 34 art.27. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Punctul 35. Observaţii? Nu sunt.

Punctul 36, art.28. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 37. Iarăşi titlul unui subcapitol. Observaţii? Nu sunt.

Punctul 38, art.29. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Punctul 39. Observaţii? Nu sunt.

Punctul 40, art.30. Observaţii? Nu sunt.

La punctul 41. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 42, art.31. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 43 care se referă la art.32. Sunt observaţii? Nu.

Punctul 44. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 45, art.33. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 46, art.34. Observaţii? Nu sunt.

Punctul 47? Nu sunt.

La punctul 48 care se referă la art.35. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Punctul 49. Nu sunt.

Punctul 50 care se referă la art.36. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 51 care se referă la art.37?

Domnule ministru.

Domnul Daniel Petru Funeriu:

Stimată doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În art.37 alin.(1) se prevede că în cadrul învăţământului preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor, se prevedea, în varianta Guvernului, că în cadrul învăţământului preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei limba şi literatură română.

Guvernul susţine în continuare această variantă a alin.(1) la art.37. Motivele susţinerii acestui articol sunt multiple. Cel mai important dintre ele este acela că interesul elevilor, interesul tuturor este acela ca elevii care învaţă în limba minorităţilor să aibă cea mai mare oportunitate posibilă de a învăţa geografia şi istoria atât a României, cât şi internaţionale.

De aceea, noi considerăm că cel mai bun instrument pentru a realiza acest obiectiv este acela al studierii inclusiv a acestor discipline în limba maternă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat Solomon, intervenţie. Este pe aceeaşi intervenţie şi după aceea vine comisia să susţină punctul de vedere. Ei, bine, atunci are cuvântul comisia înainte şi după aceea pe procedură.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Art.37 alin.(1) în amendarea de către comisie şi însuşit de către comisie avem următorul text: "În cadrul învăţământului preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei limba şi literatură română, iar în învăţământul gimnazial şi liceal, şi cu excepţia disciplinelor istoria românilor şi geografia României. Autorii acestui amendament, care a fost însuşit de comisie şi noi ne menţinem punctul de vedere al comisiei, pentru că a fost un amendament adoptat de către comisie, este Grupul parlamentar al PNL şi Grupul parlamentar al PSD+PC.

Vreau să vedeţi şi modalitatea, reglementează predarea în limba română a unor discipline din învăţământul preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor, deci lucrurile sunt evidente. Noi, comisia, ne susţinem amendamentul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Pe procedură, domnul Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnă preşedinte, cu rugămintea tocmai de a reuşi să centrăm şi ca dezbaterile să se desfăşoare cât se poate de coerent. Vedeţi în ce situaţie am fost puşi, în care ministrul vine şi susţine articolul propus de Guvern şi noi, din sală, nu ştiam împotriva a ce susţine ministrul sau mai bine zis de ce susţine ministrul ceea ce evident susţinuse Guvernul, deci elaborase ministrul.

Pentru că exista un amendament, deci haideţi să respectăm procedurile, că ele au o logică. Dacă logica nu e respectată, vom întârzia, din păcate, lucrările nu cu intenţie, ci inevitabil. Gândiţi-vă că în soluţia pe care aţi adoptat-o, noi vom rediscuta articole unde există amendamente respinse şi vom relua votul. Deci, gândiţi-vă că, de fapt, ducem lucrurile în continuare la o întârziere şi nu la grăbirea dezbaterilor.

Vă mulţumesc de înţelegere.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Solomon.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Eu îi mulţumesc domnului ministru că astăzi a devoalat, în sfârşit, unul din interesele meschine pe care le are Guvernul în adoptarea acestei legi. Eu înţeleg că domnul ministru trebuie să susţină în faţa noastră proiectul Legii educaţiei naţionale.

Eu îi atrag atenţia domnului ministru, dacă este român şi dacă reprezintă Guvernul României, că trei sunt disciplinele care reprezintă fundamentul oricărui învăţământ naţional. Este vorba de literatura naţională, de oriunde, nu-i vorba numai de România, este vorba de istoria naţională, în cazul nostru, istoria românilor, şi geografia patriei.

De aceea, eu rog pe domnul ministru să lase interesele conjuncturale, politice, iar domnii de la UDMR să fie conştienţi de tot respectul meu. Dar, nu cred că un elev, în această ţară, care se pregăteşte să devină cetăţean român, în primul rând, şi pe urmă ce vrea el să devină, trebuie să înveţe la şcoală despre Istvan Naghi, în loc despre Ştefan Cel Mare. Pentru că vin şi vă spun că mai degrabă să afle din istoria neamului nostru despre Lăcustă Vodă şi nu despre Lăcustă Vaida.

De aceea, eu vă rog să susţinem varianta propusă de comisie, care este de bun simţ, este în conformitate cu legile de oriunde din lumea asta şi nu cred că învăţământul naţional trebuie să fie ştirbit de interesele de moment, politice ale celor care trebuie să mai iasă, eventual, parlamentari şi la alte alegeri din partea UDMR-ului. Pentru că nu mai rămâne pe urmă să propunem decât şi limba română să se înveţe în limba maghiară. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Doamna Adriana Săftoiu.

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Vă rog să-mi permiteţi să fac o precizare.

Acest amendament a trecut prin comisie, aşa cum îl aveţi dumneavoastră, istoria şi geografia României să se predea în gimnaziu şi liceu în limba română. Dacă v-aţi uita, desigur, în textul pe care nu-l aveţi, la alin.(5), adică peste 3 rânduri, va trebui să votaţi un alt alineat, care spune aşa: istoria şi geografia României se fac în limba minorităţilor. Lucrul acesta s-a întâmplat, pentru că, în comisie, în mod evident, Opoziţia avea 15 voturi, Puterea avea 16 voturi.

La primul alineat, s-a votat, din partea Puterii, am avut un vot, aşa încât amendamentul a trecut. Peste 3 ore, respectiva persoană s-a abţinut şi în momentul acela a apărut şi acest alineat.

Şi vreau să vă citesc o singură motivaţie în favoarea istoriei românilor şi geografiei României să se predea în limba română. Şi vă rog să fiţi un pic atenţi. Deci, care e motivaţia? Toţi elevii, indiferent de etnie, au cetăţenie română şi este firesc să cunoască evenimentele istorice şi personalităţile care au contribuit la afirmarea României ca şi stat suveran, membru în Uniunea Europeană şi la conturarea conceptului de cetăţean român şi european.

De asemenea, toţi elevii locuiesc în acest spaţiu geografic, exact conturat, iar cunoaşterea denumirilor în limba română, precum şi explicarea fenomenelor şi proceselor fizice şi socio-economice în limba română este o necesitate impusă de spaţiu, conceptul de integrare socială şi respectarea identităţii naţionale. Această motivaţie în favoarea istoriei României şi geografiei României aparţine deputatului PDL Adrian Gurzău.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Adomniţei. Domnul deputat Adomniţei.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna deputat Săftoiu a arătat foarte bine cum gândeşte în realitate Grupul parlamentar al PDL, parlamentarii PDL şi nu greşesc deloc în această manifestare. Ce vreau să vă spun este că acest articol şi acest alineat sunt întruchiparea perfectă a momentului în care se desparte interesul politic de guvernare şi de stat la ciolan de interesul naţional. 20 de ani până acum, geografia României şi istoria românilor se studiau în şcoala românească, chiar dacă era cu predare în limbile minorităţilor în limba română. Şi eu, ca ministru, am avut multe presiuni pentru a ceda la acest subiect şi cu preţul funcţiei, în decembrie 2007, şi nu am cedat.

Ce vreau să vă spun este că, şi să motivez această splitare, de dragul de a nu-şi pierde colegii de guvernământ, PDL a renunţat, ştiind că face acest lucru, la interesul naţional şi la interesul copiilor, pentru că, şi o să vă dau exemplul profesional, în România avem şi învăţământul bilingv, spre exemplu engleză-franceză.

În cadrul învăţământului bilingv engleză-franceză, în care copiii români învaţă la şcoală în limbile engleză şi franceză, ei deja stăpânind limba română, pentru că e limbă maternă, pentru a se perfecţiona în limbile străine, învaţă istoria românilor şi geografia României în acele limbi, ei ştiind deja toponimii, nume proprii în limba română. Acesta este un scop didactic, dacă vreţi, profesional. Păi, dacă e valabil la copiii români, la fel de valabil e şi pentru ceilalţi copii care trăiesc în România. Pentru că ei au o limbă maternă care e limba minorităţilor şi e nevoie, profesional, didactic, să-i perfecţionăm în limba străină, care pentru ei e limba română. Şi, de aceea, cum cei de la engleză şi franceză învaţă în limba străină geografia pentru a învăţa toponimiile şi istoria pentru a învăţa şi personajele, şi numele proprii româneşti, acelaşi motiv se întâmplă aici.

Acesta a fost motivul profesional, dacă vreţi, pentru care în anii ′90 s-a luat această decizie. Dumneavoastră, PDL, astăzi, veniţi să schimbaţi aceste lucruri. Nu am o altă problemă decât faptul că de dragul ciolanului aţi abandonat către PRM interesul naţional. Acesta este punctul de vedere nu doar al meu, cât al partidului meu. Asumaţi acest lucru. Nu suntem solidari cu dumneavoastră în această decizie.

Am votat în comisie cu votul unor colegi de la dumneavoastră ca geografia României şi istoria românilor să se înveţe în limba română în şcolile cu predare în limbile minorităţilor. În pauza discuţiilor au venit liderii PDL marcanţi în comisie, au făcut presiuni pe colegi, astfel încât la alin.(5) al aceluiaşi articol veţi vedea exact invers decizia. Pentru că este rezultatul unor presiuni.

Prin urmare, dragi colegi, şi cu asta eu închei, este un subiect foarte sensibil. Vă îndemn să nu vindeţi orice de dragul guvernării şi vă mai spun că dacă aş fi fost eu ministru poate m-aş fi gândit să ofer această ocazie în contrapartidă cu oferirea ei pentru copiii români de la Gyula. Pentru că sunt copii ai noştri, români din Ungaria, care nici pe departe nu beneficiază de aceleaşi drepturi. Şi atunci am fi spus să facem reciprocitate. Dar nu. Noi dăm tot, nu primim nimic la schimb, copiii de la Gyula vor învăţa exact cum învaţă acum, iar ceilalţi vor fi supradiscriminaţi pozitiv.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Duşa.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Iertaţi-mă. Şi cu asta închei.

Iar motivaţiile ministerului, daţi banda înapoi, nu există. Sunt doar nişte bâlbe, pentru că nici domnia sa, domnul ministru, nu poate susţine cu toată inima şi cu gura întreagă, plină, un asemenea amendament.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Duşa. Am o listă: domnul Kötö, domnul Cezar Preda, domnul Valeriu Tabără.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

De mulţi ani, de mii de ani, românii trăiesc în bună înţelegere cu minorităţile naţionale şi, mai ales după ′90, în cele două judeţe de care tot pomeniţi, judeţele Harghita şi Covasna, că până la urmă aceasta este problema, şi maghiarii şi românii au făcut eforturi deosebite pentru a asigura un anumit echilibru şi o justă rezolvare a problemelor, fie că ele priveau pe români, fie că priveau pe maghiari. Dar întotdeauna la vremuri din acestea de răspântie un ministru ca domnul Funeriu îşi permite şi vine să mai toarne gaz pe foc. Acum, când oarecum lucrurile au intrat în normal şi există o colaborare normală în spiritul european între majoritatea populaţiei române şi minoritatea maghiară din cele două judeţe şi sigur ponderea este inversă în cele două judeţe, şi veniţi dumneavoastră să mai daţi un subiect de discuţie. Subiectele sunt altele, criza economică, sunt probleme economice şi sociale ale României şi ne găsim un subiect nou. Un subiect care cred că nu-şi are rostul.

Domnule ministru, dacă dumneavoastră vroiaţi să fiţi un ministru care v-aţi fi ocupat şi de acea comisie prezidenţială şi vroiaţi să rezolvaţi echitabil şi normal aceste probleme, nu făceaţi asemenea propuneri. Făceaţi una radicală, cum îi stă bine unui ministru tânăr. Să se înveţe limba română în limba maghiară. Că şi în momentul de faţă, astăzi se învaţă limba română cu profesor de etnie maghiară. Ce limbă română este aceea, domnule ministru?

Dumneavoastră aţi fost vreodată în judeţele acelea să vă daţi seama de starea învăţământului românesc în cele două judeţe? De faptul că întotdeauna cei de la Bucureşti aveţi grijă să creaţi dihonie şi discordie între românii şi maghiarii din cele două judeţe. V-a fost greu să propuneţi ca pe lângă geografie şi istorie să înveţe şi limba română în limba maghiară?! Şi atunci rezolvaţi o problemă, nu ne mai puneaţi pe aici să ne certăm cum să înveţe limba română şi geografia şi istoria. Trebuia să le învăţăm tot în limba maghiară şi toţi de acolo din judeţele alea.

Şi atunci eraţi un ministru apreciat şi un ministru care a făcut o propunere legislativă care va revoluţiona învăţământul românesc. Poate ne explicaţia cum de ce n-aţi propus ca şi limba română să se înveţe în limba maghiară?!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Kötö, vicepreşedintele Comisiei pentru educaţie.

Domnul Kötö Iosif:

Doamna preşedinte,

Onoraţi colegi,

Domnul Adomniţei a afirmat că s-a întâmplat o înţelegere de dragul guvernării. Domnule ministru, permiteţi să vă contrazic. Eu afirm că nu este o înţelegere şi n-a fost nicio înţelegere. Eu afirm că a sosit momentul democraţiei şi a raţiunii. Şi dacă ne exprimăm din acest punct de vedere, o să vă răspund şi dumneavoastră imediat, atunci vedem că lucrurile se discută şi se pornesc de la cu totul alt unghi.

Deci, eu susţin varianta Guvernului şi propun respingerea amendamentului. Am şi câteva argumente democratice şi raţionale. Eu zic şi dacă ne uităm la evaluările psihopedagogice dovedesc că însuşirea materialului în limba maternă este mult mai eficientă.

Dacă pornim din acest punct de vedere, atunci constatăm că integrarea comunităţii în circuitul spiritual şi economic prin însuşirea istoriei şi geografiei pământului natal este un interes comun şi al majorităţii populaţiei şi a comunităţii maghiare.

Dacă examinăm prin această prismă problema, atunci eu afirm următorul lucru: interesul nostru este ca copilul să-şi însuşească materialul şi nu numai să înveţe.

Domnul coleg a spus, dacă-mi permiteţi, domnule coleg, a spus că vom învăţa numele lui Ştefan cel Mare ca Nagy Istvan. Nu este adevărat. Dacă vă uitaţi în text veţi vedea că predarea în limbile minorităţilor naţionale, geografia şi istoria României se predau în aceste limbi după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti în limba română.

Deci, eu nu văd această diferenţiere şi discriminare despre care aţi vorbit. N-aş vrea să vorbesc mai departe, să răpesc timpul dumneavoastră preţios. Încă o dată afirm că este interesul nostru comun ca copiii să-şi însuşească şi nu numai să înveţe acest material, că este interesul nostru integrarea comunităţii în circuitul spiritual şi economic al pământului natal.

Vă mulţumesc pentru înţelegere şi eu cred că veţi vota ca atare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Cezar Preda.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Doamna preşedinte,

Dragi colegi,

Nu am avut de gând să iau cuvântul la acest amendament, însă intervenţia fostului ministru al învăţământului, al educaţiei, m-a făcut să fac acest lucru şi îi reproşez colegului nostru de folosirea unor cuvinte care nu-şi au rostul. Să vorbeşti aici despre "ciolan", despre "împărţeală", despre modul cum este... eu nu accept. Nu râdeţi, este poziţia mea! Domnilor, eu am văzut râsete care în general pentru mine înseamnă neputinţă. Nu mi le mai daţi o dată. Vă cunosc.

Vream să vă spun un singur lucru. Nu este uşor să iei o asemenea decizie. Şi aş vrea să vă gândiţi atunci când vorbiţi despre Partidul Democrat Liberal şi de reprezentarea sa parlamentară, să nu uitaţi că acest partid acolo a câştigat alegerile, iar dumneavoastră, cei care aţi luat două-trei procente în Ardeal, vă erijaţi acum în cunoscătorii acestor probleme. Nu cred că se cunosc problemele mai bine decât cei care au primit voturile acolo. Iar responsabilitatea pe care o au aceşti oameni va fi una pe care şi-o asumă. Nu vă jigniţi colegii, ei vor cântări bine. Şi acum, ca un om care vin de aici, din Regat, n-am asemenea apăsări, sunt, cred eu, un om european. Aş vrea să vă spun cum văd eu lucrurile fără prea multă filozofie.

Vorbiţi de chestiuni pe care doriţi să le impunem? Păi, eu cred că astea le-am uitat de mult. Eu îmi aduc aminte când eram elev şi mi s-a impus să învăţ limba rusă. Nu însemna că vroiam s-o învăţ. Şi aici cred că majoritatea din sală aţi făcut lucrul ăsta. Lăsaţi copiii români de naţionalitate maghiară să înveţe ceva de drag. Lăsaţi-i în pace s-o înveţe, să ştie limba română, să ştie istoria României şi geografia României. Şi chiar dacă mai stâlcesc cuvintele, dragii mei, sunt mai curaţi decât cei care vin la microfon şi se laudă că stăpânesc bine şi istoria şi geografia.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Drept la replică, domnul Cristian Adomniţei.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Acum am două drepturi la replică. Vroiam doar să-i spun colegului meu Cezar Preda că eu sunt născut în Bucovina, unde sunt poate măcar la fel de multe, dacă nu mai multe, minorităţi decât în Ardeal. Deci, spiritul de toleranţă acolo e măcar la fel de dezvoltat precum în Ardeal.

Dar vroiam să-i răspund domnului deputat Kötö şi să-i spun că mă aştept ca interesul parlamentarilor UDMR este să fie înspre binele copiilor acestei minorităţi. Aceşti copii, când termină învăţământul, fie el obligatoriu, fie liceal, fie universitar, trebuie să poată comunica, să se poată descurca, să-şi găsească un loc de muncă în România. Sper că nu-şi doresc o segregare şi ei să rămână doar în aşa-zisul Ţinut Secuiesc, cum doresc să promoveze, respectiv în judeţele din Ardeal unde această minoritate este majoritară.

Prin urmare, precum am făcut la învăţământul bilingv, este în interesul acestor copii, şi mă gândesc că în interesul celor care-i reprezintă pe ei şi pe părinţii lor, ca aceştia să stăpânească şi limba străină, limba română pentru ei, cât mai bine, pentru a se descurca bine în această ţară. Eu acest interes îl invoc şi nu altul.

În rest, în ceea ce priveşte "ciolanul", poate că nu ştiu să-i spun în limba maghiară, poate domnul Preda ştie, sunt surprins că un parlamentar PDL, şi eu îl respect foarte mult, să nu luaţi în alt sens cuvintele mele, pe domnul Preda, dar domnia sa nu e un parlamentar PDL din Ardeal. Domnia sa e un parlamentar PDL din altă parte.

Parlamentarii PDL din Ardeal să vină să spună aici şi se vor revedea pe mai târziu şi în presa locală acolo şi în presa naţională ce părere au şi cum apără ei atât interesul copiilor care provin din minorităţi, cât şi în interesul naţional al acestei ţări, respectiv cetăţenii ei, şi vă parafrazez din... "să poată comunica în limba română". Este o competenţă din cele opt pe care domnul ministru ne-o propune şi aţi votat-o la un articol anterior.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Gurzău.

Domnul Adrian Gurzău:

Dragi colegi,

Este amendamentul meu, sunt parlamentar PDL de municipiul Cluj-Napoca. Nu trebuie să ne faceţi procese de intenţie, nu trebuie să ne consideraţi pe toţi la grămadă, suntem aleşi parlamentari uninominal. Fiecare ne susţinem poziţia aşa cum considerăm de cuviinţă şi dacă nu aţi fi atât de răutăcioşi şi n-aţi fi atât de habotnici în replicile pe care le faceţi asupra Guvernului, asupra colegilor mei, credeţi-mă că v-aş preţui mai mult.

Că Parlamentul României s-a schimbat din 2008 poate dumneavoastră n-aţi aflat, dar în grupul dumneavoastră parlamentar probabil democraţia nu funcţionează. Partidul Naţional Liberal vă asigur că va vota şi pentru acest amendament, colegii mei şi din Ardeal şi din alte părţi ale ţării.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Solomon şi după aceea, domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Rugămintea mea ar fi dacă se votează aşa cum susţin unii dintre colegii de la PDL, se votează amendamentul comisiei, atunci să eliminăm punctul 5 de la acest articol, pentru că nu-şi mai are rostul. Dacă nu se va vota amendamentul, atunci să rămână şi pct.5 pentru că n-avem ce face. Dar aş vrea să-i dau o mână de ajutor dacă se poate domnului Adomniţei: "ciolan" în ungureşte se cheamă "ciont".

Deci, dragii mei de la PDL, când aţi terminat de împărţit "ciontul", lăsaţi restul valorilor naţionale neatinse. Ţineţi-vă numai de "ciontul" respectiv şi lăsaţi învăţământul naţional să fie învăţământ naţional. Că dacă faceţi acest troc pe spatele generaţiilor viitoare nu faceţi decât să întinaţi lupta de veacuri a unor oameni. Citeam astăzi că la Cluj, în Ţara Moţilor, este deputat UDMR. Avram Iancu cred că săracul s-ar învârti de cinci ori în mormânt dacă ar fi să ajungem la alte discuţii despre lucrurile astea.

Deci, învăţământul naţional dacă e naţional, să aibă cei trei piloni neatinşi de orice troc politic. Dacă nu, să-l facem învăţământ minoritar, comunitar, ştiu eu, să-l desfiinţăm de tot, că probabil lucrurile astea se doresc într-o ţară în care învăţământul văd că este monedă de schimb în cel mai murdar joc politic.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat Solomon, am o singură rugăminte, o clarificare. Dumneavoastră aţi solicitat ca în cazul în care acest amendament trece, care este de fapt amendamentul comisiei pe care noi acum îl discutăm, să eliminăm şi alin.(5). dar, în acelaşi timp, în formularea de la alin.(1) se precizează că sunt discipline care se studiază. Pentru acestea se face metodologia, chiar dacă ele nu sunt istorie şi geografie. Păi asta zic. Şi cu excepţia disciplinelor. Deci se studiază altele. Pentru ele se face metodologia. Asta vroiam, să fim clarificaţi.

Domnul deputat Valeriu Tabără era înscris.

Domnul Valeriu Tabără:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi,

În primul rând, deşi sunt născut în Apuseni, vreau să vă spun că sunt născut în România şi sunt cetăţean român. Iar ca să fii cetăţean român sau să devii cetăţean al oricărei alte ţări trebuie să ştii trei elemente esenţiale: primul, limba, al doilea, istoria şi al treilea, geografia. Inclusiv pentru cetăţenia Statelor Unite se cer aceste trei condiţii.

Al doilea element. Pe mine nu mă deranjează deloc, pentru că sunt obişnuit în 16 ani să aud de la aceste microfoane vorbindu-se în două feluri: într-un fel gândeşti la putere şi într-un fel gândeşti în opoziţie. Sau într-un fel când ai o anumită coaliţie şi în alt fel când este o altă coaliţie.

Eu îmi amintesc acum vreo trei ani de zile am preluat o lege şi am citit-o cu atenţie pentru că se apropia momentul dezbaterii ei şi am constatat că erau miniştri la vremea aceea dintr-un guvern care nici măcar n-o citiseră. Nu s-a făcut niciodată caz nici de trădare, nici de altceva, ci de realismul unei analize corecte care să se bazeze pe legi care sunt acceptate internaţional, inclusiv de comisia de la Veneţia, inclusiv de ce înseamnă legislaţiile sau recomandările Consiliului Europei şi cu tot ceea ce înseamnă comportamentul internaţional şi mai ales cel comunitar. Există însă lucruri care se duc dincolo de ce înseamnă această modă a zilei de azi, o reîntoarcere din nou într-un trecut urât pentru ambele etnii, să spunem aşa, care mereu tulbură nişte ape în momentul în care ar trebui să gândim altceva.

N-am înţeles niciodată de ce trebuie să renunţăm la elemente esenţiale care aparţin inclusiv Constituţiei, sau provin din Constituţia României. Şi toate aceste chestiuni vin mereu să tulbure un element esenţial de trăire, de integrare. Nu cred că e corect, domnule ministru Adomniţei, să discutăm aici de trădări. În primul rând, amendamentul vine de la un coleg de la PDL. Şi trebuie să vorbim de ceea ce înseamnă obiective comune majore naţionale, fie că sunt în opoziţie, fie că sunt la putere, de la care nimeni să aibă dreptul să se abată. Şi n-am făcut-o niciodată în 16 ani de zile în Parlamentul României.

Or, această chestiune nu este una de fond care să pună problemele colaborării politice şi de program de guvernare. Programul de guvernare înseamnă altceva astăzi, inclusiv integrările noastre în Uniunea Europeană împreună cu Ungaria şi cu toate celelalte state. Dar nu clădim săgeţi unii împotriva celorlalţi. Şi eu cred că amendamentul care vine aici este unul de bun simţ, realist şi corect pentru ceea ce înseamnă baza unei cetăţenii.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Era înscris domnul Stanciu de foarte mult timp şi după aceea domnul deputat Grama, domnul deputat Săniuţă. Imediat... după domnul Stanciu, vă rog eu.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinsă doamnă preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Distinşi colegi de la UDMR, distinşi colegi de la PDL, şi stimaţi colegi de la PNL,

Constat încă o dată că în viaţă nu e bine să spui niciodată. Şi spun acest lucru pentru că am făcut parte din Comisia de învăţământ care împreună cu Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi, şi Comisia juridică s-a aplecat cu multă osârdie asupra statutului minorităţilor.

Atunci, cei care criticau cel mai vehement prevederile din statutul minorităţilor erau colegii noştri de la PDL în frunte cu domnul Buda. Cred că-şi aminteşte. Cei care susţineau foarte mult statutul minorităţilor cu prevederi de genul acesta erau distinşii mei colegi de la PNL. Deci, iată că niciodată să nu spui niciodată.

Şi cei care erau între ei eram noi care eram şi atunci şi acum cu gândul la ţară, cu gândul la popor, la ceea ce spunea prietenul meu din PUNR, Valeriu Tabără.

Domnilor colegi,

Doamna Roberta Alma Anastase:

Aţi finalizat intervenţia?

Domnul Anghel Stanciu:

Imediat, doamnă. Îmi face aşa o plăcere să vin la microfon, dar nu ştiu ce se întâmplă cu el!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am văzut, domnule deputat.

Domnul Anghel Stanciu:

Deci, vă rog, doamna preşedinte, că m-aţi exilat acolo în spate de tot.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu eu, domnul Hrebenciuc!

Domnul Anghel Stanciu:

Atunci daţi-mi un loc în faţă la PDL aici!

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Discutăm cu domnul Toader.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnilor colegi,

Revenind la tonul serios, eu cred şi am crezut întotdeauna că trebuie să-i ajutăm pe distinşii colegi de la UDMR. Să-i ajutăm pentru a nu cădea în greşeală. Că e uşor să cazi în greşeală. Este uşor şi cunosc lupta domniilor lor din ′92 şi încet, încet, lucrurile s-au obţinut, nu a provocat o revoltă extraordinară, s-au obişnuit şi românii şi maghiarii cu învăţământul în limba maternă. Este drept că aşa ceva în Europa nu mai există.

Dar este la fel de drept, stimaţi colegi, că dacă dumneavoastră nu veţi avea grijă să lăsaţi copiii să înveţe geografia, în special, dar şi istoria în limba română, o să aveţi în România nişte cetăţeni rătăciţi. Eu am văzut în Libia scrise toate străzile în limba arabă şi europeni care nu ştiau încotro se duc. Dacă nu-i lăsaţi să înveţe româneşte o să plece spre Bucureşti, şi ajung la Budapesta şi nu mai aveţi 6% în Parlament! Aşa că lăsaţi-i să nimerească unde este.

Ca atare, părerea mea este, stimaţi colegi de la UDMR, că art.37 alin.(5) pe care l-am propus în vechea lege, "învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, istoria românilor şi geografia României se predau în aceste limbi." Deci, iată înţelegerea care a fost şi la care s-a ajuns. "După programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti în limba română. În învăţământul gimnazial şi liceal, istoria românilor, geografia României se predau în limba română, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limbam română. Examinarea la istoria românilor şi geografia României se face în limba de predare a acesteia."

Iată un articol care funcţionează de circa şase ani şi vă asigur eu că nu şi-a scrântit nimeni limba învăţând istoria şi geografia României în limba română. Şi aveţi pe Marton Arpad care vorbeşte mai bine româneşte decât mine pentru că el s-a aplecat asupra acestei istorii şi a nimerit la Bucureşti, în Parlamentul României!

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu.

Domnul Cristian Adomniţei, drept la replică.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Domnul Stanciu a explicitat foarte clar şi cum s-a făcut până acum tranzitul de la clasa I până la clasa a XII-a pentru copiii minorităţilor privind învăţarea limbii române, cu programe diferite şi după aceea programe la fel, cu manuale diferite şi după aceea manuale la fel, astfel încât în clasa a XII-a şi copiii minorităţilor şi copiii români puteau susţine bacalaureatul la limba română împreună. Probabil de acum înainte nu se va mai putea, dar vroiam să intervin cu dreptul la replică să-i spun domnului deputat Tabără, să observ de fapt cum un ciclu s-a închis când din Vatra Românească, după 20 de ani, ajung să aud asemenea cuvinte spuse la această tribună. Nu ştiu când aţi fost sincer, atunci sau acum. Nu ştiu dacă aţi fost în amândouă dăţile sincer, dar pe drum v-aţi schimbat, nu ştiu ce v-a făcut să vă schimbaţi.

În schimb, pot să vă spun că s-ar putea să nu fi fost atent la ce am spus mai devreme. În 2007, mi s-a cerut acelaşi lucru când am lansat pachetul de legi şi nu am acceptat. Prin urmare, sunt constant şi acum cu aceeaşi poziţie din 2007. Mă gândesc că poate n-aţi auzit-o. Cei care sunt inconstanţi în poziţia lor sunteţi din păcate dumneavoastră şi sunt trist să observ acest lucru şi să-l menţionez de la această înaltă tribună.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Grama.

Domnul Horia Grama:

Stimaţi colegi,

Pentru clarificare, aş vrea să-l anunţ pe domnul deputat Cezar Preda că din Covasna şi Harghita sunt deputaţi aparţinând Partidului Social Democrat şi că sunt absolut sigur că colegii din PDL care sunt din Ardeal vor şti cum să voteze acest amendament şi că ei în mod sigur nu vor trece peste anumite principii.

Şi aş vrea să-i rog pe colegii de la UDMR să ne spună de la acest microfon dacă ei chiar doresc ca copiii maghiari care învaţă în gimnazii şi la licee să înveţe într-adevăr limba română.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Săniuţă.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am să vă rog să-mi permiteţi, pe scurt, să vă spun că vin din oraşul fondat de Mihai Viteazul. Ce legătură are asta cu istoria? Are. Vin după mai mult de trei ani de locuit la Târgu-Mureş. Ce legătură are asta? Are legătură cu geografia, evident. Unde deopotrivă am buni prieteni maghiari şi români. Şi de aceea vin să pledez în continuare de la această tribună pentru buna înţelegere dintre români şi maghiari în spaţiul european numit România.

În egală măsură, stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor, susţin acest amendament pentru că istoria mă pune în situaţia de a-l susţine. La Călugăreni, în 1595, Mihai Viteazul şi căpitanul său Albert Kiraly au vorbit româneşte şi au învins împreună.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Kötő Iosif.

Domnul Kötő Iosif:

Foarte pe scurt, dacă-mi permiteţi. Eu cred că lucrurile sunt mult mai simple decât se prezintă aici.

Domnul Tabără a amintit că sunt trei condiţii să acordăm cetăţenia unui om dintr-o ţară.

Eu cred că varianta propusă de Guvern, chiar asigură aceste trei condiţii. Asigură posibilitatea comunicării, întrucât copiii, încă o dată repet, cum am spus şi anterior, îşi însuşesc mai bine pe limba maternă anumite noţiuni.

Deci, comunicarea este asigurarea integrării.

Şi răspund colegului meu: da, noi vrem să ştim în limba română, noi vrem să ne integrăm în această ţară, în circuitul spiritual, dar dragoste cu sila nu se face. Este mai bine o apreciere reciprocă, decât să iscăm alte discuţii.

Eu vă mulţumesc pentru înţelegere. Şi cu asta eu cred că am spus toate argumentele.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule deputat Oprişcan.

Domnul Mihai Doru Oprişcan:

Stimaţi colegi,

Să ştiţi că nu doar Clujul a făcut acest amendament din partea Grupului parlamentar al PDL.

Acest amendament apărea şi pe grupajul de amendamente din judeţul Mureş. Reprezint oraşul Târgu-Mureş. Este un oraş cu 50% populaţie maghiară, şi pe mine chiar, dacă vreţi, mă miră insistenţa colegilor din UDMR, că în momentul în care s-a ajuns la o linişte în Târgu-Mureş, cred că dacă ar fi fost întrebaţi elevii care studiază la Liceul Bolyai de exemplu, din Târgu-Mureş, dacă-şi doresc acest lucru, nu cred că era unul dintre idealurile lor.

Totuşi, am ajuns să discutăm de mai bine de o jumătate de oră acest amendament.

Îmi pare rău de colegii din PSD şi din PNL care au lansat acuze la întregul grup PDL. Să ştiţi că indiferent că există sau nu există înţelegere politică, eu, personal, nu ştiu să existe o asemenea înţelegere politică între PDL şi UDMR, dar personal nici nu mă interesează o astfel de înţelegere, pentru că şi dispoziţiile şi înţelegerile politice se opresc la principii.

Nu mă pot duce acasă, în Târgu-Mureş, venit cu un asemenea amendament la această lege, şi să spun că a fost un ordin politic şi am votat în acest fel.

Deci, nu voi putea vota un astfel de amendament, şi cred că creăm nişte tensiuni suplimentare.

Iar dacă există o astfel de înţelegere, mie îmi pare rău că într-un moment atât de greu pentru toată populaţia ţării, noi condiţionăm rămânerea la guvernare de asemenea amendamente sau de asemenea condiţii. Sper să nu fie adevărat. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Călian.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt deputat de Cluj. De fapt, nu cred că trebuie să mai repet acest lucru. Ardelenii ajung mai cumpătat la microfon, însă nu ezită să o facă. Pentru că, până la urmă, fiecare reprezintă aici o zonă geografică a ţării, reprezintă un prag al istoriei şi, în cele din urmă, reprezintă cetăţenii români, indiferent de etnie.

Toate argumentele care s-au adus la acest microfon astăzi sunt demne de luat în seamă şi sunt normale şi reale, pentru că părerile, la rândul lor, sunt împărţite.

Însă, cred că până la urmă cu toţii trebuie să depăşim bariera plafonării ideilor noastre, să ne amintim faptul că suntem ţară membră a Uniunii Europene, facem parte, deja, dintr-o mare familie şi trebuie să ne comportăm ca atare.

În consecinţă, cred că raţiunea şi echilibrul, care să ducă la bună înţelegere între toţi cetăţenii României, ar fi cartea câştigătoare astăzi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dacă ar fi să fim coerenţi cu genul de dezbateri pe care le ducem astăzi, ar trebui să cer o pauză de consultări în sânul PDL-ului, ca să vedem, de fapt, care este opinia majorităţii parlamentare. Pentru că ministrul PDL, fost consilier prezidenţial, susţine un punct de vedere.

Domnul Cezar Preda, onorabil şi vechi reprezentant şi bun orator, trebuie s-o recunosc şi să-mi scot pălăria, ne spune: "Să ascultaţi, voi, vocea ardelenilor, că ei au luat voturi! Noi, adică noi, PDL-ul, am luat voturile în Ardeal, nu vă mai băgaţi voi, care aţi luat voturi în altă parte".

După care vin ardelenii şi ne-au spus, şi-i aplaud, stimaţi colegi. Îi aplaud într-adevăr, nu pentru că cineva spunea că ne-am ales uninominal în colegii, ci pentru că sunt principii faţă de care, poate, datorită votului uninominal în colegii, avem mai mare respect, că ne gândim acolo, că ne întâlnim cu oamenii faţă în faţă.

Şi, pentru aceste principii..., pentru că demonstraţia stimatului coleg de la UDMR este corectă. Vreţi să ştie mai multă istorie sau să înveţe mai bine istoria şi geografia, fără îndoială, în limba maternă este mai uşor.

Întrebarea este: nu trebuie să ştie ceva mai bine limba română, ca să fie cetăţeni români lipsiţi de complexe, lipsiţi de fantome istorice, integraţi, fără să-şi piardă nicio clipă dreptul la identitate, nici lingvistică, nici confesională, fără să-i contrazică nimeni şi să-i oblige să renunţe la limba maternă, ci doar să vorbească bine limba majoritarilor şi limba ţării în care trăiesc, muncesc şi în care au libertatea să acceadă, iată, până a deveni miniştri sau orice, la orice nivel.

Pentru asta cred că trebuie să milităm şi cred că asta este concluzia înţeleaptă.

Şi le mulţumesc, încă o dată, deputaţilor de la PDL.

Cred că consultările nu mai au sens. Votul îşi va spune cuvântul.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat, după aceea dumneavoastră.

Domnul Gheorghe Zoicaş:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Observ că pentru prima dată de când sunt în Parlament, colegii, îndeosebi cei de la PDL, doresc să-şi exprime votul conform voinţei lor, şi acest lucru mă bucură foarte mult. (Aplauze.)

Bine ar fi fost dacă şi în alte situaţii ne-am fi exprimat la fel votul, nu tot timpul să ne însuşim ordonanţele de Guvern puse sub nasul nostru de către Guvern, de către Executiv.

Uitaţi în ce situaţie am ajuns astăzi, uitaţi percepţia pe care o are populaţia vizavi de această instituţie.

Mă bucur că vreţi să vă folosiţi acel vot uninominal ales pe liste de partid.

Vă mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat.

Domnul Matei Radu Brătianu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să relatez în câteva cuvinte o discuţie pe care am avut-o acum vreo 12 ani, fiind la Tuşnad-Băi, în concediu, în gazdă la o familie de maghiari, unde erau două românce de origine maghiară, de minoritate maghiară din Bucureşti, venite de 20 de ani în Bucureşti, şi care, la un moment dat, au întrebat: "Dar de ce sunt eu supărat, de ce-aş fi eu supărat, sau dacă aş avea ceva cu minoritatea maghiară?".

Am spus că nu am nimic, şi nici nu aveam. Dar că ce mă deranjează este faptul că sunt foarte mulţi maghiari care nu cunosc limba română aproape deloc. Am trăit asta în armată, am trăit de când sunt la Federaţia de Poştă preşedinte, şi am văzut. Şi mi-au explicat şi mi-au spus că nu este o atitudine de frondă sau de dispreţ a minorităţii maghiare faţă de populaţia majoritară, dar că în comunele cu populaţie majoritar maghiară se predă limba română, dar nu vine acolo niciun român, absolvent de filologie, care să predea limba română şi niciun maghiar nu se duce să facă filologia - limba română, ca să vină să predea limba română în satul lui majoritar maghiar.

Atunci, acolo sunt - asta era acum 12 ani - mulţi suplinitori, tineri absolvenţi de liceu, care la rândul lor nu ştiu limba română, şi vorbesc în maghiară şi fac cu copiii ăia ce dă Dumnezeu.

Aşa mi-au explicat ele că se întâmplă faptul că mulţi maghiari nu ştiu româneşte.

Consider eu că dacă istoria şi geografia s-ar preda în limba română, ar fi o posibilitate în plus pentru ca aceşti copii maghiari să înveţe un pic mai bine româneşte şi să nu facem o enclavizare, cel puţin la nivel lingvistic.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

O intervenţie a doamnei deputat.

Apoi, domnul preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

După aceea, domnul Toader.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Eu sunt medic de 30 de ani şi în localitatea în care locuiesc, în Oradea, am foarte mulţi prieteni maghiari, şi poate chiar prieteni mai apropiaţi decât unii români.

Sunt medic într-un spital în care se internează urgenţe. Pacienţii respectivi, din zonele unde se predă limba română cu profesori maghiari, aproape că nu ştiu să vorbească româneşte. Deci, este vorba de zonele din judeţul Bihor, din nordul judeţului: Valea lui Mihai, Marghita. Vin în situaţii critice, în care eu, ca medic, nu pot să fac un diagnostic pe baza anamnezei pe care o fac acestor pacienţi, împreună cu familiile lor.

Eu, personal, m-am străduit să învăţ limba maghiară şi cunosc câteva fraze în limba maghiară, însă nu pot să mă descurc şi nu pot să-i ajut pe aceşti oameni.

De aceea, o să vă spun şi o anecdotă despre viaţa mea: nu m-am căsătorit cu un maghiar, pentru că nu am ştiut suficient de bine limba maghiară, familia dânsului fiind din Turda, şi nu m-au acceptat. Dar nu a rămas o problemă aceasta, ci faptul că nu pot să fiu de folos semenilor mei de etnie maghiară.

De aceea, vă rog foarte mult, colegii de la UDMR, să acceptaţi că este nevoie ca cetăţenii români de etnie maghiară să ştie mai bine să vorbească româneşte.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

S-a ridicat aici corect o problemă în dezbatere: ce se întâmplă dacă se adoptă în forma aceasta, a comisiei, amendamentul?

Conform art.110 din Regulament, alin.(3): "Camera se pronunţă prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte".

Deci, dacă se va adopta în această formă, alin.(5) va trebui să fie automat respins.

Înainte, însă, de a mă retrage şi eu, vreau să vă spun că la noi în comisie nu a fost o problemă sau o dezbatere de natură politică. Noi am discutat pe argumente legate de educaţie, de programă ş.a.m.d.

Este adevărat că noi, după ce am votat, am continuat să lucrăm, dar nu ştim de ce s-au oprit lucrările prin comisiile din Senat şi ale Senatului. Că, nefiind o chestiune politică, n-am înţeles, dar aşa s-a întâmplat acolo.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Văd că îmi suflaţi. Am să mă gândesc dacă ceea ce îmi suflaţi... am să vreau să-mi spun şi eu punctul de vedere.

Sigur că este o dezbatere pe care foarte mulţi o consideră necesară şi chiar foarte utilă.

Dar eu va întreb altceva: Ce dorim, în ultimă instanţă, să cunoască geografia şi istoria sau cum o învaţă?

Ne punem întrebarea: dacă facem despre informatică şi calculator, îl învăţăm cu creta sau cu creionul, sau folosim ceea ce trebuie să folosească un tânăr care vrea să înveţe IT-ul?

Dar aceste dezbateri nu duc, până la urmă, decât la o dezbatere sterilă, după părerea mea. Fondul acestei probleme este: cum învaţă copilul?

A spus un distins coleg că avem o problemă cu profesorii de limba română care predau limba română şi sunt de etnie maghiară.

Vom face acelaşi lucru, probabil, dacă vom ajunge într-o situaţie în care geografia şi istoria să fie predate tot de un profesor care nu ştie bine româneşte.

Cred că nu ăsta este sensul acestei dezbateri pe care o avem noi. Trebuie să privim realist, suntem în secolul al XXI-lea. Suntem într-o singură ţară. Nu cred că aici este efectul.

Şi, fiindcă este vorba şi de probleme personale, şi eu am o cumnată unguroaică. Nu ştia nicio boabă româneşte, dar până la urmă s-a integrat şi ştie mai bine decât credem noi româneşte. Nu asta este problema, motiv pentru care accept sugestia unui coleg şi solicit o pauză de consultări, fiindcă este o problemă deosebită.

Doamna Roberta Alma Anastase:

De cât timp, domnule Toader, cu aproximaţie?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu chiar până mâine dimineaţă! O oră. (Vociferări.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

În 45 de minute ne revedem în plen.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna preşedinte,

Pauză de consultări, chiar de o oră, ştiam de 45 de minute, n-am auzit. Dar, cu 40 de minute sunt de acord.

Doamna Roberta Alma Anastase:

40 de minute. Mulţumesc.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă propun să reluăm lucrările.

O să vă rog să luaţi loc.

Reluăm lucrările şi dau cuvântul liderului Grupului parlamentar al UDMR, domnul Gergely.

Domnul Olosz Gergely:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cerem o pauză de consultări de o jumătate de oră.

Mulţumim. (Vociferări.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este ora 17,07 minute. La şi 30, de acord?

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Toader vrea sa faca o propunere...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Stimaţi colegi,

Vedeţi că este o problemă de înţelegere a modului cum trebuie abordat acest articol.

Colegii noştri de la UDMR au cerut o pauză de consultări.

Cred că cel mai corect este să ne vedem mâine dimineaţă la ora 10,00 şi acolo vom lua o decizie. (Vociferări.)

Mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Evident, voi supune la vot această propunere. Am consultat şi o parte din liderii politici.

Domnul Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Eu înţeleg că până la 17,30 lucrările Camerei nu există, pentru că s-a cerut pauză de consultări.

În consecinţă, ceea ce v-a spus domnul Toader nu se poate pune decât după ora 17,30, dacă vrea să mai ia cuvântul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este în regulă.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Reluăm lucrările noastre.

Domnule Toader, vă rog să faceţi propunerea.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu mai cer pauză de consultări. Am avut în vedere ceea ce a solicitat domnul Nicolăescu, că trebuie să fie ora 17,30. M-am uitat şi în balcoane, este numai domnul Iliescu, fără mineri. Este suficient.

Dar, făcând spiritul de glumă, vă rog foarte mult şi vă solicit foarte serios, să reluăm lucrările mâine dimineaţă, având nevoie şi de o consultare la nivelul grupurilor parlamentare din partea de guvernare.

Vă mulţumesc. Mâine la ora 10,00, cu scuzele de rigoare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă supun la vot.

Pe procedură, domnul Duvăz.

Vedeţi că propunerea este de la domnul Hrebenciuc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Doamna preşedinte, vă mulţumesc.

Sunt convins, aşa cum vă cunosc şi ştiindu-vă simţul dreptăţii, că recunoaşteţi că nu am avut nicio intenţie, nicio clipă, să tergiversăm aceste lucrări, că n-am dorit nicio clipă să amânăm adoptarea acestei legi, că ne-aţi acuzat pe nedrept şi aţi făcut nişte procese de intenţie. Şi, sunt convins, fără să spuneţi dumneavoastră asta, că aţi dori, faţă de Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat şi al Partidului Naţional Liberal, să vă scuzaţi că aţi făcut aceste afirmaţii.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să faceţi diferenţa. În niciuna din intervenţiile mele de astăzi nu m-am referit la Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi chiar le-am mulţumit pentru intervenţiile constructive pe care le-au avut.

În momentul de faţă cred că este o propunere pe care trebuie să o supunem la vot.

Domnul Dumitrescu, pe procedură.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Stimată doamnă preşedinte,

Cred că nimeni nu se îndoieşte şi presupun că atunci când supuneţi la vot, supuneţi şi acest lucru, că mâine la ora 10,00 - dacă trece prin vot - ceea ce nu cred, pentru că eu îi văd pe toţi colegii mei dornici să parcurgă această lege şi s-o dezbată cât mai repede, inclusiv din arcul guvernamental, că începem cu Legea educaţiei, la ora 10,00.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă supun la vot propunerea făcută de domnul Toader.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 118 voturi pentru; 77 împotrivă; o abţinere.

În ceea ce priveşte programul, el este adoptat de Biroul permanent al Camerei şi, eventual, mâine dimineaţă, un lider de grup, dacă este de acord, poate face propunerea.

Trebuie, să respectăm programul.

Vă mulţumesc.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Când v-am făcut o propunere în legătură cu numărul de ore în care să adoptăm acest proiect de lege, am făcut socoteala, înmulţind 5 minute cu fiecare amendament, că vom lucra programul aşa cum a fost el prevăzut: astăzi de la ora 13,00 până la ora 19,00 ş.a.m.d.

În condiţiile astea, cum să mai putem respecta programul, pentru că vă anunţ că în momentul în care ajungem la sfârşitul celor 39 de ore, conform procedurilor parlamentare, amendamentele se supun la vot fără să mai fie susţinute, ceea ce încalcă posibilitatea colegilor noştri de exprimare.

Deci, gândiţi-vă, dumneavoastră, în înţelepciunea dumneavoastră, la nivelul conducerii Camerei, cum rezolvaţi această problemă?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este în regulă.

Vă mulţumesc şi vă doresc o seară bună!

*

Şedinţa s-a încheiat la ora 17,30.