Dezbateri parlamentare

- după pauză -

După pauză, şedinţa a fost condusă de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Dumitru Pardău, Mihai alexandru Voicu şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările de astăzi ale şedinţei Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 334 deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 177, sunt absenţi 157, iar 31 participă la alte acţiuni parlamentare.

La punctul 2 al ordinii de zi avem dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 51 de deputaţi, membri ai Grupului parlamentar al PNL.

În legătură cu prezentarea şi dezbaterea acestei moţiuni simple, Biroul permanent şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare propun ca moţiunea să fie prezentată, aşa cum este şi procedura, de unul dintre semnatari. Guvernului i se rezervă 50 de minute pe care le poate utiliza la începutul şi la sfârşitul dezbaterii.

Pentru dezbatere s-au luat în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare deputat, iar timpul maxim alocat pentru grupuri este astfel distribuit: pentru PDL 39 de minute, pentru PSD+PC 38 de minute, pentru PNL 22 de minute, pentru UDMR 7 minute, minorităţile naţionale 6 minute, grupul deputaţilor independenţi 5 minute şi deputaţii independenţi fără apartenenţă la un grup un minut.

Dacă sunt observaţii în legătură cu această ordine de zi? Dacă nu, vă supun la vot... Vă rog să pregătiţi cartelele.

Dacă aveţi pregătite cartele, atunci votul este deschis şi o să vă rog să votaţi.

Niciun vot împotrivă, nicio abţinere. Cu unanimitate de voturi propunerile au fost aprobate.

Conform prevederilor prezentului regulament, întreb dacă cineva dintre semnatari îşi retrage semnătura de pe moţiunea simplă? Nu.

Îl invit pe domnul deputat Eugen Nicolăescu pentru a da citire moţiunii simple.

Poftiţi domnule vicelider al Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru,

Pentru a fi eficientă în faţa provocărilor unei crize economico-financiare, orice guvernare este obligată să adopte măsuri de reformă instituţională, de modernizare şi restructurare a sistemelor publice - mă refer la educaţie, sănătate, pensii, ordine publică, însoţite de programe masive de investiţii publice, toate pentru a stopa declinul economic, pentru a sprijini sectorul privat şi mediul de afaceri, adevăratul motor al reluării creşterii economice şi al bunăstării cetăţenilor. Dimpotrivă, o guvernare lipsită de voinţă politică şi de pricepere, cum este cea din ţara noastră, va crea haos administrativ, va adânci deficitele şi va creşte datoria publică, ajungându-se la blocaje în funcţionarea statului şi la scăderea drastică a nivelului de trai.

De aproape doi ani de zile, economiile europeane şi cele de peste Ocean se confruntă cu o puternică şi acută criză. După mai bine de un an şi jumătate, în timp ce o parte însemnată a statelor lumii occidentale au făcut şi fac eforturi considerabile pentru ieşirea din criza economico-financiară, fiind pe drumul cel bun, România suferă şi se adânceşte pe zi ce trece într-o criză din ce în ce mai severă. De fapt, în România nu mai putem vorbi de efectele unei crize financiare mondiale, vorbim de o criză românească, provocată de proasta guvernare a Cabinetului Boc, în toate formele sale din 2009 încoace, de politicile inconsecvente şi incompetenţa unui Guvern PDL depăşit de realităţile economice şi de problemele sociale ale românilor.

Aceasta este realitatea în care trăim, aceasta este România guvernantă de un partid şi de un preşedinte, incapabili să ofere soluţii pentru ieşirea din criză. Întrebarea firească în acest context, care nu trebuie să facă loc lamentărilor, este: Ce-i de făcut? însă, înainte de a răspunde, ar trebui să zăbovim puţin asupra înţelesurilor la întrebarea De ce s-a ajuns aici? Ce s-a întâmplat de fapt în aceşti doi ani, încât România trebuie să facă faţă celui mai grav scenariu economic de la Revoluţie încoace?

România plăteşte preţul visului lui Băsescu, incompetenţei Guvernului Boc şi corupţiei PDL.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem deja în al şaselea an în care România este condusă de un preşedinte-jucător, care din 2005 a făcut tot ce i-a stat în putinţă, uneori la limita legii şi a spiritului constituţional, alteori încălcându-le fără scrupule, folosind minciuna şi aducând-o la rang de politică oficială, distrugând, prin campanii de denigrare şi mişcări politice, aliaţi, duşmani politici şi opoziţie, punând în mişcare un întreg arsenal al statutului pentru a instala în fruntea ţării marele partid democrat-liberal. Asta a fost pofta cea mare a domnului preşedinte Băsescu, asta a reuşit în decembrie 2008. Altul mai potrivit decât domnul Boc să formeze Guvernul atunci nici că se putea găsi, profilul său corespunzând perfect standardelor prezidenţiale: docil, fără a ieşi din cuvântul şi vorbele prezidenţiale, fără personalitate, câteva cunoştinţe de anticonstituţionalism şi nimic de-a face cu economia sau criza financiară.

Alături de Boc, au mai fost trimişi la Palatul Victoria să se joace de-a treburile guvernării pe spinarea oamenilor greii partidului: Blaga, Berceanu, Videanu, Udrea, singura lor preocupare fiind lipirea PDL la bugetul de stat, pentru a-l suge ca o căpuşă şi pentru a recompensa clientela politică cu contracte publice bănoase.

Aceasta este doar faţa ascunsă a actului de guvernare, aşa cum este înţeleasă de PDL, cealaltă faţă, transparentă, a guvernării, care ar fi trebuit să vizeze interesul public, fiind externalizată reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional. Când n-ai soluţii, când n-ai expertiză e mai bine să-i laşi pe alţii să-ţi şoptească măsurile şi să le imagineze pentru tine, numai că această filozofie păguboasă a PDL-ului din 2009, chiar dacă a adus în România câteva miliarde bune de euro de la FMI, a îndatorat ţara şi pe fiecare român în parte.

Chiar şi aşa, cu toată expertiza FMI, Cabinetul Boc nu şi-a făcut temele, nereuşind să aplice măsurile convenite cu Fondul. După un an şi jumătate de mandat al noului partid-stat, democrat-liberal în fruntea ţării, se văd şi rezultatele: majoritatea românilor trăiesc la limita subzistenţei, abia supravieţuiesc de pe o zi pe altă, România se confruntă cu cea mai gravă criză economică în urma prestaţiei jalnice a unui Guvern incapabil să imagineze soluţii pentru problemele românilor, pentru mediul de afaceri, pentru salariaţii din privat şi de la stat, pentru pensionari.

Traian Băsescu a reuşit să aducă la cârma României cel mai incompetent şi mai slab Guvern pe care l-a avut ţara noastră de la Ceauşescu încoace. În schimb, Guvernul a ştiut să-i mintă frumos pe români, cu scopul de a-i asigura domnului Băsescu cel de-al doilea mandat de preşedinte.

Aceasta a fost ţinta activităţii Guvernului Boc în 2009 - mandatul lui Traian Băsescu, pentru care a adoptat toate măsurile necesare, de multe ori neconstituţionale, chiar a organizat perfect ziua - noi o numim fraudarea - alegerilor în străinătate, - şi nu combaterea efectelor crizei economice în rândul cetăţenilor români.

Vorbele frumoase şi minciuna liderilor PDL nu ţin loc de soluţii pentru ieşirea din criză

Toate promisiunile frumoase ale liderilor PDL privind pensiile, salariile, ieşirea din criză, toate vorbele frumoase ale domnului preşedinte Băsescu din campaniile electorale din 2008 şi 2009 se dovedesc astăzi a fi minciuni sfruntate, lansate în scop propagandistic, pentru a atrage doar voturi. Românii trăiesc mai prost, deşi li s-a promis că trăiesc mai bine.

În toamna lui 2008, deşi era începutul crizei, dar şi campanie electorală, profesorilor li s-a promis aplicarea legii de creştere a salariilor cu 50%, pensionarilor - de asemenea, creşterea pensiilor, fermierilor din agricultură - subvenţii şi fonduri europene, satului şi infrastructurii româneşti - noi investiţii şi sute de km de autostradă, liderii PDL zugrăvind atunci tărâmul unei Românii de vis, comparabile cu raiul din cer coborât în spaţiul carpatic, între Dunăre şi Marea Neagră.

După care, în 2009, totul a fost îngheţat: pensii, salarii, promisiuni.

Îngheţată a rămas şi mintea guvernanţilor de la PDL care nu au reuşit să adopte nicio măsură viabilă anticriză, pentru a stimula activitatea IMM-urilor aflate în dificultate. În schimb, guvernanţii au reuşit performanţa de a falimenta şi îngropa aproape definitiv mediul privat, aproximativ 200.000 de firme fiind nevoite să se închidă sau să-şi suspende activitatea în urma aplicării impozitului minim obligatoriu al domnului Pogea, măsură care demonstrează incompetenţa Guvernului şi incapacitatea cronică a guvernanţilor de a identifica şi de a aplica măsuri alternative, capabile să stopeze declinul economic şi să dea un răgaz, o şansă, o speranţă mediului privat.

Economia se prăbuşeşte, pensiile şi salariile românilor scad, corupţia PDL înfloreşte

În aceste condiţii, sub acest guvern incompetent, cu toată asistenţa FMI şi cu toţi banii livraţi în tranşe, dar cheltuiţi acolo unde nu trebuia, criza a început să se adâncească şi să producă următoarele efecte/realităţi:

• reducerea dramatică a produsului intern brut,însoţită de scăderea brutală a nivelului de trai al populaţiei;
• economia românească continuă să fie în recesiune şi după primul trimestru al anului 2010, însoţită de dublarea numărului de şomeri, care va costa bugetul ajutorului de şomaj cu 1 miliard de euro mai mult decât în 2008, iar costul şomajului asupra bugetului consolidat va fi de peste 2,5 miliarde euro în 2010;
• reapariţia masivă a arieratelor bugetului către furnizori, grevând asupra disciplinei financiare a acestora, supuşi executării silite, deşi nu şi-au încasat veniturile de la bugete, cu alte cuvinte blocajul financiar redevine după circa 7-8 ani o prezenţă nefericită în economia românească;
• deficitul bugetar pe trimestrul I 2010 este, în termeni nominali, cel mai mare din istoria României (circa 2 miliarde de euro) pentru perioade similare;
• datoria publică a crescut de la 21% în 2008 şi poate să ajungă la peste 36% din p.i.b. în 2010, ceea ce ar însemna o creştere de peste 20 de miliarde euro (o dublare, aproape, a datoriei cumulate în toată perioada tranziţiei în numai aproape doi ani), iar creşterea exagerată a datoriei publice, în condiţiile recesiunii economice, face ca aceasta să devină nesustenabilă;
• trendul crescător al deficitului de cont curent, pe fundalul scăderii dramatice a investiţiilor străine, cu tendinţa de slăbire a monedei naţionale.

În schimb, corupţia la nivel înalt, guvernamental nu este în criză. Din contră, înfloreşte în curtea PDL, o vreme a stat şi la masa Guvernului (oficial, a reprezentat Ministerul Turismului) şi mai stă şi astăzi, chiar dacă nu o vedem. În România, PDL construieşte scene de sute de mii de euro pentru clientela politică, precum şi patinoare de 12 milioane de euro, la un preţ de trei ori mai mare decât în Ungaria, o altă ţară aflată în criză. Mai nou, se deschid noi licitaţii pentru baze sportive de sute de mii de euro în localităţile şi primăriile conduse de lideri PDL, încât ai impresia că Guvernul pregăteşte satul românesc să găzduiască jocurile olimpice deodată, de vară şi de iarnă, fără ca România să le organizeze.

Măsurile de austeritate propuse îi împovărează pe români şi nu asigură relansarea economică şi ieşirea din criză

Stimaţi colegi deputaţi,

În faţa acestei realităţi se impune o viziune clară, coerentă, eficientă şi de îmbinare a două categorii de măsuri: una de stopare a cheltuirii neeconomicoase a banului public, şi alta cuprinzând măsuri concrete şi imediate de relansare economică. Din păcate, răspunsul şi atitudinea Guvernului, ale partidului de guvernământ au lăsat şi de această dată de dorit.

Lipsit de responsabilitate şi de viziune, cuprins de panică, Guvernul, în frunte cu primul său ministru en-titre, Traian Băsescu, a anunţat un pachet de măsuri care prevede, în principal, reducerea în termeni nominali a veniturilor salariale ale bugetarilor cu 25%, precum şi reducerea pensiilor şi ajutoarelor sociale cu 15%. Fără măsuri de creştere economică, fără alte măsuri anticriză, doar ajustări în acele părţi ale bugetului unde nu ar trebui să se umble deloc sau cu extrem de mare grijă şi numai în condiţii de extremă urgenţă, doar tăieri de pensii şi salarii, de alocaţii, la care se adaugă noi surse de impozitare - aceasta este noua viziune, din nou falimentară, pe care Guvernul Boc o propune românilor pentru a ieşi din criză.

Situaţia în care se găseşte România astăzi este consecinţa directă a ineficienţei PDL şi a Cabinetului Boc la guvernare, a faptului că Guvernul a fost incapabil să gestioneze treburile ţării, fiind în situaţia de a revizui Acordul cu FMI. Este preţul pe careRomânia îl plăteşte pentru instaurarea dictaturii portocalii de un an încoace, factura pe care românii trebuie să o suporte şi să o achite în continuare pentru incapacitatea unor guvernanţi de a găsi soluţii, dar dornici în a-şi menţine posturile şi privilegiile. Este tributul pe care îl plătim cu toţii pentru o guvernare coruptă şi incompetentă.

De asemenea, se mai constată că pe lângă măsurile anunţate, referitoare la pensii şi salarii, catastrofale pentru puterea de cumpărare, în fapt, pachetul se referă la toate tipurile de cheltuieli sociale (alocaţii şi indemnizaţii de toate felurile şi care afectează categorii masive de cetăţeni), la subvenţii, mai ales în agricultură, reduceri care nu se aplică, însă, şi pentru cheltuieli bugetare aferente achiziţiilor, altele decât investiţiile publice. Cheltuielile publice efectuate de reprezentanţii PDL în administraţia publică centrală şi locală, din care trăieşte clientela politică, îşi văd nestingherit de treabă, crescând atât în 2009, cât şi 2010.

În schimb, sunt anunţate o serie de măsuri de creştere a fiscalităţii, care vor conduce la scăderea veniturilor a peste 9 milioane de români, pentru majoritatea lor dincolo de pragul de suportabilitate, la scăderea drastică a consumului, cu influenţă negativă şi asupra sectorului privat, precum şi la creşterea şomajului.

Măsurile puterii executive de la palatele Cotroceni şi Victoria vor stoarce complet economia, afectată de absenţa oricăror măsuri anticriză din 2009 încoace, vor crea dezordine socială şi vor agrava declinul economic, obligând, în scurt timp, la alte măsuri de atenuare a dezechilibrelor bugetare, aducând în atenţie o majorare a impozitelor directe şi a taxei pe valoarea adăugată, situaţie de neconceput pentru o economie vlăguită, precum a României.

Ca atare răspunsul guvernanţilor la problemele economice româneşti este şi de această dată inadecvat, ceea ce probează incompetenţa crasă a Cabinetului Boc. Reducerea mecanică, fără raţionalitate, a cheltuielilor salariale şi sociale ale bugetului, nu poate fi decât o măsură defectuoasă şi antieconomică, o măsură administrativă luată fără analize, fără studiul impactului aplicării programului guvernamental.

Este de amintit faptul că reducerea salariilor cu 25%, concomitent cu reducerea pensiilor cu 15%, a tuturor alocaţiilor, a indemnizaţiilor de şomaj, reprezintă cel mai sever pachet anunţat de vreo ţară aflată în dificultate, din regiune sau din Europa centrală. Nicio ţară afectată de criză nu a tăiat atât de drastic din veniturile populaţiei, preferând alte surse de reducere a cheltuielilor din aparatul de stat, pe care guvernanţii noştri nu sunt în stare să le aplice, fiind vorba de privilegiile lor şi ale clientelei portocalii instalate în ministere.

Aplicarea măsurilor anunţate va genera alte probleme: prăbuşirea consumului individual, reducerea activităţii economice, în special în rândul întreprinderilor mici şi mijlocii, creşterea numărului de şomeri, colectarea unor sume şi mai mici la bugetul consolidat, contracţia mai dură a p.i.b.-ului, de fapt majorarea dezechilibrelor şi deficitelor înregistrate şi prost gestionate până în prezent.

Guvernul, captiv în turnul său de fildeş, nu ţine cont de soluţiile alternative, de părerea sindicatelor şi nici de oameni

Soluţii alternative există, ele au fost prezentate Guvernului atât de opoziţie, cât şi de reprezentanţii patronatelor ai sindicatelor, ai mediului economico-academic, chiar de către FMI. Aceste măsuri trebuie doar aplicate.

PNL consideră că actualul impas poate fi depăşit printr-o acţiune de ansamblu pe trei direcţii: stimularea investiţiilor, creşterea veniturilor bugetare şi redimensionarea rolului statului.

Partidul Naţional Liberal propune un Program de urgenţă pentru ieşirea din actuala criză şi reluarea creşterii economice. Acest program îşi propune ca orizont de timp imediat încadrarea în ţintele stabilite în Acordul revizuit cu Fondul Monetar Internaţional, în condiţiile în care nu sunt abandonate măsurile reformatoare. Prin Programul PNL sunt propuse măsuri ferme de modernizare a sistemelor publice şi de creştere a rolului activ, stimulator, al bugetului. Această asumare strategică pentru anul 2010 creează premisele ca anul 2011 să devină anul relansării economice, oferind condiţii pentru ameliorarea nivelului de trai al populaţiei.

În consecinţă, obiectivele asumate de PNL prin Programul de urgenţă sunt următoarele:

1. Crearea unui cadru favorabil mediului economic şi promovarea unor măsuri sectoriale cu efect de antrenare a economiei;
2. Reducerea cheltuielilor publice prin restructurarea cheltuielilor bugetare şi redimensionarea rolului statului, şi nu prin reducerea salariilor şi pensiilor bugetare. Se va avea în vedere încadrarea în ţinta de deficit convenită cu FMI, de 6,8% din p.i.b. pentru anul 2010;
3. Creşterea veniturilor bugetare, precum şi reducerea evaziunii fiscale;
4. Eficientizarea sistemului de management şi control pentru creşterea absorbţiei fondurilor europene.

În viziunea liberală, susţinerea mediului de afaceri reprezintă singura soluţie pentru relansarea economică, pentru crearea locurilor de muncă, pentru consolidarea bugetar-fiscală şi pentru ameliorarea nivelului de trai, drept pentru care, stimaţi colegi, vă propunem:

1. Menţinerea actualului sistem fiscal. Aceasta înseamnă, în primul rând, menţinerea cotei unice de 16%, care a constituit unul din principalele motoare ale dezvoltării economice în perioada 2005 - 2008, fiind considerată de mediul de afaceri drept cea mai importantă măsură fiscală luată în perioada de tranziţie. Suntem, de asemenea, împotriva creşterii cotei standard de t.v.a. de 19%. Orice majorare de t.v.a. va conduce la scăderea consumului, va pune în pericol atingerea ţintei de inflaţie şi va afecta categoriile cele mai sărace ale populaţiei, aflate deja la limita suportabilităţii;
2. Anularea impozitului minim, măsură care a lovit mai ales micii întreprinzători, antrenând un mare număr de radieri, lichidări ori suspendări de IMM-uri (aproape 200.000 în 2009, aşa cum spuneam mai sus);
3. Reducerea t.v.a. pentru construcţiile şi tranzacţiile de locuinţe noi la 5% pentru stimularea industriei construcţiilor şi a pieţei imobiliare;
4. reaşezarea redevenţelor şi taxelor de concesiune, ceea ce ar putea dubla veniturile statului din aceste surse;
5. introducerea taxării inverse pentru produsele agroalimentare şi pentru lucrările de construcţii - montaj, cu efect în ceea ce priveşte reducerea evaziunii fiscale;
6. reducerea integrală a impozitului pe venit şi a cotelor de contribuţii sociale pentru întreaga perioadă a anului 2010, pentru angajatorii care creează locuri de muncă şi angajează persoane aflate de peste trei luni în şomaj. În anul 2011 reducerea cotelor de contribuţii sociale se va situa la un nivel de 50%;
7. scutirea de impozitare a dividendelor care vor fi reinvestite şi care conduc la crearea de noi locuri de muncă;
8. achitarea obligaţiilor în termen de maxim 30 de zile de la data scadentei, de către toate instituţiile din administraţia centrală şi locală către furnizori. Acest set de măsuri va fi însoţit de un mecanism de compensare în cadrul aceluiaşi buget precum şi de emiterea unui "certificat de garantare" de către instituţiile publice debitoare, pentru asigurarea finanţării de către instituţiile bancare;
9. capitalizarea CEC -BANK, mărind astfel resursele de creditare utilizate la finanţarea cu prioritate a IMM-urilor;
10. capitalizarea EXIMBANK, pentru promovarea exporturilor şi diversificarea instrumentelor de asigurare şi garantare a operaţiunilor de export;
11. capitalizarea Fondului Naţional de Garantare a IMM - urilor;
12. aplicarea unui program de susţinere a pieţei de capital;
13. instituirea, în colaborare cu Banca Naţională a României, a unui mecanism de atragere, prin sistemul bancar românesc, de linii de finanţare de la instituţiile financiare internaţionale cu destinaţia creditării întreprinderilor mici şi mijlocii;
14. asumarea angajamentului politic ca totalul cheltuielilor de investiţii să fie mai mare decât deficitul bugetului consolidat. Astfel va exista garanţia că împrumuturile sunt îndreptate exclusiv către investiţii, creând şi resursele de rambursare a lor.

Creşterea deficitului bugetar se va face exclusiv pentru: investiţii publice în infrastructură, cofinanţarea fondurilor europene, parteneriat public privat, capitalizarea instituţiilor financiare ale statului, inclusiv a fondului de garantare, îmbunătăţirea managementului IMM-urilor, acordarea ajutorului de stat pentru mari proiecte investiţionale.

Alături de stimularea mediului de afaceri sunt necesare şi o serie de măsuri care să aibă efect de antrenare în economie. Astfel, mediul de afaceri trebuie susţinut şi prin politici publice elaborate pentru sectoarele importante cum ar fi agricultura (de exemplu sistemele de irigaţii şi cele de preluare a recoltei), energia, transporturile şi mediul. De asemenea, este necesară elaborarea şi adoptarea unei noi politici industriale în concordanţă cu cerinţele Pieţei Interne a Uniunii Europene.

Este necesară de asemenea o reformă a cheltuielilor publice care să vizeze reducerea aparatului birocratic al statului, prin reorganizarea şi restructurarea administraţiei publice centrale şi locale, reducerea cheltuielilor bugetare şi stoparea risipei, prin ajustarea unor capitole de cheltuieli. Astfel, propunem reducerea cu 50% a cheltuielilor prevăzute în legea bugetară cu achiziţiile de imobile, dotările independente, elaborarea studiilor de prefezabilitate şi de fezabilitate, cu deplăsările, detaşările, transferurile, precum şi reducerea cu 25% a cheltuielilor prevăzute în bugetul de stat cu bunuri şi servicii (protocol, carburanţi, poştă, telecomunicaţii).

Creşterea veniturilor bugetare şi reducerea evaziunii fiscale reprezintă alt punct al programului de urgenţă propus de PNL pentru ieşirea din criză.Un lucru grav.Conformarea voluntară a scăzut de la 83% în 2008 la 72% în 2009, ca atare o politică eficientă în acest domeniu poate oferi resurse considerabile îmbunătăţirii execuţiei bugetare. Fiecare procent de creştere a conformării voluntare asigură un plus de jumătate de miliard de euro la veniturile bugetare.

Măsurile imediate pe care le propune Partidul Naţional Liberal în acest domeniu sunt şi enumăr câteva:

• introducerea unor bonificaţii de 5% din valoarea obligaţiilor fiscale pentru contribuabilii care îşi plătesc taxele la termen;
• reducerea majorărilor de întârziere la plata obligaţiilor fiscale, către bugetul consolidat la 0,02% pe zi, corelat cu nivelul anual al dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României;
• continuarea procesului de informatizare al ANAF şi finalizarea centralizării bazelor de date şi interconectarea sistemelor IT cu cele ale caselor de asigurări sociale (pensii şi sănătate);
• reforma structurilor de control şi inspecţie fiscală din subordinea ANAF (inspecţie fiscală, garda financiară, antifraudă şi supraveghere vamală), prin unificarea acestora într-o singură structură de control antifraudă, eliminând suprapunerile în verificarea contribuabililor precum şi interpretarea şi aplicarea diferită a legislaţiei fiscale;
• utilizarea brigăzilor multilaterale de control din statele UE în ceea ce priveşte operaţiunile de import intracomunitar cu bunuri;
• utilizarea unor echipe internaţionale, specializate în control vamal în zonele de risc de la frontiera cu ţări nemembre ale Uniunii Europene;
• elaborarea unui nou act normativ privind colectarea unificată a impozitului pe salarii şi a contribuţiilor sociale, precum şi implementarea declaraţiei unice.

Un alt capitol important din programul PNL se referă la eficientizarea sistemului de management şi control pentru creşterea absorbţiei fondurilor europene, în condiţiile în care Guvernul Boc, deşi şi-a asumat acest obiectiv, a rămas restant şi la acest capitol, gradul de absorbţie scăzând din 2009 până în prezent. Şi de această dată, viaţa a bătut filmul declaraţiilor propagandistice ale liderilor PDL, capitol la care, e drept şi trebuie să recunoaştem, sunt campioni.

Aplicarea hotărâtă a Programului PNL va asigura echilibrul finanţelor publice, ajustarea deficitelor şi relansarea economică. Programul nostru, spre deosebire de al celorlalte partide politice parlamentare, nu-şi propune să scadă veniturile populaţiei, aşa cum propune PDL, şi nici să crească fiscalitatea, aşa cum doreşte PSD. În aceste momente grele pentru România, PNL îşi reafirmă opţiunile de dreapta care constau în stimularea iniţiativei private în slujba binelui public şi în aşezarea instituţiei numite cetăţean în centrul tuturor politicilor sale.

Următorul capitol: Responsabilitate, măsuri viabile, un buget rectificat, un nou angajament şi respect faţă de oameni

Din păcate pentru actualii guvernanţi, timpul lor a expirat. Vorbim de o guvernare incompetentă şi coruptă, fără precedent în România anilor 90, ţinută în viaţă prin voinţa şi pârghiile unui singur om, preşedintele României, care în complicitate cu sistemul clientelar pe care îl patronează, oferă în continuare gir şi putere Guvernului Boc, fără susţinere publică şi fără încredere din partea cetăţenilor.

Vorbim, de asemenea, de un Guvern care, indiferent de voinţa politică sau de susţinerea parlamentară, a demonstrat că nu are soluţii de guvernare pentru cetăţenii săi şi că nu mai reprezintă agenda publică a acestora. Nu are expertiză, nu promovează oameni competenţi, nu slujeşte interesul public.

Vorbim de o guvernare care nu lucrează şi n-a lucrat niciodată pentru români, ci pentru clientela politică, căreia i-a servit din puţinii bani publici afaceri dubioase, contracte bănoase, fără nicio legătură cu criza economică, cu priorităţile unei Românii aflate în dificultate sau cu problemele unor oameni măcinaţi de grija zilei de mâine. Traian Băsescu şi acoliţii săi de la PDL preferă să meargă mai departe cu această Românie, pentru că le e bine la putere, pentru că afacerile şi averile lor nu sunt în criză. Pentru că au impresia că îi pot minţi la nesfârşit pe români şi îi pot manipula pe veşnicie.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Noi, semnatarii prezentei moţiuni simple, spunem că aşa nu se mai poate. Noi spunem că România trebuie să aibă o altă şansă şi că există soluţii alternative pentru a depăşi cu toţii momentul greu în care ne aflăm.

Această moţiune este un alt semnal de alarmă pe care deputaţii PNL îl trag astăzi în Parlament nefiind de acord cu maniera şi măsurile propuse de actuala putere, care au menirea de a-i împovăra pe români şi nicidecum de a le oferi soluţii. Cu acest Guvern la timonă şi cu aceste măsuri aplicate, avem deja cronica unei morţi anunţate: România va intra în colaps şi cu greu ne vom reveni.

Am evidenţiat pe parcursul şi prin intermediul acestei moţiuni ceea ce ştiu şi resimt în viaţa lor toţi românii: lipsa de performanţă economică a Cabinetului Boc, care a dus România într-o situaţie grea, fără precedent, dar şi lipsa de viziune şi ineficienţa măsurilor anunţate, care nu vor avea darul de a ne scoate la liman.

Şi mai este ceva care trebuie spus aici, la tribuna Parlamentului, forul legislativ care a dat încrederea premierului Emil Boc şi voturi pentru formarea Cabinetului său. Modul incalificabil şi iresponsabil în care primul-ministru al României, domnul Emil Boc, a înţeles să comunice măsurile de austeritate anunţate, să le asume, să le implementeze. Este inadmisibil pentru un prim-ministru să nu meargă, alături de ministrul finanţelor în faţa Consiliului Economic şi Social şi să nu-şi prezinte măsurile asumate. Acesta este modelul de prim-ministru promovat de Emil Boc, din păcate descalificant pentru această funcţie, întotdeauna la picioarele lui Băsescu şi la ordinele lui, niciodată cu faţa la români şi departe, prea departe de interesele şi problemele lor.

Ca atare, solicitările noastre se adresează ministrului de finanţe, Sebastian Vlădescu, şi se rezumă la obligativitatea ministrului de finanţe de a prezenta, înainte sau cu prilejul iminentei angajări a răspunderii Guvernului pentru măsurile de austeritate anunţate, un proiect de buget rectificat care să reflecte modul transparent în care aceste măsuri sunt implementate şi mai ales impactul asupra populaţiei, şi care să fie dezbătut în Parlament, în regim de urgenţă.

Vom avea în acest mod, în dezbaterea publică şi parlamentară, scenariul economic negativ pe care acest Guvern îl impune României şi românilor pentru a-l suporta, care va duce la o deteriorare a mediului economic şi la o adâncire a deficitelor structurale, precum şi la împovărarea şi sărăcirea populaţiei prin mărirea în scurt timp a fiscalităţii. Vom avea dovada intenţiei Guvernului de a nu restructura clientela politică din ministere, de a nu reduce cheltuielile şi licitaţiile dedicate firmelor PDL, de a nu eradica fenomenul corupţiei guvernamentale PDL-iste şi, mai grav, de a nu oferi soluţii pentru relansarea economică şi pentru ieşirea din criză.

Cu acest program, Guvernul Băsescu - Boc introduce curbele de sacrificiu pentru români!

Există însă şi ultimă soluţie anticriză pe care acest Guvern o mai poate lua: să-şi prezinte demisia, cu convingerea că va întruni acceptul tuturor categoriilor socio-prefesionale din România şi că această măsură va fi acceptată cu entuziasm de popor!

Doamnelor şi domnilor deputaţi, vă rog să votaţi moţiunea simplă.

Mulţumesc.(Aplauze din partea deputaţilor membrii ai Opoziţiei.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă reamintesc faptul că la moţiunea simplă nu pot fi depuse amendamente.

În continuare, îl invit la tribună pe domnul ministru Sebastian Vlădescu pentru a prezenta punctul de vedere al Ministerului Finanţelor şi al Guvernului.

Domnul Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu (ministrul finanţelor publice):

Bună ziua!

Şi vreau să mulţumesc Partidului Naţional Liberal pentru ocazia pe care mi-a oferit-o de a susţine încă o dată, de data aceasta în faţa Parlamentului, grelele măsuri pe care Guvernul Boc şi le-a asumat.

N-am să stau să vorbesc acum foarte mult despre trecut, pentru că oricum trecutul nu poate fi schimbat, dar este ceva care ar trebui să ne înveţe şi primul lucru care ar trebui să ne înveţe ar fi acela că nu e bine să minţi. Ne-au învăţat părinţii noştri că nu este frumos să minţi, se pare că e foarte uşor, când intri în politică, să uiţi acest lucru. Şi e foarte uşor să te duci în faţa cetăţenilor români şi să le promiţi. Şi s-a promis foarte mult şi nu de demult, ci acum doi ani de zile.

S-a promis că în România va fi creştere economică veşnică, de peste 5%, s-a promis că în România vom putea să dăm creşteri salariale de peste 25% anual. Vă dau un singur exemplu: în 2007 şi 2008 creşterea totală a fost de 54%. S-a promis că se pot da la nesfârşit creşteri de pensii şi că punctul de pensie poate să ajungă la un nivel total nesustenabil şi să fie legat de ceva care va creşte veşnic, salariul mediu în România şi pensiile au crescut în mai puţin de doi ani cu mai mult de 75%.

S-a promis foarte mult. Şi s-a promis de cei care, din păcate, mi-au confirmat ceva ce am spus în vara anului 2007, că cei care iau aceste măsuri, le iau pentru că ştiu că nu vor mai fi niciodată la putere şi-şi asumă lucruri pe care nu le vor putea duce niciodată mai departe.

Şi am ajuns în situaţia în care, datorită faptului că România este un stat european şi este un stat integrat în circuitul globalizării, România trebuie să treacă prin criza economică prin care toată lumea trece. România nu se poate rupe de lumea în care trăim. România nu poate să redevină un stat autarhic ca pe vremea guvernului comunist. România este un stat care şi-a dezvoltat legături externe, care a beneficiat o perioadă lungă de timp de aceste legături externe, care a beneficiat de fluxurile de capital, de fluxurile de investiţii directe, de venituri din privatizare excepţionale, a beneficiat de tot ceea ce o lume în expansiune, în boom economic a oferit României. Şi cetăţenii României au beneficiat şi ei atât în zona privată, cât şi în zona publică.

Din păcate, aceste beneficii n-au fost niciodată corelate de cei care le-au acordat în zona publică cu realitatea economică şi întotdeauna au fost corelate cu dorinţe şi cu un vis de obţinere de voturi care să le permită să stea la putere. De ce? Cred că cea mai bună explicaţie a fost în documentul care a fost citit.

De ce această bătălie infernală şi acest angajament total nesustenabil vizavi de poporul român? Pentru că existau avantaje care au vrut să le menţină. Iar pierderea acestor avantaje determină această degringoladă în care se află în acest moment cei care au venit cu moţiunea prezentată.

O moţiune care nu are legătură cu realitatea, care nu face niciun fel de referire la ceea ce a fost nu demult, ci acum doi ani, care nu vrea să discute despre cauze, care ignoră efectele şi care vine cu soluţii total fanteziste într-o anumită zonă sau cu soluţii care sunt copiate din ceea ce face Guvernul în acest moment.

Şi din tot ceea ce s-a propus în această moţiune există lucruri care dacă n-ar fi atât de serioase, ar putea fi văzute ca amuzante, neimpozitarea dividendelor pentru investiţii. Cred că orice jurist îşi dă seama că n-are nicio legătură cu economia şi cu dreptul acest tip de propunere. Măsuri care sunt luate deja în acest moment de Guvern, netaxarea în zona contribuţiilor sociale vizavi de cei care angajează şomeri. 5% pentru construcţii. Este efectivă. Modificarea legilor în lupta cu evaziunea fiscală. Mă întreb de ce n-a fost făcută o lungă perioadă de timp şi acum toată lumea ştie ce ar trebui făcut şi dintr-o dată când venim cu această lege toată lumea spune da, dar poate e prea dură. Da, dar poate creează probleme. Da. E o lege foarte dură, pe care ne-o asumăm pentru că de data asta vrem să ne luptăm cu evaziunea fiscală de-adevăratelea.

Da. Vom modifica structura ANAF-ului şi acest lucru l-am comunicat public şi vom veni cu altă structură a Ministerului Finanţelor. Da. Informatizăm şi mă întreb de ce conectarea care se discută în acest moment la nivel de transfer de informaţii între Ministerul Finanţelor şi alte structuri din România n-a fost făcută, ci este făcută în acest moment.

Da. Venim cu scheme de ajutor de stat pentru cei care investesc. Da. Vrem să capitalizăm CEC-ul. L-am mai capitalizat, eu l-am capitalizat şi eu îl voi capitaliza din nou. Nu l-a mai capitalizat nimeni.

Vrem să capitalizăm EXIMBANK-ul. L-am capitalizat. Tot eu am capitalizat EXIMBANK-ul. Nimeni ulterior. Şi în acest moment lucrăm pentru ca EXIMBANK-ul să devină mai eficientă decât este.

Da. Capitalizăm fondurile de garantare. N-au mai fost capitalizate în ultima perioadă. Numai fondul de garantare agricolă a primit 220 de milioane de euro. Este o sumă despre care cred că nici nu se gândea cineva că ar putea să se întâmple.

Da. Putem în funcţiune scheme de garantare pentru autorităţile locale.

Da. Punem în funcţiune scheme de garantare pentru cei care au candidat pentru fonduri europene, au primit acest drept de a accesa fondurile europene şi au nevoie de cofinanţare. Şi fondul de garantare pentru întreprinderi mici şi mijlocii le va oferi o schemă directă de suport pentru accesul fondurilor europene.

Ştim ce să facem. În nici un caz, în acest moment, cuvântul incompetenţă nu are legătură cu acest Guvern. Faptul că ceea ce facem presupune un risc politic pe care nimeni nu şi-a închipuit acum o lună şi jumătate că cineva şi l-ar asuma, arată din punctul meu de vedere deplina responsabilitate a acestui Guvern vizavi de cetăţenii români. Era foarte uşor să minţim în continuare. Din poziţia de ministru al finanţelor vă spun că am fi putut să mai minţim vreo şase luni. Am fi putut să ne mai împrumutăm vreo şase luni, am fi putut să aranjăm un acord cu Fondul Monetar care să ne mai dea şase luni şi am fi aşteptat să vedem ce se întâmplă.

Nu cred că lucrurile vor evolua în bine şi decât să minţim încă şase luni, decât să spunem încă şase luni, da, Europa merge bine, lumea merge bine şi România s-ar putea să meargă şi ea bine, le spunem românilor adevărul: lumea nu merge bine Europa merge prost şi România s-ar putea să nu meargă bine. Dar trebuie să ne luăm măsurile de precauţie şi când discutăm de măsuri de precauţie trebuie să fim realişti.

Se discută aici despre cât se fură în România, în faţa Parlamentului român. Şi de fiecare dată cineva vine la acest microfon şi spune "cei care sunt la putere fură". Toţi care sunt în această sală au fost, în anumite momente, la putere şi întrebarea este dacă acesta nu este un reflex al informaţiei perfecte. Poate în acest moment este timpul să ne oprim în această direcţie cu toţii, cei care suntem azi la putere, cei care am fost la putere, cei care vom fi la putere, pentru că acesta este un reflex al politicii româneşti şi cred că mesajele care se transmit în acest moment vizavi de stoparea corupţiei, vizavi de lupta cu evaziunea fiscală, ar putea să rămână şi sper să rămână mesaje valabile nu numai atâta timp cât acest Guvern este la putere, ci pentru toate guvernele în viitor.

De asemenea, cred că ar fi bine să mai tragem o lecţie din ceea ce se întâmplă în acest moment, lecţia de a nu minţi, lecţia de a nu promite ceea ce ştim că nu vom putea să facem, lecţia de a nu ne duce în faţa cetăţenilor români cu lucruri pe care ştim că ei le speră, cu dorinţe pe care ştim că cetăţenii români le au şi să le oferim soluţii care nu există. Haideţi să aveţi încredere în poporul român, haideţi să avem încredere în cetăţenii României şi să le spunem adevărul. Haideţi să avem încredere că oamenii din această ţară n-au nevoie să fie minţiţi că li se va da pentru a li se cumpăra voturile, ci să le spunem adevărul şi să credem că sunt atât de înţelepţi, atât de pricepuţi în a înţelege ceea ce se întâmplă în România, încât să suporte acest adevăr şi să putem merge cu el înainte. Şi ceea ce face Guvernul în acest moment este să spună adevărul.

Avem o structură a cheltuielilor bugetare extrem de dezechilibrată. Creşterile pe care le-am menţionat anterior generează nevoia de ajustare de care vorbim în acest moment. nu este o dorinţă a cuiva, nu este o încercare sinucigaşă a unui guvern de a dispărea de pe eşichierul politic. Este o încercare a unui guvern de a rezolva problemele României acum, anul viitor şi pe termen lung. Pentru că avem o problemă majoră în sistemul bugetar. Şi această problemă majoră este dată de structura sistemului bugetar, de numărul de angajaţi din sistemul bugetar, de eficienţa sistemului bugetar şi de costurile acestui sistem. Şi este ceva de care se discută de ani de zile şi de fiecare dată, fiecare guvern nu face altceva decât să mărească ineficienţa sistemului bugetar mărind salariile, mărind numărul de angajaţi, dar nemărind calitatea serviciilor care se oferă românilor. Şi românii aşteaptă servicii mai bune de la mai puţini angajaţi în sectorul bugetar.

este un lucru pe care vrem să-l facem şi-l vom impune. Ştim că este greu. Ştim că există o rezistenţă a sistemului extrem de solidă, ştim că de foarte multe ori va trebui să ne luptăm inclusiv cu cei care sunt mai mult sau mai puţin de partea noastră. Dar suntem convinşi că aceasta este calea şi este ceea ce ni se cere în mod constant.

Avem, de asemenea, o problemă în sistemul de asigurări sociale. Avem enorm de mulţi beneficiari în raport cu cei care contribuie şi este un lucru care nu e de ieri, nu e de azi, a început în anii 90 şi continuă şi astăzi şi sper să fie stopat.

Avem zeci de formule de sprijin social, avem diverse sisteme de pensii care se cheamă pensii fără să fi fost vreodată contributive, avem sate de orbi care se plimbă cu maşina şi au carnet, avem beneficiari de ajutor social care au Mercedes în curte, avem beneficiari de salariu minim garantat care au venituri probabil mult mai mari decât media celor care sunt în acest moment în această sală. Avem tot felul de rupturi în funcţionarea sistemului care au fost susţinute prin legi, prin zeci de legi de asistenţă socială. Trebuie să înceteze acest sistem. Şi trebuie să găsim soluţia prin care cei care, într-adevăr, în România au nevoie să fie susţinuţi de către statul român, iar cei care pot munci să se ducă la muncă.

Avem o problemă în sistemul de pensii, pentru că, în ciuda sistemului contributiv, constatăm că, din ceea ce se contribuie în acest moment, datorită numărului mic de contributori şi a numărului mare de beneficiari, avem un deficit structural al sistemului de pensii şi încercăm să ne luptăm cu acest deficit. Probabil că ar fi fost mult mai uşor şi, aşa cum s-a menţionat aici, puteam să mărim taxe, probabil că ar fi fost mult mai uşor să nu afectăm sistemul de pensii. Ar fi fost o măsură temporară, care nu repara eroarea structurală de majorare a pensiilor dincolo de limitele de suportabilitate ale sistemului şi ne-am asumat riscul politic de a face acest lucru. Nu pentru binele cuiva din Guvernul României, nu pentru că Sebastian Vlădescu vrea să fie călăul cuiva, nu pentru că Guvernul Boc urăşte vreun român, ci pentru că noi credem că aceasta este calea prin care putem să-i ajutăm pe români.

Am auzit aici o exprimare, spunându-se că-i urâm pe toţi românii. E foarte uşor să spui acest lucru, când n-ai nimic de făcut şi când i-ai minţit pe români ani de zile. Repet: nu-i vom minţi pe români, chiar dacă cineva va spune că vrem să le facem rău. Vom spune adevărul, vom face ceea ce se poate face în acest moment, vom ajusta toate cheltuielile şi veţi vedea transparenţa cheltuirii banului public. Totul va fi public, totul va fi afişat pe site-urile ministerelor şi mă întreb de ce acest lucru nu a fost făcut în anii anteriori. Veţi vedea salariile din sectorul bugetar, şi mă întreb de ce acest lucru nu a fost făcut în anii anteriori, şi veţi vedea toate lucrurile pe care senzaţia mea este că ne-au fost furate din programul pe care-l implementăm sau din cele pe care le-am implementat deja, funcţionând în România. Şi, în mod cert, în criza în care ne aflăm, e greu să le promitem românilor că va fi mai bine.

Ceea ce le pot promite românilor este că, luând aceste măsuri, în România nu va fi mai rău, că în România nu se vas întâmpla ceea ce s-a întâmplat la sfârşitul anului 2008, moment în care credibilitatea României s-a dus aproape de zero. Şi uitaţi-vă, vă rog, ştiu că e foarte tehnic, dar legătura României cu pieţele externe, când ai nevoie de finanţare de ordinul miliardelor, este foarte importantă. Uitaţi-vă că, la sfârşitul anului 2008, în ciuda unei creşteri economice extrem de solide, riscul României s-a dus la 800. E un parametru de risc, se cheamă CDS. În momentul de faţă, este 250-260 şi se va duce în jos, pentru că, în momentul de faţă, lumea crede că acestea sunt măsurile bune. Iar, când spun "lumea", şi aici vreau să mai închid o dispută, cea vizavi de declaraţiile unor oficiali ai Fondului Monetar Internaţional, din punct de vedere tehnic, în mod constant şi Fondul Monetar a spus că acesta este cel mai bun program pe care România îl poate asuma. Emoţia lor constantă a fost vizavi de capabilitatea noastră de a ne asuma aceste măsuri, cu risc politic extrem de ridicat.

Am dovedit că suntem gata să ni le asumăm, am dovedit că ceea ce facem este ceea ce credem că este cel mai bine pentru români şi sunt convins că, în continuare, vom reuşi, pentru că, dincolo de minciuna unor moţiuni care prezintă alchimii bugetare absolut neinteligibile, vom veni cu bugete transparente, vom veni cu bugete funcţionale şi vom veni cu o stare de fapt care va permite României să funcţioneze, nu la parametrii pe care ni-i dorim, dar la parametrii pe care o lume, într-o tulburenţă extrem de gravă, ne permite.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule ministru.

Intrăm în dezbaterile asupra moţiunii simple.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, îi dau cuvântul domnului deputat Nicolae Bud.

Domnul Nicolae Bud:

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Stimaţi colegi,

Moţiunea simplă "Programul Băsescu - PDL, egal cu curbe de sacrificiu pentru români", iniţiată de colegii deputaţi liberali şi prezentată de domnul Eugen Nicolăescu, cu atâta determinare, demnă de o cauză mai bună, vine să întreacă, prin demagogie şi populism, şi cele mai recente declaraţii ale domnului Victor Ponta, declaraţii asupra cărora un reputat editorialist al unui cotidian central se exprima astfel: "Talentul de demagog al lui Victor Ponta ar fi rămas poate nedescoperit dacă nu primea funcţia de preşedinte al PSD. Din poziţia de şef de partid, el străluceşte, însă, pe firmamentul populismului".

O să mă refer, cu îngăduinţa dumneavoastră, doar la câteva din acuzele aduse Guvernului. (Rumoare, vociferări.) N-are sens să nu fiu sincer măcar cu mine însumi până la capăt. Unele merite cu atitudine sinceră şi onestă a fi analizate, multe sunt şi puse în practică. Cum tot la fel de adevărat este că, dacă nu avem vocaţia construcţiei, avem, în schimb, şi încă din plin, vocaţia negaţiei şi anihilismului distructiv.

Autorii moţiunii vorbesc de reducerea dramatică a produsului intern brut. Economia românească a căzut de la +7,1%, în 2008, la -7,2% în 2009. Practic, p.i.b.-ul a revenit la nivelul din 2007. Numai că principala cauză nu a fost criza, ci modelul de creştere economică bazat pe consum, un consum pe datorie, care a dus la creşterea excesivă a deficitului de cont curent. Dacă derapajul extern nu ar fi fost stopat, economia s-ar fi prăbuşit chiar în absenţa crizei, iar explicaţia este relativ simplă şi a dat explicaţii aici şi domnul ministru de finanţe: nimeni nu te mai finanţează când constată că te îndatorezi peste măsură, fără să mai poţi restitui banii împrumutaţi, deoarece nu i-ai trimis în economie, pentru a da roade, ci, pur şi simplu, i-ai trimis în consum.

Prin urmare, reluarea creşterii nesustenabile din perioada 2006-2008, nu ar face decât să-i pună din nou pe români să plătească ceea ce au consumat pe datorie când economia României "duduia", aşa cum se exprimau anumiţi colegi. De aceea, România nu are neapărat nevoie de o revenire economică spectaculoasă, ci de o schimbare a direcţiei, adică de trecerea de pe consum pe exporturi.

Se mai spune de către autorii moţiunii că "datoria publică a crescut de la 21% în 2008 şi poate să ajungă la peste 36% din p.i.b. în 2010, iar creşterea exagerată a acesteia în condiţiile recesiunii economice face ca aceasta să devină nesustenabilă". Dacă e să fim drepţi, avem încă o datorie publică relativ mică, dar dimensiunile ei nu ne feresc de riscuri foarte mari. Să ne aducem aminte cât de virulent au acţionat pieţele internaţionale la criza din România şi la cât de puternic ne-au penalizat la începutul anului trecut. Asta şi pentru că suntem în rândul ţărilor cu intoleranţă la datoria publică. Numai aşa se poate explica de ce România, la o datorie publică de 21% din p.i.b., a fost penalizată mai rău decât alte ţări emergente, cu datorii de peste 50%.

Ce ar trebui să ne frământe cu adevărat este că între datoria publică şi impozite există o mare asemănare, deoarece oamenii raţionali ştiu că datoria va trebui achitată, la un moment dat, sub forma unor impozite mai mari.

Se mai vorbeşte în moţiune de "eficienţa sistemului de management şi control pentru creşterea absorbţiei fondurilor europene şi spuneţi că, în condiţiile în care Guvernul Boc, deşi şi-a asumat acest obiectiv, a rămas restant şi la acest capitol". Este o parte din adevăr, dar, pentru ca el să fie întreg, trebuie să fiţi de acord că una dintre cauzele acestei situaţii - dramatice, e drept - este legată de faptul că, atunci când se concepea bugetul pe 2007, nu s-a creat spaţiul fiscal pentru partea de cofinanţare românească a proiectelor europene. O pătrime din valoarea proiectului ar fi atras şi alte trei pătrimi nerambursabile.

I se reproşează Guvernului Boc că nu a pompat mai mulţi bani în economie. El a băgat cât a avut spaţiu fiscal, adică 0,2% din p.i.b. Atât şi-a permis România, atât a dat. Culmea ironiei este că cei mai virulenţi şi vocali critici sunt tocmai aceia care au avut posibilitatea să mărească apreciabil spaţiul fiscal, dar nu au făcut-o, din cauze care dânşii le spun - de incompetenţă.

Cu toate bunele intenţii, trebuie a fi recunoscut aici, ale premierului, Guvernul pe care-l conduce nu a reuşit diminuarea evaziunii, diminuarea corupţiei şi a intereselor clientelei politice.

Stimaţi colegi,

Poate că cel mai important lucru care trebuie spus românilor este acela că în perioadele de criză, alegerea nu este între o soluţie bună şi alta rea. Toate sunt rele. Important este ca opţiunea făcută să se constituie în răul cel mai mic. Dacă Guvernul actual care, din cauza lentorii cu care s-a mişcat până acum, i-a dezamăgit până şi pe simpatizanţii săi, nu ar face totuşi nimic, nu o treime din români şi-ar vedea redusă puterea de cumpărare, ci toţi cei 22 de milioane de români. Nu trebuie să fii mare economist pentru a-ţi da seama cât de mare este riscul să intri în incapacitate de plată, în condiţiile în care veniturile publice nu depăşesc în medie 31% din p.i.b. pe an, în vreme ce cheltuielile statului numai cu salariile şi transferurile depăşesc 24%.

Este uşor să speculezi politic criza, dar este aproape sinucigaş să scoţi ţara din ea. Guvernul actual, aşa cum este el, îşi asumă măsurile, conştient de consecinţele negative pentru el şi partidele care-l susţin şi, în acelaşi timp, conştient de consecinţele pozitive pentru economia României.

Stimaţi colegi,

Mi-aş îngădui să închei intervenţia de la microfon a acestei zile, citându-l tot pe editorialistul cu care am început această susţinere a acestei moţiuni. Acelaşi editorialist spunea: "PSD-iştii încearcă să profite electoral de situaţie şi, în timp ce se erijează în vox populi, se roagă de fapt să nu se împlinească predicţia pedelistului-dizident Cristian Preda, iar Guvernul Boc să reziste şi unui cataclism natural".

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Iulian Iancu, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă spun că l-am ascultat cu foarte mare atenţie pe domnul ministru şi l-am auzit începându-şi cuvântul domniei sale, făcând referire la minciună, la minciuna care a fost invocată până în prezent, la minciuna care este pe limba tuturor, la faptul că o minciună se sprijină pe altă minciună, că suntem în minciună până la gât, dar nimeni, nimeni nu se întoarce cu faţa către adevăr.

Aş vrea să vă spun, domnule ministru, că adevărul nu are preţ şi trebuie spus până la capăt şi că viitorul unei minciuni este nebănuit de mare. Nu înţeleg de ce şi acum, în faţa Parlamentului, nu doriţi dumneavoastră, Cabinetul, să spuneţi adevărul până la capăt. Măsurile pe care dumneavoastră le-aţi luat sunt măsuri dure, de reducere a salariilor şi pensiilor, deci dure, de reducere a cheltuielilor bugetare, fără să fie însoţite de nicio altă măsură de creştere a investiţiilor, de crearea locurilor de muncă, de reducerea cheltuielilor publice în mod eficient. V-aţi axat pe reducere cantitativă, şi nu pe eficienţa reducerii cheltuielilor publice. Acesta este de fapt motivul pentru care a fost înaintată moţiunea. Acesta este motivul pentru care noi, ceilalţi, încercăm să vă atragem atenţia că aceste măsuri sunt contraproductive, dacă le luaţi în acest mod. Aceste măsuri vă sunt şi inutile şi ineficiente. Şi măcar astăzi o să încercăm aici, împreună, să vă spunem de ce aceste măsuri, aşa, luate în acest mod, vor crea efecte perverse, respectiv efecte ce nu pot fi controlate de către Guvern în zona socială. Au generat deja efectul de spirală şi de domino social. Observaţi frustrarea, sentimentul de frustrare, sentimentul de nemulţumire al pensionarilor, al unor bugetari care acum se află în stradă.

Oare, aceşti oameni sunt în stradă pentru că sunt nemulţumiţi de situaţia lor, sau pentru că deciziile dumneavoastră nu au generat încredere? De ce medicii ne spun: nu putem să acceptăm o astfel de decizie, pentru că nu avem încredere în ea. Nu o spunem numai noi. O spun, iată, şi v-a fost comunicată prin diverse metode, au fost făcute referiri la laureaţii Premiului Nobel, Keynes, la Stiglitz, mai nou la Nouriel Roubini, care acum, aici, în România, a atras atenţia asupra acestor măsuri care, dacă nu lansează, nu susţine mediul privat, nu susţin mediul privat, nu susţin investiţiile, nu susţin locurile de muncă, ele sunt contraproductive. Or, în aceste condiţii, stimaţi colegi, vă rog să-mi permiteţi să înţelegem în ce situaţie de ansamblu ne aflăm în România, în contextul european şi să vedem de ce aceste măsuri vor avea efecte distructive în România, în ţara noastră, având în vedere contextul european.

În momentul de faţă, ca urmare a modului de evoluţie a crizei, la nivel european s-au desprins trei principale provocări. Prima este cea legată de securitate. Nu am auzit ca în CSAT să fie pusă în discuţie o problemă ce vizează siguranţa şi securitatea României ca urmare a promovării acestui tip de măsuri; nu a fost nicio dezbatere. Doi: Europa încă mai este îngrijorată de efectele schimbărilor climatice. La noi le vom resimţi într-un mod direct, ca urmare, iată, a lipsei resurselor financiare privind irigaţiile din acest an şi lipsa resurselor financiare, inclusiv pentru plata banilor aferenţi furnizării energiei electrice din anul anterior. Şi cea mai importantă provocare este cea a inegalităţii sociale: este astăzi România polarizată? Este astăzi România ruptă într-o mare masă - a celor săraci, cărora li se cere acum să plătească factura acestei crize, şi o mică masă, a celor foarte bogaţi? Niciodată, România nu a părut să semene mai mult cu un iarmaroc ca astăzi, în care, iată, rătăciţii ni se transformă în călăuze, iar bogătanii în izbăvitori.

Aş vrea să ştiţi, domnule ministru, că aceste efecte perverse vor începe să-şi facă cunoscută adevărata lor faţă în următoarele luni. Şi am să vă dau câteva exemple. S-a vorbit aici, foarte senin, de faptul că vom reduce salariile medicilor. Şapte mii de medici s-au înscris să plece din România. 150 de mii este minusul de cadre medicale în Uniunea Europeană; 150 de mii! Abia-i aşteaptă.

Vorbeam de faptul că, în Uniunea Europeană, acele provocări se traduc şi prin faptul că populaţia Uniunii Europene este îmbătrânită. Tinerii din Uniunea Europeană nu acceptă, nu mai acceptă activităţi grele în domeniul instalaţiilor, în domeniul conducerii auto, pentru transportul auto, sau şoferi de taxi, sau asistenţi sanitari, pentru că sunt activităţi stresante pentru ei. Dar, vor absorbi această forţă de muncă din România. Pentru că, iată, noi, expunându-i la acest tip de măsuri, vor prefera să plece. Cea mai mare vulnerabilitate astăzi, a României, este resursa umană. Cea mai mare! Noi îi mai aplicăm acum o lovitură. Şi, unde? Exact în zona de vulnerabilitate maximă, adică a sistemului sanitar, pierzându-ne asistenţi sanitari, medici, personal auxiliar, sistemul nostru sanitar şi aşa împovărat de datorii şi în incapacitatea de a-şi asigura medicamentaţia, se va ajunge la crimă.

Stimaţi colegi,

Aveţi exemplul acelui copil care a murit ca urmare a unei banale fracturi. Vom face anchete. Cu ce ne ajută acest lucru? Cine răspunde pentru acest tip de crimă? Cine îşi asumă responsabilitatea pentru faptul că vom avea un eşec cu aceste măsuri în care dumneavoastră rămâneţi captivi şi vă încăpăţânaţi să le promovaţi? De ce nu avem, în asumarea acestei răspunderi, şi o răspundere pentru eşecul dumneavoastră şi o răspundere pentru faptul că vor muri oameni?

Aţi vorbit de faptul că vom tăia subvenţiile. E o măsură din setul de măsuri pe care dumneavoastră le-aţi anunţat acolo, subvenţiile la alimentarea cu energie termică şi căldură de la iarnă.

Stimaţi colegi,

La iarnă, 70% dintre familiile care au astăzi un bugetar în familie, vor fi în incapacitatea să-şi plătească chetuielile lunare. Pensionarii, 80% dintre ei, vor avea nivelul facturilor mai mari decât nivelul pensiei. Facturile vor creşte cu 200-300%, ca urmare a tăierii subvenţiilor şi ca urmare a creşterii preţului la gazele naturale. Aţi anunţat şi veţi creşte preţul gazelor naturale cu 5%, fără să vă uitaţi că în interiorul Autorităţii de Reglementare sunt astăzi oameni incapabili să poată gestiona costurile operatorilor. Au crescut costurile operatorilor de distribuţie cu 300%; la înmagazinare costă 11%, la transport de gaze pe sistem naţional cu 80%. Au profit transportatorii în primul trimestru 42 de milioane de euro. Şi vor încă o creştere cu 10%. Cine gestionează? Vorbeam de eficienţa în gestiunea cheltuielilor. Aţi acceptat prelungirea contractelor de furnizare a energiei electrice cu încă 7 ani, până în 2018. Sute de milioane de euro se pierd acolo. Aţi fi putut dirija aceşti bani, o parte dintre ei, pentru susţinerea populaţiei vulnerabile, şi o parte pentru spitale, pentru instituţii. Ca să nu spun că sunt bani suficienţi şi pentru a susţine microhidrocentralele. Am face România un şantier din aceşti bani şi am crea locuri de muncă şi am crea, iată, un plus la bugetul naţional.

Cu foarte mare seninătate aţi anulat această posibilitate pentru România. În schimb, vedem că se dau în continuare premii. Uitaţi-vă ce se întâmplă în ministerul dumneavoastră, vedeţi ce salariu are consilierul dumneavoastră, vedeţi ce salarii au secretarii de stat, vedeţi câte posturi bugetare le scoateţi anul acesta la concurs - 2.300 de posturi. Vă rog să vă uitaţi şi să cercetaţi! Nu încerc acum să aduc cifre fantasmagorice. Uitaţi-vă în locurile de muncă bugetare scoase şi anunţate public la diverse agenţii - de la Garda de Mediu până la cea de pescuit. Salariile unt în medie, acolo, între 2000-2400 lei pe lună.

Or, dacă vorbim de eficientizare, nu ar trebui să plecăm de aici? Nu acest lucru ar putea genera încrederea populaţiei României în măsurile dumneavoastră? De ce credeţi că acest tip de dezbatere a fost generat şi s-a insistat pentru ea? Pentru că, iată, mai există alternativă. Mai există o variantă la cea propusă de dumneavoastră, care generează acest tip de efect de domino şi care nu va mai putea fi stăpânit şi nu veţi mai putea implementa nici măsurile bune pe care le aveţi în vedere.

Deci, acesta este tipul de compromis pe care noi vi-l cerem. Acesta este, de fapt, în esenţă, demersul nostru şi vă cerem, pe de o parte, ca acest tip de dezbatere să plece de la eficientizarea cheltuirii banului public, de la stoparea evaziunii fiscale şi, în ultimă instanţă, să ajungă la o analiză a modului în care este structurat personalul în unităţile bugetare. Luaţi exemplul Bulgariei! Nu s-au atins de pensii, nu s-au atins de salarii. Au redus cu 11% după un audit al locurilor de muncă în fiecare unitate bugetară. Şi, iată, anunţă acum ieşirea din criză. Deci, avem precedent.

Stimaţi colegi,

Ştiu că pentru unii este mai dureros să se spună lucrurile atât de tranşant. (Rumoare, vociferări.)

Vreau, însă, să vă spun, stimaţi colegi, că pentru cei care au facilitat un joc politic murdar, pentru cei care s-au erijat în a accepta ghilotina votului împotriva conştiinţei lor, stimaţi colegi, este foarte uşor să saturi o slugă, însă foarte greu să saturi un stăpân.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, liderul grupului, domnul Călin Popescu-Tăriceanu.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Îmi pare rău că astăzi, într-un moment atât de important, ţinând cont de criza economică pe care o traversează economia românească şi ţara, în final, în afară de ministrul de finanţe şi ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, ceilalţi membri ai Guvernului nu au catadicsit să vină la această dezbatere. Şi acest lucru arată evident respectul pe care îl acordă Executivul instituţiei parlamentare.

Sigur, colegul meu Eugen Nicolăescu a făcut în prezentarea moţiunii o analiză tehnică a problemelor cu care se confruntă economia românească şi a dat numeroase exemple şi argumente legate de evidenta lipsă de soluţii pentru combaterea crizei la nivelul Executivului.

Eu aş vrea, totuşi, din punct de vedere politic, să amintesc câteva lucruri care astăzi par să fie uitate sau necunoscute de unii dintre cei care participă la dezbateri şi mai ales aici mă refer la banca guvernamentală.

Doamnelor şi domnilor,

În anul 2008, la finele anului 2008, vă aduceţi aminte că mulţi dintre dumneavoastră eraţi aici în sală, a fost o dezbatere extrem de aprinsă, generată de propunerea care a venit din partea opoziţiei de atunci de a majora salariile profesorilor cu 50%, nu cu 5% nu cu 15, nu cu 25, cu 50. Şi, după cum ştiţi, m-am opus vehement acestei măsuri populiste, care era generată exclusiv de apropierea campaniei electorale şi m-am opus în aşa fel încât să nu ducem către un adevărat dezastru economia românească, ţinând cont că deja se profilau la orizont contururile crizei economice. Evident, nu am fost ascultat şi Parlamentul a votat într-o mare voioşie acest proiect de lege.

Nu numai atât. Atât Băsescu, cât şi Boc nu s-au sfiit să declare următorul lucru: că majorarea de salarii poate să fie făcută dacă există voinţă politică şi că această majorare ar trebui, evident, aplicată şi altor categorii profesionale. Asta atunci când vorbim de minciună sau de cei care dau dovadă de iresponsabilitate.

Am auzit ieri sau alaltăieri, dacă nu cumva chiar din partea PDL-ului, pe cineva vorbind de 20 de ordonanţe de urgenţă date în anul 2008 de majorare a salariilor. Sigur că pot să fie 20 de ordonanţe, dar asta nu înseamnă că majorările sunt succesive, ci se aplică diferitor categorii sociale sau profesionale şi trebuie să ţineţi cont de un lucru, că atâta vreme cât economia funcţionează, cât generează valoarea adăugată, cât produsul intern brut creşte, nimic mai logic decât ca salariile să cunoască o creştere şi o creştere care, sigur că, în anul 2008, a fost cu mult mai moderată decât în anii precedenţi din aceleaşi motive pe care le menţionam mai devreme, şi anume profilarea unor condiţii dificile în anii care urmau.

Dar, haideţi să revenim puţin la ceea ce a făcut în continuare Partidul Democrat Liberal, care a ajuns la putere graţie promisiunilor fără niciun fel de acoperire făcute în anul 2008 în campania electorală.

În 2009, l-am auzit pe Boc spunând că trebuie, evident, făcute economii şi că trebuie tăiate salariile nesimţite. O formulă originală, fără îndoială. Eu cred că nu există salariu nesimţit, cred că în România trebuie să lăsăm la o parte populismele ieftine, care făceau priză în perioada comunistă. Fac o paranteză: şi atunci salariile erau diferenţiate şi cred că şi astăzi în România salariile trebuie să fie diferenţiate şi să nu mergem către un egalitarism utopic. Dar sigur că putem să discutăm uneori despre salarii exagerate.

Ce a făcut Guvernul în 2009? A ţinut un frumos discurs politic şi astăzi ce aflăm din presă. Că sunt salarii record în ministere precum Ministerul Economiei, Ministerul de Finanţe, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei. Cred că nu există minister care să fie scutit de astfel de salarii record. Deci iată diferenţa între retorică şi acţiune concretă. Şi această diferenţă se numeşte foarte simplu: minciună.

Vreau să mai aduc aminte de un lucru petrecut în anul 2009: atacul pe ideea cumulului salariilor cu pensiile, sau pensiilor cu salariile. Sigur, într-o logică foarte corectă la nivelul PDL-ului, şi anume, haideţi să descurajăm munca şi cei care muncesc şi sunt valori în domeniile în care s-au afirmat, să-i trimitem acasă şi să stea, eventual, la televizor şi să se uite la discursurile politice ale celor de la putere.

Toate acestea au făcut ca, în anul 2009, în lipsa unor măsuri concrete de reducere a cheltuielilor să înregistrăm o situaţie paradoxală, cu toate că România era în criză, cheltuielile la buget au crescut comparativ cu anul precedent. Deci, comparativ cu anul precedent, cheltuielile în 2009 au crescut, în timp ce veniturile, la fel, raportate la anul 2008, au scăzut. Şi atunci, sigur că ne mirăm de ce suntem astăzi în criză.

Dar totul are o explicaţie şi o ştiţi foarte bine. Anul 2009 era din nou pentru PDL un an electoral.

În anul 2010.... (Comentarii din partea Grupului parlamentar al PDL.)

Nu, pentru că dumneavoastră aţi guvernat şi aţi cheltuit banii.

În anul 2010, după ce Guvernul din 2009 şi cel actual a ţinut-o în continuare cu minciunile şi raportările false pentru o ţară întreagă şi pentru Fondul Monetar Internaţional, inclusiv, a venit, din păcate, momentul adevărului, când cei de la fond nu s-au mai lăsat prostiţi şi le-au spus într-un limbaj probabil care ar putea fi tradus foarte simplu: să nu mai umple cu cioara vopsită. Şi acum, sigur că Guvernului actual nu-i vine să creadă că este în situaţia de a adopta o serie de măsuri de o duritate fără precedent, extrem de impopulare.

Am avertizat Guvernul de nenumărate ori asupra unui lucru foarte, foarte simplu (simplu pentru oricine care, sigur, când era mic, nu a fost bătut cu ou în cap) şi anume că dacă economia nu va începe să producă, oricâte reduceri s-ar face, nu vor fi suficiente.

Deci, stimaţi colegi, putem să reducem salariile cu 25%, pensiile cu 15%, domnul ministru al muncii, Şeitan, vine şi supralicitează cu încă 30, cu încă 50, cu încă 70. Soluţia nu este aceasta. Soluţia este repunerea economiei în funcţiune. Şi, la acest capitol, măsurile care sunt luate acum îmi creează profunde îndoieli că vor duce la o soluţie. De ce? Pentru că evident, toate măsurile pe care Guvernul le va întreprinde, vor duce la frânarea într-o măsură şi mai mare a consumului, iar ieşirea din criză va fi întârziată.

Doamnelor şi domnilor,

Noi, ca liberali, am propus două tipuri de măsuri pentru depăşirea crizei.

Prima soluţie este reluarea creşterii economice. Cea mai mare vină a Guvernului este faptul că nu poate să înţeleagă că nu vom face nimic dacă economia îşi va continua prăbuşirea.

Problema României astăzi este nu că avem prea mulţi profesori, prea multe cadre medicale, prea mulţi soldaţi sau poliţişti, prea mulţi judecători, ci că economia nu este în stare să producă, aşa cum producea în anii anteriori pentru a susţine o arhitectură instituţională în funcţiune, care defineşte un stat. Dacă nu vom avea instituţii, atunci, stimaţi colegi de la PDL, înţelegeţi bine, nici stat nu va exista în România. (Aplauze.)

Problema României este prăbuşirea economică continuă care a început în anul 2009 şi pe care PDL nu este în stare s-o oprească. Deci, principalele măsuri trebuie să fie de relansare economică. Le-am prezentat în moţiune şi, evident, acestea sunt, în sinteză: cele de stimulare a plăţii impozitelor, de creare de locuri de muncă, de investiţii publice. Evident, economiile la buget sunt la fel de importante.

Sigur că cea mai mare economie ce ar putea fi făcută de România în acest moment, ar fi, însă, plecarea Partidului Democrat Liberal de la putere. (Aplauze.) Probabil că am putea economisi astfel, procente bune din p.i.b., bani care ar putea fi folosiţi pentru plata salariilor şi pensiilor, pentru investiţii. Demisia Guvernului ar putea fi cea mai bună măsură anticriză.

Dar, România trebuie să facă şi alte economii, fără a afecta sănătatea socială a ţării. Doctrina economică neofanariotă a lui Băsescu şi a PDL trebuie părăsită. România nu va progresa din punct de vedere social dacă statul va lua de la săraci şi va da la boierii şi ciocoii portocalii, aşa cum făceau fanarioţii şi cum se doreşte a se face acum de către PDL. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL şi PSD+PC.)

Doamnelor şi domnilor,

Această putere neofanariotă trebuie să plece. România are nevoie de un guvern competent şi de o viziune politică, care să nu mai pună pe primul plan interesul particular al celor aflaţi la putere.

Mă adresez acum nu parlamentarilor, ci românilor. Ne aşteaptă o luptă dificilă, pentru că statul român este folosit acum împotriva cetăţenilor pentru atingerea unor interese particulare. Ca şi înainte de 1989, clasa politică nu mai lucrează pentru oameni, ci împotriva lor.

Nomenclatura portocalie este singura care prosperă într-o ţară tot mai săracă, dar sper să nu le mai meargă mult şi sunt convins că românii, cu primul prilej, nu-i vor mai ierta.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL şi PSD+PC.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR nu am nicio solicitare pentru intervenţie.

Dau cuvântul reprezentantului Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Trăim un moment pe care nu l-am mai trăit niciodată şi sper să nu-l mai trăim prea curând.

Ceea ce numim criză, nu este o criză. Nu este nici măcar o depresie economică, este sfârşitul unui sistem şi al unui model de stat, care se termină urât.

Nu se întâmplă numai la noi, se întâmplă în tot spaţiul european. Într-un fel, se întâmplă în întregul spaţiu euro-atlantic şi-şi are rădăcinile în renunţarea, acum 70 de ani, la capitalism.

Lumea euro-atlantică, lumea întreagă a trăit de atunci două forme de marxism: una extremă - cea prin care am trecut noi; şi cea de acum. Acum a venit şi a doua formă, la sfârşitul vieţii ei.

În momente de genul acesta, soluţii de tipul ajustării unui sistem nu mai funcţionează. Este nevoie de soluţii radicale, care să ţină cont de naturalitatea mecanismelor economice şi nu de felul ciudat în care evoluează ideologiile prin capetele noastre.

Tot ceea ce am auzit ca soluţii - aproape tot ceea ce am auzit ca soluţii - sunt chestiuni care ţin, mai degrabă, de aducerea cheltuielilor la nivelul veniturilor sub o formă sau alta, mânaţi de o ideologie sau alta, dar nu metode prin care economia poate fi ţinută acasă şi insist asupra acestui lucru şi ajutată să se dezvolte, după ce un stat din ce în ce mai hipertrofiat şi din ce în ce mai hulpav, într-o continuă alergare după mituirea unui electorat din ce în ce mai asistat, a ajuns la sfârşitul său, după 70 de ani, repet.

În acest moment, cred că barierele ideologice nu mai contează, iar soluţiile în care cred, trebuie să fie soluţii care să facă să funcţioneze mediul economic aşa cum îşi doreşte el, nu aşa cum ne imaginăm noi că ar trebui să fie bine. Pentru că vreau să vă spun că eu cred şi e credinţa mea profundă că, exceptând Statele Unite şi poate Germania, restul economiilor mari nu mai au nicio şansă. Un stat mic, cu o economie periferică, cum este România, are o şansă şi are chiar şansa să profite de pe urma acestei căderi finale a unui sistem. Şi cred că merită să facem lucrul acesta. Pentru că până una alta, aici trăim şi pe cei de aici îi reprezentăm.

Ceea ce cred eu că trebuie făcut în România, pe lângă renunţarea urgentă la orice hipertrofiere a statului şi orice continuare a modelului de stat care asistă european, sunt câteva măsuri absolut pragmatice pe care ar trebui să le luăm.

Sper ca Guvernul să le ia şi sper ca, în aceste măsuri, să-l sprijinim cu toţii, pentru că ele ne vor ajuta să ieşim din situaţia în care suntem.

Prima măsură. Abrogarea imediată a impozitului forfetar. Singurul rezultat al impozitului forfetar a fost mutarea rezidenţei fiscale a firmelor care n-au murit şi care acum plătesc taxe şi impozite altor state. Trebuie să fii complet nebun să vrei să faci lucrul acesta.

Doi. Plata t.v.a.-ului în momentul încasării banilor şi nu în momentul facturării. Asta face diferenţa între companii sufocate de un stat care vrea din ce în ce mai repede, din ce în ce mai mulţi bani, de unde ei nu mai sunt, de unde am luat cât am putut ca să redistribuim şi să mituim electoratul - cu toţii, absolut cu toţii. Cred că trebuie neapărat să facem şi acest al doilea lucru.

Al treilea lucru. Să mutăm ideea fixă de subvenţie în ideea fixă de investiţie. Singurele domenii în care merită să acţionăm pârghia fiscală şi numai pârghia fiscală poate fi cea care dă rezultate sunt domeniile cele mai dinamice, domeniile cu cea mai mare valoare adăugată. Domeniile care mor trebuie lăsate să moară. Dacă nu facem lucrul acesta urgent, nu avem nicio şansă. Vom târî cangrene după cangrene, până când statul însuşi se va prăbuşi.

Următorul lucru pe care trebuie să-l facem, chiar dacă pare o agresiune economică, trebuie s-o facem. Să trecem la un mecanism în care cota unică să fie 4 şi, în compensare, t.v.a.-ul 25%. Este un mecanism care, simultan, creşte uşor consumul, stabilizează locurile de muncă, atrage investiţia şi rezidenţa fiscală. Aici este bucăţica de agresiune, dar asta e.

Fiecare stat, într-o situaţie de genul acesta e pe cont propriu şi trebuie să înţelegem lucrul acesta.

Uitaţi-vă că Statele Unite au intrat deja în autoprotecţie, uitaţi-vă că Senatul american, în unanimitate, a votat ca FMI-ul să nu acorde bani către zonele - bani ai contribuabililor americani - şi e corect cum au gândit, să nu acorde bani de ajutor către statele care se scufundă. E foarte corect ce au făcut Statele Unite.

Uitaţi-vă că Germania intră în curând şi ea în autoprotecţie. Trebuie să intrăm şi noi în autoprotecţie. E singura noastră şansă.

Gândind nice ne scufundăm şi nu cred că asta vrem, nici pentru noi, nici pentru electoratele noastre. Cred că niciunul dintre partidele de aici nu-şi doreşte lucrul acesta.

Cred, de asemenea, că trebuie să gândim din temelii sistemul de taxe şi impozite. Avem prea multe. Avem prea mulţi funcţionari care se ocupă cu urmărirea şi ridicarea lor. Legile trebuie să fie simple, clare şi puţine. Statul trebuie să fie minimal. Un stat nu are ce căuta în domenii care au sens economic. Acolo există firmele private. Domeniile care au sens economic sunt apanajul mediului privat, nu al statului.

Statul trebuie să-şi vadă de treaba lui. Punem banii împreună ca să facem lucruri care n-au sens economic. Nu o să facem niciodată străzi private în totalitate în interiorul unui oraş, pentru că ar fi bariere peste tot şi n-ar avea sens să facem asta. Şi atunci, punem banii împreună şi facem străzile aşa cum sunt. Ăsta este un loc, o zonă, care nu are sens economic. Dar fabrici de pantofi nu avem de ce să facem, punând banii împreună.

Haideţi să începem să gândim natural. Câtă vreme nu vom gândi natural, drumul spre un final urât este asigurat, indiferent de cum luăm măsurile de ajustare acum. Le putem lua într-un fel sau altul. M-am uitat în toate programele partidelor. Diferenţele sunt de câteva luni până la dezastru între fiecare din aceste programe, dacă nu venim cu măsuri active imediat. Dacă nu înţelegem că ceea ce trăim acum nu este o criză, nu este nici măcar o depresie economică, aşa cum credeam, ci finalul unui sistem care s-a manifestat ca un imens joc piramidal.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul Mircea Duşa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dumitru Pardău şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.)

Domnul Mircea Duşa:

Din partea deputaţilor independenţi dacă doreşte cineva să intervină? Dacă nu, are cuvântul domnul deputat Constantin Dascălu, de la PDL.

Domnul Constantin Dascălu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Moţiunea simplă depusă de către Partidul Naţional Liberal, din punctul meu de vedere, este un text nedocumentat, un model de ipocrizie şi impostură în politică, evident făcut din dispoziţie de partid.

Ştim cu toţii că efectele unei guvernări se văd la adevărata lor valoare după ce ai predat guvernarea, pentru că atunci se vede responsabilitatea unui guvern care nu ia măsuri populiste şi ia măsuri în folosul naţiunii.

S-au văzut efectele guvernării PNL după ce au predat guvernarea după amploarea dezastrului pe care l-au provocat.

Dacă Guvernul Boc, imediat la preluarea guvernării, nu lua măsuri foarte dure de reducere a cheltuielilor publice, puteam să discutăm încă de acum de un împrumut extern de 50%, 60% din p.i.b., cu deficite bugetare de neimaginat.

Guvernul PNL a dus o politică iresponsabilă, antinaţională şi antieconomică, măsurile adoptate fiind de un populism absurd, fără precedent în România. Au promovat, prin politicile pe care le-au dus, nemunca, au promovat, prin politicile pe care le-au dus, faptul că funcţionarii de stat sunt mai presus faţă de oamenii care muncesc în mediul privat şi care asigură adevărata prosperitate a unei naţiuni.

Şi aş da aici un singur exemplu, pentru că ele sunt multe. Au preluat guvernarea liberală cu o diferenţă între angajaţii la stat şi mediul privat de aproape 15% în favoarea celor angajaţi la stat. Au predat, în 2008, guvernarea cu o diferenţă de peste 35 % în favoarea angajaţilor la stat, media salariilor în sectorul public la predarea guvernării era de 25 de milioane de lei vechi, faţă de 17 milioane în mediul privat. Păi cum să mai dorească un om să se angajeze în mediul privat, să-şi deschidă o afacere şi să muncească, când putea să se angajeze la stat şi să lucreze acolo, eu ştiu, câteva ore pe zi, să-şi facă interesele, relaţii şi prin nemuncă să poată să ajungă la prosperitate.

Voce din sală:

Ridzi.

Domnul Constantin Dascălu:

Aceasta este eficienţa guvernării liberale şi care vine acum să propună măsuri, să dea lecţii.

E adevărat că Guvernul Boc a făcut şi greşeli.

Voci din sală:

Care? Multe?

Domnul Constantin Dascălu:

Da, recunosc acest lucru, da. (Aplauze.)

Prima mare greşeală este faptul că nu a deferit justiţiei pe cei responsabili de dezastrul provocat în guvernarea trecută. Aceasta este prima mare greşeală.

Faptul că au scăpat de pedeapsă a permis trompetelor liberale să devină staruri de televiziune, postură din care propovăduiesc dezastrul din România sau dau sfaturi pe care nici ei nu le-au aplicat în guvernarea lor.

A doua greşeală este că nu am spus românilor încă de prima dată, la nivel de masă, adevărata amploare a dezastrului provocat de guvernarea liberală.

Propunerile făcute în moţiunea simplă, unele sunt inspirate din măsuri luate deja de către Guvern, care au fost amintite aici de domnul ministru, cum sunt: capitalizarea fondurilor de garantare, introducerea taxei inverse, deficitul să meargă numai pe investiţii. Sunt măsuri care se aplică şi care au fost inspirate, probabil, ca să scrie ceva în moţiune, au luat câteva inspiraţii din măsurile aplicate de către noi.

Altele sunt menite să îndrepte erorile guvernării liberale, cum ar fi propunerea de reformă a cheltuielilor publice. Păi este normal să facă această măsură, ce Guvernul liberal a ajuns ca 80 % din cheltuielile publice să meargă pe consum şi pe datoriile externe. Numai pensiile, salariile, indemnizaţiile de diverse ajutoare sociale şi serviciul datoriei externe acoperă peste 80 % din bugetul de stat. Şi în felul acesta a condus Guvernul liberal România cu măsuri populiste fără precedent, pe care nu le-a aplicat nici Guvernul anterior, pentru că au preluat o gestiune fiscală responsabilă de la ministrul Tănăsescu - nu e bine să critici opoziţia, dar ministrul Tănăsescu a fost un om responsabil. (Vociferări.)

Cheltuielile publice de peste 80% din bugetul de stat nu pot să ducă înainte România. Avalanşa declanşată de măsurile populiste, luate de către Guvernul liberal, trebuia oprită şi trebuia spus românilor adevărul.

Aceasta este situaţia şi numai un guvern responsabil, un partid responsabil poate să facă acest lucru, nu ceea ce au făcut dânşii, pentru a aduce voturi la partidul pe care-l reprezintă, au angajat masiv în sectorul public oameni care nu-şi justifică prezenţa acolo, au dat diverse ajutoare, au mărit nejustificat pensii şi salarii, cu toate că nu se justifica prin creşterea productivităţii muncii şi a p.i.b., toate acestea făcute în ultimul an al guvernării la nivel de masă, declanşând o avalanşă a cheltuielilor publice fără precedent în România. V-aş da şi în acest loc un exemplu de populism fără precedent. Se propune în moţiune reducerea arieratelor. Vă voi spune cum a redus arieratele domnul Vosganian, ministrul de finanţe. În anul 2008, domnul Vosganian a lăsat pe seama agenţilor economici 5 miliarde de euro, transformând statul într-un infractor: două miliarde jumătate de euro facturi neplătite, două miliarde jumătate de euro lucrări efectuate şi nefacturate de către agenţii economic, pentru că a minţit că are bani în bugetul public şi, de fapt, nu a avut bani. A minţit că va încasa la bugetul de stat 38% din p.i.b. şi, de fapt, nu a încasat decât 31%. (Vociferări în grupurile parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

Deci, moţiunea simplă a PNL-ului este un demers politicianist făcut nu pentru a sprijini în vreun fel îndreptarea situaţiei actuale din România, ci mai ales pentru a ascunde măsurile aberante luate de guvernul liberal, susţinut în lesă de PSD, măsuri iresponsabile, antinaţionale, antieconomice care au determinat ca România să nu fie pregătită pentru a face faţă, în condiţii mai bune, crizei economice mondiale.

Politica liberală a fost: după noi, potopul! Asta a fost politica pe care aţi făcut-o, domnilor! Singura ţintă pe care aţi avut-o a fost voturile populaţiei, nu putem să acceptăm şi nu vom vota o asemenea moţiune simplă.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Mircea Duşa:

Din partea Grupului parlamentar PSD+PC, domnul deputat Dan Mircea Popescu.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi invitaţi,

De câţiva ani, multe din drepturile noastre, mai ales cele de natură economică şi socială, se restrâng. Unele dintre ele chiar dispar cu totul, altele, deşi rămân pe hârtie, sunt lipsite de conţinut, fiind suspendate pe termen nelimitat sau ciuntite în asemenea hal încât nu le mai recunoşti. În mod paradoxal, putem spune că avem acum, într-un regim considerat democratic, mai puţine drepturi economice şi sociale decât am avut într-un regim totalitar.

Măsurile recente de reducere a salariilor, a pensiilor, a indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, a subvenţiilor pentru căldură şi altor măsuri de protecţie socială, ne conduc spre o constatare şi mai gravă, şi anume aceea că astăzi România traversează unele din cele mai negre momente din istoria sa recentă. Dezastrul, anunţat pe un ton ameninţător, ne-a găsit pe toţi nepregătiţi. Nu am cunoscut adevărul şi nu ni s-a spus adevărul despre situaţia economică şi socială a ţării. De aici şi starea de şoc a unei întregi naţiuni la aflarea situaţiei reale. Am putut vedea, şi cu acest prilej, falia enormă dintre Putere şi Opoziţie, dintre patroni şi sindicate, dintre stat şi societate, dintre tineri şi vârstnici, dintre bugetari şi cei din sectorul privat, dintre săraci şi bogaţi, dintre ai noştri şi ai lor. Dintre cei cu şanse şi cei fără nicio şansă.

Chiar şi acum, în aceste momente grele, ţara este divizată, obosită de atâtea confruntări politice şi electorale. Sărăcită, lipsită de o minimă speranţă, lăsată pradă marilor corupţi şi clientelei politice, o ţară confuză şi neajutorată, o ţară ce nu-şi găseşte drumul şi oamenii de stat capabili să o conducă.

Solidaritatea şi coeziunea socială sunt valori de care ne aducem aminte la câte un simpozion, dar ele au dispărut, în primul rând, din conştiinţa şi din vocabularul celor care ne conduc. Altfel cum să interpretezi încercarea de a pune întreaga povară a crizei pe umerii copiilor, a pensionarilor, şi bugetarilor din această ţară. Cum puteţi face lucrul acesta, când ştiţi bine că evaziunea fiscală este în floare. Că 35-40% din economia românească este o economie nefiscalizată. Că fondurile europene destinate României n-au fost absorbite decât în proporţie de 6%, că 4 milioane de ha nu sunt lucrate, că banii de investiţii şi pentru noi locuri de muncă s-au dus către clientela politică, că aproximativ 10 miliarde de euro merg anual din banii publici către buzunare private, că furtul şi corupţia sunt de esenţa capitalismului de cumetrie pe care îl patronaţi. Cum să fii dispus la sacrificii, pentru a acoperi astfel incompetenţa, furtul, evaziunea, politizarea, corupţia, clientelismul, iar când şi vezi cine te îndeamnă la solidaritate şi austeritate şi îţi impune curbele de sacrificiu de astăzi, chiar că e bine să dai cu barda în Dumnezeu, cum se spune.

Primul impuls este acela de a spune că măsurile brutale de astăzi sunt similare celor din anii 1929-1933 şi, totuşi, nu acesta este adevărul, căci nu se pot uita atât de repede nici tăierile de curent electric, de apă caldă, de căldură, din perioada anilor 1980, nu putem trece peste raţiile la unt, ulei, zahăr, ouă, carne, din regimul comunist. Nu putem să nu amintim izolarea culturală prin tăierea abonamentelor la ziare, reviste de specialitate şi cărţi din străinătate, nu putem uita şi ierta atât de uşor interdicţia de a călători în afara graniţelor, suspiciunea şi urmărirea permanentă, nesiguranţa şi frica pe care am încercat-o cu toţii.

Până la urmă, stimaţi colegi, măsurile de astăzi sunt, în fapt, măsurile de ieri şi de alaltăieri. Este vorba de acelaşi tip de măsuri, acelaşi sentiment de umilinţă, de înjosire, de anihilare a fiinţei umane, de arbitrariu, de ghetou, nici măcar mărfuri nu mai suntem, căci aceasta ar presupune dreptul la o relaţie socială care ni se refuză şi ea.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Suntem astăzi disponibilizaţi în vrac şi aruncaţi cu bună ştiinţă la marginea societăţii pentru a nu depăşi cumva procentele din p.i.b. alocate pe un ton suficient de nişte contabili năimiţi. Mai marii zilei îngrămădesc din nou vieţile a milioane de oameni într-un "pat al lui Procust", echivalent cu mizeria umană şi subdezvoltarea. Pentru a-l salva, ce credeţi? Nici mai mult, nici mai puţin, decât echilibrul unui buget devalizat cu metodă, de ani buni, chiar de ei înşişi şi de clientela lor portocalie. În plus, votul din Parlamentul ţării ar trebui să-i absolve de orice vină pe cei ce ne-au adus în această stare. Consecinţa, pentru un om normal şi întreg al minte, ar trebui să fie, în viziunea puterii, una singură, şi anume acceptarea fără murmur a situaţiei. Deci, să nu mai întrebăm cum am ajuns aici după 9 ani de creştere economică. Cine este de vină, dacă nu cumva sunt posibile şi măsuri alternative mai puţin dureroase. Vă pierdeţi vremea, par a ne spune partidele din Coaliţia de la putere.

Guvernul nici măcar nu mai ascunde cauza tuturor acestor amputări şi reduceri de drepturi. Este vorba, ni se spune direct, despre lipsa resurselor, despre lipsa banilor. Guvernul ne propune chiar un târg, spunându-ne cam aşa: trăiţi prea bine pentru cât poate suporta economia; aveţi prea multe drepturi pentru câţi bani ne daţi; ne costaţi prea mult, pe viitor, pe câţi bani ne daţi, atâtea drepturi vă dăm!

Măsurile de azi nu sunt decât expresia acestui târg. Unii s-au grăbit să spună că lucrul este rezonabil, iar dacă te uiţi la ei, înţelegi şi de ce. Sunt reprezentanţii celor 20% din populaţia ţării, oamenii bogaţi şi foarte bogaţi care îşi apără în acest fel propriile interese. Ceilalţi 80% din populaţie, însă nu pot să nu vadă înşelătoria grosolană ce stă la baza acestui târg, şi anume încercarea de a introduce logica economiei de piaţă şi a profitului în materia drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, în domeniul social.

În fapt, asta se şi întâmplă, ni se ajustează drepturile sociale şi economice, dreptul la muncă, dreptul la învăţătură, la sănătate, la cultură, la măsuri de protecţie socială, la negocieri colective, dreptul la o viaţă decentă, în funcţie de banii rămaşi în vistieria ţării, după îndestularea puterii şi a clientelei sale. Trebuie să ai, cu siguranţă, mult tupeu ca să vii în faţa naţiunii şi să-i impui acest târg: De câţi bani îmi daţi, atâta democraţie vă dau!

În primul rând, democraţia nu se tranzacţionează. În al doilea rând, nu poţi introduce logica profitului în materia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, fără a bulversa societatea şi valorile ei fundamentale. Ca să fim clar înţeleşi, suntem pentru o economie de piaţă, dar ne opunem din răsputeri unei societăţi de piaţă. Ne opunem unei societăţi în care, rând pe rând, sănătatea, educaţia, asistenţa socială, cultura, justiţia, siguranţa cetăţeanului, calitatea mediului trec din responsabilitatea statului social în sarcina pieţei, transformându-se în mărfuri.

Partidul Social Democrat se opune cu toată fermitatea unei asemenea viziune despre societate, considerând că solidaritatea şi coeziunea socială trebuie să rămână unele din valorile fundamentale ale societăţii româneşti.

Iată de ce şi respingem de plano orice încercări de tranzacţionare a acestor drepturi, oricât de rezonabile ar părea ele reprezentanţilor PDL-ului. Iată de ce încercăm să ţinem piept asaltului pieţei în relaţiile dintre oameni. În acest sens, răul cel mare, în opinia noastră, nu îl reprezintă atât statul obez, aşa cum ni se tot spune, ci, dimpotrivă, capitalismul de cumetrie şi asaltul pieţei asupra socialului. Dacă pentru statul obez avem ac de cojocul său, pentru capitalismul de cumetrie şi în faţa asaltului pieţei, cetăţeanul obişnuit din această ţară a rămas singur şi neajutorat, căci cel menit să-l apere, statul social, tocmai şi dă duhul sub loviturile dreptei politice.

Astăzi, stimaţi colegi, ne sunt ameninţate înseşi elementele fundamentale ale statului român: democraţia, statul de drept, statul social.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Atacul asupra statului reprezintă o mistificare asupra cauzei fundamentale a crizei, motivată de interese politice şi materiale. În fapt, tocmai prin intervenţia statului a fost salvată acea parte a sectorului privat care a produs criza, sectorul financiar-bancar, statul preluând asupra sa pasivul. Să fi uitat chiar atât de repede, ce a însemnat, de fapt, împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional? Nimic altceva decât naţionalizarea pierderilor şi privatizarea profiturilor. A considera acum statul obez drept principal vinovat al crizei economice când, dimpotrivă, lipsesc cu desăvârşire măsurile de ieşire din criza economică, înseamnă a pasa responsabilitatea din sarcina puterii, care ar fi trebuit să ia aceste măsuri, în cea a statului, care pare ceva abstract, altceva, nu se ştie bine ce.

Confuzia este voită, este întreţinută cu abilitate, iar în această capcană am căzut cu toţii, considerând că da, statul obez este cu adevărat inamicul public numărul 1, şi nu Puterea.

În acest fel, Puterea încearcă să scape de vina uriaşă de a nu fi făcut nimic concret ani de zile, nici cu privire la măsurile de ieşire din criza economică, dar nici cu privire la obezitatea statului. Căci, până la urmă, statul nu este chiar o abstracţie, ci instituţii, reguli, norme şi mai ales oameni aflaţi în funcţii de decizie sau execuţie. Vina aparţine deci, în ambele cazuri, unor oameni din partidele aflate la putere, deci vina este a Puterii în exclusivitate a dreptei politice din această ţară.

Mai este oare necesar să vă reamintesc că până mai ieri erau unii care clamau că nu Guvernul este cel care trebuie să scoată ţara din criză? Or, această vină uriaşă nu poate fi escamotată, nu poate fi pasată altcuiva, iar încercarea de a scăpa basma curată prin votul Parlamentului, în mod normal, ar trebui respinsă de nişte parlamentari responsabili.

Practic, Puterea a avut de optat, stimaţi colegi, în legătură cu cine să suporte costurile sociale şi economice ale crizei: populaţia, respectiv cei vulnerabili, pensionarii, şomerii, cei cu venituri reduse, copiii sau, dimpotrivă, capitalismul de cumetrie, respectiv clientela politică a Partidului Democrat Liberal. Asta a însemnat a alege între a tăia din cheltuielile sociale şi de personal sau a tăia din cheltuielile de achiziţii şi investiţii, adică lucrări pentru clientela politică. Între populaţie şi clientela politică, puterea a ales, evident, clientela politică, condamnând la foamete, frig şi boală milioane de cetăţeni români.

Soluţiile pentru ieşirea din criză nu pot fi numai financiare şi economice aşa cum, din păcate, le imaginaţi dumneavoastră. Ele sunt mult mai complexe, fiind şi de natură politică, socială şi culturală oricât ar părea de ciudat.

În plus, ele trebuie aplicate simultan pentru a reuşi. Deci, e nevoie, în primul rând, de un alt guvern, cu o altă credibilitate. E nevoie de un alt model economic şi financiar, decât consumul pe datorie şi cota unică. E nevoie de un alt model de societate, în care nu are ce căuta logica economiei de piaţă şi a profitului. E nevoie de un alt rol al statului, mult mai robust decât până acum. E nevoie, în sfârşit, de un nou model de capitalism, decât cel de cumetrie pe care îl patronaţi. Este nevoie de un nou model cultural, în care munca, economisirea, investirea, solidaritatea şi coeziunea socială, dialogul trebuie să fie cultivate ca valori fundamentale. Acestea sunt cerinţele fireşti ale stângii, acestea sunt, în fond, cerinţele majorităţii populaţiei din această ţară.

Stimaţi colegi,

Până la urmă, între populaţie şi puterea de azi avem de ales şi noi în aceste momente. Opţiunea Partidului Social Democrat este clară: populaţia ţării. Iată de ce ne adresăm fiecăruia dintre dumneavoastră, pentru ca prin votul ce-l veţi exprima să punem capăt dezastrului din ţară. Votaţi pentru democraţie, votaţi pentru cei de acasă, votaţi pentru cei care v-au trimis aici, votaţi pentru moţiune.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea Duşa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Ciprian Dobre. Mai aveţi 10 minute.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor guvernanţi, deşi banca Guvernului este goală,

Stimaţi parlamentari care susţineţi Puterea,

O să mă adresez pentru început dumneavoastră.

Sunteţi la putere la un an şi jumătate şi, în tot acest timp, ne spuneţi că, sub luminata guvernare, România iese din criză. Că aveţi soluţii şi, mai ales, că ştiţi să le implementaţi în folosul oamenilor, cum vă place dumneavoastră să spuneţi românilor.

Ba, mai mult decât atât, domnule ministru Vlădescu, care din nou sper să nu mă trataţi "cu spatele", aţi fundamentat bugetul ţării pe anul 2010 pe o falsă realitate. Vă mulţumesc, domnule ministru! (Domnul ministru Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu stă de vorbă cu domnul Viorel Hrebenciuc, dar cu spatele la tribună.)

Ori nu mai aveţi elemente de bază de economie, lucru greu de crezut pentru mine, ori sunteţi, până la urmă, condus de rea-credinţă şi interese clientelare, domnule ministru, pentru că nu pot să-mi explic altfel cum este posibil să faceţi erori importante de strategie. Ignoraţi proiectele deja începute, le condamnaţi la ruină şi vă deziceţi de la sloganul fluturat public privind modernizarea României.

Vreau să vorbesc despre un singur caz. Prin Legea bugetului de stat este prevăzută suma de 813,5 milioane lei pentru finanţarea continuării Programului OG7 pentru anul 2010, în cursul anului 2010, care vizează alimentări cu apă, proiecte de canalizare, construcţia de poduri şi podeţe şi alte obiective în mediul rural. Am solicitat Guvernului României şi mai precis Ministerului Administraţiei şi Internelor situaţia lucrărilor bugetare din acest ultim an şi jumătate pe OG7. Mi s-a răspuns că nu se ştie şi că ar trebui să mă adresez autorităţilor locale. Asta am şi făcut. Concluzia este una singură şi dramatică: aţi ignorat acest drept al oamenilor din mediul rural la dezvoltare şi aţi stopat toate finanţările pe acest proiect.

Procentul rămas de finanţate pe OG7 este impresionant. Vorbim de 50% sume restante din valoarea totală a proiectelor. Am să dau câteva exemple: în judeţul Mureş, pe care îl reprezint, avem 86 de proiecte în valoare totală de 185 410 mii lei, iar suma rămasă, suma restantă fiind de 94 589 mii lei, adică mai bine de 51%. Şi sunt judeţe în care situaţia este şi mai gravă. De exemplu: Giurgiu aşteaptă bani pentru încă 72% din finanţarea proiectelor sale; Teleorman 69%; Ialomiţa 70%, chiar, credeţi-mă, exemplele pot continua.

Concluzia tristă a acestei analize este că în majoritatea judeţelor a mai rămas de finanţat mai mult de jumătate din valoarea aprobată a proiectelor. Această situaţie are un impact negativ asupra mediului economic. Se răsfrânge dramatic asupra activităţii firmelor de construcţii care nu pot continua lucrările şi deci nu îşi încasează banii contractaţi.

Spuneţi că nu sunt bani. Atunci cum explicaţi, domnule ministru al finanţelor, cadoul făcut prin Hotărârea de Guvern nr. 151/2010, publicată în Monitorul Oficial nr.162 din 12 martie 2010, care prevede, pentru doamna Elena Udrea, alocarea de la buget a sumei de 1,2 miliarde lei, 285 de milioane de euro, numai pentru acest an pentru proiectul "Renaşterea satului românesc - 10 case pentru specialişti".

Cum poate un om sănătos la mine să vorbească despre renaşterea satului românesc, când primul semn de renaştere ar trebui să fie terminarea lucrărilor de apă şi canal începute în mediul rural din România? Ce facem? Construim casa specialistului, fără apă şi canal? Cum a făcut Nicolae Ceauşescu la Otopeni?

Vă pun la dispoziţie, domnule Vlădescu, spre informarea domnului Boc, toate raportările consiliilor judeţene şi ale prefecturilor care ne arată foarte clar că aţi condamnat la sărăcie şi ruină proiecte importante de modernizare într-adevăr a satului românesc. Şi asta pentru că, în timpul pe care îl mai aveţi de ospătat pe la Palatul Victoria, puteţi să faceţi un exerciţiu aritmetic simplu: câte comunităţi ar beneficia din acest 1,2 miliarde lei pe care i-aţi făcut cadou doamnei Udrea? Cred că, de fapt, lucrurile sunt foarte simple. Din 800 de milioane am reuşit să terminăm proiectul OG7 în România, dar cred că dumneavoastră nu puteţi să refuzaţi cadourile către doamna Udrea. Dar, desigur, cred că doamna Udrea duce în spate o clientelă bogată şi fericită a PDL, chiar dacă preţul plătit este o ţară tristă, cu oameni de afaceri derutaţi, cu pensionari disperaţi, cu profesori şi medici umiliţi.

După 50 de ani, de cel mai greu comunism din Europa, ne condamnaţi la cel mai greu capitalism de pe continent, pentru că aveţi drept valori pungăşia, frica şi ameninţările.

Domnule Vlădescu, a conduce o ţară estre un lucru serios. Cine nu se pricepe, să plece!

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Duşa:

Mulţumim.

Mai aveţi 3 minute, Grupul parlamentar al PNL.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Marius Spânu.

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Bună ziua, stimaţi colegi!

Vă spun sincer că nu am vrut să iau astăzi cuvântul pe o nouă moţiune simplă. am asistat, de un an şi jumătate, la nici nu mai ştiu câte, 10 sau 15.

Şi, din nefericire, nimeni, nici măcar colegii de partid de multe ori ai celui care vorbeşte nu-l ia în seamă. Se aruncă acuzaţii în stânga şi în dreapta. Şi dacă ne uităm pe articolele de presă de acum doi ani, patru ani, şase ani, o să vedem că oamenii care iau cuvântul aici au fost pe prima pagină a ziarelor învinovăţiţi de corupţie, clientelism politic şi multe altele.

Totuşi, am preferat să spun câteva lucruri de la această tribună a Parlamentului pe care de multe ori o declamăm că este instituţia supremă a statului, dar de multe ori discursurile care se rostesc aici nu ar fi putut fi spuse în public şi jignirile şi modul de adresare în nici într-un caz nu este a celor şapte ani de acasă.

De ce am cerut acest lucru? Pentru că l-am auzit pe ex domnul ministru al sănătăţii, onorabilul domn deputat Nicolăescu, şi am să încerc să fiu respectuos, aşa cum ar trebui de la această tribună a Parlamentului şi aşa cum onorabilul preşedinte al Comisiei de învăţământ, domnul deputat Dumitrescu, ne spunea că întotdeauna ar trebui să ne adresăm cu politeţe unul altuia şi nu aşa cum am văzut aici cu apelative ale unor miniştri sau prim-miniştri sau preşedinţi ca la cârciuma din colţ.

Domnule Nicolăescu, vreau să vă aduc aminte doar de două episoade. În timp ce dumneavoastră discutaţi, am făcut şi eu o scurtă cercetare pe motorul de căutare, nu "goagăl", ci google. În toamna anului 2008, în plină criză a gripei aviare, dumneavoastră aţi finanţat şi plătit un obiectiv care se cheamă "Secţie de terapie intensivă şi izolare epidemiologică" pentru un program contra gripei aviare. L-aţi achitat integral. Sunt 18 luni şi acest obiectiv încă nu a fost dat în folosinţă. De ce a fost plătit? Pentru că a fost cel care construia o firmă de casă a Partidului Naţional Liberal.

Aţi încercat un proiect admirabil: 8 spitale regionale. Şi aţi omorât un proiect la Târgu-Mureş în valoare de 11 milioane de euro, un ajutor din partea statului grec, pentru că aparentul proiect al dumneavoastră de construcţie a intrat efectiv şi a anulat această finanţare.

Oameni buni, nu mai suntem credibili nimeni dintre noi. Ce a făcut Partidul Social Democrat, aşa numita "ciumă roşie", ce a făcut Partidul Naţional Liberal, ce încercăm să facem noi acum nu mai are nici o credibilitate. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu: pentru că o dată ajunşi în clădirea Parlamentului, foarte mulţi dintre dumneavoastră nu aveţi nimic altceva decât de scurs.

Nu faceţi nimic altceva decât să spuneţi aici minciuni învăluite într-o aură a adevărului şi când plecaţi de aici, o parte dintre noi, nu fac altceva decât să perpetueze ceea ce s-a întâmplat în această ţară de 20 de ani. Numai că a venit ceasul zero. Şi o ştiţi cu toţii, şi o ştiţi mulţi dintre cei care aveţi afaceri, poate care nu au afaceri nici măcar cu statul, în ce situaţie suntem.

Domnule fost prim-ministru Tăriceanu, vreau să vă spun un singur lucru: eram în Partidul Naţional Liberal înainte de a fi exclus de unul din onorabilii dumneavoastră colegi, domnul Relu Fenechiu, când aţi spus că 3,2 miliarde de euro din fondul naţional de dezvoltare nu-i vom cheltui pentru proiecte mici, ci doar pentru proiecte mari pentru România. I-aţi risipit în două luni mituind toţi primarii din această ţară.

Vorbim toţi de aceste salarii care, în sfârşit, Partidul Democrat Liberal le-a scos la lumină şi va trebui toţi să ne uităm pe ce legi au fost făcute şi de când au fost luate. Dar vă pare rău că le-am scos la lumină. Vă pare rău că s-au blocat angajările în sistemul bugetar încă din 2009.

În sfârşit, am asistat la un lucru incredibil după 20 de ani de la revoluţie, şi-mi pare rău că acea lege a lustraţiei care a zăcut în Parlament în dosarul domnului Bogdan Olteanu, în biroul dumnealui, am auzit un fost membru şi cercetător al Academiei de Ştiinţe Politice "Ştefan Gheorghiu" venind şi dându-ne, după 20 de ani de la revoluţie, sfaturi şi sperând în construcţia unei noi societăţi, că nu aţi fost atent, care să nu aibă la bază economia de piaţă.

Bănuiesc că, în situaţia în care se află acum Europa şi lumea întreagă, ar fi bine, domnule Dan-Mircea Popescu, să construim în continuare societatea multilateral dezvoltată pe care dumneavoastră aţi cercetat-o şi aţi promovat-o cât aţi fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român. Sunteţi deputat şi senator de 20 de ani. De 20 de ani aţi venit şi aţi clamat de la această tribună că vă dor umilinţele şi sărăcia românilor. De 20 de ani aţi trăit la fel cum aţi trăit şi în regimul comunist, domnule Dan Mircea Popescu. N-aţi făcut altceva decât să ne faceţi pe toţi de ruşine.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule deputat, citiţi-vă speechul, nu purtaţi dialog cu sala. (Vociferări din partea deputaţilor aparţinând Grupului parlamentar al PSD.)

Că dacă tot e vorba de amintiri, de gripă roşie n-am auzit, dar de gripă porcină şi de alte gripe am auzit destul. Deci, de gripă aviară am auzit destul, nu de ciumă roşie, da?

Din partea Grupului parlamentar al PSD, are cuvântul domnul deputat Victor Surdu.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

În concepţia Grupului politic al PSD, ieşirea din criză înseamnă, în primul rând, dinamizarea economiei, pornirea economiei într-un fel. Am fost şi rămân convins că anul 2010, aşa cum am subliniat şi eu şi mulţi colegi de-ai noştri, şi la recenta moţiune simplă pe domeniul agriculturii, că anul 2010 este unul din cei mai buni ani pentru agricultură. Solicitam în ianuarie 2010 o sumă de bani, două miliarde de lei pentru agricultură, în ideea că în acest an în care rezerva de apă din sol este cea mai bună din ultimii zece ani de zile, un leu cheltuit în agricultură înseamnă un produs intern brut de cel puţin trei lei.

Din păcate, multe lucruri s-au vorbit din ianuarie până acum, dar suntem cam în aceeaşi situaţie. De remarcat faptul că ministrul finanţelor, prezent aici, domnul Sebastian Vlădescu, a promis la dezbaterea bugetului că va plăti până la sfârşitul lunii februarie toate datoriile, de 1.980 de milioane de lei pentru agricultori, care veneau din 2009. A plătit nu până la sfârşitul lunii februarie, ci până la sfârşitul lunii aprilie şi nu întreaga sumă, mai sunt 321 de milioane de lei restanţe. Ministerul Agriculturii a depus documentaţia pentru a se face această plată la Ministerul Finanţelor, dar Ministerul Finanţelor încă nu a alocat banii.

M-aş referi punctual la ce se întâmplă cu două doar din sectoarele de bază în care agricultorii români au cheltuit bani mulţi, au accesat fonduri europene, s-au înscris în Programul "Fermierul", "SAPARD", "Măsuri" şi altele.

Prima ar fi laptele. În România s-au făcut peste 150 de ferme moderne, la care fermierii au contribuit cu 50% fonduri proprii, iar restul sunt fonduri nerambursabile, ferme care dau lapte de calitate şi la un preţ de sub 8 bani pe litru. Ferme care sunt, majoritatea din ele, în pragul falimentului, ferme care ar putea să asigure laptele pentru o bună parte a consumatorilor, fiind un lapte de foarte bună calitate, ar merge foarte bine şi a şi mers un timp la programul "Laptele şi cornul", program care acum este asigurat în majoritate din laptele importat.

Dacă la această tribună mereu se vorbeşte de ce a fost în guvernarea din 2009, ce a fost în guvernarea din 2008, 2007 şi nu mai terminăm cu asta, probabil nici în 2020, astăzi am să vă supun atenţiei că, recent, a fost emisă o ordonanţă de urgenţă în care sunt stabilite măsuri importante pentru combaterea evaziunii fiscale. Trebuie să vă informez, stimaţi colegi, şi domnule ministru, şi poate că în felul ăsta ne daţi şi un răspuns, de ce şi ale cui interese apără această ordonanţă de urgenţă că laptele şi produsele din lapte nu sunt introduse în lista produselor care trebuiesc urmărite cu măsuri speciale pentru a combate evaziunea fiscală.

Consecinţa neintroducerii acestor produse în această listă este una simplă: se încurajează importul fără control al laptelui, fără a se urmări trasabilitatea şi mai ales al laptelui praf. Trebuie să vă informez că din laptele praf care există în diferite magazii în unele ţări mari producătoare de lapte din Europa şi care este în pragul expirării perioadei de valabilitate se poate asigura consumul de lapte în România pentru trei ani de zile. Consecinţa care ar fi? Falimentarea definitivă a fermierilor din România, fie că sunt organizaţi în ferme moderne, 20-30 de capete, fie că lucrează fiecare cum încă mai poate ducând de trei ori apă la o văcuţă pentru că nu mai poate, bătrân fiind, să scoată o singură găleată de apă.

A doua chestiune. Deşi de la această tribună am formulat mai multe interpelări şi în Comisia de agricultură am discutat şi cu conducerea ANSVSA-ului, deşi mai sunt încă două luni de zile în care porcii din România sunt liberi de nenorocirea care s-a abătut asupra ţării noastre după gripa aviară, pesta porcină, vreau să vă informez că deşi anul trecut, anul de graţie 2009, am importat 256 de mii de tone de carne de porc, în România, astăzi, la gospodăriile populaţiei sunt peste un milion de porci care ar putea să ia drumul abatorului, buni de sacrificare. Nici astăzi nu s-a dat o listă, un ordin, o hotărâre de Guvern, deşi am declarat că pesta porcină este eradicată, că aceşti porci să ajungă să înlocuiască carnea care vine din import. Oamenii nu pot duce aceşti porci nici în târguri şi mai ales nu-i pot să-i ducă la abatoare.

În două luni de zile nu se mai poate face vaccin pentru pesta porcină şi atunci probabil o să apară un mic focar undeva de pestă porcină şi atunci nu vom mai putea nici duce porcii ăştia la abatoare şi nu vom mai putea nici exporta carne de porc în afara României, nici măcar în marele club politic, Uniunea Europeană.

Şi aş încheia cu o chestiune industrială. Pentru că sunt născut în Iaşi, pentru că sunt deputat în zona Moldovei, am primit de mai multe ori o delegaţie de oameni care sunt demişi astăzi. Singura mare industrie care are contracte de 30 de milioane de euro şi care urmează să fie lichidată, cum a fost lichidat CUG Cluj, cum a fost lichidat "Tractorul" Braşov, se mai află un combinat dotat încă cu utilaje de ultimă oră, un strung de vreo 800 de mii de tone, forjă şi toate celelalte, la Iaşi mai lucrează încă din cei vreo 8000 de oameni, câţi erau, 1500 au contracte şi pentru o datorie de 37 de milioane de euro la un activ de 300 de milioane de euro, din care 200 de milioane de euro ar face numai fierul vechi dacă s-ar tăia în regim de urgenţă, Ministerul Finanţelor şi respectiv AVAS-ul nu doreşte, printr-un lichidator, să lase acest "Fortus" Iaşi să lucreze, îngroşând în felul ăsta încă un număr de şomeri, renunţând la nişte contracte externe cu penalităţi şi înlocuind CUG Iaşi cu un frumos cartier rezidenţial în zona mult râvnită de la poalele Cetăţuii la Iaşi.

Poate găsim un răspuns şi la această chestiune.

Aş încheia cu rugămintea ca chiar dacă n-a fost votată moţiunea pentru agricultură, domnule ministru de finanţe, în acea moţiune sunt câteva măsuri de bun simţ care nu necesită neapărat miliarde de lei, necesită un Guvern care în frunte cu dumneavoastră şi cu Ministerul Agriculturii chemat de dumneavoastră la ordin, să pună în pagină câteva hotărâri de Guvern pentru a organiza şi reorganiza, aşa cum ne-o cere şi Bruxelles-ul, agricultura României. Măcar asta, dacă bani nu. (Aplauze din partea deputaţilor aparţinând Grupului parlamentar al PSD+PC.)

Domnul Mircea Duşa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Popa Octavian. Aveţi trei minute.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru,

Sunt unul dintre cei care am participat la Revoluţia din 1989. N-o să-mi găsiţi numele pe nicio listă pentru că nu am cerut niciodată să mi se recunoască vreun merit sau să am vreun beneficiu. Deşi nu am beneficiat de nimic, trebuie să port povara responsabilităţii faptului că dumneavoastră veţi târî, prin măsurile pe care vreţi să le adoptaţi, acest popor într-un regim de foame, frig şi moarte, mai drastic chiar decât cel pe care l-am trăit în ultimii ani ai regimului comunist. Îmi permit să spun acest lucru pentru că tatăl meu a fost deţinut politic, iar eu n-am fost niciodată membru de partid.

Da, acesta este adevărul. Vreţi să condamnaţi acest popor la un genocid chiar mai aspru decât cel pe care l-a produs Ceauşescu. Pentru că, în condiţiile în care reduceţi pensiile şi salariile oamenilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, tăiaţi subvenţia la încălzire şi reduceţi lista medicamentelor compensate, exact acest lucru se va întâmpla poporului român. Şi măcar dacă această suferinţă şi poate moartea unora pe care o veţi avea pe conştiinţă toţi cei care vor sprijini acest program de măsuri, ar aduce ceva bun. Dimpotrivă, aceste măsuri nu vor face decât să fie agravată situaţia economică.

Vă prefaceţi că nu sunt alte soluţii, deşi aceste soluţii au fost prezentate de numeroase ori. Purtăm aici un dialog al surzilor. În timp ce noi discutăm, mulţi dintre dumneavoastră vorbesc între dânşii şi bineînţeles unul dintre principalii oameni care a acordat foarte puţin timp acestor discuţii este domnul ministru Sebastian Vlădescu, "profesor de adevăr şi de morală".

Vreau să-i răspund în final domnului ministru care într-un fel ne-a acuzat că suntem toţi părtaşi la hoţiile produse în aceşti ani. Nu, domnule ministru, nu suntem toţi părtaşi. Nu toţi am beneficiat de contracte cu statul precum finul dumneavoastră, domnul Cristian Boureanu. Nu toţi am avut privilegiul de a ne înfrupta din consilii de administraţie şi din alte sinecuri pe care le-aţi acordat în timp ce afirmaţi în permanenţă că reduceţi cheltuielile de la bugetul de stat. Aţi procedat exact pe dos de cum aţi afirmat. Aţi crescut, şi dumneavoastră aveţi această responsabilitate, de trei, patru şi de cinci ori numărul de posturi de conducere, crescând în acelaşi timp nivelul salarizării. Şi vă spun că sunteţi responsabil pentru că ministerul dumneavoastră a avizat favorabil hotărârile de Guvern care au modificat organigramele unor instituţii. Şi nu vreau să pomenesc aici decât una dintre ele, Garda Naţională de Mediu, care a avut două hotărâri de Guvern, una în 2009 şi alta în 2010, prin care a crescut numărul de posturi de conducere şi numărul de personal şi de asemenea gradul de salarizare.

Aţi reuşit, şi aici voi încheia, un singur lucru: să faceţi o sinteză aproape perfectă între corupţia regimului fanariot, demagogia regimului comunist şi dispreţul, mai exact, afişat pe faţă, faţă de oameni pe care-l aveau regimurile de extrema dreaptă. Asta este singura realizare a Guvernului dumneavoastră.

Dar eu vă spun că va veni, în final, din nou un ceas al socotelilor. Dacă dispreţuiţi în continuare acest popor, mai devreme sau mai târziu oamenilor le va ajunge cuţitul la os şi veţi fi răsturnaţi nu prin mijloace democratice, aşa cum reclamaţi, ci prin forţa străzii pe care o ignoraţi şi o dispreţuiţi. O să vă vină în România un ceas al socotelilor şi nici un apel la tot felul de atribute legate de democraţie n-o să vă scape atunci. O să plătiţi pentru mizeria şi deznădejdea în care vreţi să înfundaţi acest neam. (Aplauze din partea deputaţilor aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.)

Domnul Mircea Duşa:

Am epuizat lista vorbitorilor.

Domnule ministru, dacă doriţi să interveniţi. (Rumoare. Replici din sală.)

Domnul Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu:

Înţeleg că trebuie să las efectul să se producă până la capăt. Aşa că, până când foştii mei prieteni din Partidul Naţional Liberal sau actualii mei prieteni din Partidul Naţional Liberal se vor linişti, am să fac o scurtă pauză.

Da. Încerc să mă adun pentru că...

Domnul Mircea Duşa:

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc în bănci. Domnul ministru vrea să se adreseze...

Domnul Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu:

Încerc să mă adun, pentru că am auzit o invectivă impecabilă din partea cuiva care habar n-aveam că ştie să vorbească! Deci, trecerea la acest stadiu de evoluţie, pentru mine este mai şocantă decât invectiva şi sunt bucuros că măcar acest lucru l-am generat vizavi de cel care şi-a permis să spună anumite lucruri despre mine.

În ceea ce priveşte acuzaţia vizavi de amestec între fanariotism, comunism şi extremă dreaptă, cred că deja trecem într-o zonă a delirului şi atunci am să ies din această discuţie şi cu asta închei referinţa la parlamentarul care a vorbit anterior.

Mai am o referinţă la cineva care a vorbit anterior şi care a încheiat spunând "Cine nu se pricepe, să plece." Şi a plecat imediat! A făcut foarte bine.

Iar discuţia despre ordonanţa respectivă, un celebru act normativ semnat de mine, din păcate, prefer s-o închei acum.

În schimb, au fost lucruri foarte serioase spuse aici. Dincolo de cele care trebuiau spuse pentru că fiecare dintre dumneavoastră are o poziţie politică pe care trebuie să şi-o menţioneze, să o reflecte în discurs şi să o prezinte cetăţenilor români.

S-a vorbit despre securitate şi s-a spus că prin ceea ce facem ignorăm ideea de securitate naţională, pentru că nu am analizat posibilele consecinţe ale mişcărilor sociale generate de măsurile noastre. Şi răspunsul meu este foarte clar: nu, nu ignorăm. Şi nu ignorăm mai mult decât atât, un risc pentru securitate care ţine de un risc social mult mai mare. Europa, lumea riscă să intre în ceva care se cheamă criza datoriilor publice. În momentul de faţă este un subiect care pare teoretic. S-a vorbit aici de Stiglitz, s-a vorbit aici de Roubini, s-a vorbit aici de diverşi profesori, de oameni pe care-i respect foarte tare. Aceşti oameni atrag atenţia că una dintre marile crize pe care s-ar putea să trebuiască să le facem faţă este criza datoriilor publice. Şi în acel moment, criza pe care România riscă s-o treacă, discutând nu despre reducerea cu 15 sau cu 25%, ci discutând despre imposibilitatea plăţii salariilor şi pensiilor. În acel moment, riscul social este mult mai mare şi analiza noastră a ţinut cont de acest risc pe care lumea îl vede în acest moment, care nu e la uşa noastră, cum la sfârşitul anului 2008, riscul de profundă criză economică nu era şi am menţionat o dată cum în două săptămâni ne-am dus de la un CDS de 300 la un CDS de 800. Nu spune nimic pentru cetăţenii români. Spune foarte mult pentru că fiecare punct de acolo înseamnă nişte miliarde în plus pe care trebuie să le plătim pentru datoria noastră. Şi n-am menţionat şi acest risc suplimentar care a fost asumat.

Nu vrem să ne asumăm acest risc. Nu vrem să punem poporul român peste şase luni sau peste un an şi şase luni în situaţia de a le spune că nu putem să plătim pensii şi salarii, nu putem să finanţăm deficitul de 8-9-10-11-12 miliarde de euro, depinde ce program se aplică, pentru că pieţele s-au închis pentru România şi pentru că trebuie să trăim strict din ceea ce producem. Şi producem mult mai puţin decât ne trebuie ca să trăim la nivelul nu foarte bun la care trăim în acest moment.

S-a vorbit despre schimbări climatice, s-a vorbit despre dezechilibre sociale. Fiecare din aceste lucruri este luat în consideraţie, şi cred că nimeni nu şi-ar asuma, în acest moment, riscul ca, după ce România este într-o gravă criză economică, să-şi asume riscul unei crize sociale sau al unei crize politice.

Eu cred că înţelepciunea poporului român, şi nu spaima, îl va face să înţeleagă că, în momentul de faţă, nu este o acţiune împotriva poporului român, nu este împotriva unui grup din poporul român, ci este o acţiune în favoarea României şi a poporului român. Şi, din acest punct de vedere, eu sunt cu conştiinţa foarte curată.

S-a vorbit aici despre cei care au şanse şi cei care nu au şanse. Şi aici am observat că există o dispută, inclusiv în opoziţie. Cine ar trebui să plătească, bogaţii sau săracii? Cei care au sau cei care nu au?

În mod cert, este bine să redistribuim. Dar, înainte de a redistribui, înainte de a lua de la bogaţi şi de a da la săraci, după diverse modele sociale, care - din punctul meu de vedere - şi-au dovedit lipsa de funcţionalitate, înainte de a face asta trebuie să creăm. Şi, în momentul de faţă, în România, cei care creează sunt mult mai puţini decât cei care consumă, şi ceea ce încercăm noi să facem este să-i susţinem pe cei care vor să creeze, ştiu să creeze, sunt eficienţi, şi ulterior să redistribuim, când avem ce. Deocamdată, avem mult mai puţin decât ne dorim.

S-a vorbit aici despre contracte oneroase şi despre prelungirea lor. Interesant este că s-a vorbit de cei pe vremea cărora au fost semnate, dar probabil că face parte din zona de ipocrizie politică, şi dă bine la public. Când au fost semnate contractele, era bine să se vadă care sunt clauzele, şi cum pot fi ele, şi cât ne costă desfiinţarea lor.

S-a vorbit aici despre un stat mai redus. Eu aş vorbi despre un stat mai eficient, despre un stat în care serviciile pe care le primesc cetăţenii să fie mult mai bune, mult mai corecte, în care să existe mai puţină mită în sectorul sanitar, în care să existe mai puţină mită la vamă sau la administraţia financiară, şi ne dorim să facem acest lucru. Încercăm să implementăm sisteme care să funcţioneze.

Sistemele sunt puse la punct de oameni, iar oamenii, câteodată, nu sunt exact ce ne dorim. Şi, cred că aici, întreg Parlamentul, Guvernul şi toată clasa politică ar trebui să aibă o reflecţie pe termen lung.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Dumitru Pardău şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Era o solicitare pentru drept la replică.

Era domnul Dan-Mircea Popescu înscris la cuvânt, pe drept la replică.

Domnule deputat, dumneavoastră, cine v-a pronunţat numele?

Domnul Octavian-Marius Popa:

Nu mi-a pronunţat numele, dar s-a referit în mod explicit la mine, doamna preşedinte.

Eu sunt...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, secretarii mi-atrag atenţia că în Regulament este stipulat clar că trebuie să vi se pronunţe numele, aşa, că dumneavoastră consideraţi că vorbitorul s-a referit la dumneavoastră, nu se încadrează în termenii regulamentari.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Da, asta este una dintre modalităţile care vă caracterizează.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Mircea Popescu, era.

După aceea, domnul Eugen Nicolăescu.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Două lucruri aş vrea să spun: unul de conţinut, referitor la un crez al stângii, pe care, evident, îl cunoaşteţi şi dumneavoastră, acela că, într-adevăr, suntem pentru o economie de piaţă, dar nu pentru o societate de piaţă.

Ceea ce colegul nostru a spus aici este o aberaţie pe care, oricum, nu mi-aş fi permis-o.

Al doilea lucru pe care vreau să îl spun: aici, într-adevăr, dânsul a avut perfectă dreptate, sunt unul dintre "marii nomenclaturişti" ai acestei ţări. Am fost înainte de 1989 cercetător ştiinţific într-un institut de cercetare. Mă mir cum de nu am fost împuşcat până acum!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Eugen Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

La început, m-am gândit dacă să-i dau sau nu un drept la replică colegului nostru de la PDL. Iniţial, am crezut că nu merită. şi nu merită un drept la replică! Dar, sunt obligat, totuşi, să informez corect Camera Deputaţilor asupra afirmaţiilor pe care le-a făcut domnul deputat.

Încep prin a-l felicita pe domnul Fenechiu că l-a dat afară din PNL. (Aplauze.) Acolo îi este locul!

În al doilea rând, dacă ar fi avut bun-simţ, ar fi spus următorul lucru: Nicolăescu a cumpărat aparatură la sfârşitul lui 2008, dar noi - Guvernul PDL - nu am pus-o în funcţiune, şi noi suntem vinovaţi, şi noi ne batem joc de banii ţării.

Şi, încă un lucru, apropo de investiţia de la Târgu-Mureş: există un subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii care cu asta se ocupă. Dacă nu-şi face datoria, daţi-l afară, dar nu reproşaţi altora că nu fac ceea ce trebuie.

Vă mulţumesc că mi-aţi dat voie să fac precizări.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat, pe procedură.

Dar aş vrea să fie intervenţia pe procedură.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Foarte, foarte scurt voi fi: n-am înţeles în ce calitate a luat cuvântul domnul care a vorbit, pentru că, dacă îl ascultai, nu înţelegeai în ce calitate vorbeşte, pentru că părea picat acum, proaspăt, nou-nouţ, ca şi cum n-ar fi avut nicio legătură cu puterea. Exact aşa vorbea şi ne dădea la toţi lecţii, de parcă domnia sa nu ar fi fost cel care a generat această situaţie pe care o reclamă acum.

În rest, nu pot să remarc decât că e un om foarte curajos - cred că de asta nu mi-a pronunţat numele - şi un exemplar care caracterizează perfect actuala guvernare: o guvernare care se bazează şi care şi-a construit majoritatea pe trădare.