Dezbateri parlamentare

Domnul Alexandru Pereş:

În ordinea de zi pentru această şedinţă este înscrisă angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului de lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Reamintesc faptul că proiectul de lege a fost depus la Parlament la data de 25 noiembrie 2010, iar Birourile permanente reunite ale celor două Camere, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, în şedinţa din 29 noiembrie 2010, în conformitate cu prevederile art. 114 alin. (3) din Constituţie, au stabilit termenul pentru depunerea amendamentelor vineri, 10 decembrie 2010, şi transmiterea acestora la Guvern, urmând ca Guvernul să hotărască asupra amendamentelor şi să prezinte Parlamentului proiectul de lege asupra căruia îşi asumă răspunderea.

Cu aceste precizări, dau cuvântul domnului prim-ministru Emil Boc pentru a prezenta proiectul de lege.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Boc - prim-ministrul României:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Distinşi membri ai Guvernului, Doamnelor şi domnilor,

Guvernul se prezintă în faţa dumneavoastră în vederea angajării răspunderii asupra Proiectului de lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Timp de 20 de ani, niciun guvern nu a reuşit să vină în faţa Parlamentului cu un proiect de lege care să reglementeze, pe termen mediu şi lung, salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Pentru prima dată, în anul 2009, Guvernul a venit în faţa Parlamentului şi a reuşit - prin votul dumneavoastră, rezultat în urma procedurii de asumare a răspunderii - să adopte, pentru prima dată în România, un proiect de lege cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Acel proiect de lege a realizat o simplificare extraordinară a legislaţiei în materia salarizării.

Au existat peste 80 de acte normative care reglementau salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi am reuşit să impunem o singură lege în acest sens.

Legea-cadru nr. 330/2009 prevedea continuarea mecanismului de perfecţionare a acestei legi prin constituirea unei comisii care să îmbunătăţească conţinutul acesteia, iar acest lucru s-a întâmplat pe parcursul anului 2010.

Construcţia actului normativ cu care venim astăzi în faţa dumneavoastră -

construcţia legii-cadru - s-a realizat în trei etape, pe parcursul anului 2010.

Prima etapă s-a desfăşurat în perioada decembrie 2009 - februarie 2010, când au fost constituite, în baza Legii-cadru nr. 330/2009, structurile responsabile cu privire la perfecţionarea legiicadru de salarizare, şi anume: s-a stabilit Comisia bipartită, grupul de evaluatori, grupul de experţi independenţi şi comisia interministerială care a lucrat la îmbunătăţirea acestei legi.

Cea de-a doua etapă s-a desfăşurat în perioada martie - mai 2010, când s-au desfăşurat activităţile specifice ale grupurilor tehnice, conform calendarului agreat cu Banca Mondială.

Au avut loc evaluarea posturilor din eşantionul selectat de experţii Băncii Mondiale şi analiza datelor privind drepturile salariale din sectorul privat.

Cea de-a treia etapă s-a desfăşurat în luna iunie 2010 şi a fost o etapă de analiză a concluziilor rezultate din activitatea grupurilor de experţi.

De asemenea, tot în luna iunie 2010, au fost formulate propunerile experţilor Băncii Mondiale şi, pe baza acestora şi a observaţiilor realizate pe marginea implementării Legii-cadru nr. 330/2009, au fost formulate propunerile Comisiei bipartite şi a fost redactat raportul.

În baza acestor elemente de consultare, de dialog social, desfăşurate în tot acest interval de timp, vă voi prezenta, foarte pe scurt, câteva elemente din legea-cadru.

Includerea tuturor funcţiilor din sectorul bugetar în interiorul ierarhiei rezultate din evaluarea posturilor şi gruparea acestora în cadrul structurii de 11 grade şi 7 familii ocupaţionale, pentru următoarele domenii: administraţie, sănătate, învăţământ şi culte, justiţie, cultură, diplomaţie, apărare, ordine publică şi securitate naţională, a fost primul obiectiv pe care legea a reuşit să-l realizeze aşa cum şi l-a propus.

În funcţie de cele 7 criterii amintite mai devreme, folosite în evaluarea posturilor din eşantionul selectat de experţii Băncii Mondiale, se propune şi crearea unei noi ierarhii a salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu.

În privinţa grilei de salarizare, prin noul act normativ propunem o grilă cu un raport între salariul de bază minim şi cel maxim în sectorul bugetar de 1 la 15.

În cadrul noii grile au fost stabilite 110 clase de salarizare, cărora le corespund coeficienţi de ierarhizare la un pas de interval de 1.025.

Astfel, a fost redus şi numărul coeficienţilor de ierarhizare de la 164 la 110.

Clasele de salarizare şi coeficienţii prevăzuţi în anexe pentru funcţiile de execuţie vor corespunde nivelului minim al fiecărei funcţii, la care se adaugă cinci gradaţii corespunzătoare tranşelor actuale de vechime în muncă.

Trecerea într-o nouă gradaţie de vechime se va plăti prin acordarea claselor de salarizare succesive celei deţinute de persoana încadrată pe funcţie de execuţie.

Legea va reglementa şi un aspect foarte aprig discutat şi disputat în ultima perioadă, şi anume situaţia anumitor sporuri care au fost acordate sub forma unor sume compensatorii în anul 2010.

Această reglementare se va realiza prin majorarea salariilor de bază cu câteva clase de salarizare succesive celei deţinute.

Astfel, coeficientul de ierarhizare prevăzut de noua lege pentru funcţia de auditor conţine şi sporul pentru complexitatea muncii, iar pentru persoanele care exercită activitatea de control financiar preventiv, pe perioada de exercitare a acesteia, salariul de bază deţinut se majorează cu 4 clase de salarizare succesive.

Se fixează plafonul pentru sporuri după cum urmează: suma sporurilor, compensaţiilor, primelor şi indemnizaţiilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor/salariilor funcţiilor de bază sau a indemnizaţiilor lunare de încadrare, după caz.

De asemenea, suma sporurilor, compensaţiilor, primelor şi indemnizaţiilor individuale nu va depăşi 30% din salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de acordare.

Guvernul poate aproba depăşiri ale limitei de 30% pentru anumite categorii de personal şi pentru condiţii temporare de muncă care fac necesară acordarea unei plăţi suplimentare, cu respectarea limitei de maximum 30% pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite.

Am susţinut întotdeauna că absorbţia fondurilor europene este o prioritate pentru Guvern.

Această credinţă s-a transpus şi în proiectul legii-cadru, printr-o majorare cu până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporţional cu timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect cu fonduri europene.

De aceste majorări va beneficia personalul din autorităţile administraţiei publice centrale, structurilor din subordinea administraţiei publice centrale şi din instituţiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum şi din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile.

Avem convingerea că este o prevedere care va convinge oamenii din instituţii să susţină şi să scrie proiecte pentru care merită atât o implicare directă din perspectiva absorbţiei fondurilor europene, cât şi din perspectiva stimulării financiare individuale.

De asemenea, prin legea-cadru se stabileşte că prin contractele sau acordurile colective şi individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor legii-cadru.

Un alt aspect important pe care doresc să-l subliniez este faptul că salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, se va realiza potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobată.

Distinşi colegi, Am prezentat foarte pe scurt câteva detalii tehnice despre conţinutul acestei legi.

În încheiere, aş vrea să răspund şi la o întrebare care preocupă opinia publică.

De ce avem două legi ale salarizării?

Avem, pe de o parte, legea-cadru, despre care am vorbit în acest moment, şi Legea de salarizare pentru anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Legea-cadru stabileşte ierarhia profesiilor şi coeficienţii de ierarhizare pentru fiecare categorie profesională din România, pe baza expertizei realizate de corpul de experţi care a lucrat la realizarea acestei legi, în limita 1-15.

Fiecărei clase de salarizare îi corespunde, evident, un anumit nivel salarial.

Dacă s-ar realiza aplicarea integrală, începând cu anul 2011, a grilei de salarizare din legea-cadru, am avea nevoie de 54 de miliarde de lei.

Repet, 54 de miliarde de lei ar fi necesare pentru a se putea aplica în integralitate legea-cadru, cu toate prevederile ei.

Din nefericire, aceste resurse financiare nu există astăzi.

România astăzi poate să ofere personalului plătit din fonduri publice 39 de miliarde de lei.

În concluzie, avem nevoie de o lege pentru anul 2011, care să stabilească exact cât se poate oferi în acest context personalului bugetar.

Şi legea de salarizare pentru 2011 spune foarte clar că se pot oferi 39 de miliarde de lei.

Ce înseamnă asta? O recuperare de 15% din salariul diminuat în luna iulie.

Vă mai spun încă un lucru.

Dacă ar fi să se aplice în integralitate legea-cadru, cu coeficienţii stabiliţi de ea, ar însemna o creştere cu 44,6% a fondului de salarii, faţă de cele existent.

Noi, din cele 44,6%, oferim astăzi 15% creştere.

Atât îşi poate permite România astăzi.

Atât are ca urmare a procesului de restructurare şi a măsurilor de reformă pe care le-am făcut în vederea pregătirii creşterii economice.

Anul 2011 ne va aduce o creştere economică de cel puţin 1,5-2%.

Asta ce înseamnă? Că pentru anul 2012 vom putea vorbi de alte majorări salariale, dar, aşa cum am spus de la început, nu vrem să mai vindem iluzii românilor, nu ne putem permite să cheltuim mai mult decât avem.

Cheltuim atât cât producem, iar în urma orientării banilor spre investiţii vor fi mult mai multe resurse financiare la dispoziţia noastră, în 2011, în 2012, pentru a se asigura o creştere sănătoasă şi cu acoperire a salariilor, pensiilor şi a celorlalte drepturi şi obligaţii sociale ale statului.

Din nefericire, ceea ce s-a întâmplat în 2008 a fost că s-a promis fără acoperire, s-au dat lucruri care nu au avut susţinere financiară în economie, s-au irosit banii pe consum şi pe pomeni electorale şi s-a lăsat ţara cu un deficit uriaş, de 5,5%, cheltuindu-se şi resursele bugetare pe care le mai avea ţara în Fondul de dezvoltare.

Şi mă refer aici la cheltuirea celor aproape 4 miliarde de euro din vânzarea Băncii Comerciale Române, bani cu care s-a finanţat deficitul pentru anul 2008, de 5,2%, al Guvernului care a condus atunci ţara.

Acum, nu mai este timpul să ne întoarcem în trecut.

Este timpul să dăm o perspectivă şi un viitor acestei ţări, dar vrem să dăm un viitor care să fie cert, sigur şi cu acoperire în ceea ce producem.

Vremea iluziilor şi a populismelor a trecut.

Chiar dacă aceste măsuri au fost şi încă sunt dureroase pentru foarte mulţi dintre români - şi eu înţeleg poate cel mai bine acest lucru, pentru că ştiu cum arată problemele românilor; la fel de bine cunoaşteţi şi dumneavoastră, în calitate de parlamentari, faptul că încă românii traversează o perioadă dificilă, o perioadă grea -, tot acest sacrificiu pe care l-am făcut şi încă îl facem va avea ca finalitate creşterea economică a României în 2011 şi evitarea oricăror derapaje ale ţării, în 2011 şi în anii următori, dacă ceea ce am făcut se continuă şi se consolidează.

Acesta este cel mai important mesaj pe care trebuie să-l ştie cetăţenii români: sacrificiile făcute în ultimii doi ani vor avea efecte în anii următori.

România nu va intra în pericole financiare, aşa cum astăzi ţări cu nume din Uniunea Europeană, din zona euro, sunt în derapaje majore.

Dacă facem acum aceste lucruri, vom evita derapajele în viitor.

De fapt, acum ne dăm o poliţă de asigurare, prin măsurile pe care le propunem, măsuri ponderate, raţionale, că în viitor nu vom avea probleme, iar ceea ce plătim are acoperire în productivitatea muncii, în creşterea economică şi ceea ce produce această ţară.

Banii împrumutaţi pentru acoperirea deficitului bugetar de 4,4% sunt orientaţi cu preponderenţă spre acele investiţii şi locuri de muncă ce aduc dezvoltare.

Închei cu ceea ce am început.

Anul 2010 a fost anul constrângerilor bugetare majore.

Anul 2011 va fi anul dezvoltării, al creşterii economice, sănătoase, acel an care ne va permite să consolidăm aceste reforme dureroase, dar corecte cu România, pentru a-i da un viitor temeinic acestei ţări.

În aceste condiţii, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, permiteţi-mi ca în finalul intervenţiei mele, în temeiul art. 114 din Constituţia României, să declar faptul că Guvernul îşi angajează răspunderea asupra Proiectului de lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Alexandru Pereş:

Şi eu vă mulţumesc, domnule prim-ministru, pentru această prezentare.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Reamintesc faptul că, urmare a prezentării Proiectului de lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea, poate fi depusă moţiune de cenzură în termen de 3 zile de la prezentarea proiectului de lege, potrivit art. 114 alin. (2) din Constituţie.