Dezbateri parlamentare

Şedinţa s-a întrerupt la ora 8,40.

*

Şedinţa a fost reluată la ora 12,15.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Clement Negruţ şi Georgian Pop, secretari.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun! Să-l invităm şi pe domnul prim-viceprim-ministru în acest moment.

Continuăm lucrările Camerei Deputaţilor de astăzi.

Prezenţa, domnul Popescu. Domnul Popescu, prezenţa deputaţilor.

Avem 250 care au semnat pe lista de prezenţă. Suntem în cvorum. 55 absenţi.

Potrivit ordinii de zi, vom începe... domnule prim-viceprim- ministru, bine aţi venit.

Începem cu dezbaterea moţiunii simple, iniţiată de cei 59 de deputaţi.

În legătură cu timpul alocat, este timpul pe care îl ştiţi şi dumneavoastră foarte bine.

Prezint următoarele propuneri ale Biroului permanent şi Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. Procedura este simplă, moţiunea este citită de către unul dintre iniţiatori.

Guvernul are 50 de minute pentru a le utiliza la începutul şi la sfârşitul dezbaterii pentru a-şi exprima punctul de vedere.

Pentru dezbateri avem câte zece secunde de fiecare deputat: PDL, 16 minute, PSD, 15, PNL, 10, UDMR, minorităţile naţionale câte trei fiecare, Grupul parlamentar progresist şi deputaţii independenţi sau fără apartenenţă câte două minute.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Supun votului aceste propuneri. Să înceapă votul.

Cu 44 de voturi pentru, trei abţineri, zero împotrivă, au fost acceptate.

Conform prevederilor regulamentului întreb dacă este cineva dintre semnatari care-şi retrage semnătura. Nu observ în sală niciunul.

Vă mulţumesc.

Ştiţi procedura, la moţiunea simplă nu se propun amendamente.

Rog liderii grupurilor parlamentare să nominalizeze persoanele care vor participa din partea grupurilor parlamentare la această dezbatere şi să le dea celor doi secretari de şedinţă.

Dau cuvântul. Domnule deputat, aveţi cuvântul pentru a prezenta textul moţiunii simple.

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-vicepremier al Guvernului,

Dragi colegi,

Vă prezint moţiunea: "Guvernul USL - «Frâna de motor» a bugetului".

În această toamnă s-a dat startul minciunilor, bâlbâielilor şi întârzierilor marca USL aprobate inclusiv prin ordonanţe, începând cu amânarea anului şcolar şi terminând cu emiterea unei ordonanţe prin care proiectul de buget, al cărui termen de depunere era data de 15 octombrie, să fie depus abia după 20 de zile de la învestirea noului guvern, rezultat în urma alegerilor parlamentare.

USL ne-a obişnuit să spună una şi să facă alta, însă acest lucru se face în detrimentul economiei şi a celor direct implicaţi în acest segment, adică întreaga populaţie a ţării. În art.35 din Legea 500/2002 privind finanţele publice, este specificat astfel: "După însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de buget, prevăzute la alin.(1), acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an.", dar Guvernul Ponta, fiind ocupat cu "alte treburi", a emis Ordonanţa de urgenţă nr.47/2012, prin care modifică acest termen, după bunul lor plac, astfel: "Transmiterea proiectului de buget la Guvern şi Parlament în anii în care se organizează alegeri generale parlamentare în ultimele trei luni ale anului. În cazul în care alegerile generale parlamentare sunt organizate în ultimele trei luni ale anului, calendarul este următorul: a) Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor pe anul următor, pe care le depune la Guvern în termen de 15 zile de la învestirea noului Guvern, conform art.103 din Constituţia României, republicată; b) după însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de buget, prevăzute la art. 35 alin.(1), acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu în 20 de zile de la învestire, fără a depăşi data de 31 decembrie a anului în curs."

O totală lipsă de interes faţă de priorităţile ţării!

Preluarea mandatului de către noul guvern a fost marcată de discuţiile privind "rezerva" de 5 miliarde de euro, care a fost lăsată de guvernul Ungureanu la Trezorerie. Consiliul Fiscal "aprecia ca adecvată strategia pe care a adoptat-o Ministerul de Finanţe în prima parte a anului, acesta reuşind să construiască un tampon de lichiditate confortabil şi să îmbunătăţească uşor profilul de maturităţi al datoriei publice. Privind retrospectiv, această strategie pare cu atât mai favorabilă dacă luăm în calcul deteriorarea condiţiilor din pieţele financiare internaţionale şi locale din ultimele săptămâni".

Dacă trecem însă în revistă programul de guvernare anunţat de USL, nicio măsură "tare" nu poate fi evidenţiată, majoritatea fiind generale şi nesustenabile. Documentul de 53 de pagini nu conţine nici măcar o anexă cu indicatorii macroeconomici luaţi în calcul şi cei pe care mizează guvernul în următorii trei ani, aşa cum a fost prezentat la programul de guvernare al premierului Ungureanu. Singurul obiectiv concret, enunţat la capitolul date economice, este reducerea arieratelor de la 2,6% din pib în decembrie 2011 la 1% din pib în decembrie 2012. La programul bugetar şi de politică economică sunt multe enunţuri vagi, fără nicio măsură concretă. Programul guvernului Ponta pentru economie, comerţ şi mediu de afaceri conţine câteva cifre, fără să aibă un termen-limită, dar este plin de expresii precum "ordine şi coerenţă financiară", "profesionalizarea actului de conducere", "responsabilitate şi chibzuinţă" şi, nu în ultimul rând, "redesenarea arhitecturii şi ecologiei de business".

Programul de privatizări şi problema managerilor privaţi sau provenienţa banilor pentru marile proiecte energetice de care România are atâta nevoie nici nu s-au luat în calcul. Au venit în faţa noastră cu un program bogat în cuvinte, dar foarte slab la capitolul fapte concrete.

Majorarea salariilor bugetarilor şi restituirea contribuţiei de sănătate de la pensii nu pot fi considerate măsuri ale noii politici guvernamentale, fiind deja asumate şi de vechiul guvern. Vă informăm că majorarea cu 15% făcută de guvernul Boc la începutul anului 2011, de care au beneficiat bugetarii, şi creşterea pensiilor pentru pensionarii care au lucrat în condiţiile grupei I şi a II-a de muncă, pentru aproape un milion de persoane au avut ca efect direct creşterea nivelului de trai al acestora.

Primul-ministru Victor Ponta a declarat că este necesară creşterea veniturilor bugetare pentru ca statul să aibă bani pentru şcoli, spitale şi drumuri, însă veniturile suplimentare trebuie să provină din mărirea cotei unice de 16%. Reamintim, totodată, că USL promitea, în programul de guvernare, înainte de a ajunge la putere, că impozitul progresiv va avea trei cote: 8% pentru salariile de până la 800 de lei, cotă de 12% de la 800 de lei până la 1.600 de lei şi o cotă de 16% pentru veniturile ce depăşesc 1.600 de lei pe lună. "Este una dintre intenţii, dar fără să depăşim pragul de 16%", declara însă Tăriceanu în cadrul unei conferinţe.

Conform legii responsabilităţii fiscal-bugetare, Ministerul Finanţelor Publice a realizat Raportul semestrial privind situaţia economică şi bugetară, care face o analiză a celor mai recente date cu privire la indicatorii macroeconomici, dar, în opinia Consiliului Fiscal, acest raport:

• "nu identifică tendinţele şi schimbările semnificative faţă de situaţia estimată la finalizarea legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat;
• în plus, nu se cuantifică impactul revizuirii prognozelor macroeconomice asupra ţintelor bugetare pentru anul în curs şi pe termen mediu şi
• nu oferă detalii privind măsurile ce vor fi adoptate, aşa cum prevedea Legea nr.69/2010.

În opinia Consiliului Fiscal, raportul semestrial privind situaţia economică şi bugetară nu oferă explicaţii suficient de detaliate cu privire la justificarea nerealizării previziunilor de venituri pe primele şase luni şi nu detaliază măsurile deja adoptate, şi, în mod special, pe cele planificate pentru îmbunătăţirea colectării în semestrul II.

Doamnelor şi domnilor,

Rectificarea bugetară, operată recent de Guvernul Ponta, demonstrează în mod clar cât de prost sunt alocate resursele financiare în perioada următoare. Este o rectificare bugetară care adânceşte criza, şi nu o combate. USL a redus fondurile alocate pentru investiţii şi a crescut cheltuielile pentru consum. Peste 2 miliarde de lei au fost tăiate de la investiţii, mai mult de jumătate de la Ministerul Transporturilor, care erau alocate pentru proiecte de infrastructură rutieră. Guvernul a tăiat şi 87 de milioane de lei de la ajutoarele de stat, gândite pentru a proteja şi crea locuri de muncă. Din calculele noastre, rezultă că 20.000 de locuri de muncă sunt în pericol sau nu vor mai fi create. În plus, activitatea a sute de companii este pusă în pericol de tăierile operate de Guvernul Ponta. În urma acestei rectificări bugetare, a apărut un nou cost al crizei politice, şi anume creşterea costului de finanţare a deficitului bugetar. Mai clar, cheltuielile cu dobânzile la împrumuturile făcute de stat au crescut cu peste un miliard de lei. România se împrumută tot mai scump pe perioade de sub un an, iar acest lucru este o consecinţă a pierderii credibilităţii pe plan internaţional, ca urmare a crizei provocate de USL şi a proastei guvernări.

Acum se vede cel mai bine diferenţa dintre USL şi PDL. Partidul nostru a susţinut investiţiile ca motor de dezvoltare a României, iar USL a tăiat şi taie în continuare investiţiile, frânează creşterea economică, îi sărăceşte pe români de locuri de muncă, oferindu-le un viitor nesigur.

Să nu uităm că, din cauza circului politic declanşat de liderii USL în lunile iulie-august 2012 şi a incompetenţei Guvernului Ponta, românii au fost afectaţi de creşterea preţurilor. Astfel, creşterea preţurilor a depăşit 20%, iar pentru populaţie unele alimente, cum ar fi fructele şi legumele, au devenit un lux în plin sezon.

Un alt efect al politicii dezastruoase duse de Guvernul Ponta îl reprezintă deprecierea fără precedent a monedei naţionale, lovind puternic în românii care au de rambursat credite în valută, foarte mulţi dintre ei trezindu-se în imposibilitatea rambursării acestora, plătind cu peste 20-30% mai mult. Moneda naţională s-a depreciat în 2012 cu peste 6,5% comparativ cu 2011, când această depreciere a fost de 0,8% pe întregul an, iar în 2010 în perioada de recesiune, de 1,3%. Acest prejudiciu nu a fost suportat de Guvernul Ponta, ci de pensionari şi alte categorii cu venituri mici, pe care vă lăudaţi că îi protejaţi. Spuneţi că nu aveţi nicio vină pentru creşterile de preţuri şi deprecierea monedei naţionale şi nu puteţi face nimic.

Fals, domnilor guvernanţi USL-işti!

În primul rând, circul politic demarat de liderii USL a fost perceput negativ pe pieţele financiare, investitorii şi-au retras unele investiţii, altele au fost amânate, iar împrumuturile au devenit tot mai scumpe. Pe de altă parte, lipsa măsurilor de creştere economică promise când eraţi în opoziţie şi tăierea banilor pentru investiţii care aveau ca efect crearea de locuri de muncă şi majorarea veniturilor pentru salariaţii din sectorul privat reprezintă cauze obiective ale acestui dezastru economic şi social oferit românilor.

O altă decizie care demonstrează incompetenţa Guvernului Ponta şi nepăsarea acestuia faţă de români o reprezintă acceptarea cu uşurinţă a majorării tarifelor la energie electrică şi gaze naturale; în loc să amânaţi majorarea tarifelor, aşa cum au procedat în 2011 şi la începutul anului 2012 Guvernele Boc şi Ungureanu, aţi devansat acest calendar încheiat cu FMI. Astfel, în cazul gazelor naturale, creşterea tarifelor era prevăzută pentru 1 ianuarie 2013, dar Guvernul Ponta a devansat acest termen prin majorarea, în luna septembrie 2012, cu 5% pentru consumul casnic şi cu 10% pentru consumul industrial. Mai mult decât atât, domnul Ponta a criticat Guvernul Boc că nu a acceptat majorarea acestor preţuri în 2011, ca românii să plătească în plină iarnă facturi mai mari, iar firmele distribuitoare de gaze şi energie să încaseze venituri tot mai însemnate.

Cu ce a ieşit Guvernul Ponta de la negocierile cu FMI? Cu majorări de tarife! Curios este faptul că domnul Ponta şi alţi lideri ai USL au apreciat că negocierile cu FMI s-au încheiat cu succes.

Domnilor guvernanţi de la USL, dacă aţi fost incapabili să amânaţi majorarea tarifelor la energie şi gaz, aveţi o soluţie: acordarea de compensaţii băneşti pensionarilor şi altor categorii cu venituri mici, aşa cum este prevăzut în acordul cu FMI.

Vă lăudaţi că aţi reîntregit salariile bugetarilor cu 8% şi veţi restitui CASS-ul de 5,5% pensionarilor cu pensii mai mari de 740 lei. În momentul în care aţi venit la guvernare aţi spus că vă îngrijiţi de toţi românii, indiferent de categoria din care fac parte. Se ştie că măsurile luate au majorat veniturile în mod nesemnificativ doar pentru o parte dintre români, în comparaţie cu creşterile de preţuri, de tarife şi cu deprecierea monedei naţionale. Când aţi vorbit de creşteri sigur v-aţi referit la majorarea preţurilor cu peste 20%!

La bilanţul celor 100 de zile de guvernare, matematic vorbind, Cabinetul Ponta a avut grijă să bifeze următoarele: o vizită la o companie, două întâlniri cu oamenii de afaceri, 19 participări la emisiuni televizate şi 500 de oameni numiţi în ministere şi agenţii. Considerăm în acest sens că economia şi mediul de afaceri reprezintă cea mai mică parte din priorităţile acestui guvern. Măsurile economice promise de premierul Ponta au rămas mai mult la stadiul de intenţie, în timp ce conflictul politic pare să fi blocat întreaga activitate din administraţie. Avertismentele Băncii Naţionale privind ieşirea capitalului străin de pe piaţă şi insolvenţa Hidroelectrica arată că 2012 va fi primul an în care România va pierde bani europeni prin procesul de dezangajare, iar faptul că instituţiile financiare internaţionale au ajustat prognoza de creştere economică a României sub 1% anul acesta nu face decât să întărească ideea că preocuparea Guvernului pentru economia ţării este pe plan secundar.

Guvernul Ponta a înaintat recent Parlamentului strategia fiscal bugetară pentru perioada 2013-2015. Acesta este un document de politică publică ce stabileşte obiectivele şi priorităţile în domeniul fiscal bugetar, ţintele veniturilor, cheltuielilor şi a deficitelor bugetare pe următorii trei ani. Ce vedem din analiza acestei strategii fiscale? Că tot ce a promis USL, atât din opoziţie, cât şi de la putere, a fost doar o minciună. Din această strategie lipsesc cu desăvârşire următoarele măsuri anunţate pentru 2013 de Guvernul Ponta: reducerea TVA la alimente, majorarea pensiilor, reducerea impozitului pe venit de la 16% la 8%, majorarea ajutoarelor sociale.

Românii trebuie să ştie clar că toate aceste lucruri nu se vor întâmpla în următorii doi ani cu USL la putere. USL ştia foarte bine că a minţit când a făcut această promisiune. Acum o ştiu şi românii. Tocmai pentru toate promisiunile care s-au făcut şi se vor mai face în campania electorală, USL va ascunde de români şi bugetul pentru anul viitor. Guvernul Ponta a amânat dezbaterea bugetului de la 15 octombrie, cum prevede legea, până cel mai devreme după formarea noului Guvern.

Totodată, ţintele de creştere economică asumate prin strategia bugetar fiscală sunt greu de atins. Nu poţi pretinde că în 2013 realizezi creştere economică de 3,1 la sută după ce ai ajustat în scădere creşterea economică pe 2012 - de la 1,7% la 1,2% sau chiar 0,9, potrivit FMI. În aceste condiţii se impune adaptarea la realitate a strategiei de către USL sau respingerea acesteia de către Parlament.

Prin amânarea prezentării bugetului în Parlament, se vor crea prejudicii atât pentru instituţiile publice, mediul de afaceri cât şi pentru populaţia beneficiară de servicii publice. Va fi de asemenea un semnal negativ pentru pieţele financiare şi organismele internaţionale, urmând ca acestea să îşi piardă încrederea în politica guvernului şi în România. Acest fapt va conduce la creşterea costului de finanţare a deficitului bugetar, creştere care va crea dificultăţi majore în asigurarea finanţării externe.

Neprezentarea proiectului de buget la termen continuă comportamentul politic din vară al USL de generare a neîncrederii în mediul economic românesc. Cazul Oltchim arată incompetenţa economică a Guvernului USL.

Termenul de 15 decembrie pentru prezentarea bugetului de noul Guvern, împreună cu procedurile parlamentare necesare aprobării lui de noul Parlament va prelungi până la sfârşitul lunii februarie acest proces. La fel s-a întâmplat în 2009 la constituirea Parlamentului actual. Din 2010 avem însă o nouă lege care generează multe dureri de cap domnilor de la USL, şi anume Legea responsabilităţii fiscal bugetare, lege pe care nu o respectaţi. Încălcând legea responsabilităţii fiscal bugetare putem să considerăm Guvernul USL cel puţin iresponsabil.

Amânarea aprobării bugetului pe 2013 are un efect negativ şi asupra bugetelor consiliilor judeţene, precum şi asupra bugetelor municipiilor, oraşelor şi comunelor, care, conform Constituţiei vor funcţiona primele trei luni ale anului 2013 cu un buget lunar de 8,33% din ultimul buget al anului 2012.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Niţu, numai o clipă, vă rog.

Am rugămintea la membrii Grupului PDL, sunt persoane neautorizate să intre în sală, vreţi să vă luaţi lozincile, luate de la intrarea în Parlament.

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule Niţu.

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Astfel, promisiunea de reîntregire a salariilor bugetarilor cu ultima majorare de 7,4% este eludată, fără a fi angajată de Guvernul Ponta aşa cum a declarat. Cum aţi vrea să plătiţi în ianuarie majorarea salarială dacă bugetul pe 2013 nu este aprobat? Din ce resurse veţi ordona plăţi salariale majorate dacă bugetul pe ianuarie 2013 va fi acelaşi ca în ianuarie 2012?

Guvernul Ponta nu a avut până acum "realizări notabile" fiind ocupat cu "problema" numărul 1 a ţării - Traian Băsescu. Economia şi sărăcia în care se zbate ţara noastră nu prezintă momentan interes pentru cei care se credeau "salvatorii României". Atât înainte de a ajunge la putere, cât şi în prezent, priorităţile USL au rămas aceleaşi: "Jos Băsescu!"

În urmă cu numai câteva zile, chiar în zi de sărbătoare, Victor Ponta nu s-a abţinut să mai mintă încă o dată, afirmând că fostul Guvern nu a prevăzut alocări bugetare pentru ultimele 45 de zile ale anului.

Vă cerem pe această cale să spuneţi românilor adevărul, deşi ştim că nu o puteţi face, pentru că în urmă cu numai 2 luni, Guvernul a adoptat Ordonanţa de Guvern nr. 13 din 23 august 2012, prin care a realizat rectificarea bugetară. Aşadar, proiecţia bugetară de care vorbiţi aparţine USL şi nu altcuiva. O rectificare bugetară este şi va rămâne o structură nouă de buget. Asumaţi-vă bugetul construit în luna august sau recunoaşteţi că nu ştiţi să guvernaţi!

Dacă spuneaţi că nu mai sunt bani pentru ultimele 45 de zile ale anului, ar trebui să le spuneţi românilor ce aţi făcut, în cele 5 luni de când guvernaţi, cu cei peste 11,5 miliarde de lei, o parte proveniţi din încasări bugetare mai mari cu peste 4,5 miliarde faţă de anticipări, iar o parte din tăierile bugetare uriaşe, de peste 7 miliarde de lei, pe care le-aţi operat în august, la rectificarea bugetară, în sectoare precum educaţia, sănătatea, asigurările sociale sau investiţiile publice, la care trebuie să adăugăm şi cei 5 miliarde de euro, pe care i-aţi primit de la guvernul Ungureanu sub formă de rezervă de trezorerie, numai pentru perioadele dificile, bani despre care vă temeţi să mai spuneţi câţi au mai rămas.

Acum am înţeles că aţi găsit banii pentru ultimele 45 de zile ale anului pentru plata salariilor şi a pensiilor, pentru cheltuielile instituţionale ale statului.

Avertizăm Guvernul USL asupra faptului că această joacă absurdă şi periculoasă cu banii publici nu îi va aduce nicidecum voturi mai multe, ci va adânci o dată mai mult starea de neîncredere în economia românească, va accentua lipsa de predictibilitate şi sustenabilitate a finanţelor publice din România şi va continua să deterioreze standardul de viaţă al românilor, demonstrând că acestea sunt singurele lucruri la care vă pricepeţi de minune.

Stimaţi colegi,

În urma celor prezentate în această moţiune, solicităm următoarele:

1. Prezentarea bugetului de stat şi a bugetului pentru asigurările sociale pe 2013 până la 1 noiembrie 2012 din următoarele motive:

- pentru că riscăm să intrăm în 2013 fără a avea un buget, datorită amânării prezentării, dezbaterii, adoptării şi promulgării legii bugetului;

- pentru că la USL alegerile au prioritate în faţa adoptării bugetului;

- pentru că puneţi în pericol salariile şi pensiile;

- pentru că nu respectaţi legea;

- pentru că blocaţi crearea de noi locuri de muncă;

- pentru că nu militaţi pentru intrarea în zona euro;

- pentru că favorizaţi explozia cursului valutar;

- pentru că accentuaţi criza economică şi financiară;

- pentru că periclitaţi activitatea a sute de companii;

- pentru că astfel toţi indicatorii economici importanţi au fost revizuiţi în sens negativ;

- pentru că principalul ţel al Guvernului este critica şi nu găsirea de soluţii;

- pentru că deficitul bugetar are o evoluţie negativă, ţinta pentru acest an fiind crescută de la 1,9% la 2,2% din PIB;

- pentru că aţi devansat majorarea tarifelor la gaz şi energie;

- pentru că aţi redus fondurile de investiţii;

- pentru alungarea investitorilor;

- pentru că nu aţi gestionat bine domeniul finanţelor şi aţi lăsat ca alte personaje politice să influenţeze deciziile luate la nivel de minister;

- pentru nerespectarea angajamentelor faţă de factorii internaţionali;

- pentru traiul tot mai greu al românilor;

- pentru creşterea preţurilor la alimente;

- pentru haosul creat în mediul de afaceri.

2. Vă cerem anularea OUG nr.47/2012.

În concluzie, putem spune că Florin Georgescu, Victor Ponta, Crin Antonescu şi întregul USL se ocupă de guvernare şi de prognoză pentru următorii ani exact aşa cum îşi alocă timp pentru şedinţele de Guvern, 25% din timp. Restul este politică. Toate promisiunile făcute de USL, Ponta şi Crin au fost uitate. Guvernul USL este unul de tranziţie - de la creştere economică şi stabilitate la şomaj, inflaţie şi haos.

Cerem ca motoarele economiei româneşti să fie alimentate, iar bugetul pe anul 2013 să fie prioritatea numărul unu pentru Ministerul Finanţelor, a cărui principală activitate o dă însuşi denumirea ministerului şi nicidecum latura politică a celor ce îl reprezintă!

Cerem ca finanţele şi întreaga economie să fie tratate cu responsabilitate şi respect din partea acelora care decid soarta unui popor întreg!

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Are cuvântul domnul viceprim-ministru Florin Georgescu, ministrul finanţelor.

Domnul Florin Georgescu (ministrul finanţelor publice):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doresc să precizez încă de la început faptul că moţiunea simplă intitulată "Guvernul USL -«frâna de motor» a bugetului", iniţiată de Grupul parlamentar al PDL, prin faptul că reprezintă un demers constituţional, un drept parlamentar firesc, specific unei societăţi democratice, ne conferă în acest distins forum al Camerei Deputaţilor, posibilitatea unei dezbateri profesioniste şi transparente pe teme de interes public ridicat cum sunt: bugetul, evoluţia reformelor în economia reală, a inflaţiei, finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriei publice.

De aceea discutarea subiectelor foarte importante care se vor dezbate în continuare, vă propun să fie un prilej de dialog politico-economic caracterizat prin obiectivitate şi spirit constructiv, în sensul prezentării corecte a realităţii economico-sociale din ţară şi al identificării soluţiilor pentru rezolvarea durabilă a problematicii respective.

Într-adevăr, Legea nr.500 din 2002 privind finanţele publice prevede ca Guvernul să depună spre aprobare Parlamentului proiectul de buget până la data de 15 octombrie a fiecărui an. Pe de altă parte, însă, obligaţiile asumate faţă de partenerii externi, reprezentanţi de Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, precum şi practica înregistrată în anii electorali cu alegeri parlamentare au condus la necesitatea adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47 din 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscal bugetare, prin care s-a prevăzut că în anii în care se organizează alegeri generale parlamentare în ultimele 3 luni ale acestuia, proiectul de buget se supune Parlamentului în termen de 20 de zile de le învestirea noului executiv, fără a se depăşi data de 31 decembrie a anului în curs.

Oportunitatea acestui act normativ a fost generată de următoarele argumente practice. Unu. România este angajată într-un acord de tip preventiv cu instituţiile financiare internaţionale, valabil pe perioada martie 2011-martie 2013, ceea ce asigură credibilitate şi predictibilitate politicii economice a Guvernului şi finanţarea la costuri rezonabile a deficitului bugetar şi a celui extern. În prealabil depunerii bugetului la Parlament, Guvernul trebuie să convină parametrii macroeconomici care stau la baza construcţiei bugetare, precum şi structura bugetului prin negocieri cu partenerii externi. Următoarea misiune a instituţiilor financiare internaţionale în România se va desfăşura în perioada 6-14 noiembrie 2012, aşa cum rezultă din comunicatul misiunii FMI la Bucureşti, emis pe 16 octombrie a.c. Cu această ocazie, se vor discuta evoluţiile macroeconomice şi stadiul implementării principalelor componente ale politicii economice a Guvernului Ponta, dar, datorită alegerilor parlamentare, nu este în practica FMI şi a Comisiei Europene de a negocia şi programul pe următoarele 3 luni în timpul campaniei electorale.

De altfel, în comunicatul FMI se arată că obiectivele perioadei următoare vor fi stabilite odată cu instalarea noului Guvern, după alegerile din decembrie.

În acest context, FMI şi Comisia Europeană au fost de acord cu conţinutul Ordonanţei nr. 47 din 2012, care răspunde atât criteriilor de stabilitate macroeconomică, cât şi celor de disciplină financiar-bugetară.

Al doilea motiv, practica privind elaborarea bugetului în anii electorali şi viabilitatea acestuia pentru următorul an financiar arată că, după 1989, proiectele de buget depuse în anii cu alegeri generale nu au fost niciodată aprobate de Parlament în forma propusă, ci au fost retrase de guvernele rezultate după procesul electoral. Astfel, spre exemplu, în anul 2004, bugetul pentru 2005 nu numai că a fost depus, dar a fost şi aprobat. Singurul caz după revoluţie. Însă, Guvernul instalat în decembrie 2004, având o cu totul altă politică fiscal-bugetară l-a reconstruit pe fundamentele sale economice, în primele luni ale anului 2005.

O asemenea practică, aceea ca un buget aprobat să fie în anul imediat următor, în primele luni, rectificat nu mai este posibilă în condiţiile apariţiei Legii responsabilităţii fiscal-bugetare în 2010, care prevede că în primele 6 luni ale anului bugetul nu poate fi rectificat.

O altă situaţie similară s-a înregistrat în anul 2008, când bugetul a fost depus în termen la Parlament, dar Guvernul instalat în decembrie acelaşi an l-a retras, iar majoritatea parlamentară nou formată a aprobat un nou buget pentru 2009 în primele luni ale anului respectiv.

De altfel, pentru aceste situaţii specifice anilor electorali, legiuitorul a prevăzut în reglementările privind finanţele publice posibilitatea ca în anul următor celui de referinţă, autorităţile centrale şi locale ale statului să poată efectua toate tipurile de cheltuieli bugetare, inclusiv plata salariilor şi pensiilor majorate, care pe bună dreptate erau o preocupare a autorilor moţiunii, dar iată că are acoperire legală.

Referitor la criticile formulate de autorii moţiunii privind programul de guvernare şi acţiunile întreprinse de Guvernul Ponta după data învestirii sale, respectiv pe 7 mai 2012, subliniem faptul că nu putem fi de acord cu conţinutul criticilor respective, deoarece acestea nu corespund realităţii din următoarele motive:

1. programul de guvernare al Cabinetului Ponta a fost elaborat pentru o perioadă scurtă de circa 6 luni, având ca principal obiectiv gestionarea eficientă şi transparentă a banului public, precum şi corectarea unor inechităţi sociale profunde, în condiţiile continuării acordului convenit de guvernele anterioare cu instituţiile financiare internaţionale;

2. deciziile economice financiare şi fiscal-bugetare adoptate de Cabinetul Ponta s-au bazat pe realităţile de care membrii Guvernului au luat cunoştinţă după preluarea guvernării privind starea finanţelor publice şi a economiei reale cu respectarea principiilor fundamentale asumate de Cabinetul Ponta pentru administrarea ţării, şi anume corectarea unor acute inechităţi sociale, chibzuinţă maximă în gestionarea banului public, stimularea mediului de afaceri, precum şi intervenţii rapide în cazul unor societăţi comerciale de la care se scurgeau banii statului în mod ilegal în buzunare private.

Doresc să menţionez în continuare principalele acţiuni aplicate de Cabinetul Ponta în decursul celor 5 luni şi jumătate de guvernare care respectă obiectivele şi principiile anunţate de acest cabinet privind conducerea ţării:

a) adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15 din mai 2012 prin care au fost majorate salariile personalului bugetar cu 8 la sută, începând cu luna iunie şi cu 7,4 la sută începând cu luna decembrie a.c. în scopul aducerii salariilor respective la nivelul din luna iunie 2010;

b) aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19 tot din mai 2012, având ca obiectiv restituirea sumelor reţinute pensionarilor în mod necuvenit, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională, restituire care se face aferent perioadei de reţinere necuvenită, 1 ianuarie 2011 până la 30 aprilie 2012 şi stoparea taxării cu 5,5 la sută pentru fondul de sănătate a pensiilor care au făcut obiectul deciziei Curţii Constituţionale;

c) emiterea Ordonanţei nr.26 din 2012 prin care s-au redus substanţial o serie de cheltuieli bugetare ineficiente şi inoportune, constând în: reducerea cu 30 la sută a cheltuielilor de protocol şi a celor privind deplasările în străinătate în semestrul II - 2012 faţă de semestrul II - 2011; interzicerea achiziţionării de servicii juridice de către organele centrale şi locale ale statului, în condiţiile în care acestea dispun de structuri proprii cu profil similar; interzicerea achiziţionării studiilor de fezabilitate pentru obiectivele de investiţii care nu au asigurată finanţarea; limitarea substanţială a achiziţionării de tipărituri şi a altor bunuri cu caracter de protocol; limitarea numărului de angajaţi din sectorul public care pot face parte din delegaţii în străinătate.

d) prin Ordonanţa nr.24 tot din mai, pentru modificarea şi completarea Codului fiscal s-au decis următoarele: introducerea obligaţiei marcării păcurii şi a altor produse energetice asimilate acesteia din punct de vedere al accizelor, măsură activă de combatere fermă a evaziunii fiscale care, de altfel, şi-a arătat roadele, deoarece în perioada august-septembrie a.c., încasările din acciza la motorină au crescut cu 114 milioane lei faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Apoi, majorarea plafonului de scutire la plata TVA de la 35 de mii de euro la 65 de mii de euro, cu aplicarea de la 1 iulie, ceea ce a generat o relaxare fiscală consistentă la nivelul micilor întreprinzători. Apoi, asigurarea unui tratament fiscal stimulativ la nivelul sistemului bancar pentru valorificarea creanţelor neperformante, cu efecte favorabile în privinţa relansării creditării. De asemenea, acordarea dreptului recuperării pierderii fiscale în cazul fuziunii şi divizării firmelor.

De asemenea, în domeniul reformelor structurale au fost anulate toate contractele cu "băieţii deştepţi" de la Hidrolectrica.

Referitor la afirmaţia din moţiune, potrivit căreia programul de guvernare anunţat de USL nu conţine nicio măsură tare, majoritatea fiind generale şi nesustenabile, spun autorii moţiunii, considerăm total nefondată această aserţiune, deoarece Guvernul Ponta a aprobat imediat după instalare prin 4 ordonanţe de urgenţă 12 măsuri extrem de importante pentru nivelul de trai al populaţiei şi pentru îmbunătăţirea stării finanţelor publice şi a mediului de afaceri.

Dacă majorarea salariilor funcţionarilor bugetari cu 16 la sută, restituirea sumelor reţinute necuvenit pensionarilor, reducerea substanţială a unor cheltuieli materiale ineficiente, onorarea păcurii şi dublarea plafonului de TVA pentru contribuabilii care pot opta a fi sau a nu fi plătitori de TVA, nu sunt măsuri tari, aşa cum afirmă autorii moţiunii, atunci considerăm că numai rapiditatea cu care au fost adoptate deciziile respective, în numai 30 de zile, a făcut ca acestea să nu fie percepute la nivelul impactului real, pozitiv, favorabil, pe care l-au avut în plan economic şi social.

De asemenea, pe lângă măsurile enunţate anterior, Guvernul Ponta a decis încă de la instalare accelerarea ritmului reformelor structurale, pentru care guvernele anterioare s-au angajat în faţa instituţiilor financiare internaţionale, dar în realizarea cărora partenerii externi au constatat şi ne-au adus la cunoştinţă în misiunea din mai a.c. mai întârzieri.

Practic, ansamblul reformelor sectoriale la nivelul agenţilor economici cu capital majoritar de stat, structurat prin programul asumat faţă de partenerii externi de Guvernul care acţiona în 2011 în luna martie, se structurează în 3 mari componente. Una, privatizarea integrală sau a unor pachete minoritare de acţiuni la unele societăţi cu capital de stat din domeniile energie, transport, precum şi la Poşta Română. 2. introducerea managementului privat la cea mai mare parte a societăţilor cu capital de stat, conform Ordonanţei nr. 109 din 2011, când nu Guvernul Ponta se afla la putere şi 3. liberalizarea graduală a preţurilor la gaze naturale şi energie electrică, toate asumate, repet, în martie 2011. Motivaţia realizării acestor reforme structurale constă în necesitatea eficientizării funcţionării societăţilor de stat cuprinse în acest program, atât prin eliminarea pierderilor şi creşterea profitabilităţii acestora, cât şi prin modernizarea capacităţilor de producţie respective, cu atragerea de investitori privaţi autohtoni şi străini.

Ca urmare a angajamentelor privind ajustările structurale asumate de guvernele anterioare, membrii Cabinetului Ponta la misiunile instituţiilor financiare internaţionale din mai şi august a.c. au renegociat termenele şi condiţiile de aplicare a reformelor sectoriale de o asemenea manieră încât acestea să fie realiste şi să permită ministerelor de resort respectarea angajamentelor în scopul evitării întârzierilor înregistrate de guvernele precedente.

Aplicarea ajustărilor sectoriale s-a concretizat în timpul guvernării noastre în următoarele acţiuni:

1. Restructurarea profundă, utilizând toate pârghiile juridice legale, a societăţii comerciale Hidroelectrica în scopul atingerii nivelului real de profitabilitate pe care i-l conferă potenţialul societăţii, începându-se prin anularea contractelor de vânzare în pagubă a energiei electrice către "băieţii deştepţi", decizie pe care niciunul din guvernele PDL anteriore nu au avut curajul politic şi economic s-o facă, precum şi cu această ocazie a restructurării Hidroelectrica, s-au anulat şi alte contracte oneroase pentru societate, încheiate tot cu "băieţii deştepţi", dar de un calibru mai mic. Justeţea şi oportunitatea acestei acţiuni au fost validate şi de recenta decizie a justiţiei definitivă şi irevocabilă, prin care s-a respins contestaţia "băieţilor deştepţi" din sectorul energetic.

2. Parcurgerea tuturor procedurilor legale în vederea vânzării unui pachet minoritar de acţiuni la Transgaz, demers care se află în faza finală de realizare.

3. Oferirea spre privatizare a pachetului majoritar de acţiuni al Societăţii Oltchim, angajament asumat în faţa partenerilor externi încă din iunie, luna a şasea 2011, de Guvernul din acea perioadă, care a stabilit vânzarea societăţii cu termen finele lui 2011. Constatând nerealizarea acestui angajament, partenerii externi au reprogramat, în urma negocierilor din noiembrie 2011 purtate cu acelaşi guvern din acea perioadă, termenul de privatizare a Oltchim pentru finele lunii aprilie 2012.

Nerespectarea în mod nejustificat a două termene asumate pentru privatizarea Oltchim, decembrie 2011, respectiv, aprilie 2012, când societatea încă mai dispunea de resurse pentru operarea capacităţilor de producţie, a influenţat deosebit de negativ evoluţia ulterioară a companiei. Dacă ar fi existat voinţa politică necesară la acel moment când Societatea Oltchim avea încă resurse financiare, iar atractivitatea acesteia pentru investitori serioşi cu potenţial corespunzător era la cote rezonabile, acţiunea de privatizare ar fi fost de succes, atât pentru salariaţii Oltchim, cât şi pentru statul român. Dar, desigur, aşa cum constată în prezent instituţiile competente ale statului, de la Oltchim s-au scurs în ani de zile importante sume de bani în mod ilegal spre grupuri de interese, reprezentând "băieţii deştepţi" din chimie, de data aceasta, iar privatizarea la timp a combinatului întrerupea transferul abuziv şi ilegal al banilor statului şi ai salariaţilor spre bogata reţea de buzunare private care înconjura societatea.

Constatându-se întârzierile de ordin subiectiv în privatizarea Oltchim şi înrăutăţirea situaţiei sale financiare, partenerii externi au solicitat la negocierile din mai anul curent, un angajament ferm pentru privatizarea combinatului până la finele lunii septembrie, acţiune care din motive obiective nu s-a putut finaliza. În prezent, Guvernul Ponta are ca obiective principale în privinţa Oltchim plata salariilor restante, acţiune aflată în curs de desfăşurare, apoi repornirea combinatului în parteneriat cu băncile creditoare principale şi pregătirea unei noi proceduri de privatizare.

De asemenea, ca realizare a Cabinetului Ponta finalizarea procedurilor de selectare şi numire a managementului privat la un prim grup de societăţi comerciale aparţinând statului, printre care la Tarom au fost desemnaţi deja managerii privaţi.

În ceea ce priveşte politica de preţuri în sectoarele electricitate şi gaze naturale, componentă importantă a Capitolului Ajustări structurale, guvernele anterioare şi-au asumat în faţa partenerilor externi liberalizarea pieţei energiei, în vederea stimulării corespunzătoare a investiţiilor şi a creşterii eficienţei energetice, factor vital pentru asigurarea unei creşteri economice sustenabile în viitor.

Redăm în continuare evoluţia deciziilor din aceste două sectoare, pentru a asigura informarea corectă şi completă a opiniei publice şi a răspunde criticilor nefondate ale autorilor moţiunii şi pe acest segment de activitate a Guvernului Ponta. Şi anume, pentru sectorul electricitate - Guvernul care acţiona în februarie în România a negociat cu partenerii externi o creştere cu 5 la sută a tarifelor la energie electrică, atât pentru companii, cât şi pentru populaţie începând cu 1 iulie, luna a şaptea a acestui an.

Acelaşi Guvern şi-a asumat în februarie 2012 calendarul de liberalizare a preţurilor la energie electrică, astfel: pentru companii reglementarea a fost stabilită a avea loc trimestrial în perioada septembrie 2012 - decembrie 2013; pentru consumatorii casnici liberalizarea preţurilor la energie a fost asumată pentru aplicare în intervalul ianuarie 2013 - decembrie 2017.

Acum, referitor la sectorul gazelor naturale, tot în februarie 2012, Guvernul de atunci şi-a asumat elaborarea până la finele lunii aprilie 2012 a unei foi de parcurs pentru eliminarea treptată a preţurilor reglementate la consumatorii industriali şi cei casnici, precum şi măsuri de protejare a consumatorilor vulnerabili.

La misiunea instituţiilor financiare internaţionale din mai, partenerii externi au găsit însă la Palatul Victoria un alt guvern decât cele două anterioare cu care lucraseră până atunci, respectiv Cabinetul Ponta. În aceste condiţii, reprezentanţii noului guvern, împreună cu aceeaşi conducere din timpul guvernărilor precedente, conducere de la ANRE, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, au negociat cu obiectivitate ţinând seama şi de poziţia partenerilor externi următoarele: ajustarea graduală a preţurilor la gaze pentru consumatorii industriali în perioada decembrie 2012 - decembrie 2014, respectiv în perioada iulie 2013 - decembrie 2018 pentru consumatorii casnici, cu asigurarea unei protecţii sociale adecvate pentru grupurile de populaţie vulnerabile.

Totodată, pentru a ajunge la zi cu evoluţia negocierilor, trebuie să precizăm că la întâlnirile din august, partenerii externi au solicitat ca în contrapondere la întârzierile înregistrate de guvernele anterioare în aplicarea reformelor structurale, să se elimine ce? cocoaşa neajustărilor acumulate în perioada octombrie 2010 - martie 2011 de guvernul de atunci, însumând 300 de milioane de euro, formată ca urmare a faptului că ANRE, sub presiune politică, nu a permis creşterea preţului gazelor naturale, deşi le-a recunoscut faţă de companii ca fiind justificate în raport cu evoluţia preţului pieţei.

Ca efect s-a decis majorarea tarifelor la gaze naturale cu 10 la sută pentru consumatorii industriali şi cu 5 la sută pentru populaţie, începând cu data de 15 septembrie. Afirmaţiile autorilor moţiunii, conform cărora un guvern PDL ar fi negociat mai bine decât Guvernul USL în raport cu partenerii externi condiţiile liberalizării preţurilor la gaze, le considerăm total nejustificat. Aceasta, întrucât întârzierile înregistrate în perioada martie 2011 - aprilie 2012, în aplicarea ansamblului de reforme structurale de către guvernele PDL nu puteau fi premiate de instituţiile financiare internaţionale printr-o relaxare a termenelor din calendarul de ajustare a preţului gazelor, care face parte, cum spuneam, din setul de reforme structurale, ci prin stabilirea în cadrul negocierilor a unor condiţii corelate cu stadiul aplicării ansamblului reformelor structurale.

Altfel, partenerii externi ar fi procedat ca în cazul unui medic care ar relaxa tratamentul unui pacient căruia i-au ieşit proaste analizele tocmai din cauza nerespectării de către acesta a regimului de viaţă prescris de doctor. Or, aceasta ar fi însemnat lipsă de profesionalism şi de rigoare morală.

Deci, stimaţi semnatari ai moţiunii,

În condiţiile în care se găsea economia României în mai 2012 nu se puteau obţine termen şi condiţii mai favorabile social la calendarul privind gazele naturale tocmai din cauza nerespectării angajamentelor asumate la capitolul acesta de către guvernele anterioare. Desigur, reformele structurale menţionate mai sus, dincolo de efectele favorabile în planul creşterii economice şi al atragerii investitorilor străini, au generat şi un anumit cost social, ca urmare a unor majorări ale preţurilor la gaze şi la electricitate.

Tocmai pentru a anihila aceste consecinţe negative asupra puterii de cumpărare a cetăţenilor, Guvernul Ponta a reuşit în cadrul negocierilor să obţină acordul partenerilor externi pentru majorarea deficitului bugetar de la 1,9, cât era negociat înainte de guvernele precedente, la 2,2% din PIB pentru acest an. Sumele suplimentare astfel obţinute, totalizând 2,5 miliarde lei, au fost alocate pentru creşterea salariilor personalului bugetar şi restituirea către pensionari a sumelor reţinute necuvenit de cele două guverne anterioare, ceea ce a ameliorat puterea de cumpărare a 3,4 milioane de cetăţeni, îndeosebi a celor cu venituri medii şi scăzute.

Autorilor moţiunii care prin conţinutul acesteia doresc să demonstreze că în sfârşit - prea târziu însă credem noi - s-au întors cu faţa către popor şi că sunt preocupaţi de nivelul de trai al cetăţenilor, dorim să le reamintim câteva cifre: câştigul real, principalul indicator de apreciere a puterii de cumpărare, a scăzut în anii în care s-au aflat la guvernare, cei din PDL cu 7% faţă de nivelul din 2008. Spre exemplu, în 2011, numai nivelul salariului real a scăzut cu 1,9%, iar pensia medie reală cu 1,1%. În schimb, Guvernul Ponta a reuşit prin măsurile de corectare a acestor nedreptăţi sociale majore provocate în ultimii ani ca în numai 4 luni de guvernare, respectiv mai - august anul curent, să asigure creşterea câştigului salarial real cu 2,7%. Aceste evoluţii favorabile s-au produs în pofida faptului că în lunile iulie şi august preţurile au crescut cu 1,1% şi nu cu 20%, cum în mod eronat afirmă autorii moţiunii. Este adevărat că la unele produse alimentare s-au înregistrat unele creşteri de preţ mai mari din cauza secetei care a determinat un an agricol slab. Dar nu credem că lipsa precipitaţiilor poate fi pusă în sarcina Guvernului Ponta.

În ceea ce priveşte deprecierea cursului de schimb nu am remarcat ca autorii moţiunii să fi fost îngrijoraţi în luna aprilie, când se aflau la guvernare şi leul înregistra o depreciere anuală, deci faţă de aprilie anterior, de 6,3%. Preocuparea de acum a Domniilor Lor o considerăm numai parţial justificată, deoarece în septembrie s-a redus deja deprecierea de la 6,3 la 4,9, depreciere datorată în cea mai mare parte factorilor externi.

În ceea ce priveşte încrederea investitorilor români, străini şi a pieţelor internaţionale de capital faţă de România guvernată de Cabinetul Ponta, considerăm ca nefondate criticile aduse pe această temă actualului Executiv, deoarece, aşa cum vom arăta în continuare, încrederea într-un stat şi instituţiile cu profil economic care administrează ţara este reliefată de un set clar de indicatori recunoscuţi pe plan internaţional şi a căror evoluţie se prezintă astfel: l. Prima de risc pe care o practică asiguratorii pentru titlurile emise de statul român, aşa-numitul CDS, a ajuns la numai 215,6 puncte de bază, respectiv 2,15%, comparativ cu 337,5 puncte de bază, adică 3,37%, în 7 mai, ceea ce reprezintă o reducere cu peste o treime în această perioadă a guvernării Ponta. De subliniat că nivelul CDS-ului României este mai scăzut în prezent cu circa 0,4 puncte procentuale faţă de cel al Ungariei şi cu aproximativ 0,3 puncte procentuale faţă de cel al Croaţiei; 2. Gradul de acoperire a deficitului de cont curent prin investiţii străine directe la finele mandatului Guvernului precedent era de numai 8,4%, în timp ce la finele lunii august anul curent acelaşi indicator se situează la 30,1%, ceea ce corespunde unei îmbunătăţiri de 3,6 ori, altă comensurare a încrederii.

Asigurarea necesarului de fonduri din trezoreria statului, precum şi nivelul costului de finanţare pentru deficitul bugetar şi respectiv refinanţarea datoriei publice pe piaţa internă şi externă înregistrează evoluţii favorabile, în pofida tensiunilor generate de criza datoriilor din zona euro şi a creşterii în ultimele luni a ratei inflaţiei în plan intern. Astfel, la finele lunii septembrie, necesarul de finanţare pentru 2012 şi de refinanţare a datoriei publice - totalizând 67 de miliarde lei - era acoperit într-o proporţie confortabilă. Totodată, costul finanţării trezoreriei pe piaţa internă se situează la un nivel mai redus comparativ cu începutul anului. Aceeaşi evoluţie pozitivă care dovedeşte îmbunătăţirea credibilităţii pe plan internaţional a României este demonstrată de rezultatele foarte bune de la începutul lunii septembrie, când pentru o solicitare de euro-obligaţiuni însumând 750 milioane euro, investitorii străini au oferit 3,5 miliarde, respectiv de 4,7 ori mai mult, la un cost de 5,1% pentru o scadenţă de 6 ani, ceea ce reprezintă o scădere cu 0,15 puncte procentuale, comparativ cu emisiunea similară din septembrie 2011, când era o altă guvernare, în condiţiile în care aceasta avea o scadenţă chiar mai scurtă, de 5 ani.

De altfel, chiar ieri Guvernul Ponta a înregistrat un important succes pe piaţa internă de capital, reuşind să vândă obligaţiuni de stat în euro pe termen de 2,8 ani în sumă de 422 milioane euro, faţă de 150 de milioane, cât erau solicitate, la un cost mediu de numai 3,76%. Creşterea încrederii pieţelor de capital în guvernarea Ponta, faţă de guvernele precedente ale PDL, este demonstrată în mod evident de faptul că la o scadenţă relativ similară de 3 ani, în mai 2011, Executivul de atunci, repet, mai 2011, s-a împrumutat tot pe piaţa internă la un cost mediu de 4,89, faţă de 3,76 ieri, respectiv cu 1,13 puncte procentuale mai mare decât a reuşit ieri actualul Executiv.

Referitor la rezerva financiară a Trezoreriei statului, acel buffer valutar de care se menţionează în moţiune, creat în urma acordului cu partenerii externi pentru a acoperi necesarul de finanţare a deficitului şi datoriei publice pentru circa 4 luni, şi acest indicator se află în parametrii conveniţi cu creditorii internaţionali. La preluarea guvernării de către Cabinetul Ponta, soldul acestei rezerve era de 4,9 miliarde, cu menţiunea că a doua zi, pe 8 mai, a fost rambursat un împrumut scadent de 0,7 miliarde euro, soldul efectiv rămânând pe 8 mai la nivelul de 4,2 miliarde. În prezent, soldul acestui buffer, soldul acestui stoc valutar este de 4,8 miliarde euro, inclusiv emisiunea de ieri în euro, respectiv cu 14% mai mare faţă de data de 8 mai 2012. Actualmente, ca urmare a aprobării celei de-a şasea revizii a Acordului preventiv cu instituţiile financiare internaţionale, aprobare care s-a realizat la finele lunii septembrie, România dispune în conturile FMI de o linie de credit de 3,2 miliarde euro, sumă la care Guvernul Ponta nu îşi propune să apeleze deoarece, aşa cum am arătat anterior, România se bucură de încrederea pieţelor financiare interne şi internaţionale, ce-i asigură finanţarea necesară.

Acest stoc valutar extern de 3,2 miliarde euro, alături de cel intern, de 4,8 miliarde euro, care pot fi accesate numai în condiţii de turbulenţe majore pe pieţele internaţionale de capital, alături... deci acest stoc valutar, alături de un mix, o combinaţie credibilă şi coerentă de politici economice agreate cu partenerii externi, ambele activităţi, ambii piloni conferă stabilitate şi predictibilitate economiei şi finanţelor publice româneşti.

În final, referitor la solicitările autorilor moţiunii privind: unu, prezentarea bugetului de stat şi al asigurărilor sociale pe anul 2013 până la 1 noiembrie anul curent; şi doi, anularea Ordonanţei nr.47 din acest an pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, dorim să informăm Grupul parlamentar al PDL că Guvernul Ponta consideră ca nejustificate propunerile respective din considerentele exprimate la începutul prezentării noastre, respectiv în sinteză, imposibilitatea negocierii bugetului pe 2013 cu partenerii externi în timpul campaniei electorale şi, doi, practica anterioară din anii cu alegeri parlamentare când niciodată bugetele elaborate sau chiar aprobate în anul electoral nu au fost aplicate şi în anul următor.

De asemenea, considerăm că prin conţinutul prezentului răspuns la moţiunea simplă iniţiată de PDL am reuşit să convingem atât pe autorii acesteia, cât şi pe susţinătorii Guvernului Ponta din Camera Deputaţilor că administrarea finanţelor publice se desfăşoară de o manieră responsabilă şi cu respect faţă de cetăţeni, adică exact ceea ce semnatarii moţiunii, în ultima frază a acesteia, ne solicită. Lucru confirmat, repet, şi de calificativele favorabile obţinute de Executivul nostru din partea creditorilor externi, precum şi de credibilitatea de care se bucură România în prezent pe pieţele financiare internaţionale.

În concluzie, vă propunem, doamnelor şi domnilor deputaţi, ca prin votul dumneavoastră să respingeţi moţiunea aflată în dezbatere.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule viceprim-ministru.

Are cuvântul domnul ex-ministru Ialomiţianu.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Sunt deputat. În calitate de fost ministru nu aveam posibilitatea să mă adresez Parlamentului.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule viceprim-ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Depunerea moţiunii simple reprezintă un demers constituţional. Semnatarii moţiunii simple pe buget doresc să semnaleze unele derapaje ale politicii fiscal-bugetare aplicate de USL de când se află la guvernare, cu consecinţe grave asupra situaţiei financiare a României şi a vieţii de zi cu zi a cetăţenilor.

Discutarea moţiunii simple pe buget ar fi trebuit să fie un bun prilej pentru Guvernul Ponta de a prezenta modul în care USL-ul şi-a îndeplinit promisiunile făcute atunci când era în opoziţie. Exemplu: reducerea TVA-ului la alimente, majorarea pensiilor, reducerea impozitului pe venit. Domnul Ponta are o singură soluţie: să-şi ceară scuze românilor pentru incompetenţă în actul de guvernare sau pentru că i-a minţit. Foarte mulţi pensionari, bugetari, salariaţi din sectorul privat m-au rugat să-i pun câteva întrebări domnului Ponta. Îmi pare rău că nu este aici. De ce a tăiat banii de investiţii, aproximativ 2 miliarde lei la prima rectificare bugetară, continuând şi cu ocazia celei de-a doua rectificări cu suma de 1,5 miliarde lei, având ca efect reducerea locurilor de muncă în sectorul privat şi tăierea salariilor în sectorul privat.

Domnule viceprim-ministru,

Faceţi parte dintr-un Guvern care a tăiat banii în sectorul privat. Nu ştiu cum aţi luat contact cu realităţile economice. Vă rog să mergeţi pe teren, să vedeţi că sute de mii de oameni din sectorul privat şi-au pierdut locurile de muncă de când sunteţi în acest Guvern. De ce a majorat tarifele la energia electrică şi la gazele naturale, devansând chiar calendarul de majorare, având ca efect creşterea facturii de utilităţi şi creşterea preţurilor la alimente cu 20-30%, lovind foarte dur în pensionari şi în persoanele cu venituri mici?

Nu ştiu ce realităţi aţi văzut, domnule viceprim-ministru. Trebuia să luaţi contact cu realităţile sociale. Cred că aţi luat contact cu interesele de grup, majorând profiturile societăţilor care distribuie gaz şi energie. Să ştiţi că, cât am fost ministru de finanţe, am negociat acest calendar şi am amânat majorarea pentru că oamenii nu pot suporta această creştere de tarife. Iar bine aţi spus că trebuia să veniţi cu măsuri compensatorii pentru persoanele vulnerabile; le-aţi uitat!

De ce aţi declanşat circul politic care a dus la devalorizarea leului în raport cu euro, lovind în persoanele care au de rambursat - credite în valută? De ce nu aţi majorat pensiile, în condiţiile în care vă lăudaţi că aveţi încasări mai mari la buget din momentul preluării guvernării? Acesta cred că este singurul adevăr pe care domnul Ponta îl poate spune. Am făcut un calcul şi rezultă că domnul Ponta are la buget un excedent de peste 11,5 miliarde lei. Se naşte astfel întrebarea legitimă: domnule Ponta, ce-aţi făcut cu suma aceasta de 11,5 miliarde lei? Sper că n-aţi folosit-o la mitingul de pe arena naţională. (Vociferări.)

De ce doreşte domnul Ponta să majoreze impozitele şi taxele, când de fapt a promis că le va reduce? Domnule viceprim-ministru, aţi modificat cumva Codul fiscal? N-aţi mai spus nimic de majorarea impozitelor şi taxelor de 16% pe care sunteţi obligaţi să o faceţi. Dar, sigur, în tăcere.

De ce nu a luat nici o măsură de creştere economică?, toate măsurile luate de Guvernul Ponta ducând la adâncirea crizei, sabotând astfel creşterea economică. Vă lăudaţi cu creşterea plafonului de scutire la TVA.? Acest demers a fost făcut de Guvernul Boc împreună cu creditorii externi. Dumneavoastră numai aţi dat actul normativ. De ce-i minte pe milioanele de români că nu are bani la buget pentru plata pensiilor şi salariilor în ultimele 45 de zile ale anului 2012? După ce a făcut prima rectificare bugetară, tăind din bugetul de asigurări sociale 500 de milioane lei, majorând deficitul bugetar cu peste 1,8 miliarde lei pe seama creşterii datoriei publice?

Şi în proiectul de lege privind cea de-a doua rectificare rezultă că pentru pensii şi salarii sunt bani, iar în bătaie de joc alocaţi pentru sănătate 100 de milioane, pentru Ministerul Învăţământului 10 milioane, şi tăiaţi de la Ministerul Muncii peste 70 de milioane lei.

Aţi spus că aţi obţinut un împrumut cu randament scăzut. Atâta timp cât domnul Ponta tace, puteţi lua împrumuturi cu randament redus, dar după declaraţia că nu sunt bani în buget, aţi luat un împrumut cu randament de 6,54% pe o perioadă mai mică de un an. E bine când domnul Ponta tace.

Întrebarea milioanelor de oameni este de ce domnul Ponta nu guvernează. Sper că la aceste întrebări trebuie să răspundeţi în campanie, domnilor de la USL, când vă veţi întâlni cu românii pe care i-aţi dezamăgit foarte repede, dar cărora le cereţi votul. Să ştiţi că românii o duc mult mai greu de când aţi preluat guvernarea, fiind în imposibilitate de a-şi plăti facturile la utilităţi şi de a-şi face aprovizionările de iarnă.

Nu cred că soluţia salvatoare pentru dumneavoastră ar fi să vorbiţi despre greaua moştenire. Am aici un document de politică publică aprobat şi semnat de Guvernul Ponta, este vorba de Strategia fiscal-bugetară pe 2013-2015 care spune foarte clar: "Politica fiscal-bugetară aplicată în 2008 a fost una greşită, conducând la adâncirea crizei, şi nu la prevenirea acesteia." Tot în acest document se arată că politica fiscal-bugetară aplicată în 2009-2011, când era Guvernul Boc, a fost una corectă, cu efecte pozitive cum ar fi: restabilirea echilibrului macro-economic, consolidarea fiscală, reluarea creşterii economice în mod sustenabil şi asigurarea unui sistem de cheltuieli sustenabil. Documentul arată că şi Guvernul Ponta continuă această politică de consolidare fiscală.

Sperăm ca acest lucru să se confirme şi în realitate şi să nu distrugeţi totul. Tot ce s-a construit atât de greu în perioada 2009-mai 2012, adică stabilitate financiară şi credibilitate pe pieţele financiare şi în faţa creditorilor financiari externi.

Vă cerem, domnule viceprim-ministru, să renunţaţi la tăierea banilor alocaţi investiţiilor cu ocazia celei de-a doua rectificări bugetare, să depuneţi bugetul pe 2013 în Parlament înainte de alegeri, din mai multe motive: tăierea banilor pentru investiţii înseamnă mai puţine locuri de muncă în sectorul privat, mai mulţi şomeri şi mai puţini bani la bugetul statului din impozite şi taxe; discutarea bugetului pe 2013 înainte de alegeri va fi momentul adevărului, punând capăt minciunilor USL-iste privind creşterea pensiilor, reducerea TVA-ului, reducerea de impozite şi taxe. Aveţi posibilitatea să rămâneţi credibili în faţa românilor, prezentându-le adevărul despre ce le puteţi oferi în 2013, asumându-vă realitatea.

Prin evitarea depunerii bugetului pe 2013 înainte de alegeri veţi contribui la pierderea credibilităţii României pe pieţele financiare şi în faţa creditorilor externi, cu efecte dezastruoase asupra viitorului financiar al României. Fac apel la Grupul USL să voteze această moţiune pentru a evita continuarea dezamăgirii românilor şi distrugerea credibilităţii României pe plan extern.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul în continuare domnul Viorel Ştefan.

Domnul Viorel Ştefan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule viceprim-ministru,

Stimaţi colegi,

Cred că moţiunea pe care o dezbatem astăzi ar putea fi caracterizată şi astfel: este prima moţiune în legătură cu care Guvernul României, prin ministrul de resort, vine în faţa Camerei Deputaţilor cu un punct de vedere sută la sută construit profesional, pe criterii tehnice, fără replici politice, fără înţepături, şi aşa mai departe, aşa cum eram noi obişnuiţi să fim trataţi de fosta guvernare. La orice moţiune, în loc de răspunsuri tehnice primeam insulte, primeam tot felul de înţepături. Iată că de această dată, în faţa noastră s-a prezentat domnul viceprim-ministru, titularul portofoliului Ministerului Finanţelor Publice, cu un punct de vedere tehnic care a făcut ca printre colegii noştri să ascult următorul punct de vedere, ni s-a spus: "nu cred că semnatarii moţiunii nici măcar nu merită un astfel de comportament responsabil", punând faţă în faţă cele două documente, moţiunea şi răspunsul Guvernului.

Nu ştiu dacă... eu cred că din punct de vedere constituţional, instituţional, nu numai că merităm astfel de răspunsuri, dar guvernele sunt obligate să răspundă în acest sistem şi sper să fie un moment de referinţă şi pentru, ştiu eu, pentru viitoarele guvernări, când poate veţi ajunge şi dumneavoastră, actualii opozanţi semnatari ai moţiunii, la guvernare. Să nu uitaţi acest lucru. Aşa trebuie să răspundă Guvernul. Pentru că dumneavoastră, din păcate, în opoziţie nu v-aţi schimbat de loc comportamentul de care aţi dat dovadă atunci când aţi guvernat. Un comportament...

Da, eu vorbesc, stimate coleg. Pentru că noi suntem responsabili faţă de dumneavoastră, care aţi dat dovadă de iresponsabilitate atunci când aţi guvernat. Noi suntem responsabili faţă de dumneavoastră, care aţi dat dovadă şi daţi dovadă şi astăzi de ipocrizie, ridicaţi minciuna la nivel instituţional, lipsă de profesionalism şi multe alte astfel de epitete aş putea să enumăr în faţa dumneavoastră astăzi. Şi pe bună dreptate, pentru că numai dintr-o ipocrizie excesivă puteţi să vorbiţi astăzi despre depunerea proiectului de buget în Parlament până pe 15 octombrie, când dumneavoastră n-aţi fost în stare niciodată să faceţi acest lucru. Amintiţi-vă anul trecut, când aţi sesizat Parlamentul cu proiectul de buget? Şi nu era an electoral. Nu avem motive serioase ca Guvernul să nu aducă proiectul de buget. Aţi uitat? Noi n-am uitat. N-am uitat că venea Crăciunul peste noi şi noi dezbăteam la comisia de specialitate bugetul. Dumneavoastră uitaţi repede.

Dumneavoastră vorbiţi, solicitaţi prin această moţiune anularea Ordonanţei nr.47, sau retragerea Ordonanţei nr.47 pentru aprobarea unor măsuri financiar-fiscale? Dumneavoastră uitaţi câte astfel de ordonanţe aţi dat şi acum un an, şi acum doi ani, şi acum trei ani? Cum aţi modificat toată legislaţia pe baza căreia eraţi obligaţi să construiţi proiectul de buget, să prindeţi la bugetare toate obligaţiile, nu să le amânaţi pentru următoarele guvernări.

Dumneavoastră v-aţi comportat aşa şi veniţi acum şi ne spuneţi nouă că Ordonanţa nr.47 nu-şi are locul? Ce fel de comportament este acesta decât unul absolut ipocrit. Ca să nu mai spun mai departe. Vorbiţi despre marea problemă a credibilităţii României pe pieţele financiare internaţionale.

Stimaţi colegi,

Am văzut... cineva îmi arăta moţiunea, sigur, majoritatea semnatarilor sunt de altă profesie. Nu e un păcat, nu fac un cap de acuzare pentru asta. Dar, totuşi, ar fi fost bine ca cineva de specialitate să citească cu atenţie moţiunea, pentru că atunci aţi fi înţeles şi dumneavoastră că această credibilitate a unei ţări pe pieţele internaţionale se măsoară prin nişte indicatori foarte precişi, şi domnul vicepremier a făcut vorbire în răspunsul Domniei Sale despre CDS, despre percepţia pieţelor, despre costurile finanţării. Şi aţi văzut, aceşti indicatori pe care nu-i puteţi contrazice oricât aţi vrea dumneavoastră, pentru că sunt cifre oficiale, ne arată că lucrurile sunt în îmbunătăţire. CDS-ul a scăzut cu o treime, ratele la dobânzile cu care se împrumută astăzi Ministerul de Finanţe sunt consistent mai reduse decât ceea ce făceaţi dumneavoastră la emisiuni. Investitorii vin. Toate emisiunile de titluri sunt supra-subscrise. Iar dumneavoastră vorbiţi ca şi cum n-aţi vedea aceste lucruri sau poate nu le vedeţi. Ne mai uităm o dată pe lista celor care au semnat. Sigur, nu e o chestie inginerească, astea sunt de o anume specialitate care cred că lipseşte în zona dumneavoastră. Din păcate, a lipsit şi în timpul guvernării. Ştim bine ce ministru de finanţe aţi avut la un moment dat.

Da, nu e un păcat să fii inginer, dar nu e obligatoriu să fii ministru de finanţe. Iar astăzi, să veniţi să spuneţi că ceea ce aţi făcut dumneavoastră a fost bine, ceea ce face actualul Guvern nu este bine, depăşeşte orice imaginaţie. Apropo: vă amintiţi anul trecut când şi cum au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici pe baza cărora s-a aprobat proiectul de buget în Parlament? Dacă nu vă amintiţi, vă spun eu. Întâi aţi aprobat bugetul şi după aceea aţi redimensionat indicatorii, astfel încât să încapă bugetul în limitele aprobate. Şi acum vorbim despre faptul că se întârzie prezentarea bugetului în Parlament, pentru că există condiţii absolut obiective, este an electoral?!

Nu ştiu, îmi pun o întrebare care ar trebui să vă îngrijoreze pe dumneavoastră. Înţeleg că dumneavoastră, sub nicio formă, nu luaţi în calcul că veţi putea guverna după alegerile ce urmează. Pentru că, dacă aţi fi luat în calcul, cu o probabilitate de unu la mie, atunci aţi fi acceptat că poate aveţi o altă gândire despre proiecţia bugetară şi v-aţi fi revendicat dreptul ca nu actualul Guvern să aprobe proiectul de buget, ci să vă lase această şansă dumneavoastră.

Faptul că nu aţi luat în calcul acest lucru ar trebui să fie un motiv de îngrijorare pentru dumneavoastră, nu pentru noi. În realitate, însă, eu cred că, prin această moţiune simplă, dumneavoastră aţi dorit altceva. Aţi dorit să abateţi atenţia opiniei publice de la gravele probleme economico-sociale provocate de guvernările Băsescu-Boc şi Băsescu-Ungureanu, concretizate în - haideţi să facem un inventar! - creşterea cu cinci puncte procentuale a taxei pe valoarea adăugată, reducerea pensiilor, prin taxarea lor, pentru fondul de sănătate, marile fraude produse de clientela portocalie la Hidroelectrica, la Oltchim, la Poşta Română, la ANRMAT, la Loteria Română şi multe alte societăţi, precum şi o chestiune care ţine agenda publică în ultimele zile: folosirea sistemului de administrare fiscală ca instrument de intimidare şi presiune asupra unor agenţi economici şi pentru protecţia unor grupuri infracţionale.

Toate acestea, în ce scop? În scopul alimentării puşculiţei Partidului Democrat Liberal. De exemplu, la ANAF, în cele cinci luni ale Cabinetului Ponta, încasările medii lunare au fost de 14 miliarde de lei, faţă de 13,4 miliarde lei în primele patru luni, când au guvernat domnii Boc şi Ungureanu, ale acestui an, ceea ce reprezintă un plus de 4,4%.

S-a întâmplat vreo minune de au crescut încasările bugetare? Da, s-a întâmplat minunea că nu se mai fură, s-a întâmplat minunea că la ANAF se gestionează creanţele bugetare şi nu se alimentează puşculiţele de partid. Principalele venituri suplimentare încasate lunar se regăsesc la accize, cu un plus de 26%, apropo de discuţiile despre traficul de motorină şi tot ce se făcea înainte, produse accizabile.

Deci, numai prin schimbarea conducerii ANAF au crescut încasările cu 26% şi la TVA cu 8,7%. Sigur, aceasta se datorează şi măsurilor concrete luate în sensul combaterii evaziunii fiscale, inclusiv măsura de marcare a motorinei, începând cu luna august.

Amânarea de către campionii autodeclaraţi ai reformelor, domnii Boc, Băsescu şi Ungureanu, a ajustărilor structurale la pachetul de întreprindere asumat încă din martie 2011, a fost determinată de două motive absolut politicianiste: pe de o parte, să continue nestingherit jaful din avea statului şi transferul la miliarde de euro către capii PDL şi clientela lor portocalie, iar pe de altă parte, să întârzie impactul social al reformelor, pentru ca populaţia să-i lase, în continuare, să fure liniştiţi.

Desigur, atunci când s-a umplut paharul, în ciuda temperaturilor extrem de joase, unii n-au mai suportat umilinţa şi sărăcia, au ieşit pe străzi şi au cerut schimbarea regimului Băsescu. Acest lucru s-a realizat în bună măsură în luna mai, când pârghiile guvernării au trecut în mâinile Guvernului Ponta, ale cărui obiective declarate şi urmărite, pe tot parcursul exerciţiului de gestionare a ţării, au fost refacerea treptată a gravelor inechităţi sociale provocate de ajustările inspirate de teoria politicilor economice de dreapta, respectiv plata de către cei mulţi cu venituri medii şi mici a facturii crizei şi protejarea celor puţini şi bogaţi, cu motivaţia că aceştia pot relansa economia.

Din păcate, nu s-a întâmplat aşa. Cei săraci au devenit şi mai săraci, iar îmbogăţiţii ajustărilor de tip "Băsescu" nu au investit mai nimic în economia românească, preferând să-şi pună agoniseala obţinută imoral la locuri sigure, îndepărtate şi exotice, respectiv în paradisuri fiscale.

Stimaţi colegi, cred că acestea sunt argumente suficiente, care mă îndreptăţesc să vă rog să votaţi împotriva acestei moţiuni, care chiar nu-şi are locul în aceste condiţii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc domnule Ştefan Viorel.

Are cuvântul domnul Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule viceprim-ministru,

Stimaţi colegi,

Vă spun foarte sincer că am făcut mari eforturi să citesc până la capăt textul acestei moţiuni simple. Un material ipocrit, fără nicio logică şi concepţie, plin de inepţii, minciuni şi populisme, scris de amatori. Rar mi-a fost dat să am în faţa ochilor un asemenea text, în ultimii 12 ani de când sunt parlamentar.

La sfârşitul lecturii am privit curios tabelul cu iniţiatori. Dintr-un număr de 98 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al PDL, doar 59 au semnat moţiunea. Faptul că un număr de 39 de deputaţi ai Grupului parlamentar al PDL - care depune această moţiune simplă - se dezice de acest gest politic şi nu semnează textul arată cât de neserios şi populist este acest demers şi câte şanse de reuşită are. Adică, niciuna!

Ceea ce mă miră, însă, este faptul că, printre iniţiatori, se regăsesc unii deputaţi foşti miniştri în guvernarea dezastruoasă Băsescu-PDL. Câteva nume, ca să nu zică cineva că nu suntem precişi: Gheorghe Ialomiţieanu, Sulfina Barbu, Claudia Boghicevici, Nelu Botiş, Lucian Bode, Cristian Petrescu. La câte frâne de motor au pus bugetului, fiecare în parte, de au înecat România, ar trebui să-şi bage capul în nisip precum struţii şi să nu-l mai scoată de acolo multă vreme, dacă au bun-simţ.

Un alt fost ministru al PDL - Elena Udrea - nu a semnat moţiunea şi cred că este normal. Jaful PDL de la Ministerul Dezvoltării în cei 3 ani de guvernare fiind de câteva ori mai mare decât în alte domenii, ar fi fost culmea ridicolului să-şi critice acum propria prestaţie dezastruoasă.

Moral, PDL nu a învăţat nimic din lecţia usturătoare a guvernării, promovând, în continuare, de această dată din opoziţie, acelaşi mesaj meschin, arogant, în total dispreţ faţă de situaţia economică grea în care a dus România, în total dispreţ faţă de români, pe care i-a adus la limita de jos a sărăciei.

În loc să înveţe din greşelile trecutului şi ale guvernării dezastruoase, aşa cum îi stă bine unui partid de opoziţie, în loc să reflecteze la înfrângerea administrată de români la alegerile locale şi la referendum, PDL - membrii săi din Parlament - au fost apucaţi de o amnezie totală, au uitat prea repede cât rău au făcut românilor din 2009 până în aprilie anul acesta, ce dezastru economic şi social au provocat României şi câte probleme au lăsat de gestionat noii guvernări.

Ca atare, este timpul să le reamintim şi să le prezentăm aici, cu prilejul acestei dezbateri parlamentare. Este bine să le aducem în memorie, şi a lor, şi a noastră, a tuturor.

Din 2009 până în 2012, Guvernul Băsescu-PDL nu a prezentat Parlamentului niciodată în termen - 15 octombrie - proiectul Legii bugetului de stat. Proiectul pe anul 2009 a fost transmis în februarie 2009, după ce Guvernul Boc (varianta I) l-a retras pe cel transmis de premierul Tăriceanu, la termen, în 2008. Patru luni întârziere. Legea bugetului de stat pe 2010 a fost prezentată, dezbătută şi adoptată în ianuarie 2010, deci cu o întârziere de 3 luni. Tot în 2010, dar în decembrie, Guvernul Băsescu-PDL a prezentat Parlamentului proiectul pe 2011, de această dată cu o întârziere mai mică, de doar 2 luni. Situaţia s-a ameliorat puţin în 2011, când PDL a prezentat bugetul pe 2012, în noiembrie, doar cu o lună întârziere.

A menţiona astăzi, aici, în această dezbatere, numele şi prevederile Legii nr.500 privind finanţele publice, pe care nu a respectat-o niciodată cât timp a fost la guvernare, a avea pretenţii să fie respectată de alţii mi se pare maximum de tupeu politic şi aroganţă din partea PDL. A te văita astăzi că adoptarea Legii bugetului de stat pe 2013 ar pune în pericol salariile şi pensiile este iarăşi o dovadă de cinism politic, după ce la începutul anilor 2009 şi 2010 salariile şi pensiile s-au plătit întârziat, dar şi îngheţate şi chiar mai mici, de către Guvernul Băsescu-PDL.

Există prevederi bugetare şi legale care stabilesc procedura de utilizare a fondurilor publice în care se întârzie cu adoptarea bugetului, şi se trece în anul următor. Atunci aceste prevederi au fost bune pentru PDL, astăzi nu mai sunt bune. Şi, iarăşi, după cum vedeţi, avem o nouă dovadă de manipulare şi demagogie politică din partea acestui partid plin de tupeu.

Nu noi, USL, am pus în pericol salariile şi pensiile, ci guvernarea dezastruoasă Băsescu-PDL. Nu noi le-am tăiat, ci aceeaşi guvernare păguboasă pentru români, şi trebuie s-o recunoască. Dacă nu, le vom aduce aminte până când vor înţelege cât rău au făcut acestei ţări.

Mai mult, începând din iunie 2012, Guvernul USL a mărit salariile şi pensiile. O va face şi de la 1 decembrie, şi-şi va respecta promisiunile şi din 2013, după victoria din alegeri şi adoptarea bugetului de stat viitor.

Nu poţi critica o prevedere legală - depunerea la 15 octombrie de către Guvern la Parlament a Proiectului de buget - după ce nu ai respectat-o niciodată. De asemenea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2012 se prevede că în anul în care au loc alegeri, cu 3 luni înainte de aceasta - o prevedere care a fost aprobată şi cu girul Fondului Monetar Internaţional -, nu se depune bugetul, şi este firesc să fie aşa, pentru că se dă posibilitatea unui nou guvern rezultat în urma scrutinului popular, având legitimitate şi susţinere din partea alegătorilor, să-şi fundamenteze politicile într-un proiect de buget, aşa cum au fost acceptate şi votate de către electorat.

Nu este în interesul democraţiei şi al cetăţenilor să se ajungă în situaţia ca un guvern să depună bugetul înainte de alegeri, şi apoi să fie retras de către un alt guvern rezultat din alegeri. Indiferent cât de mult îşi doreşte PDL, vopsit mai nou în ARD, să depună proiecte de buget, va avea mult de aşteptat după alegerile din decembrie 2012, pentru că românii nu pot fi păcăliţi şi minţiţi cu promisiuni deşarte. Pentru că românii vor avea grijă să-l trimită, prin vot, într-o lungă, poate veşnică opoziţie.

Cât despre promisiunile şi faptele PDL, să apelăm, din nou, la memorie. Şi pentru că la PDL memoria este scurtă, atunci să apelăm la registrul isprăvilor economice şi bugetare ale guvernării Băsescu-PDL din mandatul recent încheiat. La începutul guvernării, PDL a vorbit despre menţinerea fiscalităţii şi a TVA-ului, despre deductibilităţi pentru IMM-uri, reducerea taxelor şi impozitelor, consolidarea clasei de mijloc. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.

În domeniul economic, singura filozofie pe care Guvernul Băsescu-PDL a aplicat-o constant a fost cea a tăierilor de salarii, de pensii, de personal, de indemnizaţii, de ajutoare, de spitale, de şcoli. Consecinţele acestei politici falimentare au însemnat scăderea nivelului de trai, conectarea resurselor şi investiţiilor publice, şi aşa puţine, la clientela politică, politizarea administraţiei şi a instituţiilor publice, iar casele promise prin ANL, prin "Prima Casă", nu şi-au atins obiectivele.

Cât despre rezervele de milioane de euro menţionate în textul moţiuni, ca fiind lăsate de fostul Guvern Băsescu-PDL, ele se regăsesc, dar nu în Trezoreria Statului, ele se regăsesc în buzunarele "băieţilor deştepţi" de la Hidroelectrica, în conturile clientelei PDL, care a ridicat stadioane şi săli de sport în sate şi comune fără apă, fără asfalt, fără canalizare, precum şi bazine, unele olimpice, la preţuri de trei, patru ori mai mari decât în Occident, şi vorbim tot de milioane de euro.

În schimb, mediul de afaceri şi cetăţenii au mai primit o lovitură: TVA-ul a crescut de la 19 la 24%, măsură care a afectat în plus şi puterea de cumpărare a românilor odată cu al doilea val de tăieri salariale din vara anului 2010. Iar frânele de motor puse de PDL la adresa economiei româneşti nu se opresc aici. Aş mai aminti câteva cu impact direct, din păcate negativ pentru buget:

1. sistemul de corupţie şi crimă organizată din cadrul ANAF, organizat de către PDL şi Sorin Blejnar;

2. corupţia şi dezastrul de la Poşta Română, peste 100 milioane de euro pagubă;

3. Hidroelectrica - 1,2 miliarde de euro prejudiciu produs de PDL - Videanu şi băieţii deştepţi;

4. Oltchim - 700 milioane de euro pagubă şi o bombă socială;

5. blocajul de la programul operaţional sectorial dezvoltarea resurselor umane şi de la alte programe operaţionale sectoriale;

6. taxa clawback;

7. subvenţiile scăzute la agricultură;

8. subfinanţarea cronică a armatei române;

9. CNAS - fapte grave de corupţie - neasigurarea bugetelor pentru funcţionarea spitalelor;

10. preţul la gaze - Guvernul Boc s-a angajat în negocierile cu partenerii internaţionali în ceea ce priveşte creşterea preţului la gaze.

Ce-am făcut noi de la preluarea mandatului în 2012, mai, se cunoaşte deja. USL a spus că va face dreptate şi s-a ţinut de cuvânt. Am demarat, de asemenea, un set de măsuri economice, cu scopul de a sprijini mediul de afaceri. a stopat, USL, evident, jaful din banii publici făcut cu neruşinare de PDL şi clientela sa politică.

Ca atare, moţiunea simplă de astăzi trebuie adresată, mai degrabă, Guvernului Băsescu-PDL, în toate formele sale din 2009 până în aprilie 2012, pentru dezastrul economic provocat României, pentru incompetenţă, aroganţă şi lipsa măsurilor economice capabile să ofere românilor un trai minim, decent şi puterea de a trece peste criza economică.

Vom respinge astăzi, prin votul nostru, această moţiune simplă, ca fiind neîntemeiată, populistă, aşa cum românii vor respinge, prin votul lor, în decembrie 2012, regimul Băsescu-PDL, şi-l vor trimite în opoziţie, sancţiune pentru toate frânele de motor puse României şi economiei româneşti.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Nicolăescu.

Are cuvântul domnul Petru Călian, de la...

Domnule Niţu, vă rog.

Domnule Solomon, eşti singura vedetă. Vă rog frumos, nu vă...

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule viceprim-ministru Florin Georgescu,

Dragi colegi,

Moţiunea prezentată astăzi "Guvernul USL - «frâna de motor» a bugetului" are o motivaţie foarte clară: vrem să scoatem în relief greşelile strategice pe care Guvernul USL le-a făcut de când guvernează România. vrem să atragem atenţia asupra deciziilor eronate, datorate incompetenţei guvernamentale, şi care vor afecta pe termen mediu situaţia economică a României, dar şi a fiecăruia dintre noi. vrem ca toţi românii să afle de ce vor avea greutăţi în această iarnă. românii trebuie să afle că deciziile greşite, lipsa de iniţiativă şi minciunile Guvernului USL sunt cauza situaţiei proaste în care se află astăzi România. Programul de guvernare, strategia fiscal-bugetară 2012 - 2014, Proiectul de Lege pentru limitele-cadru de cheltuieli şi venituri, care însoţeşte strategia fiscal-bugetară; rectificarea bugetară din august dovedesc că acest guvern nu respectă niciunul din principiile care definesc politica fiscal-bugetară.

Principiul transparenţei ar fi trebuit să vă determine, stimaţi guvernanţi, să faceţi publice datele bugetului pe 2013. Ar fi trebuit ca dezbaterea bugetului să fi fost lansată pentru a avea un subiect important de analiză în campania electorală, şi nu subiecte de scandal, aşa cum se întâmplă acum.

Dacă nu vreţi să prezentaţi bugetul, vă solicit, domnilor copreşedinţi ai USL-ului, să prezentaţi impactul financiar al angajamentelor electorale, cum specifică Legea responsabilităţii fiscal-bugetare: "cu 60 de zilei înainte de alegerile generale, preşedinţii partidelor politice pot solicita primului-ministru sau Consiliului fiscal calcularea impactului financiar al politicilor propuse şi anunţate public". Astfel, am avea un subiect serios de dezbatere a programelor de guvernare cu care vine USL-ul după ce va veni votul din 9 decembrie.

Principiul stabilităţii ar fi obligat Guvernul USL să menţină stabilitatea economică câştigată de guvernele PDL cu atâtea sacrificii din partea cetăţenilor.

În schimb, în această vară am avut parte de spectacole politice, care au sfidat legea şi statul de drept. Ca urmare, aţi creat instabilitate economică, care a fost amendată de investitorii străini, de mediul de afaceri şi de Uniunea Europeană.

Principiul responsabilităţii fiscal-bugetare ar fi obligat acest guvern să conducă politica bugetară şi pe cea fiscală prudent, cu gestionarea corectă a riscurilor.

În strategia fiscal-bugetară prezentată de Guvernul USL pe 2013 şi 2015 se menţionează, citez: "Cheltuielile de investiţii reprezintă o prioritate maximă în cadrul politicii bugetare, creatoare de premise de creştere pe baze sănătoase, judecate prin prisma efectului de antrenare", iar Guvernul USL a realizat o rectificare bugetară care face praf investiţiile, reducând sau chiar sistând finanţarea de la proiecte prioritare de infrastructură, pentru a fi alocate consumului. Prin aceste măsuri aţi compromis creşterea economică şi locurile de muncă şi pentru acest an, dar şi pentru anul viitor.

Tot în strategia fiscal-bugetară a USL-ului, se spunea în luna iunie: "Pentru anul 2012, inflaţia se va menţine la un nivel redus, urmând să atingă nivelul de 3,5 cu o medie anuală de 3,0%", dar în raportul privind situaţia economică şi bugetară pe anul 2012, publicat de curând de guvern, se recunoaşte că inflaţia va creşte până la circa 5% la sfârşitul anului. Inflaţia medie anuală este estimată la 3,4.

Institutul Naţional de Statistică relevă că rata anuală a inflaţiei a atins maximum din acest an - 5,33% -, mult peste ţinta BNR, după ce în septembrie preţurile au crescut cu 1,18, ca urmare a scumpirii alimentelor, iar preţul alimentelor a crescut în septembrie cu cea mai mare valoare lunară din ultimii 10 ani, 2,3%.

Creşterea inflaţiei reprezintă o altă dimensiune a incompetenţei acestui guvern. De altfel, vicepremierul Florin Georgescu, în acelaşi timp ministru de finanţe, este un prieten al ratelor înalte de inflaţie. Vă aduc aminte că, în primul lui mandat de ministru al finanţelor, în anii ’90, Florin Georgescu a scăpat inflaţia de sub control, ea situându-se la cote astrale, de peste sută la sută, cu un record de două sute la sută în ’93.

Toate aceste concluzii ne duc la situaţia că acest guvern ar urma strategia "După mine potopul". Cea mai mare gogomănie care dovedeşte acest lucru este legată de declaraţia premierului Ponta care afirmă că fostul guvern nu a prevăzut alocări bugetare pentru ultimele 45 de zile ale anului, în condiţiile în care rectificarea bugetară din august aşezase bugetul după modelul USL.

Domnilor guvernanţi, faptul că nu prezentaţi bugetul pe 2013 Parlamentului, alături de incompetenţa Guvernului Ponta sunt cauzele tuturor dificultăţilor cu care se vor confrunta românii în această iarnă.

Pentru ca situaţia să se schimbe, vă rog să votaţi această moţiune.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc. Timpul PDL-ului s-a epuizat.

Domnul Popeangă, vă rog.

Domnul Vasile Popeangă:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule viceprim-ministru şi domnilor secretari de stat,

Doamnelor şi domnilor deputaţi...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Popeangă, vă avertizez că mai avem 4 minute, ca să ştiţi.

Domnul Vasile Popeangă:

Da. Aş vrea să încep prin a le spune, doamnelor şi domnilor parlamentari de la PDL, cât de mult le lipseşte un Cotoi Sever Voinescu, care sunt convins că în înţelepciunea şi înţelegerea sa propunea un alt titlu, şi anume: "Guvernul USL repară prostiile Guvernului PDL".

În ceea ce priveşte structura moţiunii. Vreau să vă informez, domnilor colegi, că nu înţeleg cât de uşor aţi putut să treceţi peste starea pe care aţi lăsat-o în ţară, din toate punctele de vedere, la criticile pe care le aduceţi Guvernului pentru că a reparat o parte din situaţiile găsite la preluarea guvernării.

Ce nu înţelegem, domnilor colegi, este faptul că nu recunoaşteţi că aţi întârziat o serie de reforme şi angajamente pe care le-aţi avut cu instituţiile financiare internaţionale, ci dimpotrivă, acuzaţi Guvernul Ponta că n-a ştiut să negocieze. Daţi-mi un exemplu, domnilor de la PDL, de un singur om de talia domnului Florin Georgescu, care să ştie să negocieze cu instituţiile financiare internaţionale, şi mă convingeţi.

Eu cred că faţă de ceea ce a găsit lăsat moştenire de guvernele Boc şi Ungureanu, domnul viceprim-ministru Florin Georgescu trebuie felicitat pentru modul cum a negociat Acordul cu instituţiile financiare internaţionale.

În acelaşi timp, înţelegem supărarea dumneavoastră, a celor de la PDL şi a clientelei sale politice, faţă de măsurile ferme de restructurare aplicate la Hidroelectrica, deoarece prietenii şi sponsorii partidului dumneavoastră au pierdut sume de sute de milioane de euro numai în această perioadă, adică echivalentul a un miliard de euro anual.

Dar ce este şi mai trist pentru domniile voastre, este că justeţea şi oportunitatea acestei acţiuni au fost validate şi de recenta decizie a justiţiei, care a respins contestaţia "băieţilor deştepţi" din sectorul energetic.

De asemenea, înţelegem, dar nu aprobăm, întârzierea privatizării în două runde a Oltchim, faţă de termenele asumate de Guvernul Boc, şi anume: iunie 2011 şi, respectiv, aprilie 2012, deoarece astfel puteau continua fără întrerupere manevrele financiare ale grupului Videanu-Boureanu-Roibu şi ale caracatiţei financiare a acestora, prin care anual se scurgeau în buzunarele portocalii sute de milioane de euro.

În momentul în care Guvernul Ponta şi-a asumat responsabilitatea privatizării, pentru a submina credibilitatea acestei decizii şi a ascunde fraudele uriaşe produse la Oltchim, PDL a încercat din nou, - sperăm fără succes, pentru că românii au un simţ dezvoltat în detectarea hoţilor şi ipocriţilor - transformarea privatizării în circ, prin angajarea pe post de scamator cu banii şi cu extrasele de cont a lui Dan Diaconescu...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Popeangă, vă rog să vă apropiaţi de final.

Domnul Vasile Popeangă:

...care, probabil vulnerabil din punct de vedere financiar şi al respectării legalităţii, a acceptat acest joc.

De asemenea, doamnelor şi domnilor de la PDL, sunteţi supăraţi că a crescut volumul încasărilor la bugetul de stat, fără Sorin Blejnar la ANAF şi ceilalţi miniştri, Blaga, Udrea, care luptau împotriva evaziunii fiscale şi, ce-i mai important, fără consultarea şi sprijinul domnului preşedinte Traian Băsescu (vezi stenogramele).

În încheiere, vă sfătuiesc pe cei de la PDL, care aţi semnat, dar mai ales cei care n-au semnat moţiunea de cenzură, să votaţi împotriva acestei moţiuni de cenzură.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

PDL-ul mai are un minut, dacă vrea să-l folosească. Aveţi un minut, dacă doriţi. Hai, înjuraţi Guvernul şi gata! Un minut, vă avertizez.

Domnul Petru Călian:

Am să încerc să mă încadrez în timp în condiţiile în care faceţi linişte şi mă ascultaţi. Pentru asta vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog să faceţi linişte şi să-l ascultaţi pe domnul Călian.

Domnul Petru Călian:

Stimaţi colegi,

În sinteză, faptul că este an electoral nu este o scuză, astfel încât să nu oferim românilor bugetul, aşa cum este stabilit în legislaţia în vigoare, adică 15 octombrie al fiecărui an.

Doi. Aţi invocat faptul că taxa pe valoarea adăugată a crescut de la 19 la 24%. De ce nu o reduceţi dumneavoastră? Sunteţi la putere, aveţi acum posibilitatea să o faceţi, nu să vă plângeţi.

Iar în final, tot legat de buget, pentru că este esenţa acestei moţiuni, domnul viceprim-ministru a specificat faptul că nu are timp să negocieze cu factorii externi astfel încât să depună în graficul stabilit bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale.

Vă întreb atunci, domnule viceprim-ministru, cum veţi avea timp după alegeri, în 20 de zile, aşa cum spuneţi în ordonanţa mult discutată, să negociaţi şi cu partenerii externi, să depuneţi şi bugetul, după ce nu reuşiţi în termen de opt luni de zile? Pentru că bugetul, într-o primă etapă, trebuia să fie gata până la sfârşitul lunii iulie.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul viceprim-ministru, Florin Georgescu.

Vă rog, domnule viceprim-ministru.

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi începe prin a răspunde la solicitările legate de depunerea cât mai rapidă a bugetului pe acest an.

Aşa cum v-am menţionat şi în răspunsul la moţiune, ştiţi bine, dumneavoastră aţi încheiat acordul aflat în vigoare cu instituţiile internaţionale - FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială - prin care se prevede foarte clar că nu poţi să avansezi un asemenea act de importanţă naţională fără să negociezi în prealabil parametrii - creştere economică, rata inflaţiei, ponderea veniturilor în pib, a cheltuielilor, deficitul bugetar, finanţarea ş.a.m.d. Şi v-am citat din comunicatul FMI, dat pe 16 octombrie a.c., că dânşii nu negociază în campanie electorală, pentru că vin aici pe şase şi stau până pe 14, iar campania electorală începe pe 9 noiembrie. Nu se negociază, nu este în practica instituţiilor financiare internaţionale de a negocia în plină campanie electorală cu un anumit guvern. Doresc să negocieze cu guvernul rezultat în mod democratic, legitim, după alegeri.

Sigur, în această scurtă vizită a reprezentanţilor partenerilor externi, vom discuta parametrii mari ai bugetului: cât va fi creşterea economică, rata inflaţiei, împreună cu Banca Naţională, pe anul viitor, repet, deficitul bugetar, datoria publică în dinamică. Se vor discuta aceste elemente, dar asta nu înseamnă că putem să depunem bugetul şi să spunem pe 1 decembrie, pe 2 decembrie. Nu este posibil din punct de vedere procedural, pentru că aceste negocieri necesită, pe de o parte, destul timp, iar pe de altă parte, nu este în practica partenerilor externi de a negocia în campania electorală.

Sigur că, probabil, din punct de vedere politic ar fi fost interesant ca subiect de discuţie bugetul. Dar, după părerea mea şi după experienţa pe care am văzut-o în viaţa politică, în campanie electorală nu se negociază sau nu constituie subiect de dezbatere bugetele, ci programele economice ale partidelor şi cu laturile sociale, şi cu laturile privind serviciile publice ş.a.m.d.

Deci întâi - şi asta este şi secvenţialitatea logică - întâi negociem între forţele politice, dezbatem un anumit program politic. Cetăţenii votează un anumit program politic şi, pe baza acelei opţiuni, se elaborează bugetul, pentru că o formaţiune politică are un anumit tip de abordare a politicii fiscal-bugetare, un alt partid are un alt tip de abordare. Un partid este înclinat mai mult spre social, un alt partid este înclinat mai mult spre economic, unul mai mult spre eficienţă, altul mai mult spre echitate.

Şi atunci cum poţi să stabileşti politica privind - să spunem - TVA-ul sau privind pensiile fără a avea votul popular? De aceea, pe de o parte, experienţa anilor precedenţi 2004-2008 - an electoral, când bugetele depuse nu au fost aprobate, cu excepţia lui 2004, dar în 2005 a fost imediat modificat, nu au fost aprobate pentru a fi executate în anul următor calendaristic şi, pe de altă parte, faptul că partenerii externi nu negociază cu noi în campanie electorală exclude posibilitatea de a furniza un buget Parlamentului pentru că, din punct de vedere legal şi procedural, nu avem elementele necesare de sprijin.

Referitor la tarifele acestea la energie electrică şi gaze, haideţi să... eu am venit cu documente aici şi, dacă doriţi, vi le arăt şi în original, dar am sintetizat şi aş dori să păstrăm adevărul aşa cum s-a manifestat el în mod cronologic.

Deci pentru sectorul de energie electrică, guvernul care acţiona în februarie - vedeţi, eu nu dau nume - februarie, în acest an, a negociat cu partenerii externi o creştere de 5% a tarifelor la energie electrică şi la companii, şi la populaţie, care s-a aplicat de la 1 iulie, luna a şaptea. Deci eu, când m-am dus la negocieri în luna mai, mi s-a spus "domne’, ţi-o mai pun şi în scrisoarea de intenţie aceasta din mai"... ce? Creşterea energiei electrice. Eu am zis: "Domne’ hai să vedem, e necesară, nu e necesară." "Nu, păi e asumată din februarie."

Ceva ce este asumat într-un acord internaţional, odată încheiată prevederea şi convenţia respectivă nu poate fi apoi exclusă din acordul respectiv.

Tot atunci, în februarie, s-a negociat şi s-a asumat calendarul liberalizării preţurilor la energie, în afară de 5% ăsta. Alte majorări. Pe ce perioadă? Pentru companii începând cu septembrie, şi acum a fost o asemenea liberalizare, dar nu s-a manifestat în preţuri, pentru companii, septembrie 2012-decembrie 2013, şi pentru consumatorii casnici, ianuarie 2013-decembrie 2017. Repet, Guvernul din februarie 2012.

La sectorul de gaze naturale, tot în februarie s-a asumat elaborarea unei foi de parcurs privind liberalizarea preţurilor la aceste categorii de servicii. Din negociere, întotdeauna poţi să vii după meci să spui că obţineai un rezultat mai bun. Nu, mandatul cu care au venit partenerii externi, în raport cu starea precară a reformelor de ajustare structurală care se înregistrase de către guvernele precedente, ne-au spus clar că acestea sunt şi am mai reuşit să împingem pentru populaţie - nu din prima parte a anului 2013, ci din a doua parte, din iulie 2013 până în 2018, decembrie, liberalizarea preţurilor la consumatorii casnici cu asigurarea unei protecţii sociale adecvate.

Dar, vedeţi, când e să discutăm din punct de vedere profesional, evităm dezbaterea.

Deci întotdeauna această protecţie socială pentru populaţie însoţeşte calendarul de liberalizare.

Păi când începe calendarul negociat şi de dumneavoastră, şi de noi? În 2013, iulie.

Ce s-a întâmplat însă acum, în septembrie? Ne-au arătat partenerii externi că, la ANRE - Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie - exista acumulată o sumă de 300 de milioane de euro pe care autoritatea o recunoscuse în raporturile cu furnizorii de energie şi producătorii de gaze naturale, dar pe care nu le-o aprobaseră, deci spunea: "domne, mata meriţi o creştere cu 10% a preţului, dar eu nu pot, politic", pentru că ANRE era sub control politic - acum, potrivit legii, nu mai este -, primea un telefon de la o personalitate mai mare decât preşedintele de acolo şi spunea: "nu 10, putem 4%." 6% erau puşi de-o parte, s-au acumulat şi, în mai multe runde, între octombrie 2010 şi martie 2011, s-au acumulat aceşti 300 de milioane, care au trebuit transferaţi în preţuri până la urmă şi ca o contrapondere a nerealizării reformelor structurale de către guvernele precedente, privatizări şi alte elemente ţinând de managementul companiilor private.

La această liberalizare, care reprezenta stingerea unei restanţe acumulate în anii 2010-2011, nu se dau compensări pentru populaţie, pentru că aşa a fost negociat acordul.

Compensările se dau atunci când se introduce, pe măsura liberalizării, un impozit excepţional pentru companiile care au un profit excepţional şi care n-au niciun efort propriu în creşterea beneficiilor, profiturilor respective. Statul preia prin impozit excepţional aceste sume şi o mare parte dintre ele le orientează, le alocă în zona acestor consumatori vulnerabili.

Pe când la majorarea din septembrie era vorba de o restanţă care trebuia deja executată, trebuia deja aplicată şi acumularea ei ne-a obligat la implementarea din luna septembrie.

Referitor la faptul că am avea un excedent de 11 miliarde în buget. Haideţi să ne hotărâm asupra termenilor folosiţi, stimaţi colegi, pentru că aici avem distinşi reprezentanţi ai presei, să nu introducem confuzii şi în opinia publică.

Deci, când s-a menţionat de către domnul deputat care a luat cuvântul "excedent de 11 miliarde", e o confuzie terminologică foarte gravă. De ce? Dânsul a vrut să spună cam aşa: "Domne’, dumneata, de fapt, ai un deficit neconsumat de 11 miliarde." Păi între deficit neconsumat şi excedent e o diferenţă ca de la cer la pământ. Adică deficit este atunci când ai cheltuieli mai mari decât veniturile, excedent este invers, când ai venituri mai mari decât cheltuielile. Nu, România are, pe anul ăsta, deficit de 2,2%.

Însă, la luna septembrie, deficitul era de 1,2. Şi domnul deputat spune: "Domne’, dumneata mai ai de consumat până la 2,2." Da, am o economie la deficit, dar n-am un excedent. Sunt noţiuni total contradictorii. Da, e o economie la deficit, care va intra în economie acum, va alimenta bugetele ministerelor, ministerul va face plăţi către societăţile comerciale, societăţile comerciale îşi vor plăti furnizorii, salariaţii şi alte cheltuieli pe care le-au efectuat, în aşa fel încât noi, la 31 decembrie, inclusiv prin această rectificare bugetară care urmează a avea loc în următoarele zile, ne vom închide pe un deficit bugetar de 2,2%.

Privind afirmaţiile citate din strategia fiscal-bugetară, conform cărora în anii 2009-2011 s-a făcut o politică de restabilire a echilibrelor macroeconomice, echilibrele macroeconomice le poţi restabili, dar trebuie să le restabileşti şi în mod durabil, adică atunci când iei nişte măsuri ele trebuie să fie sustenabile în timp, să nu creeze nici alte dezechilibre în alte zone economice - îndrepţi într-un loc şi strici în altă parte -, dar nici să nu fie nesuportabile din punct de vedere social.

Şi într-o singură propoziţie vă pot sintetiza ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă. S-a întâmplat că, în acea perioadă 2009-2011, s-a ajustat, s-a luat relativ mult de la multe persoane cu venituri modeste şi reduse şi nu au fost afectate alte persoane cu venituri mai ridicate, care au câştigat în timpul perioadei de avânt economic 2004-2008.

Deci unii au rămas cu efectele exploziei economice 2004-2008, iar alţii, care n-au beneficiat în acea perioadă de avantaje prea mari, au plătit costul crizei în 2009-2011. De aceea şi acele tensiuni sociale, de aceea şi unele critici severe din partea multor grupuri de populaţie către opţiunea politică de ajustare respectivă.

În acest sens, Guvernul Ponta are ca prioritate esenţială, în paralel cu creşterea economică durabilă, restabilirea gravelor inechităţi sociale, care există în multe zone, ale populaţiei, la multe grupuri de cetăţeni.

Vorbind despre fondurile europene - s-a ridicat aici şi această problemă -, astăzi înregistrăm dificultăţi în gestionarea lor în raport cu partenerii europeni. De ce? Din cauza neregulilor constatate de auditorii români şi cei europeni la gestionarea acestor fonduri. Când? În luna august, în luna septembrie, de către Guvernul Ponta? Nu. În anii 2010 şi 2011 şi noi plătim acum preţul acelor nereguli, slabă organizare şi alte chestiuni pe care nu vreau să le nominalizez aici, întâmplate atunci. Noi, acum, trebuie să gestionăm de o manieră echitabilă şi corectă, legală, dar să şi arătăm organelor competente care au fost neregulile din acele perioade şi pentru care noi trebuie să plătim atunci pentru a fi recuperate sumele de la cei care au beneficiat în condiţii nelegale, nerespectând procedurile europene, de anumite sume de bani.

Cred că nu este necesar să mai repet că acest element privind creditatea externă a ţării se manifestă printr-un set de indicatori. V-am arătat, prima de risc a ţării a scăzut, ratele dobânzilor la care ne împrumutăm pe plan intern şi internaţional au scăzut - ieri 3,76 la euro de pe piaţa internă - este cel mai scăzut nivel înregistrat. Investiţiile străine acoperă 30% din deficitul extern, şi nu 8-9% cât era în luna aprilie.

Şi, în încheiere, o remarcă: cineva a spus că sunt un adept al inflaţiei ridicate. Nu, probabil că s-au uitat evoluţiile economice în timp.

Vă informez că, în anul 2003, când a venit la guvernare Cabinetul Văcăroiu, unde eu eram ministru al finanţelor, a fost pus în situaţia de a fi obligat să elimine subvenţiile pentru toate bunurile de consum, inclusiv serviciile destinate populaţiei. Şi s-a început cu elementele esenţiale ale coşului de consum: alimentele, energia electrică, energia termină. De aceea a fost o rată a inflaţiei de 300%, n-a fost 200%. Rata inflaţiei a fost 295%.

Deci noi am fost cei care am mers înainte cu reformele privind economia de piaţă. De ce? Păi tot aşa, pentru că le-am găsit întârziate. Când trebuiau ele făcute? Păi trebuiau făcute mult de tot în sfârşit de '91 şi început de '92. Cine era premier atunci? Un distins membru al partidului care astăzi a iniţiat moţiunea.

Deci ce am făcut noi în '93 este ce n-a făcut guvernul condus de un distins membru al Partidului Democrat în '92.

Atunci noi am fost pentru economia de piaţă? Da.

Guvernul anterior a fost pentru socialism, să le păstrăm aşa, la buget, toate aceste subvenţii, să subvenţionăm şi carnea, şi brânza, şi pâinea, şi energia electrică, şi energia termică. Păi unde este elementul de piaţă? Cererea şi oferta liberă şi competitivitatea? Deci asta a fost cauza principală.

Dar, ca urmare a acestor reforme vă amintesc faptul că în anul 1995, tot acel Guvern, Văcăroiu, a înregistrat cea mai scăzută inflaţie, care n-a mai putut fi depăşită ca performanţă, adică să fie mai mică, decât în anul 2002, 27%.

După aceea, în perioada '97-2000 au fost rate ale inflaţiei între 40 şi 50% şi din 2001 a început să coboare inflaţia la 30, la 19, la 14, la 9 ş.a.m.d. Aşa încât, stimaţi colegi, avem documentele cu noi, dacă vreţi vă mai arăt şi alte elemente de natură informaţională. Dacă nu, putem continua discuţia şi în privat, după ce se încheie această şedinţă.

Aş vrea totuşi să înţelegeţi că ne străduim să asigurăm în continuare transparenţa, predictibilitatea şi eficienţa actului de guvernare în plan bugetar îndeosebi, pentru că aici este instrumentul principal de conducere pe care îl are la dispoziţie Guvernul şi până la finele anului, prin această rectificare bugetară, nu vor fi probleme în ceea ce priveşte asigurarea fondurilor pentru plata salariilor, serviciilor, salariaţilor bugetari, angajaţilor bugetari pentru funcţionarea serviciilor publice şi pentru plata unor furnizori restanţi de către unele ministere care au primit prestări de lucrări şi servicii din partea anumitor firme private.

Deci nu a fost vorba nici de creşterea şomajului. Acele 2 miliarde menţionate că ar fi fost tăiate de la investiţii reprezintă tot o neperformanţă în atragerea fondurilor europene. Pentru că atunci când îţi intră fonduri europene şi finanţezi investiţii din ele, le treci şi pe partea de venituri, că sunt nişte bani veniţi din afară fără efort intern, şi le treci şi pe partea de cheltuieli, că vei face acele investiţii. Or, ministerele care avea alocate acele 2 miliarde au arătat: "nu, stadiul procedural în care ne aflăm nu ne permite să realizăm investiţiile x, y şi z." Atunci au tăiat cheltuiala de investiţie pentru că nu fuseseră derulate procedurile anterioare şi s-a tăiat de pe partea de venituri şi venitul care ar fi trebuit să sosească de la Uniunea Europeană. Aşa încât, atunci când discutăm probleme din acestea, de ordin tehnic, aş ruga să ne referim la elementele concrete, şi nu să formulăm propoziţii de ordin general, afirmaţii de ordin general, în sensul că s-au tăiat investiţiile şi s-au dus locurile de muncă. Nu se ducea niciun loc de muncă, pentru că acele investiţii nu puteau fi executate şi numai faptul de a împărţi valoarea investiţiei la fondul de salarii nu rezolvă nimic, pentru că nu corespundea realităţii.

Eu vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi vă invit să votaţi această moţiune în concordanţă cu ceea ce aţi auzit de la acest microfon pe parcursul dezbaterii moţiunii respective.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule ministru.

Un minut, domnul Ialomiţianu drept la replică.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Legat de calendarul de liberalizare a preţurilor la energie şi gaz.

Domnule viceprim-ministru,

Şi ştiţi foarte bine că aţi participat la negocieri în calitate de prim-viceguvernator.

Noi aveam obligaţia să depunem calendarul, şi nu datele pentru majorare, şi erau două condiţii: Fondul Monetar s-a angajat să convingă producătorii de gaze naturale să accepte majorarea de redevenţe, lucru care nu s-a realizat, iar Guvernul, să dea sume compensatorii pentru persoane vulnerabile, lucru pe care nu l-aţi realizat.

V-a fost foarte uşor să acceptaţi chiar devansarea majorării acestor preţuri, pentru că trăiţi din inflaţie, chiar aţi lovit în persoanele cu venituri mici.

Spuneţi că aţi rezolvat problema inechităţii. Când aţi restituit contribuţiile sociale aţi dat la cei cu venituri mari, pe cei cu pensiile mici i-aţi neglijat.

Când aţi dat reîntregirea salariilor de 8%, aţi dat tot la cei care au venituri foarte mari.

Deci lucrurile acestea sunt adevărate, nu ce spuneţi dumneavoastră.

V-a convenit să trăiţi din inflaţie, chiar v-aţi bucurat când s-a devalorizat leul în iulie-august, pentru că trăiţi foarte bine din inflaţie.

Astea sunt adevărurile şi loviţi în cei cu venituri mici.

Vă doresc succes în alegeri, domnilor de la USL, şi să vă duceţi la cei care nu pot să-şi plătească utilităţile şi au rămas cu cămara goală.

La revedere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnul Florin Georgescu.

Am o rugăminte: linişte în sală, vă rog.

Domnul Popeangă, vă rog din suflet.

Domnul Florin Georgescu:

Haideţi să precizăm foarte clar, cu documentele în faţă, cum a fost cu gazele naturale.

Într-adevăr, dumneavoastră, Guvernul din februarie, aţi negociat calendarul de liberalizare la energia electrică şi, pentru că aveaţi o anumită poziţie diferită faţă de instituţiile financiare internaţionale în acel moment în legătură cu liberalizarea preţurilor la gaze, v-aţi asumat numai o parte din acest proces. Ce? Elaborarea foii de parcurs - road map - cum se cheamă, zicând faptul că "Domne’, când veniţi data următoare, în mai, o să negociem datele concrete", pe care vi le-am menţionat eu şi vi le-am citat anterior.

În mai, însă, nu v-au mai găsit pe la Palatul Victoria, i-au găsit pe alţii. Şi atunci au început să negocieze cu ăia. Şi ne-au arătat nouă ce n-aţi făcut dumneavoastră în planul reformelor structurale - repet, privatizări, management privat, plus acest calendar privind gazele naturale. Noi am încercat să ne ducem mai departe de 2018, dar finanţatorul extern nu a fost de acord, dovedindu-ne cu anumite calcule economice şi de eficienţă. Şi liberalizarea începe, exact cum spuneaţi şi dumneavoastră, odată cu posibilitatea acordării subvenţiilor pentru grupurile vulnerabile de populaţie.

Deci iulie, a şaptea lună din 2013, va începe în acea lună liberalizarea preţurilor la gaze, odată cu creşterea redevenţelor, deci şi a impozitului excepţional, acela de v-am vorbit despre el, în sensul că din sumele colectate prin redevenţe mai mari către producătorii de gaze şi dintr-un impozit excepţional aplicat diferenţei de preţ rezultate din liberalizare se vor lua bani şi se vor da la populaţie. Dar când? În acel moment.

Până acum, dumneavoastră vreţi cam aşa: să luăm impozite mai mari la gaze şi să stingem cocoaşa pe care ne-aţi lăsat-o din 2010 şi 2011 la ANRE. Nu este posibil aşa ceva.

Dumneavoastră aţi întârziat deliberat, neasumându-vă rolul de buni negociatori şi de buni specialişti care să implementeze un angajament deja asumat, aţi ţinut gunoiul sub preş şi cei de la FMI şi Comisia Europeană ne-au arătat care e realitatea. ANRE, care era condus la acea vreme de un reprezentant al dumneavoastră, la fel, n-a avut ce comenta, şi atunci a fost nevoie de această ajustare, de această actualizare a preţurilor la gaze în luna septembrie. Dar ea, din păcate, aşa cum scrie în acordul negociat de dumneavoastră, nu este însoţită şi de compensaţii pentru populaţie.

Compensaţiile pentru populaţie vor fi acordate începând cu anul 2013, luna iulie, atunci când va intra în vigoare ce? Calendarul de liberalizare a preţurilor la gaze.

În luna septembrie n-a fost decât să ne aplicăm, să ne stingem, să ne realizăm o obligaţie anterioară a dumneavoastră, pe care ne-aţi lăsat-o spre soluţionare, acumularea de majorări neaprobate de către ANRE din 2010 şi 2011.

Aceasta este realitatea şi ea este documentată prin toate acordurile încheiate cu instituţiile financiare.

Cât despre modul de suportare din punct de vedere social a acestor ajustări de preţuri, am menţionat că, prin refacerea parţială a puterii de cumpărare la pensionari şi la salariaţi, am reuşit să anihilăm efectul acestor scumpiri şi vom continua şi în anul următor, ca efect, sperăm, al votului pe care USL-ul îl va obţine din partea populaţiei, pentru ca odată cu creşterea eficienţei economice povara socială să nu fie resimţită de cea mai mare parte a populaţiei, ci să fie împărţită, repartizată în mod echitabil între grupurile sociale, în raport cu avuţia fiecărui grup social.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Cinci minute pauză.

Rog liderii de grup să-şi invite colegii pentru votul final.