Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun atenţiei dumneavoastră proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.

Domnule preşedinte Mălaimare, vă rog.

Domnul Mihai-Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.31 alin.5 din Constituţia României. El a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votării, iar noi vă rugăm să aprobaţi raportul comisiei, aşa cum a fost el redactat.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Supun atenţiei dumneavoastră, dacă aveţi observaţii la pct.1 din raportul comisiei? Nu sunt. Vă mulţumesc.

La pct.2. Vă rog, domnule Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Împreună cu o serie de alţi colegi avem câteva amendamente la acest proiect de lege, practic la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71, şi mă voi referi fireşte la amendamentele respinse. Aş vrea să remarcaţi, întâi de toate, la alin.2 al art.40 noi am propus ca persoanele fizice şi juridice cu domiciliul în România, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine să plătească taxa radio-tv doar pentru sediul social, pentru că acum, în ordonanţa de urgenţă a Guvernului, este vorba şi de sucursale şi de filiale, practic unităţi care nu au personalitate juridică, în condiţiile în care ordonanţa vorbeşte de persoane fizice, familii şi persoane juridice care, cu excepţiile prevăzute, trebuie să plătească taxa radio-tv. Şi, invit pe colegi să fie de acord cu acest amendament pentru că este vorba aici şi de un tratament juridic egal pe care noi trebuie să-l aplicăm persoanelor fizice, respectiv familiilor, şi persoanelor juridice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Mălaimare.

Domnul Mihai-Adrian Mălaimare:

Noi am înţeles propunerea domnului Onisei, dar în discuţiile din comisie a revenit, şi destul de des, un exemplu al unor firme foarte mari, care au şi filiale destul de importante, de exemplu McDonald's, în întreaga ţară şi, atunci este inechitabil ca o astfel de firmă să plătească doar pentru sediu social. Noi vă rugăm să aprobaţi raportul comisiei.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Onisei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu 8 voturi pentru şi 55 de voturi împotrivă, amendamentul domnului Onisei a fost respins.

Domnule Onisei, vă rog.

Domnul Ioan Onisei:

Din aceleaşi raţiuni la care m-am referit şi adineauri, şi anume un tratament juridic egal între persoane fizice, familii şi persoane juridice, am propus la alin. 3 al art.40 un amendament potrivit căruia persoanele juridice sunt obligate să plătească taxa radio, respectiv taxa tv, cu excepţia celor care declară pe proprie răspundere că nu deţin receptoare radio, respectiv receptoare tv.

Veţi remarca faptul că în ordonanţa Guvernului la alin. 2 există această excepţie pentru persoanele fizice, respectiv pentru familii.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Mălaimare, vă rog.

Domnul Mihai-Adrian Mălaimare:

Noi am avut în vedere aici, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, un element legat de protecţia socială. Deci, noi vă rugăm totuşi să acceptaţi propunerea noastră.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Brudaşcu, vă rog.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte,

Eu înţeleg foarte mult dorinţa dumneavoastră de protejare a celor două instituţii care, se vede că sunt politic angajate, prin activităţile pe care le fac. Regret că unul dintre conducătorii acestei instituţii a crezut că suntem la cort, eventual la picnic, şi a venit îmbrăcat ca atare. Nu a avut pic de respect faţă de Camera Deputaţilor. Dar, nu văd, de vreme ce am discutat anterior o lege pentru Agenţia Investiţiilor Străine care vizează atragerea de investitori, de ce să ne dăm picioare în fund singur, iertaţi-mă de expresia neacademică, încercând, cu o zgârcenie absolut nejustificată, să luăm câţiva lei de la aceste societăţi comerciale, numai şi numai să satisfacem dorinţele de bani ale celor aflaţi în conducerea celor două instituţii.

Cred că ar fi mai firesc şi mai normal să rezolvăm problema manifestând înţelegere şi să încurajăm şi printr-o asemenea, dacă vreţi, facilitate, atragerea de investitori străini. Nu văd cum bugetul naţional sau bugetul celor două instituţii ar spori uluitor, prin menţinerea acestei taxe care mie mi se pare aberantă şi total nejustificată. Cred că dacă este să încurajăm atragerea de investitori străini trebuie să fim, şi din acest punct de vedere aparent minor, atenţi la reacţiile posibile ale celor pe care îi obligăm la plată printr-o asemenea decizie cu caracter de partid.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Chiliman şi pe urmă domnul Mălaimare.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Justificarea pe care a prezentat-o aici preşedintele comisiei este cel puţin ciudată. Este vorba de protecţia socială, motivul pentru care se bagă în mâna în buzunarul unor societăţi comerciale care n-au televizoare, n-au aparate de radio, ca să se facă protecţia socială a cui? A celor două societăţi naţionale? Sau a conducerilor celor două societăţi naţionale care trăiesc din nişte indemnizaţii care au fost larg mediatizate, de 80 de milioane... bănuiesc că sunt mult mai mari, din ceea ce am auzit însă, cu celelalte sporuri, asta înseamnă vreo două mii de contribuabili care plătesc această taxă ca să-i susţină pe dânşii pe fotoliile respective.

Deci, ca să mă întorc la subiect, este absolut lipsit de moralitate să bagi mâna în buzunarul unei societăţi comerciale a unei persoane pentru a lua o taxă, când persoana respectivă nu beneficiază de serviciul respectiv. Este şi neconstituţional, între altele.

Or, justificarea cu protecţia socială nu ţine, căutaţi să daţi o explicaţie mai logică, adică vă spun foarte sincer, eu rămân surprins că de la tribuna Parlamentului ne-aţi trântit sec protecţia socială. Eu nu cred în protecţie socială prin taxa radio-tv. Nu cred în acest lucru! Taxa radio-tv are cu totul alt scop. Iar ce impuneţi dumneavoastră prin acest paragraf, prin această literă este de fapt un impozit pentru toate societăţile comerciale, ceea ce este imoral.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimaţi colegi,

Vreau să salutăm prezenţa în mijlocul nostru a preşedintelui Senatului Republicii Italiene, domnul Marcello Pera, care se află în vizită oficială în România. (Aplauze.)

Încă o dată vă mulţumim.

Domnul Mihai Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Nu am vrut să intru foarte mult în amănunt pentru că noi am discutat suficient pe marginea acestui subiect la comisie şi îmi cer scuze, domnule Chiliman, pentru că am prezentat într-o propoziţie doar cu subiect şi predicat.

Pe de altă parte, nu cred că discuţia pe marginea acestui proiect de lege trebuie să ne ofere şansa unor declaraţii politice, şi unele dintre ele, cele legate de cort, mi se pare că sunt chiar periculoase, şi-l rog pe domnul deputat să aibă amabilitatea să mă creadă pe cuvânt când spun acest lucru.

Noi considerăm că punctul de vedere al comisiei este acceptabil, mai cu seamă în contextul faptului că am trecut de la un tip de filosofie la altul. N-a mai fost vorba de o taxă de solidaritate ci de o taxă în urma unei declaraţii privind posesia acestor aparate. Şi noi considerăm normal că putem scuti de aceste taxe persoanele fizice care comit declaraţia în legătură cu posesia aparatelor, dar nu ni se pare normal să producem acelaşi tip de scutire faţă de persoanele juridice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Stimaţi colegi,

Vă amintesc că impactul fostei Ordonanţe nr.18 care stabilea taxa obligatorie radio-t.v. pentru persoane fizice, familii şi persoane juridice, impactul social a fost deosebit de mare, au fost situaţii absolut aberante care au fost semnalate de mass-media, presa scrisă şi audiovizuală şi să vă gândiţi la faptul că practic, printr-un text de lege de genul acesta, fiecare atelier, fiecare sucursală, filială care are abonament la Societatea comercială "Electrica", deci abonament pentru electricitate, va fi obligată să plătească taxa radio-t.v. Cuantumul la taxa t.v. este destul de important. Este uşor să vă imaginaţi că există foarte multe ateliere, alte tipuri de activităţi care nici pomeneală să aibă în cadrul respectiv radio sau cu atât mai puţin televizor.

Este nejustificat să aplicăm o asemenea taxă, mai cu seamă cu cât ştiţi foarte bine, cele două societăţi publice au ca sursă de venit şi bugetul de stat şi alte activităţi, inclusiv publicitatea care, ce-i drept, la radioul public s-a redus cumva.

Insist foarte mult pe aceste idei pentru că mi-e teamă că iarăşi o să votăm o lege şi după aceea cazurile sociale vor fi numeroase şi s-ar putea ca Guvernul Năstase să trebuiască din nou să corecteze un asemenea act normativ care, cu dispoziţii de genul acesta, devine aberant.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule Mardari.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnul preşedinte al comisiei vorbea de o schimbare a filosofiei legii. După părerea mea, nu este vorba de aşa ceva. S-ar fi putut vorbi de o schimbare a filosofiei legii dacă şi în cazul instituţiilor de radio şi televiziune s-ar fi procedat ca şi în cazul tuturor celorlalte posturi private de televiziune şi radio. Adică, trecând peste faptul că aceste instituţii sunt finanţate de la bugetul de stat, în rest, ar trebui să-şi obţină veniturile la fel ca oricare alt agent economic care-şi desfăşoară activitatea în aceste domeniu. Mă refer la radiourile şi televiziunile particulare.

În ceea ce priveşte protecţia socială de care spunea domnul preşedinte al comisiei că doreşte s-o realizeze prin aceste taxe, vă spun eu că se va produce fenomenul invers. Tendinţa ar trebui să fie ca şi în cazul societăţilor comerciale, toate aceste taxe care sunt acum într-un număr foarte mare, să fie reduse, atât din punct de vedere al sumelor care se plătesc, cât şi al numărului acestora.

Astfel, am putea să atragem o serie de investitori, întreprinzători să desfăşoare o activitate economică în România, mă refer atât la persoanele autohtone, cât şi din exterior.

Bineînţeles că mai sunt şi multe alte aspecte de luat în considerare referitor la acest subiect, dar eu zic că am atins câteva aspecte destul de importante.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Mardari, la ce amendament v-aţi referit dumneavoastră? La ce amendament exact, la amendamente respinse, la admise?

Domnul Ludovic Mardari:

Nu am făcut nici un amendament, domnule preşedinte, dar am observat că în ultima vreme se acordă posibilitatea de a discuta mai mult grupurilor parlamentare. Aşa că...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul doamna Monica Octavia Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi invitaţi,

În primul rând, acum chiar ne punem întrebarea, la ce-a folosit o ordonanţă ilegală şi neconstituţională, nemaivorbind că era şi imorală, dacă ajungem până la urmă la ce era în lege? Că asta s-a întâmplat. Ajungem la ce era în legea care guvernează radioul şi televiziunea publice.

În situaţia asta, chiar că am chinuit Societatea "Electrica", am chinuit oamenii, am chinuit pe toată lumea, pentru ca după aceea să se dovedească ilegalitatea şi neconstituţionalitatea acelei ordonanţe.

În privinţa societăţilor comerciale, eu mă întreb de ce Dumnezeu trebuie o societate comercială să plătească altfel decât persoanele fizice? De ce persoanele juridice trebuie să aibă un alt tratament decât persoanele fizice? Chiar că nu există nici un motiv.

A mai fost odată cineva în Comisia de cultură şi cerea bani, un procent foarte mare 8%, de la cablişti pentru o anumită activitate. Întrebat de ce cere de la cablişti 8% a răspuns cu nonşalanţă: "Pentru că aceştia au bani!" Nu este un argument, după cum nu e un argument nici la societăţile comerciale să le luăm bani pentru simplul fapt că ei au bani.

Drept urmare, mi se pare incorect ca acel cuantum să fie stabilit pe urmă, cuantumul abonamentului sau al taxei, cum vreţi să-i spuneţi, al societăţilor persoanelor juridice să fie mai târziu prin hotărâre de Guvern rezolvat.

Vă aduc la cunoştinţă că, şi-mi permit să intru în următorul alineat, alin.3, am propus ca următoarele alineate 3¹ şi 3² să spună foarte clar că, şi era un amendament respins, de-asta îndrăznesc să-l susţin aici, valoarea taxei de abonament pentru serviciul public de radio, respectiv alineatul următor, pentru televiziune, este aceeaşi valoare cu cea a persoanelor fizice.

Dacă îmi daţi un singur argument pentru care aţi respins acest amendament, un singur argument pentru care societăţile comerciale să fie tratate altfel decât persoanele fizice, cu atât mai mult cu cât în obiectul lor de activitate, nu vă supăraţi, nu stă privitul la televizor şi ascultatul la radio. Drept urmare, au dreptul, dacă nu au radio şi televizor în societate, să nu plătească, iar dacă au, pe proprie răspundere, să plătească dar să plătească doar atât cât plăteşte orice persoană fizică din România. Nu vede nici mai mult, nici mai bine, nici alte emisiuni decât toţi ceilalţi.

Drept urmare, vă rog foarte mult, susţin în continuare cele două amendamente 3¹ şi 3², le-am numerotat eu, la art.40 alin.3, cu privire la cuantumul pe care să-l stabilim prin această ordonanţă, ca fiind acelaşi cu cel al persoanelor fizice.

Mulţumesc frumos.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Bolcaş. Dumneavoastră susţineţi amendamentul doamnei deputat Lia Olguţa Vasilescu. Da?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da. Sunt coautor al amendamentelor.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

Voi fi scurt pentru că problema de data aceasta mi se pare tehnică. Viciul fundamental de fond, nu de formă, al ordonanţei ce a fost declarată neconstituţională, constă în faptul că instituie o taxă unică pentru toţi cetăţenii, excepţie făcând neposesorii.

Prin toate amendamentele inclusiv cel pe care-l discutăm aici, noi structurăm altfel lucrurile pentru a stabili de la bun început cadrul de aplicare şi pentru a nu trezi revolta justificată a cetăţenilor. Cadrul este: nu toţi cetăţenii; şi vor fi scutiţi cei fără aparate. Cadrul este altul: toţi posesorii de aparate. Sistemul este acelaşi: declaraţie pe proprie răspundere, dar concepţia este alta.

Am baladat şi eu, trebuie să recunosc, între ideea de taxe şi contract de prestare de serviciu. Dar foarte puţin timp pentru că mi-am adus aminte de puţinele mele cunoştinţe de drept financiar în care taxele sunt instrumentul de plată a unor prestări de servicii făcute de către instituţii publice. Şi este normal să ne aflăm în domeniul taxelor. În aceste condiţii, sintagma "taxe de abonament" este total ajuridică pentru că abonamentul priveşte un raport contractual, şi nu taxele. Este bine făcut aşa. Dar amendamentele propuse, repet, merg pe ideea că numai posesorii plătesc, nu sunt scutiţi, ceea ce mie mi se pare esenţial.

Aş vrea să mă refer la motivaţia Comisiei de cultură pentru respingerea amendamentului nostru de la alineatul al doilea, şi anume, în esenţă, prevederile sunt similare cu cele din text.

Domnilor colegi din Comisia de cultură, nu sunt similare, sunt fundamental deosebite, după cum vi le-am propus!

Acelaşi sistem este propus şi pentru alin.3, în care persoanele juridice enumerate aici trebuie să plătească o taxă pentru receptoarele înregistrate, cu excepţia celor care declară pe proprie răspundere că nu deţin receptoare radio, respectiv receptoare t.v. Este iarăşi înfăţişarea celei de-a doua concepţii. Plătitori sunt posesorii de receptoare radio-t.v. capabile să capteze emisiunile Radiodifuziunii române şi a Televiziunii române. Pentru că sunt şi alte categorii de receptoare.

Această schimbare de optică reprezintă o schimbare de mentalitate. Eu nu impun întreaga populaţie. Eu impun pe cei care într-adevăr beneficiază de un anume serviciu.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Bolcaş.

Domnul Marton Arpad. Vă rog! Se pregăteşte domnul Chiliman.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

N-am vrut să intervin în această discuţie. Am discutat destul de mult în comisie. Am avut şi noi un amendament de introducere a unei similitudini şi pentru persoanele juridice care n-au aparate radio şi t.v. M-a îndemnat însă la discuţie una din frazele ultime ale domnului Bolcaş care a enunţat ceva foarte important şi să ştiţi că în comisie a fost ridicată această problemă mare: "aparate capabile să recepţioneze." Şi aici am ajuns într-o situaţie foarte gravă, pentru că prin cablu se pot recepţiona toate emisiunile de radio şi televiziune. Dacă persoana respectivă nici cablu nu are, dar are un calculator şi este conectat la Internet, poate să recepţioneze emisiunile transmise prin Internet. Mai mult, din când în când, şi nevoit, pot să recepţionez în loc de ton o emisiune radio prin telefon. Şi am ajuns la situaţia în care n-am putut să definim ce înseamnă aparate prin care se pot recepţiona una sau alta dintre emisiuni.

Mai mult, s-a încercat să se acrediteze ideea că, în fond, şi prin radio se poate asculta semnalul sonor de la televiziune şi invers. Ca atare, că trebuie să se plătească ambele taxe, indiferent dacă am aparat de radio şi televiziune.

Iacătă deci, eu cred că este, varianta la care am ajuns, este una modificată în comisie. O variantă prin care am ajuns la o explicare concretă a ceea ce înseamnă persoană juridică care va plăti, o persoană care are filiale, sucursale etc., o variantă în care am introdus toate acele persoane care sunt scutite în lege şi nu am lăsat la îndemâna Guvernului numai să lărgească această sferă. Deci, iată, o altă soluţie momentan mai bună n-am găsit. Şi de aceea am votat această variantă, faţă de care şi noi avem anumite dubii. Dar mai bună n-am găsit.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Chiliman.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Avem de-a face aici la această taxă pentru societăţile comerciale cu o dublă discriminare: o dată, o discriminare privind faptul că vor fi puse să plătească şi cele care nu deţin asemenea aparate, iar a doua este prin valoarea pe care o plătesc.

Or, dacă tot zicem că vrem să fim europeni, trebuie să ne lepădăm de aceste rămăşiţe socialist-ştiinţifice şi să încercăm să adoptăm şi limbajul dar şi metodele de acolo. Iar dacă doriţi cu orice preţ să impuneţi această taxă pentru toată lumea, făceţi-o fraţilor, impozit! Şi atunci noi nu mai avem ce discuta de aici. E un nou bir pus pe populaţie.

Aşa aţi ajuns la concluzia că-l puneţi mai mic pentru cetăţenii care nu au...deci îi scutiţi pe ei şi, în schimb, vă scoateţi pârleala de dincolo, de la societăţile comerciale. Deci, e o dublă discriminare pe care o introduceţi care nu este în mentalităţi europene, ci în mentalităţi dinainte de 1989.

Şi v-o spun cu tristeţe, pentru că sunteţi aici, în faţa unui Parlament, avem aici deputaţi cărora le cereţi votul, chit că veniţi îmbrăcaţi cum veniţi îmbrăcaţi aici, cu o lipsă totală de respect pentru această instituţie. şi vă rog, domnule preşedinte, să cereţi Ministerului pentru relaţia cu Parlamentul, să-i anunţe pe cei care vin aici că trebuie să vină într-o anumită ţinută, le cereţi votul acestor colegi de-ai dumneavoastră de partid sau actualei majorităţi şi ei, pe urmă, trebuie să se ducă să dea explicaţii pentru asemenea aberaţii în teritoriu, unde o să-i ia lumea şi o să-i pună să dea explicaţii, cum de aţi putut vota o asemenea tâmpenie. Şi dânşii ce-o să spună: că eram obligaţi, că asta este majoritatea parlamentară. Noi trebuie să facem legi morale şi drepte. Prevederea asta este o lege imorală şi nedreaptă.

Ca atare, vă spun, eu nu înţeleg cum poate astăzi în Parlamentul României să vină cineva să susţină o asemenea chestiune. Şi pe urmă să mai stea şi să se uite în ochii celor cărora le cere aceşti bani pe nedrept.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim, domnule Chiliman, pentru grija ce ne-o purtaţi.

Domnul Brudaşca.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte,

S-a vorbit de la acest microfon despre discriminare, evidenţiindu-se această formă de spoliere sau de taxă, de impozit mascat. Eu aş vrea să vă atrag cu respect atenţia şi asupra unui alt aspect. Patronii pe care noi îi obligăm la această plată, în calitatea lor de şefi ai unor instituţii private, ei nu sunt, la rândul lor, şi persoane fizice şi nu mai plătesc încă o dată acest abonament, această taxă, sau spuneţi-i dumneavoastră cum doriţi, că n-am înţeles până la urmă dacă este taxă sau este abonament.

Deci, în această calitate nu este din nou o discriminare? O dată plătesc ca persoane fizice şi a doua oară plătesc ca şi patroni, ca şi persoane juridice.

Totuşi, consider utile argumentele aduse de către toţi cei care au vorbit de la acest microfon, chiar dacă iniţiatorul acestui nefericit amendament nu a ţinut decât să dea explicaţii în legătură cu aparatele capabile să recepţioneze programele. Eu vă dau şi un alt exemplu, domnule Marton. Vă dau exemplul acelora care au sistem de televiziune cu circuit închis, care nu folosesc reţeaua publică, dar folosesc sistemul de televiziune cu circuit închis pentru paza obiectivelor respective, sau folosesc receptoarele pentru transmiterea diferitelor dispoziţii. În evidenţele lor, se menţionează faptul că deţin asemenea aparate dar ei nu folosesc sistemul naţional de televiziune sau sistemul de cablu. Şi totuşi noi îi obligăm, le băgăm mâna adânc în buzunar numai şi numai pentru a satisface pretinsa protecţie socială a salariilor de peste 80 de milioane de lei, evidenţiată de la acest microfon.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna Monica Octavia Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Îmi pare rău, domnule preşedinte, că nu mai aveţi încă un prenume, că l-aş folosi cu mare plăcere de data asta.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă uitaţi la amendamentele admise...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamna Muscă, staţi să ne înţelegem. Am pornit cu amendamentele admise, am fost de acord să trec la cele respinse, acuma mă luaţi şi mă purtaţi înapoi la admise. Haideţi să terminăm cu cele respinse.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Nu vă supăraţi, lăsaţi-mă să argumentez!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

argumentaţi!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Nu pot argumenta altfel, nu? Sunt exact la amendamentele respinse, dar vă aduc în atenţie că la alin.3 al art.40, aţi admis, deci intră la amendamente admise următorul alineat 3: "Persoanele juridice cu sediul în România inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentantele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească -, deci au obligaţia să plătească - o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune până aici e în ordine - în calitate de beneficiari ai acestor servicii". Păi, nu vă supăraţi, ori sunt beneficiari, şi atunci au radio şi televizor şi pe proprie răspundere declară că au sau nu au şi plătesc în funcţie de această declaraţie, ori nu sunt beneficiari şi atunci, nu vă supăraţi, dacă nu au radio sau televizor, nu sunt beneficiari ai acestor servicii, nu se regăsesc la alin.3 art.40, drept urmare, nu plătesc. Păi, ori una, ori alta. Ori suntem consecvenţi şi în cazul în care beneficiem de un serviciu plătim, ori nu suntem consecvenţi şi unii beneficiază şi plătesc; alţii nu beneficiază şi nu plătesc. Hotărâţi-vă!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Mihai Mălaimare, vă rog să daţi un răspuns tuturor acestor amendamente respinse.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

O să fie mai complicat să dau un răspuns la multe amendamente care au fost amestecate unele cu altele pentru că era firesc să mergem cu un amendament respins să-l discutăm şi să-l votăm. Dar eu atrag atenţia că în corpul legii prevederea este că plăteşte toată lumea şi se face o excepţie doar pentru persoanele fizice care vor declara pe proprie răspundere dacă au sau nu au aparat de recepţie. Discuţia de aici ne duce către un sistem poliţienesc, să intrăm în întreprinderi, să verificăm câte aparate au, dacă au, dacă ascultă. Mi se pare extrem de complicat şi nefuncţional în acest moment.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna Monica Octavia Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

În situaţia asta, revin cu întrebarea: cei care nu au, societăţile comerciale care nu au radio şi televizor, sunt beneficiari? Drept urmare, se includ în acest articol şi plătesc sau nu? Pentru că dacă nu au radio şi televizor, nu sunt beneficiari. Sunt lucruri simple şi clare. Da?

Drept urmare, eu cred că ar trebui să revenim la acest amendament respins, să-l acceptăm şi cei care declară pe propria răspundere că nu deţin aparate radio-televizor, nu au ce căuta ca plătitori de taxă la radio şi la televiziunea publice.

E clar ca bună ziua. Nu sunt beneficiari.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Stimaţi colegi,

Toţi cetăţenii acestei ţări suntem beneficiari ai acestui tip de servicii. Doar că am realizat acest tip de excepţie pentru persoanele fizice care declară, ele pot declara că au sau nu au aparate de recepţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna Monica Octavia Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Există în Constituţie art.16 alin.1 care spune că toţi sunt egali în faţa legii. Înţeleg că unii sunt mai egali, alţii mai puţin egali.

Cum adică, persoana fizică are dreptul să facă pe propria răspundere declaraţia că are sau nu are televizor sau radio şi, în funcţie de asta, plăteşte sau nu plăteşte taxa, iar persoana juridică nu are voie.

Care este motivul, care este pretextul, dacă vreţi, puneţi măcar un pretext dacă nu un motiv pentru care nu se respectă egalitatea în faţa legii a persoanelor fizice cu persoanele juridice. Care este motivul pentru care aceia trebuie să plătească şi dacă nu beneficiază de aceste servicii şi credeţi-mă că nu beneficiezi de ele dacă nu ai radio şi televizor şi care este motivul pentru care persoanele fizice pot să declare pe proprie răspundere. De ce faceţi această discriminare? Noi vrem să ne integrăm în Europa. Există un principiu pe care trebuie să-l respectăm, principiul nondiscriminării. Noi mergem cu discriminarea peste tot numai să adunăm bani de la cei care au.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Mardari.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Am cerut cuvântul pentru o intervenţie scurtă. Soluţia este simplă: societăţile comerciale n-ar mai trebui să plătească deloc. Colegul Brudaşcu a sugerat această posibilitate, dar se pare că n-a fost luată în considerare.

Toţi beneficiarii serviciilor de radio şi de televiziune sunt persoane fizice. Societăţile comerciale sunt alcătuite din persoane fizice care, la rândul lor, plătesc acasă aceste taxe de radio şi de televiziune. De ce să mai plătească şi în cadrul societăţii comerciale? Nu? Şi chiar dacă ar fi vorba de hoteluri.

Domnul Alexandru Sassu (din bancă):

De ce să mai plătească şi firma?!

Domnul Ludovic Mardari:

Păi, n-are nici o importanţă. Ar trebui să stea acasă, să nu meargă la serviciu, să se uite la televizor şi la radio. Aşa consideraţi dumneavoastră!

Deci, ideea este că societăţile comerciale n-ar mai trebui să plătească deoarece sunt compuse din persoane fizice şi s-ar ajunge practic la o taxă dublă, la o impozitare dublă. Că, practic, vorbim de impozitare. Aceasta este varianta şi rămân numai persoanele fizice, iar cele care declară cu nu au aparate de televiziune şi radio, nu vor plăti, conform celor menţionate în proiectul de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie, în foarte scurt timp, să motivez şi eu necesitatea votării unui asemenea amendament, indiferent de cine ar fi fost făcut, de altfel, din mai multe motive. Motivaţia respingerii, îmi pare rău de comisia al cărei preşedinte este unul dintre amicii mei pe care-l preţuiesc foarte mult, dar nu este posibil să spui că e redundant. De fapt, este redundant numai un rând sau două, au intrat în plus faţă de proiectul iniţial.

Redundant înseamnă că dă mult mai multe explicaţii pentru aceeaşi informaţie, sau mult mai multe argumente pentru o singură informaţie. Deci, e inutil, în afară de prima, restul sunt redundante. Or, aici e cu totul altă idee pe care o introduce în amendament cel care a propus, adică domnul Bolcaş şi cu doamna Vasilescu. Deci, cuvântul redundant, ori nu-l cunosc cei care l-au folosit, şi chiar dacă-l cunosc, nu se lipeşte deloc în motivaţia aceasta.

Cât priveşte motivaţia a doua, că este greu de receptat, de adunat plătitorii, să se facă listele, aici într-adevăr este puţin de discutat. Şi aş veni, dacă-şi aduce aminte domnul Şeuleanu, la o propunere a mea mai veche, în care (motivaţia o s-o dau ulterior) trebuiau rupte cele două instituţii în propunerea de lege în două paragrafe separat: unu era paragraful care se lega exclusiv de posesorii aparatelor de radio, care pot fi alimentate de la reţea, alimentate de la baterii sau pur şi simplu alimentate de la baterii solare, prin vârful munţilor, dar ei tot beneficiază de emisia pe care o asigură serviciul pe care-l conduce domnia sa, pe când cei de la televiziune nu pot decât să fie în situaţia să stea să se uite la televizor. Nu pot lucra în acelaşi timp, nu pot opera în acelaşi timp. Cu totul alta este situaţia la aparatul de radio. Aici parcă, parcă am înţelege că nu se poate face o diferenţiere între unul care are (un posesor de aparat mic, de 4 cm²) şi ascultă emisiunile de radio, şi un altul, de aparat de staţie de amplificare. Aceeaşi emisie intră şi acolo şi acolo. La televiziune este cu totul altceva.

Eu cred că dacă făceaţi, şi nu m-a ascultat domnia sa, dacă făcea o astfel de separare, noi astăzi nu am fi avut atât de multe argumente de adus împotriva celor care susţineau necesitatea introducerii unei taxe pentru posesorii de radio, deoarece nu există aproape om pe undeva, pe aici prin ţară, să nu aibă un acces la o emisie de radio, de recepţie, la un receptor, indiferent în ce situaţie (şi la ţară, prin difuzoare ş.a.m.d.) Dar, cu totul alta este situaţia la televiziune.

Ce s-a dorit însă? Şi aici a căzut într-o capcană domnul Şeuleanu. Ca pe baza unor argumentări de această natură, pe care eu am adus-o acum, să beneficieze şi televiziunea, care nu are absolut nici o justificare într-o asemenea lege. nu mai zic că la radio este vorba de câteva mii, zeci de mii de lei, o nimica toată, pe care nici nu aveam prea multe argumente ..., şi s-o anulez, pe când la televiziune taxele sunt mult mai mari. încă nu este timpul pierdut să faceţi o astfel de diferenţiere şi să le judecăm separat, cu sumele lor, cu argumentele lor pe fiecare şi să le votăm separat. Poate trece una, decât să nu treacă deloc.

Al doilea: motivaţiile acestea trebuie refăcute, deoarece denotă superficialitate, în analiza propunerii domnului Bolcaş.

Şi al treilea: eu cred că numai cineva care nu este bine intenţionat nu poate găsi o argumentare în justificarea sau o justificare în argumentarea faptului că este bine ca cel care-şi asumă responsabilitatea declarând că are sau nu are un aparat de radio sau de televizor, şi fiind conştient că mai mult decât o taxă îl va costa o amendă (poate şi penală pentru declaraţie falsă), atunci toţi îşi vor declara, în special la radio. Nu este timpul pierdut să rupeţi în două acest paragraf şi să acceptaţi propunerea domnului Bolcaş, foarte, foarte pertinentă, care scoate complet din criza actuală acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Marton Arpad.

Domnul Francisc Marton Arpad:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am venit aici ca să apăr munca experţilor noştri şi să atrag atenţia domnului coleg, care se pare că a citit în pripă acest text, pentru că această explicaţie este la un amendament al domnului Ioan Onisei. Iar un amendament, tot al domnului Onisei, de la alin.2, zice: "...cu excepţia celor care declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare radio şi sau receptoare TV".

Şi dacă spunem asta şi în alin.2, şi pe urmă mai spunem şi în alin.3 că: "...cu excepţia celor care declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare radio, respectiv receptoare TV", nu vi se pare cam redundant?

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Onisei, deputat de Piatra Neamţ.

Domnul Ioan Onisei:

Stimaţi colegi,

S-a remarcat foarte bine un lucru, şi anume că în redactarea de acum, alin.3 art.40, se vorbeşte de beneficiari ai acestor servicii, în legătură cu persoanele juridice, filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţii acestora. Tocmai pentru că în terminologie şi din punct de vedere instituţional ne aflăm într-o mare contradicţie, eu v-am propus posibilitatea pentru persoanele juridice, ca şi ele să declare pe proprie răspundere că deţin sau nu receptoare radio sau receptoare tv.

Trebuie să vă spun, pentru cei dintre dumneavoastră care n-aţi fost foarte atenţi în legătură cu această ordonanţă, că practic în baza ei s-au dat două hotărâri de Guvern şi că există un regim sancţionatoriu pentru cei care dau declaraţii eronate, în sensul că sunt în posesia sau nu a receptoarelor radio-tv. Lucrul acesta, deci, ar fi valabil dacă aţi fi admis amendamentul şi pentru persoanele juridice.

De ce spun că ne aflăm într-o mare contradicţie? Pentru că veţi fi de acord, sper, să vă aduceţi aminte că "taxă", şi definiţia este dată inclusiv în Legea finanţelor, legea în vigoare, înseamnă de fapt contravaloarea pentru un serviciu prestat. Or, nu poţi să spui despre toate persoanele juridice că sunt beneficiarii acestui serviciu, câtă vreme unele dintre acestea nu deţin receptoare radio sau receptoare tv.

Eu dacă m-aş afla în ipoteza unui manager (firmă cu capital privat, care nu deţine receptor şi aş fi obligat), vă spun că pe acest text m-aş adresa justiţiei şi cred că ar fi şanse foarte serioase să câştig. Vă spun că acest text, dacă nu-şi primeşte corelarea cu posibilitatea acestor persoane juridice de a declara pe proprie răspundere faptul că nu deţin receptoare, este un text plin de contradicţii şi oricând atacabil în justiţie.

Pe de altă parte, pentru că în dezbateri au apărut elemente cu totul deosebite, interesante şi cred că ar trebui să ne aplecăm cu mai mare atenţie asupra legii de aprobare a acestei ordonanţe, eu vă propun să returnăm ordonanţa la comisie (ar trebui la coş, dar asta este!), şi să vedem în funcţie şi de propunerile care s-au formulat aici şi care, după părerea mea, sunt pertinente, unele nu se regăsesc în amendamente ca atare, şi atunci cred că este raţional să fim de acord să returnăm la comisie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Doamna Monica-Octavia Muscă.

Urmează domnul Lucian Bolcaş.

Doamna Monica-Octavia Muscă:

Vreau doar să dau definiţia exactă, care este în lege, cu privire la taxă. Deci, în lege se spune aşa:

Domnul Viorel Hrebenciuc:

La ce amendament vă referiţi dumneavoastră?

Doamna Monica-Octavia Muscă:

La amendamentul respins, cu privire la aceeaşi ... "pe propria răspundere", şi instituţiile, şi persoanele juridice să poată să nu plătească taxa radio-tv.

Apropo de ceea ce spunea domnul Onisei, vă dau definiţia: "Taxă - suma plătită de o persoană fizică sau juridică pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică (în cazul nostru) sau un serviciu public". Drept urmare, dacă este taxă pentru un serviciu de care beneficiază cineva, repet, nu putem lua taxă obligatorie de la persoanele juridice; ele au aceleaşi drepturi ca şi persoanele fizice, pe propria lor răspundere să declare dacă au sau nu au. În cazul că au, plătesc, în cazul că nu au, nu plătesc.

Repet: întrebarea mea, este a treia oară când o pun aici în sală, vreau să ştiu pe baza cărei motivaţii, mă mulţumesc şi cu un pretext, sunt tratate diferit persoanele fizice de persoanele juridice, din acest punct de vedere al taxei către radioul public, televiziunea publică.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Domnul Lucian Bolcaş. Se pregăteşte domnul Marcu Tudor.

Domnul Lucian-Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă. Colegul meu, domnul deputat Marcu Tudor, e pregătit întotdeauna, aşa că...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

A spus, că vorbeşte prin gesturi!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

S-a făcut o propunere, şi eu cred că suntem exact în ipoteza prevăzută de regulament, când din dezbateri se nasc probleme deosebite, care necesită restituirea la comisie pentru a se obţine o nouă discuţie şi o nouă avizare.

Evident că toate argumentele în consistenţa lor sunt pertinente. Daţi-mi voie să adaug la aceasta, că am înfăţişat şi o altă imagine asupra modului în care se pot percepe aceste taxe şi stabilirea sferei de beneficiari care poate să fie însuşită de iniţiator, pentru că este în favoarea sa. Mai există două amendamente respinse, cu o motivaţie despre care nu-mi permit să fac glume în faţa unei comisii de cultură; nu-i contest valoarea, dar cultură juridică nu prea are. Şi, în aceste condiţii, rog, dacă se acceptă propunerea de restituire a domnului deputat Onisei, pe care o susţin, să se ceară şi avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, conform prevederilor regulamentului, nu?

Domnul Mihai Mălaimare, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Mihai Mălaimare:

Există un aviz de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, îmi permit să vă informez, şi el este pozitiv, cu o sumă de amendamente, şi noi le-am respectat.

Pe de altă parte, sigur, o să vorbesc aici în calitate de deputat, dar nu pot, din păcate, să fac abstracţie şi de calitatea mea de actor, învăţat cu un alt tip de discurs. Eu am pronunţat un text într-o seară, când am jucat, şi a doua seară am fost obligat să-l pronunţ la fel, acelaşi. Nu m-am dezis de textul pe care l-am pronunţat în prima seară.

Întoarcerea la comisie a acestei legi ar fi, în opinia mea, o pierdere de vreme. Trebuie să acceptăm cu toţii că trebuie să vorbim despre servicii publice, şi nu despre cum este îmbrăcat preşedintele unei comisii, şi nu despre acum, ce salariu are preşedintele unei comisii, nu acum despre ce salarii au nişte directori generali, şi poate nu acum, dar foarte curând, despre ce înseamnă sintagma "instituţie publică". Noi avem în vedere toate aceste lucruri, pentru că, într-adevăr, motive de a fi nemulţumiţi de o instituţie sau alta, de o emisiune sau alta sunt suficiente.

N-am vrut să ridic aici un punct de vedere legat de mecanismul acestei discuţii. S-au amestecat declaraţii politice cu amendamente respinse şi cu amendamente acceptate, încât s-a dorit în mod clar şi evident crearea unei impresii de haos, de incorectitudine, de necunoaştere a unor cuvinte din limba română, în aşa fel încât să se ajungă - la ce? - la trimiterea înapoi, spre rejudecare în cadrul comisiei, acolo unde am dezbătut de luni şi luni de zile această lege, acest proiect de lege, care poate avea şi aspectele lui negative, dar evident trebuie să avem în vedere faptul că avem în faţă un serviciu public, care trebuie susţinut.

O parte din colegii noştri au susţinut cândva, şi au uitat acest tip de discurs, că aceste instituţii trebuie eliberate de sub forţa, impactul banului venit de la Guvern, de la buget, pentru că atunci se presupune că un guvern poate exercita un anume tip de presiune asupra lor. Am încercat acest lucru. Nu neg, şi am fost printre cei care au semnalat ezitările şi erorile unei prime variante a acestei legi, dar nu cred că este eficient să discutăm acum dacă avem aparatele, voinţa pentru a intra în instituţiile din România, să le verificăm la sânge dacă au sau nu au aparate, dacă ascultă radioul pe telefoanele mobile sau nu.

Eu cred că munca făcută la comisie este corectă şi v-aş ruga să aplicaţi prevederile regulamentare şi să supuneţi la vot amendamentele, aşa cum ele au fost prezentate.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Deci aplic prevederile regulamentare şi întrerup şedinţa aici, pentru că este ora 18,30 - depăşită -, şi continuăm mâine dezbaterea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.