Dezbateri parlamentare

Domnul Petru Gabriel Vlase:

30. Propunerea legislativă privind metodele de extracţie a hidrocarburilor neconvenţionale pe teritoriul României.

Iniţiatorul?

Domnul Cernea.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă.

S-a discutat foarte mult în ultimii 2-3 ani despre exploatarea de la Roşia Montană şi despre Pungeşti.

Această lege este în primul rând despre Pungeşti, dar în esenţă problema este similară cu cea de la Roşia Montană. De ce? Guvernul s-a grăbit să concesioneze zone pentru exploatări miniere la Roşia Montană, respectiv de gaze de şist la Pungeşti şi în alte zone, cu utilizarea unor tehnologii extrem de periculoase: cianurarea, respectiv fracturarea hidraulică.

Grav este că nici măcar nu exista o legislaţie în privinţa gazelor de şist, Legea petrolului nu făcea vorbire despre gaze de şist sau despre fracturare hidraulică, exploatarea prin fracturare hidraulică a gazelor de şist.

Societatea românească însă a reacţionat, au fost proteste, mişcări ale organizaţiilor neguvernamentale, opinii ale experţilor, luări de poziţie, inclusiv pe plan internaţional, că România nu se poate juca oricum sau Guvernul nu se poate juca oricum cu protecţia mediului, cu drepturile cetăţenilor, la consultare publică, spre exemplu, ceea ce nu s-a întâmplat la Pungeşti, şi cu anumite prevederi legale care nu acopereau şi nu dădeau o fundamentare unor astfel de exploatări extrem de periculoase pentru oameni, pentru mediu şi pentru animale.

Mai devreme s-a râs şi de o iniţiativă de-a mea privind animalele. Toate aceste iniţiative trebuie tratate cu seriozitate, compasiunea arătată animalelor, pe lângă chestiunea legată de oameni şi de mediu, reprezintă iarăşi un indicator al civilizaţiei unei ţări.

Să revenim la acest proiect. Este un proiect care în esenţă ar face imposibilă utilizarea fracturării hidraulice în România. Cred că avem nevoie de o astfel de legislaţie, nu putem construi un viitor nici prosper, nici cu adevărat profitabil din punct de vedere economic, dacă neglijăm chestiunile de mediu.

Or, în cazul explorării şi exploatării gazelor de şist, ştiţi foarte bine, emisiile de gaze cu efect de seră sunt mult mai mari decât în cazul exploatărilor standard de combustibili fosili, iar tehnologia a generat proteste pretutindeni în lume.

Ştiţi foarte bine, de asemenea, că şi statul New York a interzis fracturarea hidraulică. Aşadar, există o opoziţie puternică şi bine fundamentată care se manifestă cu succes de multe ori, mai ales în ţările democratice occidentale.

Vă îndemn să votaţi împotriva respingerii sau - şi fac din nou un apel la grupurile principale şi de fapt la orice lider de grup - să ceară o retrimitere la comisie pentru o eventuală reanalizare a proiectului, în vederea unui raport pozitiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Comisia?

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, precum şi Comisia pentru industrii şi servicii, cele două comisii au fost sesizate spre dezbatere în fond cu propunerea legislativă menţionată.

Aş vrea să informez colegii că Senatul a respins această propunere. De asemenea, Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative.

În consecinţă, în urma dezbaterilor, cele două comisii propun plenului, cu majoritate de voturi, respingerea propunerii legislative.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Dezbateri?

Domnul Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Şi la acest proiect de lege, şi la proiectul de lege următor trebuie să răspundem la o serie de întrebări mult mai profunde, pentru că se pot folosi detalii ca să se treacă dincolo de chestiunile de fond, şi asta nu e bine.

Trebuie să răspundem dacă vrem sau nu vrem, cu da sau nu, cracare hidraulică în România. Trebuie să răspundem dacă vrem, cu da sau nu, cianuri în România.

Şi mai ales trebuie să răspundem dacă vrem să continuăm să ţinem ţara aceasta ca pe o ţară care doar îşi vinde resursele, băgându-le în cap oamenilor tot felul de prostii, cum era prostia aceea interbelică cu ţară eminamente agricolă. Ştiţi că nici măcar nu am fost asta? Ponderea în cel mai bun an de producţie agricolă interbelică, România a produs 6% din producţia agricolă europeană. Nici măcar chestia aceea cu grânarul Europei nu am fost niciodată.

Trebuie să răspundem o dată cu da sau nu dacă vrem să ţinem în continuare oamenii din ţara aceasta cu locuri de muncă proaste, în care să-i chinuim pe salarii mizere sau ne hotărâm să facem ceea ce putem face ca destin istoric al nostru, pentru că poporul acesta are talent pentru tehnologii şi pentru ştiinţele inginereşti. Niciodată nu spunem asta, dar trebuie să spunem şi asta înseamnă să gândim altfel şcoala. Legile astea două ne pun în faţa unor întrebări profunde de felul ăsta, la care nu mai putem să ne pierdem în detalii. Trebuie să răspundem cu da sau nu. Pentru că mi-e teamă că ele au ajuns într-o situaţie imposibilă, vă propun, stimaţi colegi, să le retrimitem la comisie şi să dăm un răspuns tranşant.

Cred că a venit momentul să facem poate cel mai important pas în istoria acestei ţări, să depăşim stadiul de ţară de lumea a treia care vinde resurse pur şi simplu sau cu prelucrare minimală. Aceeaşi problemă o are şi lemnul, aceeaşi problemă o are cam tot ce spunem noi. Vorbim de locuri de muncă. Cum? Creăm, spunem noi, prostia asta, asta iarăşi e o prostie, spunând că vom face ample lucrări de infrastructură, adică nu mai avem locuri de muncă decât la lopată, că asta spunem. Aici trebuie să dăm un răspuns tranşant. Lucrul ăsta trebuie să-l depăşim o dată pentru totdeauna, şi asta ţine de destinul nostru istoric. Asta nu mai ţine de lucruri mărunte. Acum suntem puşi în faţa unui răspuns tranşant de tipul da sau nu, vrem să rămânem o ţară de mâna a treia în lumea a treia sau ne hotărâm s-o luăm pe alt drum.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Deci care e propunerea? Domnule lider, termenul.

Domnul Varujan Pambuccian:

O să vă solicit nu două săptămâni, ci trei săptămâni, tocmai pentru a lăsa spaţiu, pentru că e o problemă fundamentală, spaţiu de discuţie publică, legat de această chestiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Bun. Alte propuneri dacă sunt aici?

Vă rog.

Dacă sunt propuneri, dacă vreţi să faceţi altă propunere în ceea ce priveşte retrimiterea. Dacă nu, supun votului...

Vă rog.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Fac parte din comisia care a dezbătut şi, practic, dezbate de 15 ani această problemă şi am făcut parte de două ori din acele comisii speciale care s-au deplasat la Roşia Montană, aşa că am pretenţia să cunosc în amănunt această problemă şi aş dori să dau un sprijin domnului coleg antevorbitor, pentru că are perfectă dreptate.

Deci a venit timpul să tranşăm această problemă. Pentru că, în ultima perioadă, nu facem altceva decât să protestăm împotriva a ceva şi interzicem ceva, mai nou. Ies, ştiu eu, câţiva oameni în stradă şi zic: "Noi suntem poporul şi interzicem ca politicienii să mai facă politică..." sau noi suntem nu ştiu cine şi interzicem progresul tehnic...

Deci, asta trebuie să decidem, domnule coleg. Eu am o stimă deosebită pentru toţi cei care doresc, da, să avem un mediu curat şi doresc să trăiască în mod civilizat în continuare în ţara noastră. Dar trebuie să decidem dacă dorim sau nu dorim progresul tehnic. Deci, asta este!

Vorbim toată ziua de inovare, de progres tehnic, de tehnologii noi şi aşa mai departe, şi când suntem puşi în faţa faptului dacă dorim să progresăm, dacă dorim să creăm locuri de muncă, dacă dorim ceva în mod corect care să nu ne afecteze viaţa, pentru că s-a demonstrat în ambele cazuri că aceste lucruri vehiculate nu prea au o substanţă corectă. S-a demonstrat că în Statele Unite, din 1995 încoace, a scăzut preţul energiei cu 35%. În Europa, în această perioadă, a crescut cu 65% preţul energiei, pentru că dânşii utilizează resursele lor, gazele de şist. Noi avem resurse, dar nu dorim să le utilizăm, pentru că n-avem încredere în nimeni, n-avem încredere în tehnologiile avansate cu care, într-adevăr, trebuie să reuşim, fără să poluăm, fără să periclităm viaţa oamenilor din zona respectivă şi să ascultăm majoritatea, glasul majorităţii. Pentru că 85% dintre oamenii care trăiesc în Munţii Apuseni, la Roşia Montană, doresc de 15 ani să aibă locuri de muncă.

Domnul Varujan Pambuccian (din bancă):

La lopată, la dat cu sapa...

Domnul Antal István:

Nu, doresc. Nu, nu, nu. Să aibă locuri de muncă şi, eventual, dacă vine cineva şi utilizează o tehnologie care este utilizată din anii '50 în ţara noastră şi dacă cineva este curios să se ducă la Roşia Min o să vadă peşti în haldele de steril, în băltoacele respective care sunt halde de steril, care vor fi şi în partea cealaltă. Deci, să respectăm legislaţia europeană, care este foarte clară, şi la vremea respectivă noi am propus acest lucru. Să respectăm, să respectăm totul. Şi dacă, într-adevăr, se demonstrează faptic că ceea ce se întâmplă acolo dăunează cuiva, în momentul respectiv, să oprim. Dar să lăsăm... şi asta este ultima frază şi propunerea mea este să retrimitem într-adevăr ambele, că urmează poziţia 31, la comisii. Cred că nu e de ajuns, domnule coleg, două săptămâni.

Domnul Ioan Munteanu (din bancă):

S-a propus termenul de trei săptămâni.

Domnul Antal István:

Avem un nou guvern de tehnocraţi, da? Şi să aşteptăm un răspuns corect, dar şi din partea instituţiilor, şi a specialiştilor, şi academicienilor noştri, şi să avem încredere, dacă dânşii ne spun, specialiştii ne spun că într-adevăr există o şansă, există o şansă reală, aşa cum există această şansă în Finlanda, unde este utilizată această tehnologie, şi în Statele Unite, atunci să dăm un vot de "da".

Dacă specialiştii noştri, în primul rând, ne spun că nu există şansa respectării prescripţiilor tehnologice, atunci să spunem un nu hotărât, dar odată şi odată să tranşăm acest lucru, pentru că altfel încă zece ani de zile politicienii, unii populişti, unii mai puţin populişti, o să trăiască din asta. Interzicem ceva în anumite momente când e nevoie de voturi, altă dată aşteptăm zece ani de zile să creăm locuri de muncă oamenilor din ţară.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, domnule deputat. Am înţeles.

Mulţumesc.

Voturi pentru propunerea de trei săptămâni, retrimitere la comisie.

72 voturi pentru.

Împotrivă? Abţineri? Nu.

Trei săptămâni, retrimitere la comisie.