|
Domnul Nicolae Giugea: (Vociferări.) Am văzut multe la viaţa mea, stimaţi colegi, aşa că nu mă impresionează treburi de genul acesta! O lege prin care permitem comercializarea unor produse despre care spunem noi că sunt aproape expirate! Dar stau şi mă întreb, ce facem cu acele produse care au intrat în hipermarketuri deja expirate? Da? Cu pulpe care sunt congelate de 20 de ani şi au ajuns pe raftul hipermarketurilor, pe care le vindem aproape expirate. Ce facem când vom ajunge să mâncăm pizza cu salam aproape expirat şi cu brânză falsificată, cu mozzarela falsificată? Ce facem când vom mânca pljeskavica şi mici din salam aproape expirat şi cu toate celelalte produse? Singura soluţie, probabil, să înfiinţăm magazine pentru comercializarea de medicamente second-hand. Acesta este, probabil, viitorul pas pe care îl faceţi dumneavoastră, luând în considerare această economie, zisă socială şi de protecţie. Mulţumesc. (Aplauze.)
|
|
Domnul Iulian Iancu: Stimaţi colegi, N-aş fi vrut să intervin, dar colegul nostru, care văd că şi-a făcut un obicei în a explica votul - uneori să ştiţi că este mai bine să taci decât să fii ecou... Această lege, stimaţi colegi, a fost promovată de dumneavoastră, de dreapta politicii româneşti. A fost un act legislativ cu care v-aţi lăudat în campania electorală. (Vociferări.) Această lege a produs efectele pe care dumneavoastră nu le-aţi fi dorit. Drept pentru care, Parlamentul o reia şi reglementează. Despre ce vorbim? Vorbim despre risipă alimentară, vorbim despre alimentele care au ajuns la expirare şi care îşi pierd utilizarea dacă nu sunt valorificate într-un registru logistic şi către anumite categorii sociale care nu au altă posibilitate financiară. Prin legea aceasta, dumneavoastră aţi participat la decizie şi aţi observat că se vorbeşte despre o reglementare strictă asupra numărului de zile de la care alimentul în expirare trebuie valorificat, modalitatea în care se valorifică, cine este consumatorul căruia i se adresează, prin ce tip de magazin se face acest lucru şi care este modalitatea concretă în vederea diminuării risipei. Este actul normativ promovat de dumneavoastră, care producea efectele împotriva a ceea ce ne-am propus, iar astăzi, în sfârşit, este reglementat corect. (Aplauze. Vociferări.)
|
|
Domnul Petru Movilă: Domnule preşedinte, Nu mi-am găsit cartela, dar asta nu înseamnă că nu pot participa la şedinţă. Vreau să vă spun că, în 11 octombrie 2016, Partidul Mişcarea Populară a avut un proiect de lege 90% asemănător cu acest proiect, exceptând posibilitatea revânzării sau vânzării produselor alimentare care sunt în procesul de donare către ONG-uri ori instituţii publice care sunt autorizate de statul român să facă acest lucru. Aş vrea să-i întreb pe preşedintele Comisiei pentru industrii şi pe preşedintele Comisiei pentru agricultură de ce în doi ani un proiect de lege nu a avut măcar un aviz de la o comisie, şi un alt proiect de lege, despre care vorbim, depus cu un mai târziu, deja este proiect de lege? Este ruşinos, pentru că preşedinţii comisiilor ar trebui să respecte munca tuturor colegilor parlamentari. Este inadmisibil ca doi de zile un proiect de lege să nu aibă nici măcar un aviz, să fie repartizat comisiilor. Nu este prima dată când proiecte de legi, nu ştiu dacă neapărat ale opoziţiei, dar ale colegilor parlamentari, stau în comisii şi nu uită nimeni la ele. Este jenant şi ruşinos şi ne merităm soarta, pentru că oamenii râd de noi, pentru că în Parlament se fac giumbuşlucuri, pe care nu ar trebui să le facă oamenii care se duc, promit, candidează şi iau voturi. Sunt foarte supărat pe această procedură. Nu este prima dată când se întâmplă. Referitor la proiectul de lege, ne-am abţinut şi ne vom abţine atât timp cât actul normal, social, uman, de a dona şi de a folosi alimente aproape de perioada de perisabilitate, şi nu care au trecut perioada, deci dăm posibilitatea, prin acest proiect de lege, să fie revândute, comercializate, indiferent sub ce formă. Deja şi-a pierdut sensul de bază acest proiect de lege! Vă mulţumesc.
|