Dezbateri parlamentare

(După pauză, lucrările au început la ora 14,50 şi au fost conduse de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Ioan Munteanu şi Gheroghe Albu, secretari).

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa din după-amiaza zilei de marţi 26.06.2007 având la ordinea de zi prezentare aşi dezbaterea moţiunii simple - Patru milioane de lei - subvenţie pentru fiecare hectar de teren arabil, moţiune iniţiată de parlamentarii PSD.

În conformitate cu Regulamentul, sunt obligat să întreb dacă vreunul dintre semnatari îşi retrage semnătura. Nu-şi retrage nimeni semnătura.

Există incidente de procedură? Nu există incidente de procedură. Rog unul dintre semnatari să prezinte moţiunea simplă.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi prezenta doar o sinteză a textului moţiunii: "Patru milioane de lei - subvenţie pentru fiecare hectar de teren arabil," având în vedere că dumneavoastră cunoaşteţi conţinutul acesteia. Punctul de plecare al demersului nostru, mă refer aici la deputaţii Grupului parlamentar al PSD, îl reprezintă constatarea că integrarea României în Uniunea Europeană a surprins Guvernul Tăriceanu complet descoperit în ceea ce priveşte sprijinul ce trebuie acordat agricultorilor pe parcursul anului 2007. Pentru cei care ar putea crede că gestul nostru este unul demagogic sau de revanşă politică, facem precizarea că doar teama de a vedea compromis unul dintre cele mai importante sectoare economico-sociale din România ne-a determinat să apelăm la acest instrument democratic pe care îl avem la îndemână, şi anume moţiunea. Nu dorim să criticăm sau să minimalizăm rezultatele altora pentru simplul motiv că fac parte din echipa adversarilor noştri politici, ci să tragem semnalul de alarmă necesar acum, cât încă nu e prea târziu. Nu credem că există cineva în această sală care să nu ştie ce înseamnă să munceşti pământul în aşa fel încât el să te răsplătească ca să poţi trăi. Este principalul considerent care motivează demersul pe care îl supunem atenţiei dumneavoastră.

De 900 de zile, mai exact de 910 zile, se promite şi se minte.

Punctul de plecare al demersului nostru îl reprezintă constatarea că integrarea României în Uniunea Europeană a surprins Guvernul Tăriceanu complet descoperit în ceea ce priveşte sprijinul ce trebuie acordat agricultorilor pe parcursul anului 2007.

Iată care ar fi cele mai de seamă "realizări" ale acestor perioade Tăriceanu I şi Tăriceanu II, în care au fost schimbaţi doar (!) trei miniştri.

Agricultura se află într-o situaţie dezastruoasă care situează România pe unul din ultimele locuri din Europa. Şi, asta, în condiţiile în care acum mai puţin de trei ani, sub guvernarea PSD, s-a obţinut cea mai mare recoltă de cereale, a fost reabilitată zootehnia, iar volumul producţiei agricole a înregistrat o creştere de 22,2%, ceea ce a însemnat, în acelaşi timp, şi o creştere de 8,3% a produsului intern brut.

Suprafaţa agricolă nelucrată în anul 2006 a depăşit 1,6 milioane hectare, iar în 2007 ea a ajuns la 1,7 milioane hectare. Aceste terenuri agricole necultivate, la care se adaugă seceta din acest an, au drept consecinţă diminuarea îngrijorătoare a producţiilor agricole, oferta internă de grâu fiind serios compromisă în acest an.

Deşi ministrul Remeş a precizat că necesarul intern de grâu ar fi de 3,5 milioane tone, noi îl contrazicem, spunând că necesarul minim este de 4,5-4,6 milioane de tone, din care 3,2 milioane tone pentru consumul uman, 0,6 milioane tone pentru sămânţă şi 0,5 milioane tone pentru furajare, aici fiind incluse şi pierderile tehnice la condiţionare.

Chiar dacă vechea conducere a ministerului dă vina pe condiţiile meteo nefavorabile, considerăm că managementul defectuos şi lipsa de profesionalism a echipei Flutur au condus la actuala situaţie.

Acolo unde s-a respectat epoca de semănat există sole cu producţie foarte bună, în timp ce culturile înfiinţate după perioada optimă - aproximativ 40% din suprafaţa destinată culturii grâului - sunt compromise din cauza slabei rezistenţe la secetă. La cele spuse, să adăugăm faptul că s-au asigurat fertilizări doar pe 8-10% din suprafaţă, extrem de puţin pentru a avea producţiile scontate.

Deşi în unele judeţe s-a început deja recoltarea, nici până la această dată nu s-a stabilit definitiv suprafaţa calamitată şi nu au fost acordate despăgubirile pentru culturile calamitate, promise atât de către premier, cât şi de către ministrul agriculturii. A fost stabilită în sfârşit modalitatea de despăgubire. Să o vedem şi aplicată.

Ministrul Remeş a anunţat că abia în cursul acestei săptămâni va fi elaborată Hotărârea de Guvern referitoare la controlul documentelor cu care fermierii îşi justifică cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor agricole.

În aceste condiţii, preţul grâului este greu de estimat, el rămâne o necunoscută, dar, aşa cum au anunţat reprezentanţii Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România, preţul pâinii va creşte cu 25%.

Deficitul comercial la produsele alimentare s-a majorat în mod nepermis şi nejustificat. Importurile de produse alimentare în anul 2006 au determinat un deficit comercial de peste 1,2 miliarde euro, în creştere cu 32% faţă de anul 2005, an în care s-a înregistrat o scădere de 18,7%.

Astfel, ponderea importului de carne de porcine a ajuns la 43% din consumul intern, cel de carne de pasăre la 36%, cel de carne de bovine la 19%. Dacă la acestea mai adăugăm importurile de 94 milioane euro la zahăr şi 172 milioane de euro pentru ţigări, tutun, sortimente de fructe şi legume ce puteau fi produse în România cu un minim sprijin bugetar, avem imaginea "priceperii" şi a "devotamentului" cu care au acţionat guvernanţii pentru satisfacerea nevoilor românilor.

Deja, în primele două luni ale 2007, se înregistra un deficit comercial la produsele agroalimentare de nu mai puţin de 652 milioane euro, deci se estimează că până la sfârşitul anului nivelul din 2006 va fi cu mult depăşit.

Situaţia sistemelor de irigaţii este dramatică, mai ales în condiţiile de secetă prelungită care afectează întreaga ţară. Dacă până în anul 2004 putea fi irigată suprafaţa de 1-1,2 milioane hectare, în anul 2007 sunt asigurate irigaţii doar pentru 300 mii hectare, în realitate doar aproximativ 50 mii hectare fiind efectiv udate.

La starea precară a instalaţiilor se adaugă preţul ridicat al apei, care a crescut de la 500 mii lei vechi în 2004 la 1,5 milioane lei vechi în 2007.

Din cauza creşterii permanente, scăpate de sub control, a preţului energiei electrice şi a combustibililor, un mare număr de producători agricoli nu au fost în stare să înfiinţeze culturile sau să-şi crească animalele.

Neonorarea de către Guvernul PNL-PD a promisiunilor privind acordarea subvenţiilor din 2007 pentru carnea şi laptele livrate la fondul pieţei, dar şi pentru înfiinţarea de noi culturi a avut drept urmare reducerea numărului de producători agricoli.

Producţia de carne a scăzut semnificativ, cele mai mari reduceri înregistrându-se la carnea de porc şi la cea de pasăre.

Dezastrul determinat de măsurile abuzive ale ex-ministrului Flutur în cazul gripei aviare şi a falsei peste porcine a afectat puternic sectoarele de creştere a păsărilor şi a porcilor, cu consecinţe pe termen lung.

În afara faptului că produsele au fost interzise la exportul în UE, numeroşi crescători ale căror păsări au fost omorâte ilegal şi-au pierdut afacerile ori se judecă cu cei care i-au păgubit.

Din păcat nici unul dintre cei trei miniştri - Flutur, Motreanu şi Remeş - nu pare să-şi mai aducă aminte de aceste episoade. Şi nici de pierderile imense ale statului român cu dezinfecţii, despăgubiri, încetarea producţiei, desfaceri limitate pe piaţa internă şi pe cea externă.

De asemenea, trebuie semnalat faptul că abatoarele autorizate nu primesc porci de la crescătorii individuali, aflaţi în imposibilitatea de a-şi valorifica producţia proprie. De aceea, solicităm prelungirea termenului de preluare a animalelor până la lichidarea stocurilor existente, ţinând cont de faptul că populaţia nu a fost informată până acum.

Lipsa de implicare, de organizare, dar şi inconştienţa celor care lucrează în sectorul de îmbunătăţiri funciare au condus la incredibila situaţie ca la sfârşitul lui 2006 să fie returnate fonduri de 35 miliarde lei vechi de la activitatea de întreţinere şi reparaţii şi 75 miliarde lei vechi de la capitolul investiţii. Deşi sistemul este prăbuşit.

Trebuie subliniat faptul că în nici un judeţ nu a fost încheiat cadastrul agricol, cele 30 de procente înregistrate la nivel naţional fiind cu mult sub promisiunile şefilor care coordonează această activitate.

Promisiunea de acoperire de la bugetul statului a cheltuielilor efectuate cu plata taxelor pentru schimburi sau vânzarea de teren agricol n-a fost ţinută vreodată.

Renta viageră este nesemnificativă, sumele nu acoperă nici taxele notariale, nici pe cele de cadastru, nici impozitele plătite, iar numărul beneficiarilor este foarte redus. Faţă de promisiunea ex-ministrului Flutur de 1,3 milioane beneficiari care vor disponibiliza 3,2 milioane hectare, există înscrişi în acest program numai 22.200 beneficiari, care au disponibilizat 101 mii hectare prin vânzare sau arendă, încasând 5,7 milioane euro.

Piscicultura nu mai reprezintă pentru minister o ramură de interes naţional, pentru beneficiarii de rând, ci o afacere rentabilă doar pentru cei "aleşi". Debandada organizatorică şi legislativă din acest domeniu a dus la diminuarea dramatică a activităţii din acest sector ce ar fi putut fi extrem de rentabil pentru economia românească.

În silvicultură continuă jaful, iar sumele prevăzute pentru această activitate sunt cheltuite abuziv şi fără control.

În anii 2005 şi 2006 au fost întocmite proiecte de executare a unor perdele forestiere şi a unor căi de acces - cu situaţie juridică incertă - în valoare de 140 miliarde lei vechi de la buget, bani aruncaţi fără cel mai mic rezultat.

Guvernul portocaliu a abrogat OUG nr.98/2003 prin care Romsilva era obligată să asigure la cerere, în mod gratuit, dar a introdus în schimb, plata pazei suprafeţelor forestiere, circa 500 000 lei vechi pe an. Ca urmare, a fost creat un adevărat haos în administrarea pădurilor private, adică distrugerea patrimoniului forestier, tăierile ilegale, lipsa contractelor de pază, lipsa structurilor silvice etc. Poate singurul în măsură să explice cum s-a furat "ca în codru" din anul 2005 şi până acum ar fi ex-ministrul şi ex-liberalul Gheorghe Flutur!

Programul de restructurare a cercetării ştiinţifice agricole, prevăzut de către guvernarea PNL-PD, nu a fost realizat. Deşi termenul de înscriere al proiectului de lege privind restructurarea era prevăzut până la 31 martie 2006, nici până la această dată el nu a fost înaintat spre dezbatere Parlamentului. Această permanentă tergiversare explică, desigur, apariţia de noi "interese" legate de suprafeţele agricole şi de mijloacele fixe pe care unităţile de cercetare le mai administrează încă. Cert este faptul că cercetarea ştiinţifică se află în pericol, la fel ca şi producerea de material genetic vegetal şi animal, din categoriile biologice superioare, imperios necesar în atingerea performanţelor în agricultura românească.

Dezvoltarea rurală este ultima dintre preocupările echipei de "profesionişti" din aşa-zisul Minister al Agriculturii, Silviculturii şi Dezvoltării Rurale PNL-PD (!)

Cea mai nejustificată şi condamnabilă situaţie este legată de lipsa de preocupare privind pregătirea pentru accesarea Fondurilor Europene de Dezvoltare Rurală. Deşi au trecut şase luni de la aderarea României la structurile europene, Planul Naţional de Dezvoltare Rurală se află tot în stadiul de "consultare", când, de fapt, ar fi trebuit deja aprobat de către Comisia Europeană.

Pentru că Ministerul şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit PNL-PD nu au pregătit normele de accesare a fondurilor, în loc să beneficiem de cele 577 milioane euro, stabilite prin Tratatul de aderare şi acordate de la Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR), în cel mai bun caz, s-ar putea obţine doar 155 milioane euro, plus 26 milioane euro co-finanţare de la buget.

Există serioase riscuri în ceea ce priveşte blocarea sau amânarea fondurilor pentru plăţile de la Uniunea Europeană pentru anul 2007. Cert este faptul că, până în prezent, nu s-a acordat nici o sumă din fondurile europene. Toată vina revine celor trei miniştri, proporţional cu perioada în care au ocupat scaunul de ministru.

Bugetul pe anul 2007 al Guvernului PNL-PD nu prevede în mod expres suma pentru "plăţile naţionale direct complementare", în valoare de 528 milioane euro, la care România are dreptul în primul an de aderare, deşi PSD a solicitat, cu insistenţă, această prevedere.

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 a fost finalizat cu mare întârziere, faţă de termenul preconizat.

Cele două agenţii de plăţi nu au fost acreditate de către organismele abilitate din UE, ceea ce afectează obţinerea sumelor de la UE pentru anul 2007.

Deşi Ministerul Agriculturii se laudă că a încheiat Programul SAPARD, de fapt, el n-a reuşit decât "performanţa" de a scădea ritmul plăţilor. Dacă în anii 2004-2005 nivelul plăţilor era de 22,7 milioane de euro pe lună, în 2006 el a ajuns la doar 16,6 milioane euro într-o lună. Un lucru este sigur: în anul 2007 pierderile SAPARD vor fi de cel puţin 100 milioane euro. Vinovat este doar Guvernul PNL-PD.

Mult mediatizatul program "Fermierul", atât de drag ex-ministrului Flutur, n-a dat nici el rezultatele scontate. Faţă de cele 570 de fabrici pentru procesarea laptelui şi a cărnii, 6000 de ferme vegetale şi zootehnice, peste 300 de unităţi de servicii neagricole, preconizate la această dată sunt doar 328 de ferme agricole noi şi 43 de unităţi de procesare.

Grav este, însă, faptul că a fost blocată suma de 7000 miliarde lei din bugetul Ministerului Agriculturii (circa 30%), în loc ca aceşti bani să fi fost folosiţi pentru sprijinirea producătorilor şi pentru susţinerea eficientă a agriculturii. Beneficiari au fost doar băncile comerciale în care au fost depuşi aceşti bani.

Din păcate, greşelile acestor responsabili-iresponsabili din structurile abilitate se regăsesc la nivelul producătorilor agricoli, victime ale dezinformării şi ale falselor promisiuni.

Principalii perdanţi sunt cei care deţin exploataţii agricole în suprafaţă de mai puţin de un hectar şi care cresc diferite specii de animale, cultivatorii de legume, cei care au grădini familiale reduse şi care nu vor primi plăţi directe pe suprafaţă. În aceeaşi situaţie se află şi agricultorii care au exploataţii sub un hectar şi care au înfiinţat în toamna trecută culturi de grâu, orz, orzoaică şi rapiţă. Deci, circa 3,5 milioane gospodării ţărăneşti nu vor primi nici un fel de sprijin.

Au început necazurile pentru crescătorii de animale care nu au fost informaţi în legătură cu restricţiile de calitate cerute de către UE, adică de faptul că, nu au voie să vândă laptele şi produsele lactate proprii în pieţe şi că nu au voie să exporte carne de porc şi pasăre.

Deoarece nu a existat o metodologie de atribuire a cotei de lapte în funcţie de numărul de animale din fermele specializate, de rasă şi de producţia medie, în acest moment se impune o reanalizare a situaţiei şi o repartizare corectă a cotelor, în vederea stingerii nemulţumirilor şi a protestelor semnalate.

Evident, demersul propus de noi nu este unul exhaustiv, el n-a surprins decât puţine dintre gafele "ministeriabililor", care au costat şi afectat întreaga naţiune. Dar ultimul exemplu pe care îl propunem este edificator pentru felul în care s-a muncit în Ministerul Agriculturii. Deşi în vara lui 2006, PSD a solicitat în mai multe rânduri Guvernului să cumpere de la producători cel puţin 1,5 milioane tone grâu la un preţ de 4000-4500 lei vechi/kg, membrii Executivului n-au luat în serios propunerea noastră. A urmat un fapt fără precedent. În luna ianuarie 2007, ţara noastră importa grâu la preţul de peste 170 euro/tonă, în timp ce grâul românesc se deprecia în depozitele producătorilor. Fără comentarii!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al PSD solicită Guvernului României să ia următoarele măsuri de urgenţă în vederea redresării sectorului agricol:

1. Modificarea şi completarea Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură.

De aceste despăgubiri urmează să beneficieze în anul 2007 şi producătorii agricoli care nu au încheiat contracte cu societăţile de asigurare - reasigurare.

2. Asigurarea unui buget pentru agricultură la nivelul maxim permis de către reglementările europene, prin reevaluarea fondurilor prevăzute în bugetul pe 2007, prin cofinanţare, prin plăţi directe, măsuri de piaţă, proiecte de dezvoltare rurală şi de finanţare a pescuitului. Această reeşalonare trebuie făcută la prima rectificare bugetară.

3. Acordarea sumei de 400 lei pe hectar (4 milioane lei vechi) pentru plăţile din anul 2007

Beneficiari: 1,2 milioane ferme (circa 3 milioane fermieri) care exploatează aproape 8,7 milioane hectare de teren.

4. Acordarea unui sprijin financiar de 350 lei (3,5 milioane lei vechi) producătorilor agricoli ce deţin şi exploatează suprafeţe de teren de până la un hectar, inclusiv.

Beneficiari: cca. 2 milioane de mici producători.

5. Acordarea unui sprijin financiar suplimentar în anul 2007 pentru culturile ecologice. Sprijinul acesta se situează între 6000 şi 7000 lei/hectar, în funcţie de fiecare cultură ecologică.

6. Subvenţionarea cu 5500 lei vechi/kg a seminţei de grâu şi de orz, necesară înfiinţării culturilor din această toamnă.

7. Subvenţionarea motorinei pentru culturile care se vor înfiinţa şi recolta în anul 2008, cu 15 mii lei/litru.

8. Acordarea unei subvenţii pentru irigaţii de 1200 lei/hectar (12 milioane lei vechi/hectar)

Este necesară modificarea Ordinului nr. 388/21.05.2007 al MADR şi stabilirea plafonului maxim la hectar pentru acoperirea cheltuielilor pentru irigaţii în sezonul de irigaţii al anului 2007 la 1200 lei/hectar, în loc de 700 lei/hectar.

9. Propunere legislativă privind acordarea unui sprijin financiar în anul 2007 de 150 lei (1,5 milioane lei vechi) pentru creşterea calităţii producţiei obţinute pe pajişti.

Beneficiari: cca. 1,5 milioane de producători agricoli şi crescători de animale care deţin şi exploatează o suprafaţă de peste 800 mii hectare.

10. Asigurarea prin bugetul MADR a fondurilor necesare adoptării măsurilor privind redresarea agriculturii.

11. Finalizarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 şi a metodologiei de finanţare a proiectelor.

12. Finalizarea măsurilor recomandate de către experţii UE pentru organizarea instituţională şi acreditarea de către Comisia Europeană a celor două agenţii de plăţi.

13. Stabilirea nivelului alocaţiei bugetare la 30% din volumul creditului agricol acordat de către băncile comerciale pentru activităţile de producţie din sectorul vegetal şi din zootehnie (nivel prevăzut în Legea nr. 150/2003), procentul actual de 4-15% fiind insuficient.

Emiterea în regim de urgenţă a unei Hotărâri de Guvern în acest sens.

Sperăm ca aceste sesizări şi propuneri care vizează în modul cel mai sincer şi mai realist ieşirea din criza fără precedent în care se află agricultura românească să găsească ecoul necesar şi să nu rămână doar simple iniţiative ale PSD-ului, aşa cum s-a întâmplat în nenumărate rânduri.

Ţinând seama de situaţia gravă, generată de nepriceperea şi amatorismul celor desemnaţi să conducă agricultura românească, vă invităm, stimaţi colegi, să votaţi textul prezentei moţiuni. Este singura modalitate de a acorda o ultimă şansă producătorilor agricoli din ţara noastră. Mă refer la aceste propuneri pentru redresarea agriculturii.

Sigur că, chiar dacă domnul Remeş ar fi fost ministru din anul 2005 am fi putut cere demisia acestuia? Nu. Pentru că noi cunoaştem prevederile Deciziei nr.148 din 21 februarie 2007 a Curţii Constituţionale, pagina 11, art.112 alin.(2), prin care se spune: "Prin moţiunea simplă s-a pus la dispoziţia parlamentarilor un instrument mai eficient de realizare a funcţiei de control a Parlamentului asupra Guvernului, dar adoptarea unei moţiuni simple nu are ca efect juridic direct revocarea unui membru al acestuia". De aceea, nu am cerut demisie domnului ministru Remeş.

Şi un ultim mesaj pentru Guvernul Tăriceanu: vrem ca pâinea românilor să fie asigurată din producţia internă, şi, să nu împovărăm ţara cu noi biruri care să aducă populaţia în pragul disperării, şi nu din importuri, pentru că putem, trebuie doar voinţă.

Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi ascultat. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD).

Am uitat să adaug ceva. La mulţi ani, domnule Remeş, îmi pare rău că, chiar astăzi se întâmplă să discutăm moţiunea simplă. (Aplauze).

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumim.

În continuare, trebuie să discutăm şi să aprobăm timpul maxim afectat pentru dezbateri. Aşa cum s-a stabilit la Biroul permanent, după calculul făcut, pentru PSD este afectat un timp de 38 de minute, PNL - 21 de minute, PD - 16 minute, PRM - 16 minute, UDMR - 7 minute, Partidul Conservator - 6 minute, minorităţi naţionale - 6 minute, fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 11 minute. În total - 121 de minute.

Dacă sunt obiecţii sau observaţii la această repartizare? Nu sunt obiecţii.

Supun votului dumneavoastră timpul afectat fiecărui grup parlamentar.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Deci, cu un vot împotrivă şi cu o abţinere a fost aprobat timpul afectat dezbaterii.

Dăm cuvântul domnului ministru, urându-i totodată, încă o dată, La mulţi ani!

Domnul Decebal Traian Remeş:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în varianta Flutur, nu zic "papion", că nu place cuiva anume, este de 3346,4 milioane de lei. Adică, 0,88% din p.i.b.

La această sumă se vor adăuga mâine 2419,8 milioane de lei. Destinaţiile mari ale acestei sume sunt despăgubirile pentru secetă, înfiinţarea culturilor în această toamnă şi sprijin pentru SAPARD-ul românesc.

Din această sumă, din restul bugetului, vom plăti tot ce prin legislaţie trebuie plătit de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale: zootehniei şi culturii de câmp. Am garanţia că în toamnă, printr-o nouă rectificare, voi creşte pe total bugetul ministerului cu1% din p.i.b., adică 1,88% în final. E mai mult decât dublare. Mulţumesc pentru acest lucru premierului Călin Popescu-Tăriceanu şi ministrului finanţelor Varujan Vosganian.

Le mulţumesc unora dintre foştii mei colegi de la finanţe, mi-au fost atunci alături, când greu a fost şi pentru noi şi pentru România, dar am răzbit. Mi-au fost alături în ultima lună, de când mă bat pentru buget, şi-mi vor fi alături atâta timp cât ne vom înfrunta în aceste condiţii.

Le mulţumesc mai apăsat tuturor fermierilor şi ţăranilor pe care i-am întâlnit bătând 28 de judeţe şi ajungând în câmp, în grajduri, în curţi la oameni, prin târguri, că mi-au spus cu totală convingere: credem, domnule Remeş, că aşa cum ai reuşit să ne buzunăreşti de bani ca să plăteşti datoria externă, vei reuşi de data asta să ne dai bani. Credem. Încrederea lor în mine m-a făcut să mă port din nou ca în anii aceia. Câineşte. Ca să smulg bani.

Voi da atenţie dezbaterilor care urmează. Să nu-mi faceţi niciun hatâr, ţineţi cont însă de un singur lucru: în actualele împrejurări, nimeni, sunt orgolios, nimeni nu poate construi un buget al agriculturii pentru 2008 mai bun decât l-aş putea construi eu.

Dacă aveţi la modul real grija satului românesc, eu nu m-am rupt niciodată de sat şi trăiesc din agricultură şi zootehnie, daţi-i satului românesc o şansă pentru un nou început. Am orgoliu. Bugetul lui Remeş pentru agricultură pentru anul 2008 va deveni buget de referinţă. Vă va obliga numai să-l creşteţi. Nu veţi mai putea niciodată coborî la cifra de ruşine pentru 2007 obţinută de mult lăudatul Flutur.

Domnilor, vă rog să treceţi la treabă şi să măcinaţi cu cuvinte pe cei care merită. Eu n-am apucat să merit.

Le doresc tuturor adversarilor mei să trăiască mulţi, mulţi ani şi să-i roadă invidia văzându-mă fericit.

Succes! (Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Urmează dezbateri şi aş vrea să fac două precizări pentru a fi lucrurile foarte clare. Potrivit art.161, moţiunea se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi şi potrivit art.144 alin.(1), Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărâri şi moţiuni simple în prezenţa majorităţii deputaţilor.

Deci va trebui să avem cvorumul legal la sfârşit, la vot, şi votul va fi pentru aprobare dacă a întrunit majoritatea deputaţilor prezenţi.

Dau cuvântul domnului Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru Remeş, încă o dată "La mulţi ani!"

Stimaţi colegi,

Nici n-am intrat în dezbaterea moţiunii de astăzi şi am auzit de la acest microfon lucruri deosebite pentru agricultura românească, dublarea bugetului Ministerului Agriculturii. Până la contrariu, contez pe promisiuni.

De la început un titlu: "O moţiune pentru pâinea românilor".

Voi începe această intervenţie cu o scurtă poveste cât se poate de adevărată care s-a petrecut zilele trecute. Întrebat ce părere are despre degringolada din cadrul Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare într-un an în care România se confruntă cu cea mai severă secetă din ultimii 60 de ani, un distins ministru al cabinetului Tăriceanu a răspuns cu voce tunătoare: "nu mă interesează!"

Ei, vedeţi, asta e diferenţa între Partidul Social Democrat şi actuala guvernare. Pe noi chiar ne interesează ce se întâmplă în agricultura românească, domnule ministru Traian Decebal Remeş. Am demonstrat-o în timpul guvernării 2001-2004 când s-a obţinut cea mai mare producţie de cereale şi în agricultură s-a obţinut cea mai mare creştere de 22,2% care a contribuit la creşterea p.i.b.-ului până la 8,2%.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă scuzaţi. Sunt obligat să asigur ordinea în sală. Rog operatorii şi fotografii să părăsească locurile de dezbateri.

Continuaţi, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Înainte de toate, o precizare. V-am rugat respectuos să nu confundaţi documentul nostru cu fiţuica Partidului Democrat pe care trebuia s-o dezbatem ieri, dacă ea era constituţională.

Noi nu ne-am dedat unei echilibristici logice pentru a salva pe ex-ministrul agriculturii Gheorghe Flutur de vina de a fi fost după 2004 primul declanşator al dezastrului din acest sector esenţial al economiei româneşti. Nici nu l-am făcut răspunzător pentru toate relele pământului pe actualul ministru Traian Decebal Remeş, căruia trebuie să-i acordăm timpul necesar să greşească sau, de ce nu, să-şi îndeplinească programul.

După cum veţi vedea, noi am venit cu informaţii concrete despre haosul care domneşte astăzi în agricultură. Iată câteva dintre acestea: în 2007, suprafaţa agricolă nelucrată a depăşit 1,7 milioane de hectare. Mai mult, lipsa de organizare a sectorului de îmbunătăţiri funciare a făcut ca la sfârşitul lui 2006 să fie returnate fonduri în valoare de 35 miliarde lei vechi la activitatea de întreţinere şi reparaţii şi 75 de miliarde lei vechi la activitatea de investiţii.

În ultimii doi ani, s-a majorat semnificativ deficitul comercial la produsele agro-alimentare. Importurile de produse agro-alimentare au crescut enorm anul trecut, aspect care a determinat un deficit comercial de peste 1,2 miliarde de euro, în creştere cu 32% faţă de 2005.

Concomitent, a scăzut semnificativ producţia de carne. Dezastrul provocat de gripa aviară şi de pesta porcină au afectat puternic sectoarele de creştere a păsărilor şi porcilor, care au interdicţie la exportul în Uniunea Europeană. Evident, principalul responsabil pentru această situaţie este fostul ministru Gheorghe Flutur care a gestionat catastrofal episoadele gripei aviare din anii 2005-2006. De altfel, în prezent, se derulează mai multe procese intentate de producătorii ale căror păsări au fost omorâte ilegal de către autorităţi.

În ultimii doi ani, suprafaţa pregătită pentru irigaţii care în 2004 ajunsese la 1,5 milioane hectare, s-a redus în 2007 până la doar câteva sute de mii de hectare.

Această lipsă de preocupare a guvernanţilor faţă de reabilitarea sistemelor de irigaţii care îşi arată ponoasele în cel mai secetos an din 1946 încoace, reprezintă o veritabilă crimă împotriva producătorilor agricoli.

Dacă mai adăugăm că preţul apei a crescut din 2004 de trei ori, nu trebuie să ne mai mire că seceta face ravagii peste tot în ţară. Numai în judeţul Iaşi, în ultima lună, au secat peste 1500 de fântâni care reprezentau de mai multe ori unicele surse de apă ale gospodăriilor respective. În comuna Mogoşeşti din Iaşi toate fântânile au secat, iar 5000 de oameni aşteaptă disperaţi un ajutor din partea autorităţilor. Vorbim tot de raportări false, domnule ministru?

De altfel, seceta a afectat deja în mod drastic viitoarea recoltă de grâu care, după estimările specialiştilor, nu va depăşi în acest an 2,8 milioane tone de grâu. Unii specialişti vorbesc însă de o producţie şi mai scăzută, în jur de 2,5 milioane tone.

Necesarul pentru acoperirea consumului intern este de 4,6 milioane de tone. Prin urmare, sunt aşteptate importuri masive de grâu care vor antrena o majorare a preţului pâinii cu circa 25%. Culmea este că nici până acum Ministerul Agriculturii n-a întocmit o hartă completă a zonelor calamitate şi nici nu a propus o strategie eficientă de combatere a efectelor secetei. Aşadar, ne aşteaptă zile grele.

La fel dezastruoasă se prezintă situaţia şi în silvicultură, unde jaful a atins proporţii inimaginabile. Într-un mod total inconştient, Guvernul Tăriceanu a abrogat Ordonanţa de urgenţă 98/2003 prin care ROMSILVA era obligată să asigure la cerere, gratuit paza pădurilor deţinute de persoane fizice. În schimb, guvernanţii au introdus plata pazei suprafeţelor forestiere. Drept urmare, s-au înmulţit tăierile ilegale precum şi acţiunile de distrugere a fondului silvic.

Cât priveşte dezvoltarea rurală, există serioase întârzieri în accesarea fondurilor europene aflate la dispoziţia României. Planul naţional de dezvoltare rurală este doar la nivel de schiţe, nefiind aprobat de Comisia Europeană. Din acest motiv, în loc să beneficiem de cele aproape 600 de milioane de euro pentru agricultură din fondul european pentru dezvoltare rurală, sumă stabilită prin Tratatul de aderare, vom avea la dispoziţie doar 155 de milioane de euro, bani prevăzuţi în bugetul central pe 2007. De altfel, şi aceste fonduri nu vor putea fi accesate decât spre sfârşitul anului în curs.

În ultimii ani, Partidul Social Democrat a atras constant atenţia şi asupra stării deplorabile în care a ajuns cercetarea agricolă, lentoarea cu care guvernanţii lucrează la proiectul de lege referitor la cercetare, demonstrează încă o dată păienjenişul de interese în legătură cu suprafeţele agricole precum şi cu unele mijloace fixe din cadrul unităţilor de cercetare.

În acest context, când agricultura României trage să moară, noi cerem Guvernului, în cel de-al 12-lea ceas, asigurarea unui buget maxim, aşa cum a promis domnul ministru aici, pentru agricultură, care să fie permis şi de reglementările europene prin reevaluarea fondurilor prevăzute în bugetul pe anul 2007, cu titlu obligatoriu.

Cabinetul Tăriceanu trebuie să acorde suma de 600 de lei pe hectar, e o propunere personală, văzând exact situaţia din agricultură şi mai ales în Moldova, pentru plăţile directe în anul 2007 de care să beneficieze cei aproximativ 3 milioane de fermieri ce exploatează circa 8 milioane de hectare de teren.

De asemenea, cerem acordarea unui sprijin financiar de 350 de lei producătorilor agricoli, cei decişi să exploateze suprafeţe de teren mai puţin de un hectar. De aceste fonduri ar urma să beneficieze circa 2 milioane de mici producători care au fost lăsaţi de izbelişte până acum.

Nu trebuie uitate culturile ecologice care trebuie sprijinite financiar de Guvern şi nici finalizarea programului naţional de dezvoltare rurală 2007-2013 şi a metodologiei de finanţare a proiectelor.

De asemenea, cerem Guvernului acordarea unui sprijin financiar în anul 2007 de 100 de lei, un milion de lei vechi pentru creşterea calităţii producţiei obţinute pe pajişti. Circa 1,5 milioane de producători agricoli şi crescători de animale deţin şi exploatează o suprafaţă de peste 800 de mii de hectare de pajişti.

Acordarea unei subvenţii de 12 milioane de lei, 1200 de lei noi pentru irigaţii.

Domnule ministru,

Ca un reprezentant al celor ce muncesc în agricultură şi, mai ales, în zootehnie, îmi permit să aduc în discuţie în faţa dumneavoastră şi în faţa Camerei Deputaţilor un obiectiv pe care dacă dumneavoastră îl rezolvaţi, pentru mine cel puţin şi pentru mulţi colegi de-ai mei şi mai ales pentru producătorii agricoli din zootehnie ar însemna că dumneavoastră v-aţi dus la îndeplinire unul din cele mai importante obiective. Este vorba de criza cotei de lapte în România. Criza cotei de lapte nu este o problemă personală a celor ce produc lapte în România, ci este o problemă a Ministerului Agriculturii, o problemă naţională.

Au apărut falşii crescători de animale care nu sunt departe de biroul dumneavoastră, care nu sunt departe decât de direcţiile agricole care au repartizate diferite cote de lapte şi cantităţi de lapte pe care acum încearcă să le vândă la suprapreţ şi cei care au vacile în grajd, nu pot să-şi vândă producţia, fiindcă nu au cota de lapte necesară.

Am rugămintea să rezolvaţi prin corpul dumneavoastră de control, poate n-aţi ştiut-o exact fiindcă sunteţi de puţină vreme acolo, acest mare obiectiv care îi interesează pe crescătorii de animale.

În final, o invitaţie şi o constatare: luaţi celebrul caiet portocaliu care cuprindea programul de guvernare al Alianţei D.A., veţi descoperi câte promisiuni frumoase făceau în campania electorală din 2004 Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat.

De 900 de zile, însă, guvernanţii oferă producătorilor agricoli doar minciuni. Totuşi, într-un anumit fel, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat au reuşit să îndeplinească ce au propus: o agricultură portocalie. Adică au uscat-o de tot.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Aţi vorbit 12 minute.

Urmează la cuvânt reprezentantul Grupului P.N.L., domnul Uioreanu.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În primul rând, doresc, în numele Grupului parlamentar al liberalilor să-i urez "La mulţi ani!" domnului ministru. Domnule ministru, "La mulţi ani!". (Aplauze)

Am citit cu mare atenţie textul acestei moţiuni şi trebuie să recunosc că multe dintre problemele ridicate aici şi expuse sunt reale şi noi, liberalii, ne-am gândit şi dorim în primul rând să grăbim lucrurile în ceea ce priveşte modernizarea agriculturii româneşti, să-i putem ajuta mai mult pe cei care lucrează pământul, să avem un sector vegetal şi unul animal competitiv pe piaţa europeană. Să avem ferme moderne şi unităţi de procesare la standarde europene. Oamenii de la sate să se bucure de toate facilităţile mileniului III, dar, din păcate, toate aceste transformări nu se pot face peste noapte.

Semnatarii moţiunii cunosc ei înşişi şi foarte bine acest lucru din perioada când s-au aflat la guvernare, anii în care au văzut cu propriii ochi cât de greu se obţin banii pentru fiecare minister.

Iată de ce am simţit un gust amar citind la un moment dat un subtitlu cu încărcătură subiectivă: "De 900 de zile se promite şi se minte", cu referire la situaţia generală din agricultură, la suprafeţele rămase nelucrate şi la cele calamitate.

Vă asigur, stimaţi colegi, în numele Grupului parlamentar liberal, că nu ne-am propus şi nu ne vom propune să minţim. Vă asigurăm că ne interesează soarta agriculturii româneşti, a ţăranului român şi, nu în ultimul rând, siguranţa alimentară a populaţiei.

Grupul liberal are încredere în ministrul Traian Remeş că-şi va face pe deplin datoria şi-i acordăm întreaga încredere şi întregul nostru sprijin. Considerăm că domnul Remeş are suficiente argumente de ordin tehnic pentru a demonstra buna credinţă şi bunele intenţii ale Guvernului Tăriceanu pentru modernizarea agriculturii, pentru susţinerea ţăranului român şi pentru respectarea regulilor din Uniunea Europeană.

Condiţia obligatorie pentru ca aceasta să poată deveni realitate este aceea ca Guvernul şi Ministerul Agriculturii să fie lăsate la lucreze.

În final, pe lângă urarea personală de "La mulţi ani!", îi doresc domnului Remeş "La mulţi ani!" şi în Ministerul Agriculturii.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Aţi vorbit trei minute.

Dau cuvântul reprezentantului Partidului Democrat, domnul Miroşeanu.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi, cei de la Partidul Democrat, urmărim cu uimire şi "încântare" modul în care reprezentanţii P.S.D.-ului şi cei ai P.N.L.-ului înţeleg să trateze astăzi un subiect atât de important cum este situaţia din agricultura românească. Vreau să vă mai spun, dacă e să discutăm pe textul moţiunii, că textul Partidului Democrat înaintat către Camera Deputaţilor şi care ar fi trebuit să se dezbată ieri era un material mult mai complet, mult mai complex care aborda mai multe direcţii deficitare în acest moment în agricultura românească.

Partidul Democrat va vota această moţiune, aşa cum va vota orice alt demers care va duce la căderea ministrului agriculturii, la căderea Guvernului Tăriceanu II.

Doamnelor şi domnilor colegi,

"Sunt un finanţist cu puţine cunoştinţe despre agricultură şi sper să nu fiu astăzi sacrificat precum mielul de Paşte." Aceasta a fost declaraţia cu care Decebal Traian Remeş îşi începea alocţiunea în Săptămâna Mare a Paştelui pentru obţinerea avizului Comisiilor comune pentru agricultură ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, unde după o audiere superficială, fără să răspundă la cele 30 şi ceva de întrebări puse de membrii comisiilor, cu sprijinul total şi necondiţionat al colegilor parlamentari de la P.S.D., acesta făcea ultimii paşi pentru învestirea în funcţia de ministru al agriculturii şi dezvoltării rurale.

Precizam la acea dată faptul că, în accepţiunea Partidului Democrat, agricultura a fost şi rămâne cel mai important sector al economiei româneşti care, în perspectiva integrării în Uniunea Europeană, poate asigura un câştig concurenţial în raport cu piaţa şi ne-am fi dorit ca pe agricultura românească să nu se mai facă experimente iresponsabile.

Lipsa de experienţă şi amatorismul actualului ministru al agriculturii s-a manifestat în toate domeniile şi pe toate direcţiile. Astfel, românia întârzie nepermis absorbţia fondurilor europene pentru agricultură, programul naţional de dezvoltare rurală nefiind finalizat şi depus la Comisia Europeană, în condiţiile în care Uniunea Europeană nu acceptă vechea politică românească de acordare a subvenţiilor şi ajutoarelor financiare.

Cauza principală a acestor întârzieri o constituie, fără îndoială, lipsa de preocupare a ministerului în ceea ce priveşte elaborarea actelor normative necesare, în condiţiile în care obiectivul major declarat al Guvernului Tăriceanu II este agricultura şi absorbţia fondurilor europene pentru agricultură.

Contradicţia este evidentă şi arată care e de fapt adevărata faţă a ministrului agriculturii şi a Guvernului Tăriceanu II din care face parte.

Este inacceptabil modul dezastruos în care Decebal Traian Remeş a gestionat criza determinată de fenomenul de secetă, Atât în ceea ce priveşte recunoaşterea târzie a acestuia, cât şi în implicarea ministerului pentru limitarea efectelor. Deficitul de umiditate din sol, precum şi previziunile privind precipitaţiile pentru anul 2007 erau cunoscute la nivelul ministerului şi, cu toate acestea, nu s-a luat nicio măsură în acest sens, punându-se în pericol hrana naţiunii.

Declaraţia primului-ministru Tăriceanu, prin care aprecia că măsurile luate de Comitetul de situaţii de urgenţă pentru atenuarea efectelor secetei nu şi-a atins ţinta, fiind nemulţumit de activitatea actualului ministru, în condiţiile în care acesta declara senin că dacă previziunile referitoare la secetă se adeveresc, importurile vor creşte ca şi cum nu ar fi trebuit să existe o strategie în acest sens, se pot constitui într-un motiv temeinic pentru demiterea acestuia.

Constatăm cu îngrijorare faptul că la nivelul Ministerului Agriculturii nu se cunoaşte exact suprafaţa afectată de secetă, ştiut fiind că există în acest moment deja suprafeţe importante cultivate cu grâu şi orz compromise în judeţele Dolj, Olt, Giurgiu, Iaşi, Vaslui şi altele. Singura poziţie oficială a lui Decebal Traian Remeş fiind aceea de a-i anunţa pe proprietari că vor fi despăgubiţi doar dacă au culturile asigurate, uitând că există fondul de intervenţie aflat la dispoziţia Guvernului, special pentru astfel de situaţii, suficient să facă faţă cererilor de despăgubire pentru toţi producătorii agricoli afectaţi.

Ce intenţionaţi să faceţi cu aceştia, domnule ministru, în condiţiile în care doar 7% din suprafaţa irigabilă a fost irigată? Ceea ce, fără îndoială, este prea puţin. Iar suprafeţele contractate pentru irigaţii în 2007 totalizează aproximativ 300 de mii de hectare, mai puţin de jumătate de suprafaţa amenajată cu instalaţii.

Ce răspuns le veţi da micilor fermieri din sudul şi estul ţării, că ei nu au posibilitatea de a iriga şi care sunt astăzi într-o stare disperată, fiind în imposibilitatea de a asigura disponibilităţile financiare pentru înfiinţarea culturilor din anul agricol 2007-2008?

Probabil, genul de răspuns pe care, domnule ministru Remeş, îl dădeaţi de curând ţăranilor, cărora le spuneaţi să fie liniştiţi că Sfântul Ilie va rezolva problema secetei. Înţelegem, prin urmare, că sunteţi în negocieri avansate cu sfinţii din ceruri, numai că se vede treaba nici măcar aceştia nu mai sprijină Guvernul Tăriceanu II. Asta da strategie, ăsta da ministru al agriculturii!

Mai mult decât atât, în celebrul de acum conflict SNIF-ANIF, constatăm o periculoasă atitudine duplicitară care a condus la declanşarea unei crize majore la Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare cu importante prejudicii financiare şi de imagine. Rămâne să urmărim cine este cu adevărat interesat ca o societate naţională evaluată în documente la 4 milioane de euro, în realitate, la peste 100 de milioane de euro, să fie falimentată, lăsând pe drumuri peste 1500 de salariaţi.

În ceea ce priveşte retrocedările de terenuri conform Legii 247/2005, constatăm că din motive subiective, proprietarii de drept sunt blocaţi în comisiile locale şi judeţene de fond funciar, plimbaţi prin tribunale şi judecătorii, cauza principală fiind corupţia manifestată şi nesancţionată a celor care sunt desemnaţi să aplice legea.

Asistăm în ultima vreme la ignorarea fără jenă a problemelor din silvicultură, în condiţiile în care nu s-a acţionat în niciun fel în promovarea noului Cod silvic, cu toate intervenţiile făcute de Federaţia pentru apărarea pădurilor, formată din personalităţi de mare valoare în silvicultură.

Cunoscut fiind faptul că două dintre problemele majore manifestate în acest moment în agricultură, seceta şi alunecările de teren pot fi preîntâmpinate sau limitate ca efect aplicându-se o politică coerentă în ceea ce priveşte împădurirea terenurilor degradate. Constatăm însă scăderea continuă a fondului forestier naţional, cu efecte grave asupra climei României şi a vieţii sociale, fără a se lua măsuri radicale în acest sens.

Atitudinea grobiană, superficială şi păguboasă a lui Decebal Traian Remeş se manifestă atât în relaţiile cu cetăţenii agricultori, cât şi cu agenţii economici care-şi desfăşoară activitatea în domeniul agricol şi care constată în acest moment, pe lângă lipsa unui dialog civilizat şi competent, inexistenţa unei strategii clare de dezvoltare a agriculturii, ca bază pentru dezvoltarea afacerilor în acest domeniu.

Acestea reprezintă doar o mică parte din motivele pentru care Partidul Democrat îl consideră pe Traian Decebal Remeş incapabil şi cere primului-ministru scoaterea acestuia din Guvern.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Aţi vorbit zece minute.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul Szekely Levente.

Domnul Szekely Levente Csaba:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru, "La mulţi ani!" din partea U.D.M.R.-ului.

Această moţiune vine într-un moment neprielnic pentru un Guvern greu încercat atât de clasa politică cât şi de natură. Mă refer la secetă. Se ştie că un ajutor este apreciat la justa lui valoare dacă este acordat la momentul oportun. Din Opoziţie este mult mai uşor să observi greşelile Guvernului şi este şi mai uşor să aduci critici acţiunilor miniştrilor. Întrucât, de regulă, Opoziţia se află în pasivitate deşi afirmă contrariul.

În opinia mea, nu putem accepta să aruncăm toate nerealizările şi întârzierile, toate problemele cu care agricultura românească se confruntă în sarcina actualului Guvern şi în special în sarcina actualului ministru al agriculturii.

Citind cu atenţie moţiunea simplă promovată de colegii P.S.D., îmi dau seama că toate sunt sesizări reale şi bine întemeiate făcute de specialişti. Dar, totodată, ascultând şi răspunsul domnului ministru Remeş, care ne-a promis suplimentarea şi dublarea bugetului pentru agricultură, atunci eu consider că nu este necesară votarea acestei moţiuni, fiindcă domnul ministru ne-a promis că găseşte rezolvări.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului Partidului Conservator, domnul Dragoş Dumitriu.

Domnul Petre Dragoş Dumitriu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Sigur că este greu să nu iei în seamă cele scrise de atâţia specialişti de seamă, în frunte cu domnul Munteanu, cu domnul Mocanu, oameni pe care îi respect şi ştiu chiar, departe de iniţiativele politice, domniile lor doresc binele agriculturii.

Însă, după părerea mea, această moţiune trebuia mai curând să poarte titulatura oficială de dezbatere, pentru că suntem oameni politici şi grupuri parlamentare cu experienţă, care ne dăm seama că momentele prin care trece agricultura în aceste clipe nu ne permit să ne jucăm cu demiterea miniştrilor, cu măsuri excepţionale care vizează fonduri bugetare inexistente ş.a.m.d.

De aceea, eu sper ca din această moţiune, în primul rând, să aibă de beneficiat sărbătoritul de astăzi, domnul Remeş, pentru că în ciuda celor spuse şi de mine, poate, în conferinţe de presă sau de colegul Miroşeanu, de la P.D., eu am încredere în capacitatea domniei sale, o capacitate pe care, din păcate, până acum nu prea a arătat-o, mai ales în relaţia cu Parlamentul.

Eu personal, se ştie de către colegii din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, sunt foarte supărat pe domnia sa pentru că nu a mai onorat comisia cu prezenţa sa, de la validare până acum. Însă, nu-i contest capacităţile şi posibilităţile.

Aş vrea să se uite pe această moţiune şi să înţeleagă sprijinul real pe care i-l dau autorii moţiunii. Să înţeleagă că această secetă nu poate fi combătută numai cu rugăminţi la Sf.Ilie, ci cu metode ştiinţifice şi cu alocarea unor fonduri, aşa cum cer în mare parte şi autorii moţiunii.

De ce spun că nu-l acuz pe domnul Remeş? Pentru că din textele moţiunii P.S.D., dar şi din cele spuse de colegii de la P.D., ar reieşi o oarecare vină a dânsului în ceea ce priveşte pregătirea pentru secetă, ceea ce este total neadevărat.

În moţiunea P.D.-ului, care nu a mai fost citită, dar pe care am studiat-o cu atenţie, se cunoştea despre această secetă încă de la începutul anului. Era previzibilă încă de acum 2 - 3 ani şi ministeriatele anterioare puteau să atenueze efectele acestei secete prin diverse măsuri cum ar fi: o negociere mai bună cu Uniunea Europeană, pentru a putea achiziţiona sisteme de irigaţii pe fonduri europene, ceea ce România nu poate; prin subvenţionarea folosirii de soiuri hibride rezistente la secetă, ceea ce iarăşi nu se face. O mulţime de măsuri care acum, sigur, toate se sparg în capul domnului Remeş.

În ceea ce priveşte câteva afirmaţii, cu care nu sunt de acord, din actuala moţiune, cum ar fi riscul ca fondurile pentru plăţile de la Uniunea Europeană să nu poată fi accesate, nu sunt de acord, pentru că totuşi aplicarea acestora este până în 2010.

Sunt de acord cu birocraţia excesivă pentru obţinerea acestor fonduri, dar nu cu riscul ca România să nu le obţină. România le va obţine. Şi chiar săptămâna aceasta se semnează un document foarte important de către reprezentanţii Ministerul Finanţelor Publice, care garantează că România va primi absolut toţi banii.

Cum vor ajunge, însă, la beneficiari? Asta este o altă problemă şi nu este legată domnul Remeş.

În ceea ce priveşte hotărârea noastră politică, ar trebui spus simplu că noi nu vom vota moţiunea. În realitate, noi dorim să dăm, prin gestul nostru politic de astăzi, un semnal pentru întreaga clasă politică, şi anume că în asemenea vremuri grele ar fi bine să lăsăm orice fel de manevră politică, bine intenţionată sau rău intenţionată, şi să-i sprijinim temporar pe cei care duc în spate bolovanul unei guvernări extrem de dificile.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulţumesc.

Aţi vorbit 4 minute.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul Costache.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

Stimaţi invitaţi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare consideră că orice demers întreprins cu bună credinţă în vederea exercitării dreptului constituţional de control parlamentar asupra Executivului trebuie apreciat şi susţinut. Este în oarecare măsură şi cazul moţiunii simple înaintate de deputaţii P.S.D., cu titlul "4 milioane de lei subvenţie pentru fiecare hectar de teren arabil".

Un stimat coleg făcea o paralelă între textul moţiunii înaintate de P.D. şi textul moţiunii aflată momentan în dezbatere. Din punctul meu de vedere, nu suportă comparaţii, măcar ca stil, ca scriitură şi ca abundenţă de greşeli gramaticale. Textul P.D. nu îi onorează şi-mi pare rău că fac aici un partizanat care nu-mi este specific, dar aceasta este realitatea.

Dânsul a uitat că ne referim la o subvenţie de 4 milioane la hectar şi de suplimentarea altor subvenţii, de îmbunătăţirea sistemului de subvenţionare a agriculturii şi s-a referit în continuare la cineva, căruia unii îi spun "La mulţi ani!" şi alţii îl felicită cu "groparul" agriculturii în acelaşi timp. Este o chestiune de umor involuntar.

Dar cum semnatarii moţiunii în dezbatere nu se limitează doar la argumente în favoarea suplimentării subvenţiilor pentru agricultură în perioada următoare şi fac referire la teama pe care o au de a vedea compromis unul dintre cele mai importante sectoare economico-sociale din România, suntem nevoiţi să le reamintim că acest fapt dramatic deja s-a întâmplat, că agricultura românească a fost deja compromisă şi, din păcate, şi cu aportul domniilor lor, când s-au aflat la guvernare în mai multe rânduri.

Ceea ce s-a întâmplat cu economia românească în ansamblu, după 1990 (dezindustrializarea, înstrăinarea resurselor naturale, defrişările sălbatice, distrugerea complexurilor zootehnice, fărâmiţarea fondului funciar, distrugerea parcului de maşini, dezmembrarea fabricilor de maşini agricole, tractoare şi utilaje, abandonarea sistemelor de irigaţii, subfinanţarea cronică a sistemului, în general, tragerea pe linie moartă a specialiştilor, subfinanţarea cercetării ştiinţifice în domeniu, neachiziţionarea şi nevalorificarea producţiei, descurajarea şi lipsirea de protecţie a producătorului agricol autohton, importurile dubioase cu irosirea de fonduri publice importante), toate acestea şi altele nenominalizate de noi acum arată clar o atitudine antiromânească, duşmănoasă chiar a tuturor factorilor de putere din perioada 1990 - 2007.

Având în vedere că aproape jumătate din populaţia ţării trăieşte în mediul rural, neglijarea agriculturii, lipsa programelor de dezvoltare rurală a condamnat milioane de oameni la mizerie, sărăcie şi umilinţe, la lipsuri alimentare, la lipsa apei potabile, la condiţii minimale de subzistenţă.

Prin urmare, nu e vorba doar de 900 de zile, cum se spune în textul moţiunii, de când se promite şi se minte, ci de 6.500 de zile de disoluţie, de subdezvoltare, de recesiune şi de decadentism generalizat, nu numai în domeniul agriculturii, ci în întreaga societate românească, timp în care unii s-au îmbogăţit enorm, trăiesc pe picior mare, în lux şi huzur, lăfăindu-se în vile şi în limuzine scumpe, iar alţii dau broasca la o parte să bea apă cu noroi din călcătura vacii.

Aşadar, stimaţi semnatari ai moţiunii, cei 4 milioane de lei subvenţie pentru fiecare hectar nu vor putea rezolva integral criza agriculturii şi a statului românesc, nici dacă s-ar acorda 4 milioane de lei/mp. Tot ce se mai poate face din ceea ce propuneţi este să prelungim agonia, să mai dăm un praf în ochi alegătorului din zona rurală, fiindcă degeaba ne-a dat Dumnezeu un pământ fertil, o gură de rai şi un picior de plai, degeaba ne-a dat minte, imaginaţie, suflet bogat, dacă nu ne-a dat şi un dram de caracter. Ne-am distrus ţara cu laşitatea multora şi cu nimicnicia şi cu lăcomia bolnavă a câtorva.

În rest, textul propune unele măsuri rezonabile, care mai pot atenua criza din agricultură, cum ar fi: acordarea acelei sume de 400 lei noi la hectar, pentru plăţile în 2007, nivel permis de procentul de 30% din valoarea plăţilor directe acordate în Uniunea Europeană; subvenţionarea cu 5.500 lei vechi a seminţei la grâu şi orz; subvenţionarea motorinei pentru anul 2008, pentru că, pentru cel în curs, nu prea mai e posibil, cu 15.000 lei vechi pe litru; subvenţii pentru irigaţii se propun de 1.200 RON la hectar, adică 12 milioane lei vechi, ceea ce este rezonabil; finalizarea programului naţional de dezvoltare rurală pentru perioada 2007 - 2013 şi a metodologiei de finanţare a proiectelor, program pe care vecinii noştri bulgari deja l-au înaintat la Bruxelles şi a fost aprobat de Comisia Europeană, în vreme ce diriguitorii agriculturii româneşti n-au catadicsit să-l finalizeze, întârziind astfel accesarea fondurilor europene destinate agriculturii.

Gureşul Gheorghe Flutur, în loc să înainteze programul naţional de dezvoltare rurală la Comisia Europeană ori să pună bazele IACS, adică a Băncii de date, a softului pentru a face operantă funcţionarea APIA, a avut alte priorităţi, de pildă: dumnealui, fostul ministru, a avut grijă să omoare păsările oamenilor şi să ne stropească maşinile cu apă chioară contra gripei aviare pe zeci de milioane de euro, din bani publici, ca să vină acum domnul Remeş să ne spună că la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu se află nicio dovadă că în România ar fi fost gripă aviară.

La fel şi cu pesta porcină. Specialiştii şi oamenii bine informaţi susţin că practicile neloiale pe piaţa cărnii de pasăre şi de porc, precum şi la alte produse nu sunt deloc noi şi că şubrezitul organism social românesc este vulnerabil la acest capitol, în lipsa oamenilor cinstiţi şi patrioţi, ţinuţi mereu departe de frâiele guvernării, pentru a nu strica socotelile "ciocoiului nou", lacom şi apatrid.

Toate "fluturismele" vorbetelui liberal-democrat, abandonarea îmbunătăţirilor funciare, neîncheierea cadastrului agricol, renta viageră care este mai mult gargară şi eficienţă zero, acţiunea "Fermierul", de asemenea, umblau prin judeţe caravane cu aşa-zişi specialişti din programul "Fermierul", care-i lăsau pe oameni într-o ceaţă şi mai groasă înainte de venirea lor.

O adevărată crimă comisă de Gheorghe Flutur, în vara lui 2006, a fost neachiziţionarea producţiei de grâu, oferind ţăranilor care au produs grâul cheltuind 4 - 5.000 lei vechi/kg, un preţ de bătaie de joc de 2.500 - 2.800 lei vechi. Unii au refuzat să-l predea pentru această sumă batjocoritoare, lăsându-l să se deprecieze sub cerul liber.

La floarea soarelui, după ce în 2005 li se oferiseră cu chiu, cu vai, 7.500 lei/kg, în 2006 domnul Flutur a încercat să le cumpere producţia cu numai 5.000 lei vechi şi bătaia de joc continuă: ori li se oferă producătorilor preţuri foarte mici, ori nu li se oferă nimic, lăsându-i la mâna speculanţilor.

Dacă niciodată nu se întoarce la ţăran o sumă rezonabilă drept plată a muncii lui aspre şi pentru acoperirea costurilor suportate de el, când şi cum vor diriguitorii domeniului agriculturii să ridice nivelul de viaţă al satului românesc, aflat acum în plin ev mediu?

În timp ce piaţa noastră este plină de produse străine, de la usturoi şi morcovi la varză, roşii, salată, mere aduse din Egipt, din China, din Turcia, din Polonia, din alte ţări, legumele românilor zac în coş pe scaunul de la poartă. Acesta este standardul spre care îndreptaţi dumneavoastră dezvoltarea rurală, satul românesc, producătorul agricol?

Aşa înţelegeţi dumneavoastră să sprijiniţi producătorul român să facă faţă concurenţei pe Piaţa Comună Europeană? Pe producători îi ignoraţi, programul naţional de dezvoltare rurală nu-l finalizaţi, la Comisia Europeană nu îl înaintaţi la termen, niciun euro nu accesaţi pentru agricultură, seceta face ravagii, atunci s-ar pune întrebarea: cu ce vă ocupaţi?

Vorbiţi, domnilor, de o nouă şansă pentru un nou început. Dar până acum, ce-aţi făcut? Pentru cine şi în folosul cui aţi lucrat? Sau ţăranii sunt buni numai pentru votat?

Au trecut aproape cei 20 de ani brucanieni. Să mai credem că noua burghezo-moşierime are de gând să curme sărăcia lucie a satelor, or, continuând ca şi până acum, o va adânci şi mai mult? Cu paleativele unor subvenţii sporadice şi neacoperitoare sau ale despăgubirilor birocratice şi formaliste numai pentru asiguraţi nu vom ajunge prea departe.

Dar pentru că prin prezenta moţiune se mai suplimentează unele subvenţii, ca întotdeauna, când se mai dă ceva, decât nimic, înţelegând să facem şi noi o opoziţie constructivă, Grupul nostru parlamentar, al P.R.M., o va vota.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al P.R.M.).

Domnul Eugen Nicolicea:

Aţi vorbit 9 minute.

Din partea parlamentarilor fără apartenenţă la grupuri parlamentare, domnul Pardău Dumitru.

Domnul Dumitru Pardău:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trăim momente politice importante, chiar dacă jenant pentru noi, Camera Deputaţilor încearcă să le ducă în derizoriu.

Ştim cu toţii că dezbaterea moţiunilor referitoare la domeniile sănătăţii şi agriculturii de aseară, două domenii atât de importante, s-a realizat noaptea sau, mai grav, deloc. Prin acest comportament, Camera Deputaţilor devine practic părtaşă la dezastrul din cele două domenii de activitate, prin indiferenţa manifestată.

Dar, de ce să ne mai mirăm? După cum a văzut o ţară întreagă aseară, la o parte dintre dumneavoastră nu le pasă decât de jocuri ieftine, de imagine. Practic, se pune umărul la greu pentru instaurarea dictaturii parlamentare.

Ce s-a întâmplat aseară în cazul moţiunii simple privind agricultura românească, depusă de P.D. şi P.L.D., deschide calea unor abuzuri inimaginabile. Situaţia din agricultura românească, dezastrul din agricultură, aşa cum spun semnatarii moţiunii simple depuse de P.S.D., merită o dezbatere serioasă, în care demagogia nu-şi are locul.

Cu toate acestea, prin depunerea acestei moţiuni simple, P.S.D.-ul oferă momente hazlii, care în realitate nu au nimic comun cu agricultura. Practic, P.S.D. depune o moţiune simplă prin care apără Guvernul şi implicit Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Apoi, P.S.D., prin această moţiune, depusă în iunie 2007, împotriva ministrului care nu mai conduce acest minister de 7 luni, demonstrează cu adevărat susţinerea faţă de actualul Guvern, şi nu se mai pot ascunde de acest lucru.

Stimaţi colegi din P.S.D.,

Nu are sens să mimaţi opoziţia, nu are sens să vă faceţi că vă pasă de situaţia din agricultură. Practic, populaţia României, cei care lucrează în agricultură, au înţeles ce joc faceţi, au înţeles că luaţi în glumă lucruri serioase, că nu aţi fost în stare să faceţi ceva de luat în seamă în perioada cât aţi fost la guvernare.

Chiar dacă vă este frică şi ruşine să recunoaşteţi acest lucru, astăzi susţineţi dezastrul din agricultură, ba mai mult, pentru anumite interese nu vreţi să trataţi serios situaţia din agricultură nici acum, în ultimul ceas. Sunteţi la fel de vinovaţi, atât P.S.D.-ul, cât şi P.N.L.-ul.

Doamnelor şi domnilor,

Moţiunea P.S.D. pe agricultură este de fapt o moţiune îndreptată împotriva fostului ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur. La 7 luni de la plecarea lui din fruntea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, se pare că P.S.D. are, în continuare, ceva cu Gheorghe Flutur. Ştim care sunt motivele acestei atitudini. Ministrul Gheorghe Flutur a reziliat contracte de concesiune ale clienţilor P.S.D. din Delta Dunării, a scos la licitaţie fonduri de vânătoare date pe ochi frumoşi, în vremea P.S.D., a denunţat achiziţiile de cravate şi ace de cravată de 5 milioane de lei/buc. de la Romsilva, din perioada P.S.D.; a încercat să recupereze Insula Mare a Brăilei.

Sunt lucruri pe care P.S.D. nu le poate ierta lui Gheorghe Flutur. De aceea, ministrul Gheorghe Flutur a primit cele mai multe moţiuni în timpul mandatului său şi, de aceea, P.S.D. este încă obsedat de el.

Moţiunea simplă a P.S.D. conţine câteva dezinformări crase. Cea mai grosolană dintre ele se referă la Programul "Fermierul". Acest program a fost creat la nivel legislativ în 2005, fiind pus în practică în anul 2006. Într-un singur an, 2006, au existat 999 de proiecte depuse pe programul "Fermierul", proiecte care au fost probate de minister. Au existat 104 proiecte, pe măsura 11/ AS /APARD, 45 de unităţi de carne, 38 unităţi de lapte şi produse lactate, 7.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă scuzaţi că vă întrerup: vă rog, 30 de secunde pauză.

V-aş ruga, să vorbiţi mai încet, să nu treziţi ziariştii care dorm în ultimele scaune. Şi, de asemenea, aş ruga reprezentantul televiziunii de acolo să ia loc în spaţiul rezervat, pentru că deranjează grupul de la U.D.M.R., duceţi-vă să deranjaţi colegii care dorm în spate, acolo, vă rog frumos.

Deci, încă o dată aş ruga să ocupaţi poziţii decente şi să treziţi pe cei care dorm în spate.

Mă scuzaţi pentru întrerupere, potrivit Regulamentului, sunt obligat să iau măsurile pentru ordinea şi disciplina în sala de şedinţă.

Mulţumesc mult.

Domnul Dumitru Pardău:

7 unităţi de vin, 2 unităţi de fructe şi legume, 4 unităţi de produse piscicole, 8 unităţi de cereale. De asemenea, 821 proiecte pe măsura 3/1, 525 ferme de câmp; 40 ferme horticole, 19 ferme viticole; 21 ferme pomicole, 47 de sere, 98 ferme de vaci de lapte, 12 ferme de oi şi capre, 2 ferme de îngrăşare a taurinelor.

De asemenea, 74 de proiecte pe măsura 3/4, dintre care 33 proiecte de unităţi turistice, activităţi meşteşugăreşti şi ferme de acvacultură, respectiv 41 proiecte pe ciuperci, fructe de pădure, apicultură.

Este incontestabil faptul că absorbţia fondurilor SAPARD nu s-ar fi putut realiza fără contribuţia programului "Fermierul", program care a pus baza clasei de mijloc în agricultura românească.

P.S.D. critică programul "Fermierul" pentru că este un succes al abordării economice de centru-dreapta în agricultură. P.S.D. critică acest program pur şi simplu din invidie, pentru că în perioada în care acest partid a condus România nu s-a făcut nimic comparabil.

De asemenea, în perioada guvernării P.S.D. a cunoscut ritmuri foarte joase ale absorbţiei fondurilor SAPARD. Aş vrea să vă amintesc că media lunară a numărului de proiecte SAPARD depuse în perioada 2005 - 2006, faţă de perioada 2002 - 2004 a fost de trei ori mai mare pentru măsura 1.1, de zece ori mai mare pentru măsura 3.1. şi de 7 ori mai mare pentru măsura 3.4.

Eficienţa mandatului Flutur a fost limpede, prin comparaţie cu mandatele Sârbu şi Daia.

P.S.D. contestă, de asemenea, renta viageră agricolă. Trebuie să spunem semnatarilor moţiunii P.S.D. că acest program a fost acceptat de Uniunea Europeană şi va fi continuat prin includerea în măsurile de dezvoltare rurală 2007-2013 a Programului de pensionare anticipată. În toată perioada în care a condus Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în '90 - '96 şi 2000 - 2004, P.S.D. nu a avut niciun program de grupare a terenurilor agricole.

Ca membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice am avut, cred eu, un comportament corect, sprijinind proiectele benefice pentru agricultura românească, indiferent de culoarea politică a iniţiatorului.

Acest lucru mă îndreptăţeşte să vă amintesc că domnul Gheorghe Flutur a cerut de nenumărate ori sprijin Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice pentru suplimentarea bugetului şi această solicitare a avut chiar promisiunea premierului că va fi realizată cu o sumă de 10.000 de miliarde lei vechi.

Ce să înţeleagă cei care sunt implicaţi astăzi în agricultură? Chiar nu observaţi că în 2007 - şi deja au trecut 6 luni - agricultura nu reprezintă o prioritate pentru actualul Guvern?

Spre disperarea dumneavoastră, oamenii din agricultură au priceput: atât P.S.D., cât şi P.N.L., reprezentanţii lor în Parlament şi în Guvern, una vorbesc şi alta fac. Vorbiţi ceea ce credeţi că place agricultorilor şi faceţi ceea ce vă mulţumeşte pe dumneavoastră, câţiva.

De ce faceţi acest joc dublu, în favoarea ţăranului român?! Când sunteţi corecţi cu ţăranul român? Când susţineţi Guvernul şi ministrul actual al Agriculturii la Camera Deputaţilor, cazul de ieri, sau când sunteţi împotriva Guvernului şi al ministrului actual al Agriculturii, tot în Camera Deputaţilor, astăzi?

Lucrurile sunt clare: P.S.D. susţine Guvernul Tăriceanu 2, chiar dacă se face că nu. P.S.D. este complice cu P.N.L. în acoperirea dezastrului din agricultură, şi P.S.D. cu P.N.L. au uitat interesele agricultorilor români.

În moţiune spuneţi că nu credeţi că există cineva în această sală care să nu ştie ce înseamnă să munceşti pământul. Spre ruşinea noastră, a Parlamentului, prin atitudinea pe care aţi manifestat-o ieri se pare că în această sală sunt mulţi care să nu ştie acest lucru.

Sper ca din 2008, cu ajutorul votului uninominal, să fie cât mai mulţi oameni politici responsabili, la care să le pese de muncitorul român, de intelectualul român, de pensionarul român şi de ţăranul român.

Deoarece în această moţiune P.S.D. reia teme din ultimele moţiuni depuse în anii anteriori şi evită să critice ce se întâmplă sau, mai precis, ce nu se întâmplă în agricultura românească în acest moment, deoarece se vede clar că totul este artificial, de faţadă, fiindcă, în realitate, P.S.D. nu face opoziţie la actualul Guvern, deputaţii P.L.D. se vor abţine de la vot.

Stimaţi colegi, oricât vă doriţi, degeaba îl atacaţi pe Gheorghe Flutur. Nu-i puteţi anula activitatea în urma lui rămân legile proprietăţii, programul "Fermierul", absorbţia fondurilor SAPARD, integrarea europeană.

Să vedem ce-o să rămână după dumneavoastră? (Aplauze)

Vă mulţumesc mult.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Întrerup şedinţa pentru 10 minute, până când cineva scoală ziariştii din spate şi să stea în poziţii decente şi pe locurile lor şi până când se evacuează poziţia din locul U.D.M.R.-ului.

Închei şedinţa pentru 15 minute.

(Pauză între orele 16,10-16,20.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Reluăm şedinţa.

"Preşedintele Camerei Deputaţilor sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte conduce dezbaterile şi asigură menţinerea ordinii în timpul dezbaterii şi respectarea regulamentului." Asta, pentru toţi cei care au fost nelămuriţi asupra a ceea ce s-a întâmplat.

Reluăm de unde am rămas. Vorbitorul nostru a epuizat în totalitate timpul

Urmează, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul Timar Liviu.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Domnule ministru,

Astăzi dezbatem moţiunea: "4 milioane de lei, subvenţie pentru fiecare hectar de teren arabil!". Aseară, un domn coleg făcea aluzie la denumirea acestei moţiuni. Cred că denumirea nu este chiar atât de importantă, mai important este conţinutul acestei moţiuni, care ne prezintă în ce situaţie a ajuns agricultura României astăzi. M-aş bucura foarte mult, în schimb, ca într-un timp foarte scurt producătorilor agricoli să li se dea cele 4 milioane de lei.

Domnilor colegi,

Haideţi să ne facem puţină imaginaţie, astăzi se recoltează în ţară la o temperatură de peste 40^O grâul ţării, din care se face pâine. Imaginaţi-vă dumneavoastră fermierii, oamenii care lucrează pe combine, tractoriştii care lucrează acolo, mai au şi ei defecţiuni la o combină, imaginaţi-vă ce înseamnă, la 40^O sau la 50^O, să încerci să repari o combină! Vă daţi dumneavoastră seama ce grea şi ce scumpă şi cât de plătită este pâinea, căreia noi, foarte mulţi, nu îi acordăm atenţia care i se cuvine. Nu cred că este corect!

Agricultura se află într-o situaţie foarte critică, situându-ne pe unul din ultimele locuri în Europa, cu implicaţii şi costuri mari în asigurarea produselor alimentare pentru populaţia României. Este o realitate că agricultura este într-o situaţie dezastruoasă, dar această situaţie trebuie să şi-o asume Alianţa PNL-PD-UDMR, prin politica agricolă total greşită aplicată în perioada 2005-2006-2007.

Dacă sunteţi corecţi, trebuie să recunoaşteţi că pentru Alianţa D.A. agricultura nu a fost şi nici nu este o prioritate. Acest lucru se poate constata prin producţiile medii şi totale foarte mici care s-au obţinut în perioada 2005-2006 şi se preconizează a se obţine şi în anul 2007. Dacă însumăm producţia de grâu din anul 2006 cu cea din anul 2007, nu reuşiţi să faceţi ce producţie a făcut Guvernul condus de Năstase, cum îl consideraţi dumneavoastră, n-aţi reuşit să faceţi în doi ani ce a reuşit Guvernul PSD într-un singur an, creşterea de la un an la altul a suprafeţelor de teren nelucrate ajungând la 1.700.000 de ha. Creşterea importului de produse alimentare de bază, respectiv grâu, carne de porc, pasăre, bovine, zahăr, multe sortimente de fructe şi legume.

Nu mai putem vorbi despre export. Dacă în 2004, România a reuşit să exporte carne de pasăre în Europa, peste 3.800 de tone de carne, datorită modului foarte "elegant"..., foarte greşit în care a guvernat domnul ministru Flutur, a reuşit să facă ca în anul 2006 să mai exportăm 56 de tone de carne de pasăre! Vă daţi dumneavoastră seama ce mari realizări a avut domnul ministru Flutur şi unde a adus România în ziua de astăzi?

Ce este mai trist, că un număr tot mai mare de producători agricoli lucrează în pierdere, iar gradul de sărăcie la ţară este tot mai ridicat.

Despre fondurile europene, în acest an, nici nu se poate discuta, datorită incompetenţei celor din Ministerul Agriculturii. Şi, în Ministerul Agriculturii, cine trebuia să pregătească Strategia şi Programul de Dezvoltare Rurală, nu domnii miniştri care au fost, nu secretarul de stat? Fiindcă un ministru are secretari de stat, care răspund, fiecare, pe domeniul lui. Şi, aici, mă surprinde că cei de la PD nu ştiu că secretarul care răspundea de relaţia şi de strategia care trebuia făcută de România era membru PD. Dacă doreaţi într-adevăr să faceţi, trebuia să-l ajutaţi, să depunem în timp Strategia şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

De ce au ajuns agricultura şi agricultorii în această situaţie foarte critică? Sprijinul acordat de Guvernul PNL-PD-UDMR în perioada 2005-2006 producătorilor agricoli a fost nesemnificativ. În conformitate cu Ordonanţa de urgenţă nr. 61/2004, producătorii agricoli trebuia să primească 2,5 milioane de lei pe ha, pentru înfiinţarea, întreţinerea şi recoltarea culturilor în primăvara lui 2005. Guvernul Tăriceanu a modificat acest act normativ cu Ordonanţa de urgenţă nr. 12/28.02, care prevedea acordarea a doar 1,5 milioane de lei pe ha, eliminarea de la subvenţie a principalelor culturi, respectiv, porumb, ovăz, culturi furajere.

Pentru a îngreuna şi mai mult situaţia din agricultură, sprijinul acordat s-a redus la bonuri valorice. Deci, ca să fie mai operativ, vă daţi dumneavoastră seama, am apelat şi la bonuri valorice.

Scoaterea de la rezerva de stat a peste 210 mii de tone de grâu în trei tranşe, înainte de începerea campaniei de recoltare a grâului în vara lui 2005, a bulversat toată piaţa cerealelor. Şi de ce? În momentul respectiv, grâul se vindea cu 4.500 de lei kg pe piaţă, acest grâu a fost dat cu destinaţie, iar după aceea, după recoltare, grâul s-a cumpărat cu 2.500-3.000 de lei şi s-a completat rezerva de stat, iar cineva a băgat aceşti bani în buzunar. Aceasta este realitatea pe care a făcut-o domnul Flutur!

Cu toate că preţul la motorină, seminţe, îngrăşăminte, pesticide a crescut semnificativ, în toamna anului 2005, sprijinul direct al statului, conform Ordonanţei de urgenţă nr. 117, a fost doar de 175 de lei, fermierii români continuând să cumpere motorina accizată ca şi cum ar fi produs de lux, cu 259,9 euro la 1.000 de litri accize şi cu tendinţă de a ajunge, la această dată, la 273 de euro. În Uniunea Europeană, motorina care se foloseşte pentru agricultură are 21 de euro accize la 1.000 de litri.

În primăvara lui 2006, subvenţia pentru grâu, orz, orzoaică, porumb, floarea soarelui, culturi furajere a fost eliminată şi doar 6% din suprafaţa arabilă a României a beneficiat de ajutor din partea statului.

Deşi în sectorul zootehnic era un mecanism bine pus la punct pentru sprijinirea producătorilor agricoli şi cunoscut de aceştia, Guvernul Tăriceanu şi Ministerul Agriculturii l-a schimbat cu un sistem foarte greoi şi foarte birocratic, ceea ce a condus la mari întârzieri în acordarea sumelor către producătorii agricoli.

Renunţarea la susţinerea producătorilor agricoli pentru cumpărarea de tractoare şi maşini agricole ne clasează pe ultimul loc în Europa la încărcătura de tractoare. Deci, la această dată, România are în jur de 50-60 de ha pe tractor, ceea ce este extraordinar (de puţin) şi plus că 70-80% din tractoarele pe care le avem sunt depăşite în totalitate.

Politizarea excesivă a ministerului şi unităţilor descentralizate, prin promovarea doar dacă eşti membru PNL, PD, UDMR, şi schimbarea multor profesionişti din funcţie este un alt factor determinant al situaţiei dificile din agricultură. Exemplul se poate vedea la cele două agenţii de plăţi, unde au fost angajaţi pur şi simplu numai amatori, iar acum nu reuşim să acredităm aceste agenţii, fiindcă aceşti oameni nu realizează ceea ce trebuie să facă la această dată.

Elaborarea actelor normative pentru agricultură cu mare întârziere şi promovarea unor hotărâri de Guvern, care, deşi au fost publicate în Monitorul Oficial, nu s-au aplicat niciun minut. Şi am să vă prezint câteva documente legate de acest lucru, pentru a nu crede că sunt doar vorbe.

În perioada funcţionării ca ministru, domnul Gheorghe Flutur, pentru că tot s-a amintit aici, s-a preocupat doar pentru promovarea imaginii personale, şi nu de problemele de fond ale agriculturii, domnilor colegi. Şi pentru a demonstra acest lucru şi faptul că noi, membrii din Comisia de agricultură, de la toate partidele nu trebuie să uităm, foarte mulţi colegi, ceilalţi colegi nu ştiţi acest lucru, noi am cerut în Comisia de agricultură, când am aprobat bugetul, când ni s-a făcut propunerea, să ni se prezinte un document prin care ceream să ni se spună exact ce se va da în primăvara lui 2007, pentru terenul din arabil, pentru zootehnie. Şi, uitaţi dumneavoastră, acesta este documentul, pe care, dacă sunteţi corecţi, toţi colegii noştri l-aţi avut, şi uitaţi ce se prevedea. Şi domnul ministru Flutur, la momentul respectiv, ne spunea că aceşti bani se vor da în primăvara lui 2007: pentru sfecla de zahăr - 760 de lei; pentru soia - 760 de lei; pentru orez - 760 de lei; pentru hamei - 760 de lei; pentru grâu plus secară..., absolut toate culturile, aceea au fost promisiunile, că se vor da banii în această primăvară. Ce este aceasta?

Pentru zootehnie, domnilor colegi! Sunt documente, nu sunt poveşti! Pentru zootehnie, ni s-a promis că se dă: vaci pentru lapte - la 820 de capete - 650 de lei; vaci care alăptează - 600 de lei; bivoliţe adulte - 700 de lei. Şi, aici, mă refer, nu sunt bani care trebuie să vină de la Uniunea Europeană, vorbesc aici de plăţi naţionale complementare de la bugetul naţional.

Ce înseamnă acest lucru, domnilor? Că agricultorii şi noi, toţi colegii din Comisia de agricultură, dacă suntem corecţi, am fost păcăliţi, ca să nu spun un termen mai urât!

Un alt aspect. S-a spus aici foarte mult şi am făcut afirmaţia că foarte mulţi oameni au lucrat doar la imagine. Şi vreau să vă arăt un document, domnilor colegi, fiindcă ar demonstra că domnul ministru Flutur a lucrat pur şi simplu numai la imagine. Numai de ţăranul român nu l-a interesat! Primul lucru care l-a făcut, când a mers la Ministerul Agriculturii, a zis: Domnule, îmi angajez un consilier ţăran! Toată lumea, normal: Domnule, într-adevăr, este o chestie extraordinară! Dar, dacă urmăriţi dumneavoastră cine este acest consilier ţăran, îţi dai seama că nu este adevărat. Urmărind declaraţia de avere şi C.V.-ul domnului Barbu Matei, puteţi observa că acest domn a lucrat la o direcţie de drumuri, pe un utilaj greu, are o pensie totală pe lună cam de 3.800.000 de lei (deci, în total, 45 de milioane), deci, nici într-un caz, nu este un agricultor, eventual, dacă vroia să arate cât câştigă sau nu ştia cât câştigă un agricultor, trebuie să-i spunem noi că are o pensie, un agricultor, câteva sute de mii, până la 1.200.000 de lei. Deci, ce înseamnă acest lucru? Cine a lucrat doar la imagine?

Am mai spus următorul lucru, că au fost hotărâri de Guvern care au apărut în Monitorul Oficial, domnilor, şi este vorba de Monitorul Oficial nr. 120/19.02, unde au apărut subvenţiile care se dau în zootehnie în acest an. Şi uitaţi ce spune aici: primă pe tona de lapte - 140 de lei/tonă; primă pe cap de vacă şi animal - 400/cap şi toate celelalte, nu are rost să continui, că puteţi dumneavoastră, fiecare, să luaţi această hotărâre. Ce înseamnă acest lucru, domnilor? Într-un minister, cu un ministru, cu un Guvern, să-ţi apară o hotărâre de Guvern care să nu se aplice niciun minut, înseamnă că acei domni care au lucrat la această hotărâre, fie că nu au ştiut regulamentele care există în Uniunea Europeană, fie că sunt altceva. Deci, eu nu ştiu cine este de vină, dar ştiu un lucru, că, dacă ar fi profesionişti în Ministerul Agriculturii şi erau lăsaţi anumiţi profesionişti pe posturi, nu se întâmpla acest lucru. Şi această hotărâre de Guvern a fost abrogată printr-o altă hotărâre de Guvern, mă rog, care este publicată în Monitorul Oficial nr. 343.

Domnilor colegi,

Acestea sunt câteva din aspectele pe care am vrut să vi le prezint. Ar mai fi câteva lucruri şi problemele ar putea să fie foarte critice în perioada următoare.

Domnule ministru, noi trebuie să fim foarte atenţi.

Domnilor, peste trei zile, în 28, că astăzi e 25 sau ce dată este, expiră termenul, de exemplu, până la care ciobanii puteau să-şi vândă brânza în pieţe. Aţi mai auzit dumneavoastră ceva, ce se întâmplă după data de 28? Deci, azi e 26, mai sunt 2 zile sau 3 zile. Este o problemă pe care cei care conduc Autoritatea Sanitar Veterinară trebuie să o aibă în vedere.

Ce surpriză ne mai creează Autoritatea Sanitar Veterinară? Ştim că toate fermele trebuie autorizate şi înregistrate. Ca să înregistrezi o crescătorie de oi, o stână, mai bine zis, gândiţi-vă, ce condiţii încep să pună cei de la Autoritate? Deci, să fie împrejmuită stâna, dar, ce este mai trist, domnilor, că trebuie să punem filtru la stână!

Domnilor colegi,

Cred că trebuie într-adevăr, ministrul agriculturii, indiferent cine este, să gestioneze foarte serios toate problemele care sunt în agricultură, fiindcă altfel ajungem de râs. Trebuie să facem ceea ce face Franţa pentru agricultorii francezi, trebuia să facem ceea ce face Spania pentru agricultorii din Spania. Fiindcă a fost secetă în Spania anul trecut, Spania investeşte în sistemul de irigaţie în acest an 2,5 miliarde de euro, fiindcă au ştiut ce se poate întâmpla. Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi, domnule ministru, în condiţiile în care seceta va persista. Gândiţi-vă dumneavoastră cum se va pregăti terenul în continuare pentru însămânţările de toamnă, sistemele de irigaţii trebuie să funcţioneze nu când este grâul în spic, ci atunci când grâul trebuie să răsară. Şi acest lucru s-a ştiut din toamnă, cu sistemele de irigaţie, fiindcă în Galaţi în Tulcea, grâul n-a fost răsărit din toamnă.

Deci, sunt foarte multe lucruri pentru care noi, dacă suntem cu adevărat patrioţi şi ţinem la această ţară, în primul rând, trebuie să facem ca populaţia acestei ţări să aibă o alimentaţie foarte corectă şi foarte raţională. Ieri, am dezbătut o moţiune pe sănătate, domnilor colegi, eu ştiu un lucru, dacă mă duc la un medic, după ce îţi pune diagnosticul, de foarte multe ori îţi spune: Domnule, trebuie să mănânci, să iei mai multe vitamine, trebuie să mănânci proteine!

Haideţi să facem ca această România şi această populaţie să fie alimentate cu produse alimentare care să aibă vitamine, proteine şi tot ce trebuie şi după aceea mai vedem şi celelalte domenii.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul Semcu Adrian.

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Încep prin a vă face o mărturisire, în Comisia de agricultură, al cărei vicepreşedinte am onoarea să fiu ales de către colegii mei, ne-am hotărât, iar rezultatele s-au dovedit a fi bune, să facem mai puţin politica partidelor noastre şi mai mult politica agriculturii româneşti. Am comunicat bine, am fost corecţi unii cu ceilalţi şi am găsit de fiecare dată, pentru că în mod real ne-am dorit acest lucru, puncte comune de sprijin, care să ne ajute să mergem mai departe. Numitorul nostru comun au fost buna credinţă şi bunele intenţii, pe care le invoc şi astăzi, în analiza moţiunii: "4 milioane de lei, subvenţie pentru fiecare hectar de teren arabil!"

Am citit cu mare atenţie textul acesteia şi, trebuie să recunosc, multe dintre problemele expuse sunt reale. Şi noi, liberalii, ne-am dorit să grăbim lucrurile în ceea ce priveşte modernizarea agriculturii româneşti, să-i putem ajuta mai mult pe cei care lucrează pământul, să avem un sector vegetal şi unul animal competitive pentru piaţa europeană, să avem ferme moderne şi unităţi de procesare la standarde europene, oamenii de la sate să se bucure de toate facilităţile mileniului trei, dar, din păcate, toate aceste transformări nu se pot face peste noapte.

Semnatarii moţiunii, înşişi, cunosc foarte bine acest lucru din anii în care s-au aflat la guvernare, ani în care au văzut cu propriii ochi cât de greu se obţin banii pentru fiecare minister, când toate ministerele au probleme. Iată de ce am simţit un gust amar când, la un moment dat, am întâlnit un subtitlu cu încărcătură subiectivă: "De 900 zile se promite şi se minte!", cu referire la situaţia generală a agriculturii, la suprafeţele rămase nelucrate, la cele calamitate.

Vă asigur, stimaţi colegi, că nu ne-am propus şi nu ne vom propune să minţim. Ni se reproşează lipsa de implicare, de organizare, dar şi inconştienţa celor care lucrează în sistemul de îmbunătăţiri funciare. Adevărul este altul. Pentru PNL, pregătirea campaniei de irigaţii pentru anul 2007 a început în vara anului 2006, prin îmbunătăţirea cadrului legislativ, inclusiv prin prelungirea termenului de încheiere a contractelor multianuale pentru furnizarea serviciilor de irigaţii, de la 30 septembrie 2006, la 31 ianuarie 2007. Dar vă reamintesc faptul că la votul final exprimat electronic asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii de îmbunătăţiri funciare nr. 138/2007, 42 din cei 43 de deputaţi PD care şi-au exprimat dreptul de vot au fost împotriva acestor modificări.

Citeam ieri şi nu-mi venea să cred că aceşti parlamentari PD scriau în moţiunea lor că "gestionarea secetei este proba eşecului managerial al Guvernului actual în domeniul agriculturii".

Stimaţi colegi,

ANIF nu a contractat de la fermieri decât 350.000 de ha, deşi sistemul de irigaţii este funcţional pe 717.000 de ha declarate, dar ce contează acest amănunt pentru cei care au făcut acea moţiune, în special pentru colegii noştri care au semnat-o pentru data de ieri? Şi cine a fost şef la ANIF? Domnul Nastea, acelaşi care a efectuat o serie de lucrări la sisteme de irigaţii fără licitaţie publică, aşa cum prevedea legea. Acelaşi Nastea, PD, care le-a dăruit unor societăţi prietene din banii pentru inundaţii peste 800 de miliarde lei vechi din fonduri publice pentru finanţarea reconstrucţiei digurilor de la Dunăre. Acelaşi personaj, domnul Nastea, PD, care, conform raportului Autorităţii de Control a Guvernului, s-a preocupat de sinistraţi târziu, la câteva luni după inundaţii.

Ce vină are Remeş că s-au cumpărat pompe pentru staţii de pompare, dar sistemele nu funcţionează? Poate ne spune domnul Nastea, de la PD, pentru că dumnealui, în calitate de director a coordonat atribuirea banilor în ANIF.

Cert este că unul dintre motivele pentru care Nastea şi-a dat demisia cred că a fost - şi a recunoscut - că nu a reuşit să pună în funcţie sistemele de irigaţii, deşi a avut bani de la Ministerul Agriculturii. Ce a reuşit să facă domnul Nastea cu banii? Să menţină salarii mari pentru un număr nejustificat de mare de personal TESA. Probabil clientelă politică a lui şi a colegilor lui, şi în Bucureşti, şi în teritoriu.

Şi bine ar fi să ne amintim încă ceva, tot la capitolul secetă, facem referire la Legea nr. 381/2002 privind despăgubirile în agricultură, invocată şi acum pentru despăgubirea fermierilor. De ce acesta este primul an în care legea este aplicată corect? Pentru că

Remeş este, din perspectiva PD, "groparul agriculturii"?

Nu o să amintesc acum toate măsurile prin care Guvernul s-a implicat, prin măsuri concrete de sprijin al producătorilor agricoli, prin amenajările de irigaţii, mergând, după caz, până la subvenţionarea de la buget a costurilor prestaţiei pentru apa livrată. Vreau doar să subliniez că există o preocupare reală a Guvernului în acest domeniu.

Stimaţi colegi,

Şi noi suntem îngrijoraţi de stadiul în care ne aflăm cu cadastrul agricol. Acesta este şi motivul pentru care am promovat proiectul de lege prin care limităm drastic tarifele practicate de experţii cadastrali şi pentru care am militat pentru reducerea tuturor taxelor şi termenelor presupuse de intabulări.

Liberalii sunt cei care s-au pronunţat pentru garantarea proprietăţii şi pentru urgentarea retrocedărilor, ca să nu mai rămână terenuri pârloagă şi să nu se mai facă jaf cu pădurile şi stăpâni incerţi. Prefecţii aveau în responsabilitate urmărirea procesului de retrocedare a terenurilor. Acum suntem criticaţi pe această temă inclusiv de colegii din PD în moţiunea pe care ne-au propus-o să o dezbatem ieri. Dar oare în judeţele în care sunt prefecţi PD nu se întârzie cu bună ştiinţă şi acum acest proces?

PD ne flutură pe la nas Statutul funcţionarului public şi moţiuni peste moţiuni, cu singurul scop de a frâna activitatea Guvernului Tăriceanu. Stimaţi colegi, e greu să-ţi vezi de treabă când în continuare ţi se înfig cuţite în spate.

Aşa am ajuns să ni se reproşeze astăzi şi întârzierea absorbţiei fondurilor comunitare. Mai exact, citim din textul moţiunii: "Dezvoltarea rurală este ultima dintre preocupările echipei de profesionişti din aşa-zisul Minister al Agriculturii, Silviculturii şi Dezvoltării Rurale PNL-PD".

Vă amintesc faptul că responsabilitatea elaborării Planului Strategic şi a Planului Naţional de Dezvoltare Rurală i-a revenit secretarului de stat care a condus Departamentul Dezvoltării Rurale, democratul Dănuţ Apetrei. Lui îi revine această întreagă responsabilitate, pentru că a lui era sarcina de a întocmi aceste documente la timp. A condus departamentul de la începutul anului 2005 şi până când PD a ieşit de la guvernare.

Amintiţi-vă că în 2006 fostul comisar pe agricultură Franz Ficher a declarat că nicio ţară nu depusese încă acel plan, la vremea respectivă, planul trebuia depus al Bruxelles, la începutul lui 2007, dar a ajuns acolo în aprilie. Era responsabilitatea secretarului de stat Apetrei, de care vă aduc încă o dată aminte. Şi să nu uităm că şeful lui direct la vremea respectivă era ministrul Flutur.

Dar nu este singurul pedist care a adus deservicii agriculturii. Cred că cel mai controversat director din cadrul structurii Ministerului Agriculturii a fost, pentru că, în sfârşit, nu mai este director, preşedintele APIA, Nicolae Sterghiu. Acestuia până şi presa i-a cerut de nenumărate ori demisia, din cauza rezultatelor dezastruoase.

Două dintre cele mai importante obiective au fost acreditarea agenţiilor de plăţi: APIA şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, fosta SAAPARD. Şi ce au descoperit domnul fost ministru Motreanu şi domnul Remeş, după instalarea în funcţie? Că sediile APIA din ţară sunt în marea lor majoritate improprii, că nu au nici măcar banalele birouri şi scaune, pentru că la Bucureşti se făcuseră nişte jocuri cu achiziţiile.

Mult i-a trebuit directorului Sterghiu să se hotărască să demisioneze. Şi cine plăteşte astăzi oalele sparte de funcţionari publici cu carnet PD? Ministrul Remeş? Premierul Tăriceanu?

Un alt domeniu la care se referă semnatarii moţiunii este cel al subvenţiilor. Agricultura funcţionează în acest an după bugetul cerut, negociat şi stabilit sub conducerea fostului ministru Flutur. Am certitudinea că actualul ministru, dacă va fi lăsat să lucreze, va şti să negocieze şi să distribuie mai bine şi mai atent bugetul destinat agriculturii pe 2008.

Ministerul a stabilit nivelul plăţilor naţionale complementare ca subvenţii în agricultură ce ţin să completeze subvenţiile acordate agricultorilor români în anul 2007. După aderarea la Uniunea Europeană, sistemul de subvenţionare se corelează obligatoriu cu cel comunitar. În plus, în 2007, bugetul asigură toate subvenţiile, inclusiv cele de la Uniunea Europeană, pentru că vor fi decontate ulterior. De aici, efortul bugetar notabil de peste 1 miliard de euro.

2007 este un an de tranziţie, motiv pentru care agricultorii nu primesc banii decât la sfârşitul anului. Începând cu 2008, sistemul se va regla.

La fel s-a întâmplat şi în ţările care au aderat la Uniunea Europeană în 2004. Dau un exemplu: subvenţia pentru laptele euroconform este un rezultat al negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Mai mult, posibilele ajustări permise de Uniunea Europeană în urma altor negocieri trebuiau asigurate de departamente conduse de reprezentanţii PD. PD nu s-a alarmat de această condiţie în toamna anului trecut, s-a alarmat abia în moţiunea depusă ieri. Şi cine plăteşte astăzi oalele sparte? Ministrul Remeş, Premierul Tăriceanu.

Stimaţi colegi,

Vă propuneam la începutul intervenţiei mele să facem mai puţin politica partidelor noastre şi mai mult politica agriculturii româneşti. Eu cred că ministrul Remeş are suficiente argumente de ordin tehnic pentru a demonstra buna credinţă şi bunele intenţii ale Guvernului Tăriceanu pentru modernizarea agriculturii româneşti, pentru susţinerea ţăranului român şi pentru respectarea regulilor general valabile în Uniunea Europeană.

Condiţia obligatorie pentru ca aceasta să poată deveni realitate este aceea ca Guvernul să fie lăsat să lucreze şi Parlamentul să fie lăsat să lucreze.

Forumul democraţiilor româneşti este Parlamentul. 322 dintre noi am fost terfeliţi şi damnaţi în piaţa publică, doar pentru că ne-am exprimat îngrijorarea în legătură cu încălcarea atribuţiilor constituţionale de către Preşedintele României.

Noi am pierdut timp şi am pierdut din simpatie. Românii au pierdut legi care i-ar fi ajutat să trăiască mai bine.

Preşedintele şi P.D. au câştigat pe termen scurt, dar, cu ce preţ? Câteva puncte în sondaje.

Fac apel la maturitatea dumneavoastră de oameni politici: haideţi, să şi lucrăm, să-i acordăm credit şi răgaz şi ministrului Remeş să poată demonstra de ce este în stare. Şi, de ce nu, să-i spunem şi La mulţi ani! astăzi, când este ziua dumnealui de naştere.

La mulţi ani, domnule ministru!

Vă mulţumesc frumos.

(Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Democrat, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul Valeriu Tabără.

Domnul Ioan Oltean (din sală):

Domnule preşedinte, vă rog procedură!

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog. Procedura are întotdeauna prioritate.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Credeţi că sunt foarte bine dispus şi vreau să transfer şi sălii aceeaşi bună dispoziţie şi vă rugăm să precizaţi pentru Partidul Naţional Liberal că astăzi se dezbate moţiunea pe agricultură depusă de către Partidul Social Democrat. A noastră, ieri a fost respinsă. Probabil va fi data viitoare, dar e păcat, e păcat să nu se cunoască acest lucru şi discuţiile se poartă într-o direcţie pe care nu o doreşte nimeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

V-aţi folosit de un subterfugiu, spunând că este o chestiune de procedură. Nu a fost niciun fel de chestiune de procedură.

Domnul Valeriu Tabără. Vă rog. Şi ne scuzaţi că nu v-am dat cuvântul imediat.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi parlamentari,

Întâmplarea face că şi astăzi, de la această tribună, s-a vorbit de momentul mizerabil de ieri, aş spune, cel legat de constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unei moţiuni, a unui act democratic.

Vreau să vă fac o precizare, că pe data de 19.VI.2006, de la această tribună, s-a prezentat o moţiune simplă împotriva ministrului învăţământului, care se încheia cu următoarea frază: Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat cere membrilor Camerei Deputaţilor să sancţioneze lipsa de responsabilitate faţă de un domeniu atât de important, cum este educaţia, şi să susţină demiterea imediată a ministrului educaţiei şi învăţământului, domnul Mihail Hărdău.

Când a fost constituţională această chestiune? Atunci, ieri, sau "şi atunci"? E o întrebare de meditaţie pentru toţi cei care mai cred că ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament este un act democratic şi, practic, o protecţie a Constituţiei. Nu, a fost un mare abuz. Un mare abuz care, de fapt, s-a văzut şi astăzi, când unul dintre colegii noştri a analizat moţiunea Partidului Democrat şi a Partidului Liber Democrat.

Stimaţi colegi,

Nu vreau să intru în prea multe amănunte. Cred sincer că problema agriculturii nu este una oarecare şi că, în acelaşi timp, căile de atingere a unor obiective de dezvoltare a acesteia şi de aducere a ei la nivel de competiţie europeană ne aparţine fiecăruia dintre noi, prin căile care sunt specifice fiecărui partid politic. Căile sunt importante, obiectivele ar trebui să rămână întotdeauna aceleaşi.

Mă surprinde faptul că multe dintre lucrurile care sunt, spun eu bine puse în moţiunea Partidului Social Democrat, de aici, sunt elemente care sunt discutate de alţii. Noi n-o să facem acest lucru şi de la început vă spunem că o să votăm această moţiune şi să dea Dumnezeu ca ea să fie aplicată. Poate că ar trebui aplicate acele 4 milioane din titlul moţiunii, la hectar, pentru că ne-ar trebui vreo 3-4 piburi, cred, ca să le acoperim. Sigur, fac această precizare, pentru că textul este schimbat cu 400 de lei. Dar este clară o anumită ţintă de recepţionare a acestei moţiuni.

S-a vorbit foarte mult, stimaţi colegi, aici, s-a vorbit aici foarte mult de câteva probleme care mie mi se par deosebit de ..., să spunem aşa, discutabile. Discutăm mereu despre nivelurile de producţie şi facem comparaţii. Am obţinut producţii atât de mari, producţii atât de ... nu ştiu cât, au reprezentat atât din pib, au reprezentat nu ştiu cât.

Stimaţi colegi, problema nu este producţia şi nivelul producţiei. Problema este piaţa. Şi, din păcate, piaţa nu este distorsionată nici de două luni, nici de trei luni. Este de câţiva ani buni. Problema importului şi a unei pieţe agricole care a fost zdrobită, practic, de anumite decizii grăbite, şi eu aş spune, nu de multe ori, sau nu de puţine ori în favoarea celor care importau, nu se face de două luni, sau de trei luni. Anul ăsta este mai gravă problema, pentru că nu s-a făcut absolut nimic în ceea ce priveşte piaţa agricolă. Mai mult, la această dată nu există un dialog cu producătorii şi cu reprezentanţii producătorilor. Consilieri de produs nu există. Nu există acest parteneriat decât unul de formă. Totul este lăsat la voia întâmplării. Se recoltează grâul în aceste zile, pe căldură, aşa cum spunea domnul Timar, şi în nişte condiţii teribile. Nimeni şi pe nimeni nu interesează ce se face cu acest grâu. Şi, repet, într-un an în care problemele create de condiţiile pedo-climatice şi climatice, în principal, sunt dezastruoase pentru producătorul agricol român.

Stimaţi colegi,

Spuneam aici, în moţiunea pe care am prezentat-o, sau pe care am vrut s-o prezentăm aseară, că problema secetei şi gestionarea secetei a fost total greşită.

Există un document elaborat de către Institutul de Meteorologie care ne prognozează o catastrofă. Şi nu întâmplător, în moţiunea pe care Partidul Democrat a prezentat-o, sau a vrut s-o prezinte aici, în faţa dumneavoastră, am atras atenţia că gestionarea acestui fenomen nu este de doi, sau nu trebuia să fie de doi, sau trei ani, ci acum, când el a apărut, pentru că avertismentele au fost şi în toamnă, dar au fost nu după 1 ianuarie. Aceste avertismente au fost făcute de instituţii.

Domnule ministru Remeş, sau mă adresez buchetului de flori, pe 12 mai s-a primit o atenţionare de la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice asupra a tot ceea ce era în ţară, ca situaţie a stării de vegetaţie, a situaţiilor legate de aprovizionarea solului cu apă, pe adâncimi de zero până la 20 de centimetri şi aşa mai departe. Nicio măsură nu s-a luat până atunci şi de atunci încoace.

Şi vă avertizez, stimaţi colegi, de aici, de la această tribună, că în luna septembrie va fi o catastrofă şi problemă mare, inclusiv cu apa de băut a oamenilor din multe regiuni. Două treimi, la această dată, din teritoriul naţional, este cu secetă excesivă. Mai mult decât în 1946, când această secetă se extindea pe doar un sfert. Vedeţi, vă rog, acest document! Este esenţial. Şi vă întreb, stimaţi colegi, şi cu asta închei: problema absorbţiei fondurilor europene este o problemă? Gestionarea secetei este o problemă actuală? Incompetenţa şi birocraţia privind subvenţiile pentru agricultură şi nedarea lor celor care sunt îndreptăţiţi, este o problemă? Există o problemă a creditării activităţilor agricole? Este o problemă. Ea lipseşte şi din moţiunea care este prezentată de colegii de la P.S.D. astăzi. Retrocedările de proprietate, fără de care proiectele pentru absorbţia banilor europeni nu poate fi făcută, este o problemă? Piaţa agricolă este o problemă? Descentralizarea este o problemă?

Şi, atunci, de ce, stimaţi colegi, n-aţi vrut să discutăm o astfel de chestiune? Ea nu era îndreptată nici împotriva miniştrilor P.S.D., nici împotriva ministrului ... nu ştiu mai care şi aşa mai departe. Nu este posibil ca să nu le luăm în seamă. Acestea sunt chestiunile de strategie.

Şi, acum, o chestiune de concluzie: stimaţi colegi ...

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să mă scuzaţi, aţi depăşit timpul. Aţi spus că încheiaţi şi v-am lăsat să încheiaţi.

Domnul Valeriu Tabără:

Am încheiat, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, un singur lucru.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Stimaţi colegi,

Cât credeţi că o agricultură şi o ramură economică de importanţa agriculturii României va putea fi susţinută bugetar? Această construcţie este făcută de vreo 6 ani de zile. Nu acesta este drumul agriculturii şi nici cu 4, nici cu 10 milioane nu vom redresa agricultura României.

Acesta este un punct de vedere pe care-l exprim din punctul de vedere al specialiştilor şi al celor care trebuie să vadă ceva mai mult decât un simplu moment politic. Dar, deşi este un moment politic, ţăranii şi agricultorii au nevoie de aceste surse financiare. Şi, repet, pentru aceasta, Partidul Democrat va vota această moţiune.

Vă mulţumesc.

(Aplauze, Grupul parlamentar al P.S.D.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumim.

Din partea Partidului România Mare, doamna Anca Petrescu.

Doamna Anca Mira Victoria Mărculeţ Petrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc să vorbesc despre jaful pădurilor şi modul cum niciun guvern n-a protejat aurul verde al României.

Este un jaf general perpetuat de ani de zile. În timp ce alte ţări îşi protejează mediul, noi ne batem joc în permanenţă de păduri.

În Norvegia, de exemplu, o ţară bogată în păduri este interzisă prin lege defrişarea zonelor împădurite, iar pentru importurile din industria lemnului se aduc buşteni din România.

Ne întrebăm: de unde are atâţia buşteni România? Poate ne răspunde ministrul agriculturii. Poate ne răspund şi miniştrii din celelalte guverne anterioare.

Una dintre cauzele primordiale privind distrugerea mediului natural este defrişarea masivă a zonelor împădurite, care provoacă degradarea bruscă a solului, alunecări de teren şi reacţii în lanţ ale ploilor violente, tornadelor şi inundaţiilor. Natura văduvită de coroana benefică a pădurilor reacţionează violent, cerându-şi înapoi scutul ei protector.

România a înregistrat în ultimii 17 ani o performanţă incredibilă de sacrificare a pădurilor, care acopereau generos toate formele de relief ale ţării, aducând perspectiva sumbră a solurilor aride şi deşertificării.

Suprafeţe imense împădurite au fost retrocedate unor proprietari care le-au exploatat ilegal. Mii de copaci din judeţele Suceava, Prahova, Mehedinţi au fot culcaţi la pământ, consecinţele asupra mediului fiind dezastruoase. Nu am văzut în raportul Ministerului Agriculturii niciun fel de situaţie exactă a acestei chestiuni.

În judeţul Bacău, unde legea punerii în posesie a fost greşit interpretată, mulţi neaveniţi au devenit proprietari ai unor mii de hectare de pădure, fără a avea vreun drept. După ce au intrat ilegal în posesie, le-au jefuit, fără a-i opri absolut nimeni.

Specialiştii consideră că tăierea pădurilor va avea pe viitor consecinţe incalculabile. Defrişările criminale de păduri, care au îmbogăţit peste noapte pe mulţi parveniţi, lipsiţi de scrupul, au accentuat efectul de seră, favorizând vijeliile, ploile torenţiale cu descărcări electrice ucigaşe, au provocat fenomene extreme, precum torentele, inundaţiile, sau, dimpotrivă, micşorarea debitului izvoarelor.

Care este situaţia, dacă ne uităm în rapoartele Ministerului Agriculturii? Nu găsim absolut nimic. Altă gravă omisiune.

O consecinţă gravă a uciderii pădurilor este spălarea solului fertil, până la rocă. Statisticile arată că, de pildă, în Moldova, în ultimii 10 ani, au dispărut două hectare de pădure pe zi, ceea ce este incredibil.

În judeţul Vaslui, s-au tăiat şi perdelele antierozionale, iar Bărăganul neirigat şi judeţele din sudul Olteniei sunt ameninţate de secetă şi deşertificare, iar când plouă, se produc alunecări de teren, cu consecinţe catastrofale.

Natura agresată şi jefuită de comorile ei se răzbună.

O altă statistică recentă, pe care n-am regăsit-o în rapoartele Ministerului Agriculturii, arată că suprafaţa pădurilor tăiate este de peste 5 ori mai mare decât suprafaţa plantaţiilor noi.

Decalajul între suprafeţele de pe care se taie păduri şi cele unde se plantează puieţi se accentuează cu fiecare an. În 2006, diferenţa a depăşit pragul de 70 de hectare.

În timp ce fondul forestier a crescut cu 0,6%, suprafaţa afectată de tăieri este mai mare cu peste 3%.

Recent, la 40 de ani de la moartea lui Ionescu-Şişeşti, Academia Română l-a omagiat pe marele savant înaintaş, întemeietorul Institutului de Cercetări Agronomice din Bucureşti, în anul 1928.

Fost ministru al agriculturii şi domeniilor, membru de onoare al academiilor de ştiinţă din străinătate, Ionescu-Şişeşti a lăsat o operă capitală privind prezentarea şi valorificarea ştiinţifică a potenţialului uriaş agricol şi silvic al României.

Cunoaşte ministrul agriculturii aceste lucrări?

Acest potenţial bine gestionat făcea din România grânarul Europei şi izvorul prosperităţii sale economice, cu mari perspective de evoluţie.

Jefuirea unor bogăţii ale ţării, inclusiv cea a pădurilor, descalifică în cea mai mare parte clasa politică vinovată de permiterea unor asemenea fărădelegi.

Acum ni se prezintă o moţiune de cenzură împotriva ministrului Remeş. El a fost recent numit în acest guvern. Este drept aşa, ca el să fie acuzat de absolut tot ce s-a întâmplat în ultimii 17 ani în România?

Cum vor răspunde ceilalţi miniştri care se fac vinovaţi de jaful pădurilor din România? Nu cumva, tocmai aceştia sunt cei care acuză?

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Naţional Liberal, domnul Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Domnule Remeş,

Sunt convins că, cu toţii, aşteptaţi şi discursul meu. Nu sunteţi, cu siguranţă, plictisiţi în acest sfârşit de sesiune parlamentară.

Suntem în Parlamentul României, o instituţie care a devenit, în opinia unora, se pare, un soi de oficiu poştal unde sosesc din ce în ce mai multe moţiuni. Şi nu că ar fi nedemocratic, sau total inutil, însă, atunci când spui că Executivul trebuie să se ocupe de problema secetei, nu cred că ar fi normal să-l ţii ocupat cu dezbateri permanente de acest fel.

Dar, despre ce este vorba astăzi? Zilele astea, un partid care a stat la guvernare cea mai mare parte a istoriei postdecembriste - şi să ştiţi că mă refer la Partidul Social Democrat -, vine să acuze Guvernul opozant că nu are grijă de agricultura ţării, ca şi cum i-ar fi fost lăsată o comoară, iar Guvernul a păstrat doar cufărul.

De fapt, realitatea este că Partidul Naţional Liberal a primit o ladă goală şi găurită, pe care trebuie s-o umple şi s-o cârpească.

Asistăm, paradoxal, la două fenomene opuse, dar prezente, în acelaşi timp. În primul rând, avem de-a face în textul moţiunii cu sesizarea unor probleme serioase şi reale. În acelaşi timp, nu putem să ignorăm nuanţele ipocrite şi populiste, precum şi pretenţiile de fată mare în politică, pe care le are P.S.D.-ul.

Avem o problemă cu seceta, stimaţi colegi. Pentru că, ani de zile, agricultura nu a fost pregătită pentru acest aspect climatic. De altfel, sistemele de irigaţii au fost distruse în anii de guvernare pesedistă, fără niciun fel de reacţie din partea autorităţilor, transformându-le, astfel, în complici.

Să ştiţi că nimic nu vă dă dreptul să scrieţi cu litere îngroşate, aşa cum aţi scris dumneavoastră în moţiune, situaţia sistemelor de irigaţie este dramatică. În ultima guvernare P.S.D., au fost doi miniştri ai agriculturii care nu s-au remarcat prin reforme. Oare, să aibă acest lucru efect asupra celor ce se întâmplă acum? Mă întreb.

E uşor de căutat şi de găsit nod în papură, când vine vorba de agricultură. Este un sistem complex, viciat cu bună ştiinţă, timp de mai bine de 14 ani de zile.

E simplu să spui că agricultura nu merge bine, atâta vreme cât avem de-a face cu o secetă cum nu s-a mai întâlnit în ultimii 50 de ani.

Mai spuneţi dumneavoastră şi că identificaţi soluţii financiare pentru anumite măsuri pe care le cereţi. Eu vă întreb: unde erau aceste soluţii cât timp aţi guvernat România? De ce nu le-aţi pus în practică? Vă spun eu: pentru că nu erau realiste, aşa cum nu sunt nici acum. Sunt doar soluţii populiste, soluţii de discurs de opoziţie, soluţii fără niciun fundament real.

Nu faceţi altceva prin textul acestei moţiuni, decât să vindeţi iluzii, ceea ce, de altfel ştiţi cel mai bine să o faceţi.

Să ştiţi că Guvernul Tăriceanu nu-şi propune să dea o ultimă şansă agriculturii, aşa cum îl îndemnaţi dumneavoastră s-o facă, ci vrea să dea toate şansele pe care nu i le-au dat guvernările dumneavoastră. Aceste guverne au fost preocupate, ani de zile, de hrănirea clientelei politice şi mai puţin de încurajarea producătorilor agricoli.

Eu mă tem că nu puteţi cere unui guvern de dreapta să aplice politici de stânga, aşa cum sunt stipulate în textul moţiunii, mai ales că ele sunt neproductive. O dovedeşte faptul că nici măcar dumneavoastră nu le-aţi aplicat, atât timp cât aţi fost la guvernare.

Ne puteţi spune că Guvernul este lipsit de preocupare în ceea ce priveşte dezvoltarea rurală. În ultimii doi ani şi jumătate, mediul rural românesc a primit mai mulţi bani pentru infrastructură, utilităţi, drumuri şi altele, decât toţi anii în perioada 1989-2004.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să limitaţi, pentru că aţi depăşit timpul.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc.

Este lipsă de demnitate politică şi, domnilor, nu vă obligă nimeni să recunoaşteţi, dar, măcar nu pomeniţi de ele. E ipocrizie!

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Călianu. Vă rog să limitaţi. Aveţi doar un minut, excepţional, două.

Mă scuzaţi. Înainte de a lua cuvântul, rog liderii să solicite prezenţa deputaţilor în sală. Având în vedere faptul că nu mai sunt prea mulţi vorbitori, va urma domnul ministru şi se trece la vot.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Domnule Anghel Stanciu,

Stimaţi colegi,

Din tot ceea ce s-a spus aici astăzi, am înţeles un lucru: ministrul Flutur trebuie să plece. Vă rog să nu uitaţi că ministrul Flutur a plecat. Remeş rămâne. Trebuie să rămână şi trebuie lăsat în pace să-şi ducă la bun sfârşit mandatul.

Sigur că tot ceea ce apare în actuala moţiune, la capitolul "măsuri urgente", este real, însă 80% din toate aceste prevederi sunt legate de buget, două dintre cele 13 puncte fac obiectul unor proiecte de lege pe care puteţi să le iniţiaţi fără nicio problemă şi, cu siguranţă, că ele vor fi sprijinite. Însă, tot ceea ce rezultă din această moţiune se va putea rezolva doar la o rectificare de buget sau, în cel mai rău caz, în bugetul pentru anul 2008.

Pe cale de consecinţă, Grupul parlamentar al P.C. rămâne consecvent, mai dă o şansă Guvernului, în sensul că sprijină în continuare activitatea ministrului Remeş şi, în continuare, în funcţie de evoluţia pe care o va avea Guvernul, Partidul Conservator se va pronunţa şi asupra altor bariere care vor sta în faţa Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Social Democrat, domnul Tămagă.

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru Remeş,

Vă spun şi eu cu sinceritate şi bună-cuviinţă "La mulţi ani!"

Textul moţiunii simple depuse de Grupul parlamentar al P.S.D., prezentat în sinteză de colegul deputat Ioan Munteanu, cuprinde situaţia reală din agricultură, iar deputaţii care au prezentat puncte de vedere ale grupurilor parlamentare, au apreciat în general corect această situaţie, cu siguranţă, fără precedent în ultimii 50 de ani.

M-am bucurat, domnule ministru, să vă aud spunând de la tribuna Parlamentului că nu v-aţi rupt niciodată de satul românesc şi că trăiţi din agricultură. N-aţi spus, însă, dacă trăiţi bine. Eu sunt sigur că trăiţi greu şi că aveţi şansa, ca şi mine, de altfel, să nu fiţi total dependent de agoniseala care se strânge cu atât chin, din munca în câmp sau în grajdurile de animale.

Contând pe buna-credinţă pe care o afişaţi, dincolo de nepriceperea pe care aţi declarat-o recent cu prea mare uşurinţă, după părerea mea, vă invit, domnule ministru, să reflectaţi cu severitate şi mare grijă la întregul text al moţiunii şi, în plus, vă rog şi vă atenţionez asupra câtorva situaţii inexplicabile: 1) excesul de zel al celor care sunt în Autoritatea Sanitar-Veterinară; aberaţiile unor măsuri care se doresc profesionale, dar care sunt, de fapt, măsuri distrugătoare. Cereţi urgent, domnule ministru, renunţarea la prevederile Ordinului nr.301, sau măcar la o bună parte a acestuia. Ca să vezi medic veterinar care spune că la stână nu se asigură apă caldă şi trebuie închisă, este o aberaţie cum nu poţi s-o înţelegi. Apă caldă este la orice stână, dar se face prin fierbere în tuci. El voia apă caldă la conductă, la robinet! Şi altele. Nu insist, pentru că nu e timp.

Vedeţi ce este cu atâtea abatoare închise şi ce au creat ele, domnule ministru! Au creat situaţia de dinainte de '89, când se sacrifică animale în gospodăria populaţiei şi se alege praful de ele şi situaţia când se renunţă la animal, pur şi simplu, sau se vinde vaca pe două milioane, trei milioane.

Asta pentru că Autoritatea Sanitar-Veterinară, cu uşurinţă extraordinară, cu exces de zel de neînţeles, chipurile cu profesionalism, a închis toate abatoarele.

Vedeţi ce este cu transhumanţa, acea transhumanţă auto, de care, practic, n-a auzit nimeni şi care nu se practică nicăieri în lume. Sunt alte măsuri care se iau şi care nu ne fac de râsul lumii.

În legătură cu această chestiune mult discutată - gestionarea secetei. Eu am, să zic aşa, suficienţa sau autoritatea profesională care să-mi permită - şi experienţa, aş zice - să spun că la o tehnologie de 5-6 tone de grâu la hectar, sau de 3 tone de rapiţă la hectar, ca să ne referim numai la culturile deja recoltate, seceta a influenţat la grâu, cu două tone, la rapiţă - cu o tonă. O tonă şi jumătate, însă, sau mai mult, în unele cazuri, până la zero producţie de grâu şi zero - de rapiţă, a influenţat tehnologia sau lipsa tehnologiei. Ca să mă explic mai bine, să ştiţi că acolo unde cineva a făcut tehnologie de 6 tone de grâu la hectar, a recoltat 3, restul a distrus seceta. Dar a recolta 3 tone acolo unde nu s-a aplicat - şi asta nu s-a aplicat din lipsa programelor şi a banilor -, n-a recoltat nimic, sau a recoltat o tonă.

Vă mai rog, domnule ministru, la pct.3, să nu lăsaţi patronatele din industria alimentară şi din societăţile care depozitează produse agricole să-şi bată joc de producătorii agricoli. Şi ştiţi la ce mă refer, nu insist.

Sunt pârghii, nu ... nu mizaţi pe lipsa acestora şi pe faptul că statul nu poate, sau Guvernul nu trebuie să intervină.

Vă mai rog, domnule ministru, şi insist, să nu trataţi cu suficienţă măsurile din programele de irigaţii. Eu vreau să vă spun, chiar dacă o să mă contrazică mulţi, că, dacă România avea azi în funcţiune 3 milioane de hectare de irigaţii, sisteme în funcţiune, nu iriga niciun milion. De ce? Nu există sursa pentru asemenea sisteme, domnule ministru! Trebuie schimbate sistemele, trebuie trecut la irigaţii pe picătură, trebuie trecut la foraje, alte şi alte măsuri. Nu e nimic acolo.

În final, domnule ministru, vă rog să vedeţi atent relaţia dintre societăţile de asigurări şi producătorii agricoli şi apoi să dispuneţi măsurile de intervenţie guvernamentală, în cazul susţinerii, aşa cum este acum cu seceta.

Vă mulţumesc şi vă doresc succes.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Lista vorbitorilor s-a epuizat.

Voi mai vorbi din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, pentru un răspuns în timpul alocat Partidului Social Democrat, după care vom face un test de prezenţă cu cartela. Va urma răspunsul domnului ministru Remeş şi votul final.

(Domnul vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Eugen Nicolicea, vorbeşte de la tribună).

Ni s-a spus că s-ar fi încălcat ieri Constituţia, pe motiv că în iunie 2006 ar fi fost şi atunci un caz similar. Cam puţine argumente după o noapte de reflecţie.

Art. 147 alin. (4) din Constituţie: "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. de la data publicării, - care este februarie 2007 -, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."

Deci, constat că am răspuns exact ceea ce trebuia.

În ceea ce priveşte acea frază care era încriminată, nu conţinea elemente de moţiune de cenzură, nu se adresa Guvernului, se adresa deputaţilor şi era un îndemn pentru o viitoare moţiune de cenzură, deci o trimitere la o moţiune de cenzură care ar fi urmat.

Bun, aceasta este o chestiune de fond pe care putem s-o mai dezbatem şi în altă adunare, şi nu aici, la o moţiune simplă.

De ce susţin respectarea Constituţiei? Pentru că art. 82 alin. (2) este jurământul pe care l-am depus şi eu şi dumneavoastră ca deputaţi şi preşedintele României. Printre altele, se spune: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării." Unii o respectă, unii încearcă s-o respecte, unii o încalcă - după putinţă şi după dorinţă.

(Domnul vicepreşedinte Eugen Nicolicea se întoarce la prezidiu).

Vă rog să introduceţi cartelele... vă rugăm.

Chestiunile de procedură sunt prioritare.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Ne tot învârtim în jurul acestei chestiuni cu constituţionalitatea, pe care vreţi să vă întemeiaţi - pentru o samavolnicie făcută ieri, când nu am putut să ne citim şi să dezbatem apoi moţiunea PD şi PLD, pe agricultură, când lucrurile sunt aşa de simple. Parcă noi nu putem să scoatem din arhivă Decizia Curţii Constituţionale la care tot faceţi trimitere şi să vedem ce spune ea.

Această decizie nu vă dă deloc dreptate.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să mă scuzaţi!

Domnul Cristian Rădulescu:

Da.

Domnul Eugen Nicolicea:

Moţiunea PD-ului a fost ieri. Astăzi avem o altă moţiune. Nu există nici un incident de procedură. Vă rog să-mi indicaţi articolul încălcat.

Domnul Cristian Rădulescu:

Da. Pentru ca chestiunile să fie foarte clare pe procedură, inclusiv la această moţiune, vă vom spune ce zice Curtea Constituţională referitor la adoptarea unei moţiuni simple, că: "Adoptarea unei moţiuni simple nu îl obligă pe primul-ministru să propună revocarea unui membru al Guvernului."

Asta este; este foarte simplu. Nici noi nu-l obligam acolo pe primul-ministru să-l demită pe ministrul sănătăţii sau pe ministrul agriculturii, fiindcă nu putem să-l obligăm.

În Regulament se spune că Guvernul va ţine cont de aceste chestiuni, iar dumneavoastră aţi spus ieri că aceasta indică finalitatea specifică unei moţiuni de cenzură. Asta a fost doar în mintea dumneavoastră, pentru a nu dezbate moţiunea pe agricultură a PD, PLD, ci moţiunea mult mai constructivă şi pozitivă pe agricultură a Partidului Social Democrat. Dar ca să mai fie încă o dată foarte clar cum este cu Constituţia.

Domnul Eugen Nicolicea:

Eu vă mulţumesc. Nu are nici o legătură cu un incident de procedură. Vorbeaţi despre o moţiune trecută, dar v-am lăsat să vorbiţi, să nu consideraţi că nu o fac.

Cei care au ascultat au solicitat ".. eu am solicitat un vot cu cartelă pentru a verifica prezenţa.

Vă rog să introduceţi cartelele în aparate.

Vă rog să votaţi. A apărut prezenţa. Apăsaţi, vă rog. Deci este cvorum.

Îl rog pe domnul ministru să ia cuvântul şi să dea răspunsurile necesare.

Domnul Decebal Traian Remeş:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am convingerea că seceta severă din acest an este, de fapt, cauza pentru care mă aflu acum în faţa dumneavoastră. Pe un an agricol normal, pe o climă bună şi fără lipsa asta de precipitaţii, m-aţi mai fi îngăduit să apuc să fac vreo prostie sau să nu fac ceva din obligaţiile mele. Probabil că am dreptate şi am înţeles din cuvântul multora că mi-o daţi, din puntul acesta de vedere.

Adulatori zeloşi din lumea politică au aflat, la un picnic pe malul Ciricului, de la învăţătorul lor, despre secetă şi-au scris că şi la Ministerul Agriculturii s-a aflat numai după aceea. Verificaţi data petrecerii de acolo şi veţi afla că eu am fost, deşi intrasem abia în 9 aprilie în Ministerul Agriculturii, la Dăbuleni înainte de asta, am alertat Guvernul, am alertat Comitetul de situaţii de urgenţă, am început să facem socoteli, am început să căutăm bani şi am intervenit pentru sistemul de irigaţii: 3 milioane, 2 milioane, 1 milion - este o chestiune care nu m-a preocupat înainte, n-a fost în responsabilitatea mea. Mi s-a raport că ar fi funcţionali 700 de mii de hectare şi că prin fonduri puse imediat la dispoziţie, suprafaţa poate creşte la 850.

Ceea ce ţinea de mine am făcut. Numai că ceea ce nu de mine ţinea şi ceea ce era legiferat, pretindea să existe contracte pentru udări, ele să fie încheiate iniţial până în finalul lui septembrie pentru anul precedent udării, după o corectură făcută la lege până la 31 ianuarie a.c. pentru anul udării şi, deşi se încheiaseră contracte pe 357 de mii de hectare, utilizatorii n-au cerut apă şi n-au irigat decât 35 de mii de hectare, la momentul când eu m-am apropiat de problemă.

O fi suma mare la avans? Acel 20%? O fi fost nejudecată fixarea termenului până la care se poate face contractul? O fi lipsa de instalaţii de udare ale producătorilor? O fi blestemul fărâmiţării pământului românesc şi în sistemul de irigaţii sunt şi oameni care au câţiva ari şi sunt şi suprafeţe neudate? Nu ştiu! Îs multe situaţii, multe cauze, nu-mi aparţin.

După intervenţia făcută, suma direct pe hectar a crescut de la 390 la 700, şi cea pentru întreţinere, reparaţii şi pază a sistemului, de la 71 la 320 de lei. Sunt 10.200.000 de lei vechi, mai mult decât dublare.

Curentul electric - şi am semnat şi eu alături de alţii, i-am dus şi pe ţărani şi pe proprietarii de pământ în grupul select al băieţilor deştepţi să ia curent electric cu 32 - 35 % mai puţin. Aştept. Şi este foarte posibil ca, după mandatul acesta, sau chiar în timpul lui - că nu am imunitate - să mă întrebe cineva, pentru că, pentru această sursă de curent electric nu am apostila învăţătorului neamului pe ea, să-mi spună ce să fac.

Secetă. Vorbea cineva aici. Nu voi rosti nume, nici nu l-am reţinut atunci, nici nu vreau să dau, rostind nume, drept la replică - faptul că nu avem o hartă cu calamitatea pe care o recunoaştem. O avem, stimaţi domni, este foarte expresă, foarte corectă. Lenea lecturii unora nu ne-o imputaţi nouă.

În harta respectivă veţi găsi suprafeţele de grâu, de orz, de orzoaică, de secară, de triticale, de orzoaică de primăvară şi de rapiţă, din fiecare judeţ.

N-am spus că sunt judeţe calamitate, am spus sunt zone calamitate în următoarele 34 de judeţe. Mergeţi la Hotărârea Guvernului este pentru cunoştinţa publică şi cu atât mai mult pentru cunoştinţa parlamentarilor şi nu imputaţi simplul fapt că n-aţi avut dumneavoastră în faţa ochilor sau timp să lecturaţi acel lucru.

Este prima dată - şi asta o spun fermierii - când Legea nr.381, incompletă, incorectă, cu lipsuri şi făcută pentru al treilea, adică pentru statul român care plăteşte fără ca societăţile de asigurare să-şi asume vreun risc, o aplicăm corect, de la calamitare de 30% în sus, până la 100 %.

Am declaraţii la minister, ale celor păţiţi, când, reintrând în teren şi reverificând şi constatând că nici vorbă de calamitare de 100%, au răspuns: "Păi nu s-a dat niciodată despăgubire, decât în cazul în care calamitatea a fost de 100 %. Păţiţi fiind, am declarat aşa ceva." punem în aplicare legea exact de la un grad de afectare de la 30% şi până la 100%, mergând pe acel 70% din cheltuielile dovedite cu acte.

Unul dintre vorbitori îmi spunea că i-am atenţionat pe cei care întocmesc dosare, pe cei care solicită bani, pe cei care le avizează, le aprobă şi ordonanţează plata să nu se joace cu banul public. Da, am spus că pe facturi cumpărate de la vânzătorii de facturi de pe marginea drumului nu vom deconta, ci vom trimite la organele îndreptăţite să verifice, să analizeze, să judece şi să plătească falsul şi uzul de fals. O factură cumpărată de la margine de drum este un fals, este un uz de fals, este atentat la banii mamei mele, plătitoare de impozite şi taxe. Şi am spus că pentru celelalte facturi ne vom duce la furnizori, la contabilitatea furnizorilor, să vedem dacă - pentru că vin din practică, oameni buni - dacă ei şi-au înregistrat venituri şi dacă pe acele venituri au plătit cele cuvenite statului; în caz contrar, vom avea de lucru cu ei, cu cei care au emis facturile, chiar dacă au dat şi marfă. Au acoperit doar drumul şi probabil au trecut spre evaziune fiscală. Veţi vedea că se găsesc cazuri de natura asta.

Pentru acest lucru am întârziat, pentru că noi am lucrat. Cei care au avut grijă tot timpul să-mi atragă atenţia să ies în judeţe, îmi vorbeau de la televiziune şi eu eram seara, târziu, în câmp.

Vizavi de fondurile europene.

În 9 aprilie, v-am mai spus, am intrat în Ministerul Agriculturii, în marţea de după Paşti, şi în 14 mai Programul naţional de dezvoltare rurală a apărut pe site-ul ministerului. Sunt vinovat că nu a apărut în 3 ianuarie. Dacă din punctul ăsta de vedere vorbiţi, sunt vinovat că nu m-am dus în locul lui Flutur la numirea lui Flutur în Ministerul Agriculturii, şi nu uitaţi, domnilor care aţi tot adus aminte de întârzierile datorate lui Remeş în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, că nu mă cheamă nici Apetrei, nici Achietrei, nici Abocului şi nu era datoria mea să lucrez în locul acelora.

Iar în ceea ce priveşte Agenţia de Plăţi pentru Intervenţie în Agricultură, nu eu am promovat pe linie de partid pe şeful de acolo, unde am 1100 de necazuri şi 1100 de întârzieri şi de unde mi se trage pericolul pentru bugetul naţional, nu pentru fermierul român, să avem penalitate pe suma pentru plăţi directe pe hectar.

Nu eu sunt şeful Agenţia de Plăţi pentru Intervenţie în Agricultură, care a schimbat caietul de sarcini pentru achiziţia de autoturisme de ieşire în teren şi nici astăzi, şi nu le vom avea, maşinile cu gardă înaltă, ca să putem bate coclaurile ţării, să măsurăm 260 de mii de parcele.

Nu eu sunt cel care, după ce s-au primit plicurile cu oferte pentru aparatele de măsură, am schimbat punctajul şi nu am aparate de măsurat terenul, să meargă operatorul pe perimetru, cu ele în mână şi să ia datele. Sunt alţii.

Nu eu sunt acela care, cu excepţia unui singur judeţ, am dat o singură culoare politică şefilor de agenţii, de sucursale, cu excepţia unuia singur, care este PNL, sunt probabil de la România Mare sau de la PSD, că au fost la Putere dumnealor. (Comentarii, râsete, aplauze).

În ceea ce priveşte Programul naţional de dezvoltare rurală, el va intra în proceduri de aprobare de circa şase luni. Eu sau altul, la Ministerul Agriculturii, va trebui să riscăm şi să începem să primim dosare pe acele măsuri, imediat după ce trimitem programul, urmând ca la final de an, la început de an 2008, când vom avea aprobarea finală, să vedem cum tratăm cu beneficiarii de proiect eventualele modificări care trebuie făcute.

Vom face acest lucru pentru că există o dorinţă teribilă atât din partea comunităţilor locale, cât şi din partea fermierilor, să vină cu proiecte. Acolo este o sumă de 742 de milioane de lei. Bine ar fi fost să ne întrebaţi, la Ministerul Agriculturii, vă dădeam datele, că sunt de domeniul public, altfel mă tot întrebam de ce trebuie să justific 500 sau 577 sau altă sumă - nu ştiu!

În ceea ce priveşte desfăşurarea, în continuare, a proiectelor de tip SAPARD, o altă chestiune făcută; dar nu-mi place să ies, nu-mi place să mă duc la televizor, refuz presa de câte ori am posibilitatea, refuz ideea de a avea lângă mine purtător de imagine sau, dacă-i am, numai mârâi la ei, nu le spun nimic, dar la această agenţie, prin Ministerul Finanţelor, prin discuţii cu premierul, cu o serie întreagă de factori răspunzători, am reuşit să obţin până la 100 de milioane de euro, sumă cu care să împrumute Guvernul primăriile sau consiliile locale, pentru că, dacă există - şi există - un pericol real, să nu se poată parte dintre programe duce până la finalul anului, se trage de la lipsa de finanţare a unor consilii locale ca să poată plăti sumele pe proiectele care se derulează şi se trage, stimaţi domni parlamentari, de la o lege a achiziţiilor publice care permite contestatarilor de profesie să prelungească, să sâcâie, să oprească şi să oblige la reluarea procesului de licitaţii. De acolo este marele pericol.

Trebuie obligatoriu ca această lege să o schimbăm. În caz contrar, ferească-ne Dumnezeu de inundaţii, rămânând pe mâna contestatarilor de profesie. Degeaba pui la dispoziţie fonduri, se culcă numai după trei ierni într-o casă făcută de stat.

La Regia Naţională a Pădurilor, că mi se spune că se fură pădurea - eu n-am reuşit, mi-este şi ruşine să o recunosc în faţa dumneavoastră, măcar s-o recuperez, a părinţilor şi bunicilor mei - probabil că se fură pădurea. Dar n-am fost la Putna eu, a fost altcineva, mai de-al locului, să bată cu Biserica palma şi să spună: "Îţi dau pădurea, îţi iau pădurea!" Nu este treaba mea asta, este a altuia.

Acolo, la regie, am constatat, şi pentru asta vă veţi întâlni cu o ordonanţă de urgenţă care a trecut prin Guvern, am schimbat regulile de numire într-un consiliu de administraţie la o regie. M-am întâlnit cu faptul că în capul unei regii, oricare ar fi ea în România, exact structura de conducere administrativă şi câţiva din subordonaţi, ei se adună, ei hotărăsc viitorul acelei instituţii sau acelei entităţi economice, pe urmă se duc în birourilor lor şi trec la treabă, după o lună se adună, se raportează ei, subordonaţii, ei, executivii, celor din consiliul de administraţie; un cerc închis. Un cerc vicios. Un cerc care nu permite, de regulă, să iasă nimic din afară. Acest lucru trebuie spart. Dacă-l spargem pe acesta s-or fura mai puţine păduri sau altele.

Vizavi de grija faptului că este pământ nelucrat. Pe mine mă deranjează că este pământ nelucrat numai pentru faptul că, în apropiere, există vecinătăţile pământ lucrat, tratamente date, şi cel nelucrat poate să îmbolnăvească cultura de la cel lucrat. De altfel, în toată Europa, oameni buni, cât îs eu de ageamiu în ale agriculturii, pământul se odihneşte şi ştiu din bătrâni, la mine la ţară: la patru ani de zile îl lăsau să se odihnească şi treceau cu stâna peste el ca să-l şi îngraşe.

În România, nu trebuie să ne mai gândim vreodată la cultură excesivă, să mai recuperăm din Dunăre - că se înfurie o dată la câţiva ani şi vine peste noi -, ci să-l lucrăm cu tehnologie, cu sămânţă bună şi să avem productivitate pe suprafeţe mai mici.

Vizavi de cota de lapte, nu ştiu cine, că n-am mai avut curiozitatea, de-a târguit-o în 2003.

Ştiu în schimb cine, că asta am avut curiozitatea, a pornit un adevărat concurs, ca pe vremea colectivizării; a călărit direcţiile agricole, a călărit tot aparatul Ministerului Agriculturii din teritoriu şi i-a obligat sau i-a învăţat pe unii să se înscrie la cota de lapte până la 31 octombrie anul trecut. Între timp, proiecte SAPARD, unde vin fonduri europene, unde e cofinanţare naţională, unde e riscul beneficiarului de proiect, care au adus animale, sute de animale de rasă, cu cantitate mare de lapte pe cap de animal, lapte euroconform, plâng, acuză, se vor duce în judecată să ceară daune Ministerului Agriculturii.

Curg râuri de lapte şi n-au unde-l vinde. În schimb, se vinde cotă de lapte, deja, şi vând cotă de lapte oameni care n-au avut neam de neamul lor vacă pe lângă casă, dar la cotă de lapte au ajuns.

Am decis, astăzi, înainte de a veni la dumneavoastră, la aceste vânzări vom reţine 30%. Nu se poate să ceri cotă de lapte. Anul de cotă începe la 1 aprilie şi tu, din aprilie, deja o scoţi. Ăsta n-a gândit să facă afacere, ci să dea un tun.

Şi ca să vedeţi că au dreptate zeloşii de care vorbeam, că eu fac curăţenie pe linie politică, pe directorul horticol al zootehniei româneşti, coleg de partid cu mine, l-am trimis acasă. (Amuzamente şi comentarii în sală).

Veniţi şi-mi amintiţi că este un necaz în ţară cu pesta porcină.

La Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară s-a ratat de trei ori, de către acelaşi partid, cu trei oameni diferiţi, numai că cei trei diferiţi au însumat, unul după altul, necazuri, necazuri, necazuri.

Nu mai vorbesc de gripa aviară. La noi, la Ministerul Agriculturii, nu există document care s-o dovedească. Probabil a plecat Agafiţei cu el acasă.

Nu vorbesc de caii bolnavi, pentru care vin la mine să le dau bani şi nu-i problema mea, îi trimit tot la Agafiţei.

Dar este pesta porcină, o prostie făcută de nişte români fără milă faţă de ţară şi fără milă faţă de ţăran, anul trecut. Or fi dat un tun bănesc. Au vrut să intre în ferma mea, să-mi vaccineze porcii în săptămâna dinaintea Crăciunului, când eu trebuia să-i aduc la abator. I-am fugărit cu câinii. S-au dus în sat. Bieţii ţărani! N-au avut curajul meu, era autoritate a statului român. Doza minimă era de 100 de vaccinuri. Când o desfaci, zic doctorii, întrebaţi-i, probabil e vreun medic veterinar pe aici, trăia cam 30 de minute. Închipuiţi-vă, într-o curte ţărănească, cu o femeie în vârstă de 70 de ani, pentru că ceilalţi sunt duşi la alte treburi, cine ţine porcul să-l vaccineze? Până caută vecinii, până vin, până prinde nişte copilandri pe acolo, s-a dus doza.

Asta a fost marea afacere - nu ştiu a cui, ca să nu trebuiască să dau declaraţii scrise. Dar ministrul agriculturii din Olanda mi-a spus că după o prostie de natura asta la ei, patru ani n-au scăpat, 15 milioane de porci au sacrificat.

Puteam regionaliza pesta. Aşa, ce-am făcut? Am recunoscut-o ca şi caz general. Abatoarele nu primesc pentru nimic în lume, târgurile sunt închise, omul moare lângă porc, când nu are pe ce să facă un ban.

Stimaţi domni, veniţi, vă rog cu moţiunea. Mai am adevăruri de spus.

Vizavi de abatorizare. I-am întrebat pe cei cu cota de lapte: Mă, fraţii mei, împărţit-aţi miliardul ăla de litri la milioanele de români şi la 365 de zile, să vedeţi câte grame de lapte trageţi din ţâţa vacii pe un român, şi pe urmă să gândiţi că o parte va rămâne zer, din ailaltă trebuie să aveţi: unt, brânzeturi, iaurt ş.a.m.d. şi un pic de lăptic de băut. Ăia n-au făcut socoteala.

Alţii au făcut socoteala la abatoare şi au zis: Domnule, putem produce mâncare pentru de trei-patru ori România. Dar nu s-au uitat că sunt judeţe care n-au nici un abator, nu s-au uitat că sunt gospodării şi ferme cu animale la sute de kilometri de abator. Şi dacă i se rupe piciorul unei bovine este mai scump transportul, mai ales, şi este normal să fie aşa, că trebuie duse cu maşini autorizate pentru transport animale.

Domnule, în pădure sunt mai uşor de socotit anumite lucruri. Câţi metri ster ies dintr-un lemn şi câte lemne merg pe faţă şi câte lemne merg pe ascuns.

Aici trebuia socotit altfel. Abatoarele nu trebuie neapărat să aibă capacitate de a hrăni România, ci să fie lângă român, lângă producător.

Programul "fermierul." Mare minune, domnilor, numai că eu am găsit doar 31 de miliarde de lei în buget Flutur 2007.

Şi-mi spun cei de la APDRP că le trebuie 991 de milioane de lei noi. Faceţi dumneavoastră înmulţirea şi să vedeţi în ce situaţie bună sunt. Lăudaţi-l, lăudaţi-l şi pe moş Ion Roată de lângă dumnealui, nici bătrânul nu-i moş Ion Roată, după cum nici el nu-i măcar umbra lui Cuza. (Aplauze).

Vizavi de preţul grâului, când n-am încotro, când trebuie să mă apăr, când sunt la strâmtoare vorbesc mult, dar niciodată nu vorbesc ce nu ţine de mine. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi ministrul agriculturii nu vor fixa preţuri, pentru că '89 a trecut peste noi.

Şi ultima frază pe care o spun. Vă aştept cu moţiunea aialaltă, că sunt şi eu nerăbdător şi vreau să spun adevăruri care să usture tare de tot. (Aplauze).

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulţumim.

Potrivit Regulamentului votul se desfăşoară, de regulă, deschis prin vot electronic, dacă nu există alte propuneri. Aveţi o propunere?

Domnul Titu Nicolae Ghiorghiof:

Cu o singură condiţie, să avem cvorum. or, electronic când aţi făcut prezenţa erau 163... Deci, practic, nu sunt 166, ca să putem să trecem la vot. Reverificaţi electronic cvorumul din sală.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vom reverifica. Vă asigur că erau, pentru că au fost număraţi, în afară de cei care au votat, şi cei care intrau în sală şi nu votau în momentul respectiv şi am fost informat de domnii secretari că era cvorumul. Deci, votăm acum doar pentru a marca prezenţa şi a verifica cvorumul.

Vă rog.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 154 de deputaţi prezenţi).

Vă rog, puţină linişte. Deci staff-ul tehnic, vă rog să-mi listaţi, să vedem cum s-a votat, pentru că există persoane care sunt şi nu votează.

De asemenea, sunt incidente de procedură şi voi da cuvântul pe rând. Primul care s-a înscris este domnul Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Ne găsim astăzi într-un incident de procedură. În sensul că nişte distinşi colegi, din cauza temperaturilor ridicate inversează cartela sau nu nimeresc gaura, pardon, orificiul în care să pună cartela respectivă, spre a nu se înregistra cvorumul.

De aceea, Grupul parlamentar al PSD are două variante. Ori ne respectăm pe noi înşine şi votăm cum am votat ieri la moţiune, ori facem vot prin apel nominal, spre a vedea cum pleacă distinşii colegi de la PNL. Deci dânşii găsesc de cuviinţă că problema agriculturii se poate rezolva prin absenţă. Nu prin absenţa soluţiilor, prin absenţa domniilor lor din sală. Poate şi prin absenţa domniilor lor din viitorul Parlament. De aceea, poate se întorc.

Deci, domnule preşedinte, propunem vot prin apel nominal.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Valeriu Tabără a fost înscris.

Domnul Valeriu Tabără:

Susţinem punctul de vedere exprimat de colegul Stanciu, un apel nominal. Este inexplicabil însă, domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, ca dumneavoastră să faceţi semnul acesta al plecării din sală. Şi se adaugă la multe gafe voite, în sensul de a încălca Regulamentul. Nu cred că este corect şi este o lipsă de responsabilitate faţă de o analiză care se impunea şi care trebuie tranşată prin vot, pentru că şi dumneavoastră, şi noi, şi colegii care au semnat moţiunea simplă, am fost de acord că sunt probleme mari. Haideţi să tranşăm chestiunea prin vot şi prin responsabilitate în primul rând. Mă asociez colegului Stanciu de a se vota nominal.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule Olteanu, vă rog frumos.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu ţin să răspund lucrurilor care s-au spus aici, nu ţin să dau exemple din precedentele plecări ale Grupului parlamentar al PD din sală, pentru că eu respect dreptul fiecărui grup de a-şi exprima politic acţiunea, aşa cum gândeşte.

Grupul parlamentar al PNL a fost prezent la dezbaterea acestei moţiuni, am constatat că lipseşte cvorum, noi nu suntem caraghioşi, să votăm de două ori, de aceea, Grupului parlamentar al PNL, constatând lipsa de cvorum, se retrage din sală, întrucât şedinţa nu mai are obiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, domnul Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trebuie să recunosc că, "mare e Grădina lui Dumnezeu, întortocheate îi sunt căile, şi nebun e cel ce ne cercetează". Dar ca lucrurile să fie complete şi situaţia de aseară să se repete, eu aş propune ca şi PSD-ul să părăsească sala de şedinţă şi să rămână numai PD-ul şi să votăm noi moţiunea PSD-ului.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog, domnule Titu Ghiorghiof.

Domnul Titu Nicolae Ghiorghiof:

Vă mulţumesc.

(Domni deputaţi PSD din sală strigă: Ai tăi au ieşit din sală, tu ce vrei să mai zici? Du-te şi tu cu ei afară!)

Mulţumesc pentru recomandare.

Mulţumesc pentru că mi-aţi dat cuvântul.

Şi vă mulţumesc că începeţi să înţelegeţi lupta politică şi jocul politic, pentru că noi suntem aleşi aici ca urmare a unui scrutin electoral pe listele unui partid. Suntem aici nu ca şi funcţionari publici, ci suntem aici ca şi oameni politici.

Sigur, moţiunile, moţiunile, în general, atunci când sunt bine construite şi când nu încalcă prevederi constituţionale, ţin de jocul politic şi democratic într-un Parlament democratic. Sigur, dumneavoastră acum puteţi să invocaţi o serie de motive, dar de vreme ce am ridicat o problemă de procedură, când nu a existat un cvorum, când se încearcă neapărat să existe un cvorum, şi eu n-am învinuit de sus, de la această înaltă tribună a Camerei Deputaţilor, faptul că sunt şi câte două cartele, deşi în bancă se află decât un singur deputat, nu am spus acest lucru, eram sigur, "jocul la pian", şi am zis o veche, ştiu eu, o frază care spune: "să nu tragem în pianistul care joacă la două piane, că face şi el ceea ce i s-a spus." Practic, chiar votul nominal, a da vot nominal înseamnă a avea cvorum în sală. Or, neavând cvorum, potrivit prevederilor regulamentare, preşedintele de şedinţă fixează ziua votului.

Dumneavoastră, domnule preşedinte, fixaţi ziua votului, care poate să fie, ce exemplu, în septembrie sau la sfârşitul lui august, eu ştiu.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc. într-adevăr, aveţi dreptate, conform art.144 alin.(3), "verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la şedinţele de vot final de către preşedinte, imediat înaintea votării, din proprie iniţiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar", ceea ce s-a şi executat. Alin.4 spune: "În cazul în care cvorumul nu este întrunit, şedinţa se suspendă, iar preşedintele va comunica data şi ora reluării lucrărilor." Deci, reluăm lucrările doar pentru votul de la moţiune, joi la ora 12 sau la cât se stabileşte votul final. (Vociferări în sala de şedinţă).

Nu este cvorumul, îmi pare rău.

Şedinţa s-a încheiat la orele 18,00.