Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

28. În continuare, avem reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nrl.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Din partea Guvernului dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea Comisiei de sănătate şi familie, doamna Rodica Nassar.

Vă rog.

Doamna Rodica Nassar:

În temeiul dispoziţiilor articolului 137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată spre dezbatere în fond cu reexaminarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Legea supusă reexaminării este iniţiată de Guvernul României şi vizează modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea respectării angajamentelor asumate de către Guvernul României faţă de organismele financiare internaţionale privind modificarea legislaţiei existente pentru implementarea unei reforme cuprinzătoare a sistemului sanitar şi pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a acestui sistem, a creşterii eficienţei cheltuielilor din acest sector şi a îmbunătăţirii rezultatelor sale.

Această lege adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat, cu respectarea prevederilor art.75 şi ale art.76 alin. (1) din Constituţia României, republicată, a fost transmisă spre promulgare Preşedintelui României.

În conformitate cu dispoziţiile art.77 alin. (2) din Constituţia României, republicată, Preşedintele României a formulat cererea de reexaminare asupra legii transmise spre promulgare pentru următoarele considerente.

La articolul 1, punctul 38 al legii transmise spre promulgare, se prevede modificarea alineatului (2) al art.375 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, după cum urmează:

"Având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public şi nu poate fi asimilat acestuia", dispoziţii care încalcă prevederile alineatului 2 ale art.175 din Codul penal prin care orice persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public...

În urma finalizării dezbaterilor şi a punctelor de vedere exprimate, membrii Comisiei pentru sănătate şi familie au hotărât, cu unanimitate de voturi, să respingă cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României şi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în forma trimisă la promulgare, din următoarele considerente.

În toate ţările Uniunii Europene profesia de medic este legiferată ca fiind liberală. Medicul nu este funcţionar public, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, ne referim la Legea nr.95/2006, iar o eventuală echivalare ar diminua prestigiul acestei profesii, precum şi o relaţie apropiată de pacient. Medicii trebuie să dispună de independenţă profesională, care, potrivit studiilor sociologice, este deosebit de importantă pentru aceştia.

Una dintre cauzele pentru care medicii părăsesc sistemul medical din România o reprezintă faptul că aceştia sunt sau pot fi echivalaţi cu funcţionarii publici. Astfel, începând din anul 2008 şi până în prezent, un număr de aproximativ 15.000 de medici au părăsit România, deficitul resimţindu-se tot mai acut atât pe zone, cât şi pe specialităţi medicale.

Adoptarea prezentului act normativ în forma aprobată de către Parlament va constitui un mesaj de stabilitate pentru lumea medicală, cât şi pentru pacienţi, ar reduce de asemenea, substanţial fenomenul migraţiei medicilor.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, legea supusă reexaminării face parte din categoria legilor ordinare.

În urma reexaminării, Senatul a respins cererea de reexaminare şi a înaintat Camerei Deputaţilor legea în forma adoptată iniţial de Parlament.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnule Crăiniceanu, vă rog.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota ca legea să meargă în continuare, aşa cum a fost promulgată de Parlament, şi respinge cererea de reexaminare a Preşedintelui României.

Aşa cum spunea doamna preşedinte Nassar, în primele 6 luni ale acestui an, au plecat peste 1200 de medici, iar din 2008 au plecat 50.000 de medici din România. Motivele? În primul rând, unităţile sanitare subordonate Ministerului Sănătăţii nu au dotarea, nu au aparatura necesară pentru buna desfăşurare a activităţii în spitale, iar salarizarea care se acordă medicilor în ţara noastră este mult sub nivelul a ceea ce primesc medicii în străinătate.

Pe lângă aceste două motive esenţiale, faptul că medicul este asimilat funcţionarului public şi, în cazul unei infracţiuni, în cazul încălcării legii, pedepsele sunt mult mai aspre. Nu se ţine cont că sistemul sanitar are mecanisme interne. Şi aici mă refer la Colegiul medicilor care poate da sancţiuni până la interdicţia de a profesa. Şi Legea malpraxisului, care iar îi afectează pe medici, şi a asimila medicul cu funcţionarul public, ceea ce în Uniunea Europeană nu se întâmplă, fiind o profesie liberală, este o greşeală şi acesta este un motiv în plus ca medicii să plece în străinătate.

În Legea nr.288/ 1999 privind Statutul funcţionarului public, în anexa la această lege sunt arătate funcţiile publice din România.

În această anexă nu este cuprinsă profesia de medic. În noul Cod penal, la art.175 alin. (2), se precizează: "Este considerat funcţionar public în sensul legii penale persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investit de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public".

În articolul 176 se explică ce se înţelege prin termenul de "public". "La instituţiile publice...", deci termenul de public se referă la "instituţiile publice care... sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică". Medicul din spital este salariat, nu administrează bunuri publice. Nu este persoană juridică. Iar medicul de familie nu administrează bunuri publice. Cabinetele de medicină de familie sunt proprietate privată. Deci, conform legislaţiei în vigoare, medicii nu sunt funcţionari publici şi nu pot fi asimilaţi cu funcţionarii publici. Singura situaţie în care un medic poate fi asimilat sau este funcţionar public este atunci când acesta deţine funcţia de manager de spital sau manager al unor instituţii de cercetare în domeniu. Ca urmare, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal respinge cererea de reexaminare a preşedintelui.

Mulţumesc frumos.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc şi eu, domnule Crăciunescu.

Dacă mai doreşte cineva? Nu mai doreşte nimeni. Nefiind amendamente, proiectul trece la votul final.