Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Iordache:

10¹. Proiectul de Lege privind statutul Limbii Semnelor Române; PL-x 573/2019.

Procedură. Vă rog.

Domnul Márton Árpád, procedură. Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege a primit aviz negativ de la Comisia pentru învăţământ.

A avut Consiliul Legislativ mai multe observaţii, unele preluate; are un raport destul de vast.

Totuşi, cred că forma în care a ieşit de la comisie, în continuare, este neclară. Pur şi simplu nu are în vedere situaţia şi starea de fapt actuală în folosirea limbilor mimico-gestuale.

Ca atare, noi solicităm retrimiterea la comisie, pentru o analiză corectă a acestei iniţiative legislative.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Doamnă Săftoiu, tot pe procedură vreţi să interveniţi?

Doamna Săftoiu. Vă rog.

Şi apoi supun votului retrimiterea, dar Comitetul liderilor a fost de acord să o discutăm.

Vă rog.

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Pot interveni acum, da?

Domnul Florin Iordache:

Vă rog, pe procedură.

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Mulţumesc frumos.

Sunt puţin surprinsă că această rezervă vine chiar din partea UDMR. Cred că m-aş fi aşteptat să fie printre primii care înţeleg necesitatea ca persoanele surde din România să aibă limba semnelor ca limbă oficială.

Mai mult, chiar şi Ungaria recunoaşte limba semnelor persoanelor surde din Ungaria ca limbă oficială, prin Constituţie. Sunt alte 48 de ţări care recunosc prin legi speciale ca limba semnelor să fie limba persoanelor surde din acea ţară.

Vă rog să nu faceţi confuzia între "limbaj" şi "limbă". Când spui "limbă", înseamnă că limba respectivă are propria gramatică, aşa cum limba română are propria gramatică, limba maghiară are propria gramatică, are propria sintaxă, propria topică.

O persoană surdă nu gândeşte în limba română. O persoană surdă care n-a auzit în viaţa ei limba română gândeşte în limbajul semnelor, îşi traduce limba română în propria limbă, ca s-o înţeleagă. (Aplauze.)

Deci este incredibil! Această lege n-am depus-o de pe azi pe mâine, am discutat-o cu toate comunităţile şi asociaţiile persoanelor surde, timp de doi ani de zile.

Mărturisesc eu că am avut nevoie să înţeleg că o persoană surdă, atunci când spune, nu ştiu, "sânge de roman", spune "sânge" de "roman". Cuvântul acesta e "roman" pentru ei.

A trebuit să înţeleg singură lucrurile acestea, timp de doi ani de zile. Am lucrat împreună cu ei.

M-am uitat la legea Franţei, care, probabil, este cea mai apropiată de noi.

În Marea Britanie, de exemplu, ştiţi ce spune limbajul semnelor care recunoaşte ca limbă oficială pentru persoanele surde? Simplu, atât - în doi ani de zile toate instituţiile statului trebuie să ia toate măsurile ca să accesibilizeze instituţiile pentru persoanele surde.

Pe fond, legea mea asta spune - ca după promulgare, timp de doi ani de zile, toate instituţiile statului trebuie să ia toate măsurile ca o persoană surdă, de exemplu, care vine acum în Parlament şi vrea să vorbească cu dumneavoastră, să avem în acest moment un interpret în limba semnelor, care să vă ajute s-o înţelegeţi.

Sunt aproape 30.000 de oameni, care se duc la ANAF, în spitale, care vin în Parlament, care se duc în gară şi care nu pot să se înţeleagă cu noi, vorbitorii! (Aplauze.)

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Domnule Márton Árpád-Francisc, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Stimaţi colegi,

Nu avem nimic împotriva legiferării acestui drept al persoanelor care au nevoie de un astfel de sprijin.

Ceea ce am încercat să exprim eu, de fapt, chiar din susţinerea iniţiatoarei reiese.

Poate unii dintre dumneavoastră ştiţi, din expunerea iniţiatoarei, în mod sigur Domnia Sa trebuie să ştie, că există mai multe limbaje folosite de aceste persoane, în funcţie de şcolile unde au învăţat.

Or, dumneavoastră încercaţi să impuneţi o singură limbă oficială, indiferent unde au învăţat aceşti copii să se exprime.

Deci, neluând în considerare faptul că există mai multe limbaje folosite pe teritoriul ţării, de fapt, tocmai faceţi o reglementare care îi lipseşte de anumite drepturi, le va îngreuna modalitatea de exprimare. Pentru că, de obicei, avem prevederi ... cum apare şi în avizul Consiliului Legislativ, în multe legi, inclusiv în Codul penal, de exemplu, care ne trimit la folosirea acestei limbi. Numai că, în funcţie de zonele unde sunt aceste persoane, în mod evident sunt recrutate persoanele care folosesc acel limbaj, util în zona respectivă.

În momentul în care dumneavoastră impuneţi o singură limbă oficială, înseamnă că persoanele care au învăţat până la vârsta de 40 de ani un limbaj trebuie să se acomodeze la această limbă oficială pe care o declaraţi prin lege.

Aceasta este problema noastră de bază.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Avem o solicitare de retrimitere la comisie. Să înceapă votul.

Cu 117 voturi pentru, 111 voturi împotrivă, 3 abţineri, a fost retrimis comisiei.

Pe procedură, vă rog, doamnă Săftoiu. (Vociferări.)

A fost retrimis comisiei.

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Îmi pare rău că trebuie să spun lucrul acesta, dar este o nedreptate imensă!

Domnule Márton Árpád, nu există mai multe limbaje, ci mai multe limbi. Un surd din Marea Britanie, într-adevăr, nu se va înţelege cu un surd din România.

Dacă surzii români au probleme, este tocmai pentru că noi în acest moment - tocmai de aceea erau doi ani de zile, ca Ministerul Educaţiei Naţionale să creeze, la nivelul facultăţilor, secţii pentru învăţarea limbii semnelor române. Să se facă un abecedar, manuale comune. Înţelegeţi?

Deci e ca şi cum noi n-am avea Dicţionarul limbii române şi atunci fiecare când spune cuvântul "Parlament" înţelege ce vrea. Dicţionarul limbii române vine şi spune ce înseamnă "Parlament".

Nu, dumneavoastră le-aţi luat dreptul acestor oameni ca timp de doi ani de zile instituţiile statului să-i ajute să devină unitară această limbă.

Ştiţi bine că retrimiterea la comisie, în condiţiile în care Dumnezeu mai ştie cât mai lucrăm, înseamnă pur şi simplu, după 30 de ani, să continuăm să-i tratăm în "limbajul mimico-gestual", o chestiune care este deja de sfârşitul secolului XIX. (Aplauze.)

Domnul Florin Iordache:

Da. Mulţumesc.