Şedinţa Camerei Deputaţilor din 29 mai 2003

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 29 mai 2003

22. Dezbateri asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.
 
consulta fisa PL nr. 248/2003

Domnul Valer Dorneanu:

................................................

S-au prezentat iniţiatorii de la pct. 30. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. Mă uitam după domnul Onisei, eram îngrijorat că nu are cine să ia cuvântul în combaterea acestui proiect de lege.

Cine prezintă Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003, preşedintele Societăţii de Radiodifuziune?

Domnul Dragoş Şeuleanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Această ordonanţă a Guvernului României încearcă să aducă vechiul sistem de colectare a abonamentului radio la o formă modernă, concordantă cu evoluţia societăţii româneşti. Noi aplicam într-o economie de piaţă nişte principii socialiste. Eram în situaţia în care ar fi trebuit să intrăm în casele oamenilor şi în sediile firmelor, pentru a număra aparatele.

Împreună, cele două instituţii au propus să reducem taxa radio şi taxa tv, pentru a fi suportabilă şi a mări baza de colectare.

În acelaşi timp, această ordonanţă aduce un principiu nou care este în concordanţă cu evoluţia democratică a României. Serviciile publice să fie legate direct de cetăţean, care, în felul acesta, simte că plăteşte pentru produsul pe care-l are la dispoziţie.

Se pune în discuţie o problemă de principiu: dacă să se plătească pentru aparat sau pentru serviciu public? Experienţa europeană ne arată că se plăteşte pentru existenţa serviciului şi pentru susţinerea unui serviciu public independent, de radio şi de televiziune.

V-aş ruga să ne amintim împreună că Radioul şi Televiziunea sunt cei mai mari plătitori de drepturi de autor pentru susţinerea culturii române. Avem formaţii muzicale, pe care le susţinem pentru a încuraja creaţia românească. Programele noastre sunt nu numai informative - am să revin la acest aspect -, dar sunt şi educative.

Schimbarea mentalităţii, schimbarea de atitudine se face prin educaţie şi prin programe corespunzătoare. Dar, în primul rând, avem menirea să informăm. Spre deosebire de posturile particulare, care sunt utile, sunt complementare cu noi, într-o economie democratică, noi trebuie să informăm şi în legătură cu lucruri care nu aduc maxim de audienţă, dar aduc informaţie utilitară cetăţeanului.

Noi facem legătura dintre decident şi cetăţean, fiind de partea cetăţeanului.

Vreau să vă informez că în momentul de faţă, după reducerea numărului de persoane care vor plăti taxa radio, respectiv taxa tv, din 7 milioane 800 de familii care sunt conectate la curentul electric, pentru că - subliniez - doar aceste familii vor plăti, care au curent electric, s-a redus cu aproximativ 3.000.000 numărul familiilor care vor plăti. Toate categoriile defavorizate pe care am reuşit să le identificăm au fost excluse de la plată, fie prin amendamente la ordonanţă, fie prin hotărâri de Guvern. Chiar săptămâna trecută Guvernul a exceptat de la plată încă o categorie foarte numeroasă şi dezavantajată: este vorba de 1.500.000 de persoane, pensionarii CAP. Subliniez: 1.500.000 de persoane. Această propunere a fost înaintată şi de către Comisia economică şi Comisia de cultură a Camerei Deputaţilor, aşa încât suntem în concordanţă cu aceste sugestii pe care le-am primit.

De asemenea, vă informez că săptămâna aceasta şi săptămâna trecută am avut discuţii susţinute cu reprezentanţii asociaţiilor pensionarilor din România, pentru a putea găsi categorii clare, defavorizate, pe care, eventual, să putem să le protejăm.

Domnule preşedinte, ordonanţa, aşa cum este ea înaintată de către Guvern, cu amendamentele care au fost propuse de către comisiile care au analizat-o, este o ordonanţă democratică, o ordonanţă care face un pas înainte în clarificarea mediului comunicaţional din România. Prin hotărâri de Guvern se va putea urmări, în continuare, ajustarea acestui sistem, atât din punct de vedere metodologic, cât şi din punctul de vedere al categoriilor care, eventual, pot fi exceptate de la plata taxei radio-tv.

Dar, v-aş ruga, stimaţi parlamentari, să nu uitaţi că serviciul public, pentru a fi independent, prima condiţie este să aibă o finanţare directă cu cetăţeanul. A doua condiţie o reprezintă profesionalismul. Şi a treia, bineînţeles, buna noastră credinţă.

Eu vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Din partea Comisiei pentru cultură, prezintă raportul domnul preşedinte Mihai Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 a fost dezbătut în şedinţele comisiei noastre în zilele de 8 şi 15 aprilie 2003.

Am avut invitaţi pe preşedinţii celor două instituţii, reprezentanţii sindicatului, ai Ministerului Finanţelor Publice.

La lucrările comisiei, în ziua votului final, au fost prezenţi 17 deputaţi din totalul de 19 membri ai comisiei, iar raportul comisiei a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi în sală, în momentul votării: 8 voturi pentru şi 4 voturi contra.

Având în vedere importanţa pe care şi noi o estimăm pentru evoluţia celor două instituţii, a acestui demers legislativ, noi vă rugăm să aprobaţi Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003, aşa cum el a fost aprobat în comisia noastră, cu amendamentele anexate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

La dezbateri generale, cine se înscrie? Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că această problemă a taxei de radio şi tv a fost foarte mult dezbătută, atât de colegii noştri, cât în special în teritoriu şi trebuie să vă spun că de câte ori mă duc în Galaţi, în judeţul meu, toată lumea mă întreabă ce faceţi cu această taxă de televiziune şi de radio, cum o aplicaţi şi care este modul în care se constituie şi se adună de la populaţie?

În primul rând, câteva întrebări foarte grele au fost din partea agenţilor economici; n-au înţeles niciodată de ce un televizor care există la o instituţie publică sau la o instituţie, un agent economic, transmite altfel şi trebuie să plătească o altă taxă decât o persoană fizică? Şi nici eu nu am să înţeleg niciodată! De asemenea, n-am să înţeleg niciodată de ce, ca orice principiu al unui serviciu care trebuie plătit, atunci când nu ai un astfel de aparat trebuie să plăteşti, numai pe principiul că poţi să ai un asemenea aparat?!

Cred că, de principiu, suntem toţi de acord că este nevoie ca Televiziunea şi Radioul să fie independente, independenţa financiară creează şi independenţa pe care o dorim cu toţii, dar care, în general, se manifestă mai puţin, iar modul de colectare al acestor taxe trebuie să fie în corelaţie cu adevărul. Nu este corect ca o persoană sau un agent economic, care nu are un astfel de aparat, să plătească această taxă. Găsim şi se pot găsi metode, ca în toată lumea, ca cei care beneficiază de asemenea servicii să plătească taxele respective şi, bineînţeles, o altă formă punitivă, de a amenda pe cei care nu respectă această lege.

Vă repet, va crea şi creează mari probleme, am şi văzut de multe ori modul în care este colectată taxa. Sunt modificări apărute în ziare, cu ordine ale CONEL-ului, prin care se clarifică pentru cine şi în ce condiţii se iau. S-a bulversat tot sistemul de colectare a taxelor pentru energie electrică.

Şi, mai ales, iarăşi un principiu pe care trebuie să-l recunoaştem cu toţii: avem contracte de prestări servicii cu CONEL-ul pentru furnizarea energiei electrice, nicidecum pentru alte servicii alăturate.

Cred că ceea ce am spus eu este înţeles de către toţi colegii mei, au aceleaşi probleme şi problemele vor duce, inevitabil, spre probleme mai departe, în teritoriu, şi vă rog să analizaţi foarte bine, în aşa fel încât să corespundă dorinţelor populaţiei, nu dorinţelor unei intenţii politice.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bălăeţ. Numai puţin, domnule Bălăeţ. Domnule Onisei, am impresia că dumneavoastră, PD-ul, vreţi să mă provocaţi să iau măsuri regulamentare ca pe urmă să vă plângeţi. Vă aduc aminte că, potrivit Regulamentului, la dezbateri generale ia cuvântul câte un reprezentant al grupurilor parlamentare. Bun. De acord. Mulţumesc.

Aveţi cuvântul, domnule Bălăeţ.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi am dezbătut în Comisia de cultură această ordonanţă şi divergenţele au fost foarte mari. Cel mai important lucru este teritoriul, de unde avem semnale foarte clare că această ordonanţă, cu toată "toaleta" care i s-a făcut în comisie, este pur şi simplu scandaloasă, sfidătoare în ceea ce priveşte populaţia şi foarte greu de înfăptuit în termenii în care se pune.

Am întâlnit în teren oameni care ne-au atras atenţia foarte serios că aici nu este vorba de compromiterea majorităţii, ci a Parlamentului, în totalitatea lui, care este incapabil - ni se spune - să ia hotărâri corecte, în legătură cu această transformare a taxei de radio şi televiziune în impozit. Şi într-un impozit legat foarte strâns de o problemă cheie, şi anume, lumina electrică. Această legătură este socotită absolut diabolică în practica ei şi oamenii care consumă, să zicem, o energie electrică de 10.000 - 15.000 lei, supunându-se la rigori foarte mari în această privinţă, datorită lipsei de bani, să fie obligaţi să plătească în plus o taxă pe aceeaşi energie electrică, dar care vizează un lucru pe care pur şi simplu nu-l posedă, şi anume radio sau televizor.

Unii dintre oamenii care au iniţiat această chestiune au spus că aşa este în Uniunea Europeană şi aşa trebuie să facem şi noi, uitând că decalajele economice sunt foarte mari, între ţările din Uniunea Europeană şi România. Şi cred că până la intrarea în Uniunea Europeană, în 2007, noi vom mai ridica ceva din nivelul de trai şi vom putea ca, printr-o mai justă salarizare, o asemenea taxă să poată să fie plătită.

În altă privinţă, ni s-a atras atenţia şi lucrul este foarte evident, că microîntreprinderi care n-au nici un fel de aparat de radio sau televizor în incinta lor sau dacă îl au, au fie radio, fie televizor, dar mai ales radio, să fie supuse la o taxă de 400.000 de lei, cum se prevede pentru asemenea întreprinderi.

Încă o dată, această ordonanţă, cu toată "toaleta" care i s-a făcut în Comisia de cultură, adică scoaterea unor categorii de la realizarea acestei taxe, pentru faptul că se aplică împreună cu taxa pentru energie electrică, mi se pare că este total greşit şi absurd şi va duce la o serie întreagă de inechităţi şi dezavantaje pentru populaţie.

Nu avem nici un motiv să aplicăm această ordonanţă în termenii în care sunt daţi şi la care se pretinde că ar fi intervenit Uniunea Europeană. Dacă au intervenit pe această chestiune şi vrem să aplicăm, ne aflăm în faţa unei forme fără fond, care este inadecvată situaţiei de la noi.

Am propus - şi susţin în continuare - un amendament al domnului Onisei, pentru revenirea la forma de plată a acestor taxe, fără a proceda împreună cu Electrica, ci la plata taxei de abonament, pe care cele două instituţii să o urmărească mai riguros, în aplicarea lor în teritoriu.

Acestea sunt lucrurile pe care doream să le spun, în ordin general, şi cred că ne aflăm în faţa unei ordonanţe pe care Parlamentul nu ar trebui să o aprobe în forma în care este.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Cine mai doreşte să intervină? Poftiţi. Domnul Zgonea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

Domnule preşedinte al Radiodifuziunii Române,

Argumentele pentru această taxă sunt, dacă vreţi, destul de mari. Am să vă dau câteva exemple, în afară de faptul că doar Spania, în Europa, nu procedează în acest fel, pentru a colecta resursele financiare pentru Televiziunea şi Radioul public şi micul stat Monte Carlo; nu intrăm în amănunte de ce.

Un alt amănunt pe care ar trebui să-l ştiţi este acela că, dintr-un anumit punct de vedere, conducerea Radiodifuziunilor şi Televiziunilor din Europa au venit în România şi au fost de acord cu această taxă, chiar le-a plăcut modelul pe care noi l-am abordat şi am să dau câteva exemple pentru a susţine votarea acestui proiect, aşa cum a venit el de la comisie, în care, spre surprinderea noastră, a tuturor, distinşii colegi din opoziţie au fost de acord şi au avut, în afară de jocul politic pe care trebuie să-l acceptăm, o poziţie constructivă, încercând să găsim texte care să poată să susţină şi categoriile defavorizate.

Ultima hotărâre de Guvern care stabilea preţurile, pleca pe un principiu care a atras numeroase nemulţumiri, dacă vreţi, din punctul de vedere al plătitorului şi foarte puţine resurse financiare către cele două societăţi. Fiecare persoană fizică sau juridică plătea la receptor. Şi, astfel, o să vă dau câteva exemple: agenţii economici care vindeau receptoare pentru fiecare punct de vânzare plăteau 504.000 lei; agentul economic care repara receptoarele plătea 252.000 lei pentru fiecare punct de reparaţie; agentul economic care asambla receptoare plătea 2.606.000 lei; instituţiile publice, şcolile, spitalele, centrele cultural artistice, unităţile militare plăteau 45.000 lei pentru fiecare receptor. Nu mai discut despre unităţile hoteliere sau despre alte zone. Doar azilurile de bătrâni şi asociaţiile nonprofit erau scutite.

Astăzi, textul este îmbunătăţit şi trebuie să recunosc că şi domnul deputat Onisei şi doamna Mona Muscă au fost de acord cu această variantă, în care inclusiv şcolile, pensionarii de CAP, în textul legii, sunt scutiţi de această taxă.

Resursele financiare care vin către radioul şi televiziunea publică sunt mult mai mari. O poziţie care ar trebui să ne uimească şi ar trebui să o apreciem este poziţia tuturor angajaţilor din cele două societăţi, care deşi aveau un drept dobândit prin contractul colectiv de muncă, au renunţat la el, pentru ca această taxă să apară. Ea va strânge resurse financiare, programele vor fi mult mai bune şi se vor adresa, în primul rând, către cetăţenii României.

Din acest punct de vedere, Grupul parlamentar al PSD vă propune să votăm pentru această ordonanţă şi să începem dezbaterea pe fiecare articol.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină, din grupurile parlamentare? A vorbit domnul Zgonea. Aveţi timp, pe parcursul dezbaterii pe articole, la titlu, să mai interveniţi.

Din partea iniţiatorului, dacă doreşte domnul preşedinte Şeuleanu să răspundă la problemele care s-au pus şi apoi domnul preşedinte Mălaimare.

Mulţumesc, domnule Zgonea, pentru cuvântul dumneavoastră.

Domnul Dragoş Şeuleanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Îngăduiţi-mi să înlătur o confuzie care, se pare, că se creează, aducându-vă aminte că Radio România colectează taxa radio din 1994 prin Electrica. Nu a existat absolut nici o discuţie, nu a fost nici o familie debranşată de la curentul electric, nu s-a întâmplat nimic rău, până când, vă rog să mă scuzaţi, nu s-a politizat problema.

Noi avem nevoie de un vehicul care să colecteze această taxă. Puteam să apelăm la direcţiile financiare - nu cred că mai fac faţă să mai colecteze şi aşa ceva - sau să ne constituim o firmă proprie. Ce însemna? Însemna să mai cheltuim o parte din banii pe care-i colectăm de la cetăţeni. Ni s-a părut corect să mergem pe un sistem la vedere, cu taxa trecută în mod evident, distinct de curentul electric. Şi aş dori să vă asigur de faptul că la întâlnirea pe care am avut-o, colegul meu, Valentin Nicolau, cu mine şi cu directorul general de la Electrica, întâlnire realizată la iniţiativa domnului ministru Dan Ioan Popescu, am convenit că nu vom debranşa familiile, ci vom încerca să lămurim oamenii, să discutăm despre ceea ce se întâmplă în ţară.

Al doilea lucru pe care doresc să-l subliniez: taxa nu este sfidătoare, este o taxă în concordanţă cu aşteptarea cetăţeanului român. De dimineaţă am difuzat la radio trei opinii ale unor oameni care spuneau: "Este mai puţin decât un pachet de ţigări!". Cu 15.000 de lei, doamnelor şi domnilor deputaţi, nu putem să mergem nici măcar la un concert o dată, dar noi oferim concerte din ţară, concerte din străinătate, teatru, informaţii şi aşa mai departe.

Vă rog frumos să nu uitaţi câte persoane defavorizate au fost scutite! Se vorbeşte despre faptul că oamenii care nu au aparate nu trebuie să plătească. Cei mai mulţi oameni care nu au aparate sunt oameni săraci, intră exact în categoriile pe care le-am scutit; toate persoanele care sunt susţinute de la bugetul statului, lunar asistate de la bugetul statului sau bugetele locale lunar, nu plătesc; toate familiile din zonele neelectrificate nu plătesc. Mulţi, foarte mulţi oameni nu plătesc! Şi există toată disponibilitatea, suntem în legătură permanentă cu Guvernul, pentru a îmbunătăţi metodologia. Ce facem noi acum? Introducem un nou instrument modern; cum îl adaptăm, vom vedea, dar el trebuie adaptat pas cu pas. Daţi-ne instrumentul să devenim mai moderni, mai independenţi, mai flexibili.

Domnul Valer Dorneanu:

Preşedintele comisiei mai doreşte să facă vreo precizare, în raport de ideile care s-au formulat aici? Poftiţi.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Câteva lucruri, în câteva cuvinte.

Aş vrea doar să atrag atenţia că este vorba de schimbarea de optică în ceea ce priveşte sursele de venituri ale celor două instituţii. Noi ne aflăm în acest moment în faţa unei taxe de solidaritate, pe care o va plăti toată lumea şi nu este vorba de o taxă de abonament. Trebuie să vă informez că abonamentul a fost eludat, el nu a fost plătit; din 7.000.000 de familii, doar 2.000.000 au plătit acest abonament, lucru care duce la un dezechilibru grav în economia bugetului acestor două instituţii.

Şi apoi, reamintesc colegilor deputaţi, doamnelor şi domnilor deputaţi, că ordonanţa a prevăzut, ea însăşi, o sumă de scutiri, noi am introdus altele şi, în plus, în lege, am acordat Guvernului posibilitatea de a ţine cont de toate situaţiile grave care se pot ivi şi de a acorda, la rândul său, scutiri.

Este foarte adevărat că în prima parte a momentului apariţiei acestei ordonanţe şi a aplicării ei s-au produs o sumă de erori în aplicarea ordonanţei, erori posibile datorită unei pregătiri sumare, poate, a acestui moment. Dar dacă discursul nostru, al tuturor, vizavi de aceste două instituţii este că ele trebuie să fie independente faţă de putere - şi, iată, o face un deputat al puterii - atunci, trebuie să fim consecvenţi cu acest discurs, chiar şi atunci când ni se iveşte şansa unei posibile interpretări politice.

Un coleg de la PD a întrebat de ce există această distincţie între taxe. Îi răspund simplu: pentru că noi am considerat că taxa pe care o plăteşte populaţia este una protecţionistă. Deci, nu putem să punem la acelaşi nivel taxa pe care o plăteşte un om obişnuit şi taxa pe care o plăteşte o întreprindere cu venituri mai mult sau mai puţin sigure.

Pe de altă parte, şi cu aceasta am să închei, doamnelor şi domnilor, nu putem să uităm că televiziunea şi radioul public sunt cele care au participat în mod clar, evident, precis în Revoluţia din '89. Nu putem să nu ţinem cont că aceste două instituţii sunt instituţii emblematice pentru democraţia românească.

Şi nu vreau să adaug acum, probabil vom vorbi la amendamentele pe care urmează să le dezbatem, dar se află, amândouă instituţiile în situaţii extrem-extrem de precare, cu clădirile şi cu dotările. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Leonăchescu are o problemă de procedură. Poftiţi.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Legea pe care dorim să o discutăm este deosebit de importantă, ca să acceptăm ca discuţia să decurgă în condiţiile de astăzi. Este o lege care a fost construită pe o realitate virtuală, pentru că noi constatăm realităţile din teren, realităţi care ne-ar fi condus la o variantă mult, mult îmbunătăţită.

A lega un serviciu public de altul, ca idee structurală, este inadmisibil! O să-l vindem pe Eminescu împreună cu ghetele nevandabile, dacă extindem această idee! O să obligăm, o carte nevandabilă, scrisă de Popescu Gheorghe X, un necunoscut, şi o carte detestabilă, chiar denigrantă la adresa istoriei ţării, împreună cu unii dintre marii clasici ai noştri, care vreţi!

Principiul nu poate fi acceptat! Iată un caz: o bătrână plăteşte, fără radio, fără televizor...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Acestea sunt discuţii pe fond, ce faceţi dumneavoastră, vă rog să reveniţi la procedură.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Domnule preşedinte, imediat termin.

O bătrână plăteşte 30 de mii de lei consumul de energie electrică şi nu are nici un aparat, e şi bolnavă, trebuie să plătească neapărat abonament la radio şi la televiziune? Iată unde duce o asemenea soluţie!

De aceea, eu, numărând în sală parlamentarii prezenţi, sunt 49, propun amânarea acestei discuţii până când vom avea condiţii optime de comunicare. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Prezenţa în sală este o expresie a interesului pe care îl are fiecare parlamentar. Cine a vrut să participe la dezbateri, şi de la PRM, şi de la PD, a venit şi şi-a exprimat cuvântul.

Poftiţi, domnule Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să ridic o problemă de procedură, şi anume aceea că noi nu avem astăzi, aici, pentru susţinerea proiectului de lege de aprobare a ordonanţei, pe iniţiator. Potrivit Legii nr. 41/1994, republicată în 1999, care reglementează organizarea şi funcţionarea societăţilor române de radio şi de televiziune, domnul preşedinte director general al Societăţii române de radio nu are nici o calitate legală sau regulamentară să iniţieze şi să susţină un proiect de lege.

Aşadar, după părerea mea, trebuie să amânăm dezbaterea şi să vină reprezentantul Guvernului (cine o fi acela, Ministerul Culturii, ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, primul ministru) şi să susţină proiectul de lege. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Un reprezentant al Ministerului Culturii, secretar de stat, a asistat. Eu vă aduc aminte, stimaţi colegi, că, uneori, sunt proiecte de lege care vizează Academia, care vizează alte instituţii şi pentru a da posibilitate Guvernului să fie asistat de beneficiarii legi nu e prima dată când...

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte,

Ştiţi foarte bine că argumentele mele sunt irefutabile şi, vă rog, nu are rost să polemizăm pe această temă. Pentru că am mai avut probleme de procedură şi în legătură cu moţiunea simplă şi n-aş vrea să escaladăm o asemenea discuţie. Vă rog să amânaţi dezbaterea.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Zgonea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

Societatea naţională de radiodifuziune şi Societatea naţională de televiziune, nu îmi aduc aminte, în ultimii 13 ani, să fi avut vreun minister pe care să-l chemăm. De altfel, ştim că cele două conduceri le votăm în plenul Parlamentului, mă întreb, la Curtea de Conturi, pe cine chemăm, atunci? Sau la alte "distinse societăţi sau responsabili, care nu au minister de care să fie coordonate?

Societatea română de televiziune şi cea de radiodifuziune, prin reprezentanţii domniilor lor, vin aici să susţină un proiect de lege care vine în beneficiul cetăţenilor şi, automat, al celor două societăţi. Din acest punct de vedere, nu văd nici o, să zicem aşa, scutire sau scuză, din punct de vedere juridic, pe care noi să o putem aduce ca argument.

Domnule preşedinte, vă rog să intraţi pe fond şi să votăm amendamentele propuse de către Comisia de Cultură. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Onisei.

(Fiindcă solicită cuvântul şi domnul deputat Marcu Tudor:) Vă dau cuvântul în ordinea în care aţi solicitat, deci, domnul Bălăeţ şi apoi dumneavoastră.

Domnul Ioan Onisei:

Vă rog să citiţi cine semnează şi contrasemnează ordonanţa de urgenţă şi cineva dintre cei care o semnează şi contrasemnează trebuie să o susţină în Parlament, şi nu preşedintele Societăţii române de radio. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Am reţinut.

Domnul Bălăeţ şi, apoi, domnul Tudor.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Noi credem că propunerea domnului Onisei este valabilă şi ne mirăm că modificarea legii s-a făcut în ordonanţa de Guvern, nu? Ordonanţa de Guvern a fost semnată de primul ministru şi, deci, şi-a asumat Guvernul răspunderea asupra Ordonanţei nr. 18 privind modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994.

În măsura în care această ordonanţă a fost a Guvernului, să vină Guvernul să o susţină. Şi mi se pare că este foarte clar că procedura trebuie respectată în acest sens. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Am înţeles.

Domnul deputat Tudor şi, apoi, domnul deputat Alexandru Sassu.

Domnul Marcu Tudor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este evident că nu un minister reprezintă Guvernul, cum nu o direcţie din Ministerul Apărării reprezintă ministerul. Ştiţi foarte bine că nu am primit niciodată un şef de direcţie în locul ministrului.

Deci, domnii care sunt de la Ministerul Culturii, are au numai tangenţial de a face cu activitatea televiziunii şi radioului, nu pot reprezenta Guvernul. Orice alegaţie pe tema aceasta este inutilă, e chiar alegaţie!

În al doilea rând, dacă domnul Gaspar sau cine va prezenta acest proiect de lege în faţa Parlamentului şi îl va susţine găseşte de cuviinţă să fie prezenţi şi directorii Radioteleviziunii şi Radioului, nu are decât să-i cheme să stea aici, chiar ne face plăcere, pentru că, de intimitate, la întrebări nu pot răspunde decât domniile lor.

Dar iată care e problema. Întotdeauna, când e de susţinut câte ceva despre acest proiect de lege, argumentat şi cu bună credibilitate, îl susţine domnul Şeuleanu. În ce sens? În sensul în care, într-adevăr, mare lucru nu e să plăteşti 20 de mii sau câţi o plăti cineva la radio. Dar de ce nu vine niciodată cineva de la Televiziune? Pentru că aberaţiile de plată, acolo, sunt de 1.800.000 sau 2.000.000 sau ştiu eu cât la un atelier auto, care nici n-are un aparat de televiziune!

Deci, trebuie, dacă vor să vină amândoi, să susţină şi să răspundă de ce este o diferenţă atât de mare. Şi să nu facă numai impresie: "Hai să o lăsăm, că e foarte mică suma!", domnul Şeuleanu, pentru că, într-adevăr, la radio e foarte mică, poate nici n-ar trebui să o susţinem. Principiul, însă, este acelaşi pentru amândouă: acceptăm una, trebuie să o acceptăm şi pe cealaltă.

Deci, trebuie să vină, din toate punctele de vedere, susţinute, tehnic şi argumentat juridic şi de regulament al desfăşurării şedinţelor Camerei Deputaţilor, ori domnul Gaspar ori un trimis al Guvernului, nu cineva din partea unui minister din Guvern. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Alexandru Sassu, după care vă propun sistarea dezbaterilor şi supun votului cele două cereri care s-au făcut, în ordinea în care s-au făcut.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este real ceea ce susţinea domnul Onisei, nu poate să vină, încă, în faţa Camerei, un reprezentant al Radioului, nu are nici un drept în acest sens şi discuţii de tipul acesta am mai avut. Însă, pe de altă parte, Guvernul este reprezentat aici printr-un secretar de stat de la Ministerul Culturii (dacă nivelul de reprezentare nu ne convine, sigur, e altă discuţie) şi, în mod firesc, dânsul trebuie să susţină acest lucru.

Am acceptat acest lucru de foarte multe ori, s-a întâmplat de foarte multe ori, nu există o subordonare a Radioului şi a Televiziunii faţă de Guvern, deci, din punct de vedere regulamentar, în faţa Parlamentului trebuie să vină un reprezentant al Guvernului, ceea ce înseamnă fie un ministru, fie un secretar de stat, care poate să dea explicaţiile necesare şi să susţină acest lucru.

Într-adevăr, însă, nu poate veni nimeni din partea uneia din societăţile respective, Radio sau Televiziune. Dacă dorim amănunte, s-a mai întâmplat şi lucrul acesta, putem să le cerem amănunte, putem să votăm şi să acceptăm ca reprezentantul Radioului, respectiv, al Televiziunii să ne dea amănunte.

Dar susţinerea în faţa Camerei trebuie să o facă reprezentantul Guvernului, în speţă, de data aceasta, Ministerul Culturii. Este alegerea Guvernului şi este acceptabilă, din punct de vedere regulamentar. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are dreptul la cuvânt domnul Onisei, care s-a manifestat înainte de a veni, din absenţă, domnul deputat Chiliman.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prevederile legale privind organizarea şi funcţionarea Guvernului, dispoziţiile constituţionale şi cele regulamentare nu se pun la vot, în sensul interpretării lor. Dumneavoastră sunteţi chemaţi să aplicaţi strict regulamentul, să constataţi că nu există nici o persoană din partea iniţiatorului, pentru că este Guvernul României. Şi am să vă rog, în particular, să nu îl expuneţi pe domnul secretar de stat Opriş la această discuţie; dumnealui este un mare specialist în cu totul alt domeniu şi a venit aici să susţină Legea muzeelor şi colecţiilor şi nu-i faceţi pocinogul acesta. Deci, amânaţi, vă rog, dezbaterile pentru când o să fie un ministru, pentru că numai primul ministru şi cu miniştrii alcătuiesc Guvernul.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Chiliman şi pe urmă propun sistarea dezbaterilor.

Cine este pentru sistare? Mulţumesc.

Împotrivă? 14 voturi împotrivă.

Insuficient.

Aveţi cuvântul, domnule Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte,

Procedural este o chestiune foarte clară. Dacă ţin minte, la un moment dat a venit aici reprezentantul Băncii Naţionale, mi se pare chiar guvernatorul şi reprezentanţii PSD-ului l-au trimis, pentru că vroia să stea lângă un ministru care trebuia să susţină, de la finanţe, o anumită lege, reprezentanţii PSD-ului l-au rugat foarte politicos să se ducă acolo sus, pentru că acolo este locul lui.

Eu nu cred că trebuie să exagerăm lucrurile chiar atât de mult. Evident, reprezentantul Societăţii de Radio nu poate să ţină loc de iniţiator, nu are nici un fel de calitate; în schimb, evident, sunt de acord cu cele spuse de domnul deputat Sassu, poate să fie consultat în anumite chestiuni.

Iar cine reprezintă Guvernul aici, trebuie să aibă mandat să reprezinte Guvernul pentru această lege.

Cred că soluţia cea mai elegantă este să aşteptăm o zi în care Guvernul să nu aibă şedinţă de Guvern, ca toţi reprezentaţii să fie blocaţi pe acolo, şi să vină, într-adevăr, cineva care să susţină corect legea aceasta. Şi cred că ar fi nedelicat faţă de domnul secretar de stat Opriş, să fie pus în situaţia să susţină o lege la care nu are chiar toate elementele de informaţie necesare.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Prima propunere care s-a făcut: amânarea dezbaterilor pentru că nu am fi suficienţi deputaţi în sală.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.

Ce anume?

Domnii Ioan Onisei, Alexandru Chiliman şi Alexandru Sassu (din sală):

Ce facem, aprobăm regulamentul?

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din sală):

Votăm că trebuie să respectăm regulamentul?

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, după aceea îmi reproşaţi că nu supun la vot. Am spus şi eu că este neregulamentar şi că sunt reprezentanţi din toate partidele politice, dar, pe urmă, îmi reproşaţi că nu sunt democratic.

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din sală):

Dar nu se supune la vot o chestiune de regulament!

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. A căzut, oricum!

S-a cerut amânarea, pentru că Guvernul nu ar fi reprezentat la aceste dezbateri.

Cine este pentru? 28 de voturi pentru.

Împotrivă? (Rumoare, vociferări în Opoziţie.)

Voci din partea Grupului PRM:

Dar nu puteţi să supuneţi la vot aşa ceva! Trebuie să vină reprezentantul Guvernului!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Când aţi votat dumneavoastră a fost tăcere respectuoasă!

Stimaţi colegi,

Vă rog foarte mult, v-am dat cuvântul celor care aţi vrut să vorbiţi, v-aţi exprimat, urmează votul.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Procedură, domnule preşedinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Tudor, am rugămintea să vă aşezaţi în bancă, suntem în timpul votului şi în timpul votului nu permit să luaţi cuvântul. Vă rog să număraţi.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Se poate lua!

Domnul Valer Dorneanu:

Nu se poate lua cuvântul! Vă rog să citiţi Regulamentul. V-am rugat de atâtea ori, dar, văd că vă rog degeaba, că nu aveţi dragoste faţă de Regulamentele Camerei!

37 voturi împotrivă.

Abţineri?

Propunerea de amânare s-a respins.

Poftiţi.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu mă aşteptam să faceţi caz de modul în care noi doi păstrăm rigurozitatea unui Regulament, atâta timp cât eu contest, iar dumneavoastră îl încălcaţi! Regulamentul! Dumneavoastră puteţi să puneţi la vot orice! Puteţi să puneţi la vot, cu o mână de oameni care vă sunt fideli aici, şi că reprezentantul Ministerului Culturii este Gingăraş sau ştiu eu ce minune!

Dar noi, cum să punem la vot un Regulament? Nu avem nici calitatea şi nici dreptul, şi nici măcar plenul, ca să punem la vot o cutumă, un Regulament, pe care noi l-am votat în plen, ca lege organică!

Dumneavoastră încălcaţi Regulamentul flagrant - fac apel la presă, să scrie asta în toate ziarele, pentru că nu e prima dată când îl încălcaţi şi noi nu putem asista, la infinit, la modul arbitrar, personal, particular şi interesat, din punct de vedere al partidului din care faceţi parte, la modul cum încălcaţi Regulamentul. Şi mă observaţi pe mine că vă atrag atenţia că încălcaţi Regulamentul! Unde este corectitudinea dumneavoastră de jurist?

Domnule preşedinte,

Îmi pare foarte rău, astăzi, aţi decăzut puţin din imaginea pe care o aveaţi în faţa mea. Sunteţi prea tributar unor interese, ca să puteţi justifica chiar, de bună credinţă fiind, o încălcare atât de flagrantă a Regulamentului.

Noi nu ne putem face părtaşi la asemenea mod de a purta discuţiile. Şi, ca atare, nu vom mai participa la aceste discuţii, atâta timp cât nu se respectă minimum de corectitudine regulamentară, la care noi, parlamentarii, trebuie să fim primii care să achiesăm. Tocmai noi îl încălcăm?! Şi cine?! Tocmai preşedintele Camerei?

Nu vreau să cred că trăiesc momentele acestea acum. Sunt indignat.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Sassu şi apoi domnul Onisei.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că suntem într-o zonă absurdă. Vorbeşte de încălcarea Regulamentului, reprezentantul unui grup, care tocmai a propus să votăm o chestiune fix şi clar scrisă în Regulament, şi anume cvorumul de dezbatere. Ceea ce am votat prima dată a fost clar scris în Regulament şi am votat Regulamentul.

În ceea ce priveşte partea a doua, aici Regulamentul nu este atât de clar şi există cutumele parlamentare, care ne-au ghidat de fiecare dată.

Repet, reprezentantul Televiziunii sau al Radioului nu are cum să vorbească în Parlament. Reprezentantul Guvernului, dacă este acceptat ca atare, şi dacă este - aşa cum spunea colegul Onisei, mai devreme - este cel care vine cu un mandat şi poate să facă dovada aceasta, susţinând în faţa noastră punctele respective, este în regulă, dacă este secretarul de stat de la Ministerul Culturii.

Dar, repet, cred că trebuie să vorbim de regulament atunci când îl respectăm şi când nu trebuie să supunem la vot o chestiune care este împotriva regulamentului, scrisă doar, acolo, cvorumul de dezbatere. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

În legătură cu dispoziţiile regulamentului, dar şi cu afirmaţia corectă a domnului deputat Sassu, mă văd nevoit să-l întreb pe domnul Opriş dacă are mandat să reprezinte Guvernul României în legătură cu Legea de aprobare a Ordonanţei nr. 18 privind taxa obligatorie radio - tv.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Staţi puţin, domnule preşedinte, că a întrebat ceva!

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule Opriş.

Domnul Sorin Opriş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un mandat special pentru acest caz nu am. Fiind o instituţie sub autoritatea Parlamentului, Radiodifuziunea necesită, cred că, o dezbatere şi cu o autoritate în domeniu. Îmi pare rău, eu sunt prezent pentru Legea muzeelor şi colecţiilor. (Aplauze ale Opoziţiei.)

Domnul Valer Dorneanu:

Nu am de făcut decât să mă supun aplauzelor dumneavoastră.