Dezbateri parlamentare

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Capitolul III. Legi organice. Respingeri.

20. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată.

Comisia pentru muncă propune respingerea.

Vot, vă rog.

189 de voturi pentru, 80 de voturi împotrivă, 12 abţineri, un coleg care nu votează. Adoptată.

Domnul Botez, explicarea votului.

Domnul Mihai-Cătălin Botez:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Avem pe masă propunerea de a majora alocaţiile pentru copii. Sigur că ne-am dori acest lucru, cu toţii ne dorim ca ai noştri copii să beneficieze de nişte alocaţii majorate. Dar haideţi să fim responsabili faţă de bugetul pe care îl administrăm şi haideţi să fim cu băgare de seamă la modul cum aceşti bani sunt cheltuiţi şi să ne asigurăm că banii ajung într-adevăr la copiii noştri pentru rechizite, pentru haine, pentru alimente şi pentru tot ceea ce au nevoie.

USR va veni cu o propunere care va reglementa aceste lucruri.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Turcan, explicarea votului.

Doamna Raluca Turcan:

Aceasta este o iniţiativă a Partidului Naţional Liberal, de creştere a alocaţiei pentru copii.

Faptul că în momentul de faţă colectările la buget sunt slabe, investiţiile străine sunt la un nivel apocaliptic, aş spune - şi nu este un cuvânt exagerat - faptul că la fonduri europene am reuşit extraordinara performanţă de creştere, de la 0,04 la 0,05 - nu înseamnă că alocaţiile pentru copii trebuie să rămână la un nivel la care, pentru foarte multe familii care doresc să-şi educe copiii şi să le ofere o şansă în viaţă trebuie să rămână la acest nivel.

Această măsură este doar un pas într-un set de măsuri, absolut necesare, pentru a răspunde la o serie de probleme grave cu care se confruntă România astăzi, dar cu care se va confrunta, în special, peste 5 ani.

Avem sisteme de educaţie care, teoretic, sunt gratuite. De asemenea, sănătatea este teoretic gratuită. În condiţiile în care natalitatea este în scădere, creşte speranţa de viaţă, avem mai mulţi pensionari, raportat la numărul persoanelor active.

Colectările la buget sunt, aşa cum am spus, în scădere faţă de cele previzionate.

Pentru această stare de fapt, trebuie să ne gândim la ce va oferi România peste 5 ani în privinţa sistemelor de asistenţă socială şi a sistemelor gratuite. Educaţia, aşa cum am spus, este în momentul de faţă la o cotă de avarie şi multe investiţii care se fac în educaţie sunt lăsate la o parte...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Concluzionaţi!

Doamna Raluca Turcan:

... şi banii sunt irosiţi.

Pentru aceasta, trebuie ca alocaţiile să crească la un nivel care să stimuleze natalitatea, să fie legate de prezenţa copiilor la şcoală, legate de stimularea părinţilor de a se întoarce în câmpul muncii, pentru a plăti taxe şi impozite mai multe la stat, care să fie colectate într-un mod judicios, şi statul, cu adevărat, să poată să sprijine sisteme vitale pentru existenţa societăţii noastre.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Doamna Raluca Turcan:

Vă chem să reflectaţi serios şi temeinic la o problemă care ne va măcina peste 5 sau 7 ani. Unde putem ajunge cu acest dispreţ care există în momentul de faţă pentru o educaţie de calitate, pentru servicii medicale de calitate, pentru investiţii durabile care să-ţi permită şi salarii sustenabile...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Doamna Raluca Turcan:

Vrem cu toţii salarii mari, dar trebuie să fie şi sustenabile.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Turcescu.

Domnul Robert-Nicolae Turcescu:

Mărturisesc că sunt tulburat să văd câtă ipocrizie există în discursul unora dintre colegi.

Am văzut, ceva mai devreme, un coleg care susţinea, de dragul copiilor, şi spunea că este nevoie... într-adevăr... copiii noştri să aibă de toate, dar în acelaşi timp trebuie să ne gândim cu mare grijă la bugetul de stat. Asta este chiar o ipocrizie.

Pe de altă parte, trebuie făcută o corecţie necesară. Alocaţia nu este un drept al părinţilor, şi nu este nici pentru a creşte natalitatea şi nici pentru a întoarce mamele la serviciu şi aşa mai departe. Este un drept al copilului. O spun în calitate de părinte. Fetiţa mea cea mică primeşte alocaţie de la stat, dar nu este cazul ca eu să mă plâng de acest lucru.

Copilul meu sau al altuia nu poate însă ieşi în stradă nici cu pancarte prin care să înjure Guvernul, nu poate să vină nici în faţa Parlamentului. Este adevărat, sunt mici acum, dar, stimaţi colegi, ar fi trebuit să luăm în serios acest proiect de lege şi, doar pentru faptul că nişte copii, astăzi, nu pot să strige că ar trebui ca drepturile lor să fie respectate, nu înseamnă că trebuie să ne batem joc de ei.

Ce se mai aude, iarăşi, cu un alt drept al copiilor, stipulat tot de o lege, aprobată de Parlamentul României şi scrisă negru pe alb, prin care ar fi trebuit să primească 500 de euro la naştere, bani care să fie folosiţi pentru educaţie? Tot un drept al copilului este. Sigur că ei nu pot ieşi, cum spuneam, în stradă.

Dar renunţaţi la ipocrizie, vă rog frumos, stimaţi colegi!

Acest proiect de lege trebuia votat, trebuia să existe. Era pentru copiii noştri. Vor creşte. Într-o zi, vor ieşi să protesteze în faţa Guvernului! Nu este vorba despre părinţi aici, era vorba despre copii.

Am votat împotriva respingerii acestui proiect de lege, pentru că îl consideram necesar.

Vă mulţumesc! (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc şi eu.

Continuăm.