Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Trecem la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.81/2001 privind înfiinţarea şi organizarea Institutului Naţional de Administraţie. Dacă din partea iniţiatorului se doreşte să ia cuvântul? Poftiţi, scurt.

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ordonanţa 81 a fost emisă în temeiul legii de abilitare şi are ca obiect organizarea şi funcţionarea unui Institut naţional de administraţie similar cu institutele existente în prezent în Franţa, în Spania, şi mai recent, în Polonia.

Institutul îşi va concentra activitatea pe două domenii esenţiale: formare şi perfecţionare de cadre pentru administraţia publică centrală şi locală. Cursurile se adresează absolvenţilor cu studii superioare care doresc să lucreze în sistemul administraţiei publice centrale sau locale şi care au promovat un concurs naţional de admitere la acest institut. Durata cursurilor este variabilă, pornind de la o săptămână, două luni, trei luni perfecţionare până la un an sau cursuri de formare pentru absolvenţii institutelor de învăţământ superior, de până la 2 ani.

Ordonanţa prevede că funcţionarilor publici li se asigură formarea continuă anuală. În acest scop, se instituie obligaţia autorităţilor administraţiei publice să trimită funcţionarii publici pe care îi are la aceste cursuri, prin rotaţie, în fiecare an.

Institutul va avea în subordine 8 centre regionale de perfecţionare care vor funcţiona în fiecare din cele 8 regiuni de dezvoltare.

Faţă de cele prezentate, vă rog să aprobaţi Ordonanţa nr.81. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Vă mulţumim. Înţeleg că comisia este de acord cu forma prezentată. Dezbateri generale. Domnul deputat Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Constat că nimic nu este nou sub soare şi că evoluţia este, într-adevăr, ciclică. Asistăm la o tentativă de reînfiinţare a fostului CEPECA. Deci, din acest punct de vedere, inventivitatea iniţiatorilor nu este prin nimic surprinzătoare. Ceea ce însă surprinde, este vorba de crearea acestei instituţii de la bugetul de stat, în timp ce există deja forme de pregătire universitară şi postuniversitară a căror competenţă nu este de pus sub semnul întrebării.

Pe de altă parte, aş admite înfiinţarea unui asemenea institut în condiţiile în care situaţia funcţionarilor publici în România ar fi normală, firească, ar exista continuitate, dar mă întreb şi vă întreb şi pe dumneavoastră ce rost are să investim într-o asemenea formă atâta vreme cât, tot timpul, deasupra capului funcţionarului public stă securea schimbărilor de ordin politic; se schimbă Guvernul, se schimbă şi funcţionarii publici. Legea funcţionarilor publici, aprobată în acest sens, a fost absolut ineficientă în momentul în care a început o dată cu schimbarea de regim şi schimbarea la nivelul instituţiilor administraţiei publice. Şi atunci, ce rost are să investim în pregătirea şi repregătirea unor oameni care, oricum, peste 2, 3, 4 ani urmează să îi dăm de o parte şi să aducem oamenii noştri? Nu mă refer aici, în mod deosebit, la un anumit partid, mă refer la această practică cu totul şi cu totul periculoasă şi neîntâlnită în nici una din ţările civilizate.

Un institut naţional de administraţie ar fi justificat în condiţiile în care funcţionarul public s-ar şti protejat de lege şi ar avea, dacă vreţi, sistemul de inamovibilitate în condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea corespunzător, dovedeşte profesionalism şi competenţă, dar atâta vreme cât există această permanentă teamă că mâine va fi schimbat, o asemenea instituţie nu este decât o îngreunare inutilă a bugetului de stat pentru a crea nişte funcţii pentru alţi potentaţi, alţi reprezentanţi ai partidelor aflate la putere.

În consecinţă, în condiţiile date, în condiţiile în care există o Agenţie Naţională a Funcţionarilor Publici, în condiţiile în care există forme de pregătire universitară, unde există cadre specializate şi cu o înaltă pregătire academică în materie, nu văd ce altă specializare s-ar putea asigura în acest institut naţional pentru administraţie. Nu văd cum cadrele ce ar fi selecţionate pentru un asemenea institut ar fi superioare ca pregătire şi competenţă cadrelor universitare care asigură pregătirea, inclusiv în domeniul administraţiei publice.

În consecinţă, nu văd necesitatea înfiinţării unui asemenea nou CEPECA decât eventual ca o nostalgie a celor care au propus o asemenea iniţiativă.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Acum nu vreau să fiu răutăcios, dar dumneavoastră ştiţi mai bine despre CEPECA decât ştiu eu, de exemplu, eu care sunt ceva mai tânăr. Asta este una.

În al doilea rând, despre fluctuaţia din administraţie, nu văd de ce oamenii lor nu ar fi pregătiţi foarte bine şi vor fi înlocuiţi de oamenii noştri care trebuie să fie pregătiţi la fel de bine, tot la institutul acesta. Bun. Luaţi-o ca o intervenţie din partea Grupului PDSR.

Domnul Anghel Stanciu (din bancă):

Acolo, jos la microfon.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

A doua problemă, aş vrea ca să vă spun că timpul nostru a expirat. Asta este. Este 18.30 şi trecem la momentul de întrebări.