Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să vă luaţi locul în sală, pentru votul final asupra Raportului Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv după 6 martie 1945.

Vă adresez din nou rugămintea să vă aşezaţi!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Supun votului dumneavoastră Raportului Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv după 6 martie 1945. Prin vot deschis cu mâna ridicată.

Vă reamintesc că în urma demisiei unui deputat, pe care tocmai v-am citit-o, totalul deputaţilor este de 335. În aceste condiţii, cvorumul legal pentru adoptarea legii este de 168 de voturi.

Deci, cine este pentru raport? Şi-au exprimat votul pentru un număr de 222 de deputaţi.

Voturi împotrivă? 73 voturi împotrivă.

Dacă sunt abţineri? O abţinere. Cu 222 voturi pentru, 73 voturi împotrivă şi o abţinere raportul comisiei de mediere a fost adoptat.

Stimaţi colegi,

Mai mulţi lideri ai grupurilor parlamentare şi-au exprimat dorinţa pentru a explica votul. Şi vă mărturisesc că primul şi-a exprimat-o domnul deputat Stoica; al doilea, îl văd pe domnul deputat Bolcaş Lucian, liderul Grupului parlamentar al PRM; domnul Marton, liderul Grupului parlamentar al UDMR; domnul Ionel Olteanu, preşedintele Comisiei juridice, din partea PDSR; şi domnul deputat Cristian Dumitrescu, de la PD. Mai doreşte cineva? Nu.

Deci, îi dau cuvântul domnului deputat Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Distinşi reprezentanţi ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ieri, Grupul liberal a avut câteva opţiuni ferme în ce priveşte soluţiile adoptate, în câteva cazuri speciale, de Camera Deputaţilor. Din păcate, acele opţiuni nu au fost primite, raportul de mediere a fost votat în întregul său, cu variantele de la Senat. Este adevărat că la Senat a existat o negociere politică între grupurile parlamentare, credem însă că intervenţiile pe care le-am făcut ieri în cadrul Camerei Deputaţilor erau de natură să asigure un echilibru mai bun între toate interesele în prezenţă: interesele proprietarilor, interesele chiriaşilor, interesele consolidării dreptului de proprietate privată în România, deci, interesele economiei româneşti, ale societăţii româneşti.

În principal, este vorba de sfera de aplicare a acestei legi, care, în varianta adoptată de Senat, este mult mai restrânsă decât în varianta adoptată de Camera Deputaţilor. Avem în vedere situaţia acţionarilor la societăţile comerciale naţionalizate - aceşti acţionari sunt excluşi de la dreptul de a primi despăgubiri, în varianta votată de Senat şi în varianta raportului de mediere, votat, ieri, de Camera Deputaţilor şi, astăzi, de dumneavoastră.

De asemenea, am dorit ca toate imobilele care sunt ocupate de diferite persoane juridice, în momentul de faţă, să rămână în folosinţa acestora. Dreptul de proprietate, însă, nu se confundă cu dreptul de folosinţă, dreptul de proprietate ar fi trebuit să fie restituit proprietarilor legitimi, era normal să fie aşa.

S-a optat pentru soluţia despăgubirii acestor proprietari şi, deci, pentru o soluţie împovărătoare pentru buget. În loc să se adopte soluţia economicoasă, de natură să-i împace pe proprietari şi să se facă şi economii la buget, s-a adoptat soluţia cea mai puţin economicoasă şi, în acelaşi timp, soluţia inechitabilă pentru proprietari.

În al treilea rând, este vorba de situaţia imobilelor care au fost vândute înainte de adoptarea acestei legi, imobile care nu sunt deţinute de stat cu titlu, nu există un titlu de proprietate în favoarea statului. Există un principiu vechi de când lumea: dreptul de proprietate este perpetuu! Dobândirea lui trebuie să se facă în mod legitim, printr-un mod de dobândire prevăzut în lege!

Când statul nu are titlu de proprietate, nu se justifică păstrarea în continuare a folosinţei şi, mai mult decât atât, nu se justifică crearea unui titlu de proprietate în favoarea statului, prin această lege. Or, în aceste ipoteze, când statutul nu are titlu, iar imobilele au fost vândute în mod nelegitim, totuşi, contractele de vânzare-cumpărare rămân în fiinţă, consfinţind în acest fel o ilegalitate.

Dacă în favoarea dobânditorilor de bună-credinţă o asemenea soluţie a legii mai poate fi explicată, când e vorba de dobânditori de rea-credinţă, soluţia nu mai are nici o explicaţie.

Deşi forma adoptată de Senat şi implicit de Camera Deputaţilor, ca urmare a votării raportului de mediere, vorbeşte doar de protejarea dobânditorilor de bună-credinţă în această situaţie, lipsa de preciziune în ceea ce priveşte cazurile în care există reaua-credinţă, preciziune care exista în varianta Camerei Deputaţilor, va face ca în practica judiciară şi mai ales în practica administrativă să fie multe nereguli, multe abuzuri.

Aceste trei elemente sunt numai trei dintre imperfecţiunile legii pe care am votat-o. Noi suntem însă conştienţi că o lege nu poate fi perfectă. Noi suntem conştienţi că în această chestiune a restitiurii proprietăţilor nu se poate ajunge niciodată la soluţia ideală, maximală, la aplicarea integrală a principiului restitutio in integrum.

Ceea ce ne interesează în primul rând este raportul dintre această lege votată de noi astăzi şi Legea nr.112 din 1995. Or, este indiscutabil că legea de astăzi, cu toate imperfecţiunile ei, unele dintre ele foarte grave în raport cu Legea nr.112 din 1995, este mult mai echitabilă. Chiar dacă unii dintre proprietari se vor vedea în situaţia de a rămâne în continuare nedreptăţiţi, şi noi deplângem această situaţie, trebuie să ne gândim la proprietarii care vor beneficia de această lege. Aşadar, dacă dintr-o sută de mii de proprietari, 95 de mii vor primi înapoi casele lor, trebuie să ne felicităm că aceştia cel puţin vor beneficia de dreptate.

Este adevărat că se spune, şi pe bună dreptate, că justiţia, dreptatea socială, sunt practic de neîmpărţit; ele sunt indivizibile. Este greu să spunem că am făcut un lucru bun făcând dreptate numai la 95 dintr-o sută. Cei cinci care vor rămâne nedreptăţiţi au toate temeiurile să fie nefericiţi. Opera umană este însă o operă imperfectă, şi opera legislativă este o operă imperfectă.

Iată de ce, cântărind între ceea ce aduce bun această lege şi imperfecţiunile ei, Grupul parlamentar liberal a hotărât să voteze în favoarea raportului de mediere. În felul acesta se închide o problemă foarte gravă care a frământat societatea românească 11 ani. De 11 ani, această problemă a creat dezbinări sociale. De 11 ani, ea a creat o falie între proprietari şi chiriaşi. Să dea Dumnezeu ca în aplicarea administrativă şi în aplicarea făcută de instanţele de judecată pentru această lege să dispară această falie din societatea românească.

Important este însă să nu uităm că această lege are şi un punct neîmplinit; ea ne obligă ca în viitor să rezolvăm şi situaţia despăgubirilor, şi acesta este un angajament al nostru, al tuturor, în primul rând al Guvernului, ca într-un termen cât mai scurt să vină cu un proiect de lege pentru a lămuri situaţia acestor despăgubiri. În felul acesta se va putea alina cel puţin suferinţa acelor proprietari care nu beneficiază astăzi de restituirea în natură a imobilelor lor.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Lucian Bolcaş, din partea Grupului parlamentar PRM.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Ceea ce s-a votat astăzi aici, o spun cu tot regretul pentru rolul şi funcţiile pe care Constituţia ni le-a încredinţat, nu reprezintă o lege, ci un acord politic. N-am spus-o eu, ci a spus-o antevorbitorul meu, distinsul domn ministru Valeriu Stoica, care a declarat în mod expres presei că votarea acestei legi reprezintă consecinţa cerinţelor Partidului Naţional Liberal adresate partidului care a câştigat majoritatea în alegeri.

În aceste condiţii, trebuie să vorbim oare despre imperfecţiunea legii sau despre imperfecţiunea acordului politic?

Este adevărat că din punct de vedere constituţional o nouă legislatură preia şi continuă într-un principu uman normal, al continuităţii vieţii, a vieţii sociale, lucrările fostului Parlament, ale fostei Camere, dar aceasta nu poate să o lipsească de personalitatea ei, astfel cum s-a întâmplat astăzi. Mandatul nostru este să-i reprezentăm pe cei care ne-au ales; cei care ne-au ales ne-au mandatat să nu continuăm acea linie care s-a dovedit până acum ineficientă, pentru a folosi un eufemism.

Această lege este rezultatul unui acord politic anterior pe care, de bună-credinţă şi cu o constanţă pe care chiar politica o presupune, trebuie să-l respectăm, pentru că şi Partidul România Mare a participat la acest acord care a avut două elemente esenţiale, şi anume: respectarea dreptului de proprietate şi, în al doilea rând, o protecţie socială eficientă a chiriaşilor.

Acordul a negociat principii, şi nu texte de lege. Deci la ora actuală, ceea ce am negociat atunci nu ni se poate opune atunci când ne opunem la modul de alcătuire a acestei legi. Viciile ei sunt evidente, şi nu trebuie să ne fie enumerate de cei care au votat pentru această lege. Viciile ei sunt evidente în ceea ce priveşte structura persoanelor care sunt considerate îndreptăţite a fi subiectul acestor despăgubiri. A introduce în această structură de persoane nu numai acţionarii, cum s-a încercat, dar chiar şi asociaţii, se deschide o cutie a Pandorei din care vor răsări multe minuni judiciare.

Această lege este deficitară în ceea ce priveşte obiectul ei, a bunurilor care se pretind a fi restituite.

Punctul de vedere politic pe care îl înfăţişez astăzi nu îmi permite o disecare juridică amănunţită, dar vă semnalez şi vom semnala prin mijloacele constituţionale de care dispunem că se ajunge până la restituirea fără vreo discriminare prevăzută în lege a bunurilor imobile ce formează patrimoniul public al statului care, conform Constituţiei, este inalienabil, şi asta nu se poate.

În al treilea rând, este vorba de instituirea unui mecanism al restituirilor, un mecanism deosebit de birocratic şi care nu permite o cenzură, chiar o cenzură judiciară suficientă, asupra legalităţii desfăşurării tuturor operaţiilor.

Adresarea la deţinător şi hotărârea deţinătorului, chiar dacă numai în anumite cazuri este supusă cenzurii instanţelor, nu reprezintă o garanţie a rezolvării corecte a unor probleme juridice pe care chiar cei de specialitate cu greu le pot rezolva.

În ceea ce priveşte protecţia chiriaşilor, nu mă refer numai la aspectul pe care l-am semnalat - de tehnică legislativă -, ca o lege să facă trimitere în cuprinsul ei spre aplicare la o ordonanţă de urgenţă care încă nu a fost aprobată, dar în mod expres să facă trimitere şi la un text din acea ordonanţă de urgenţă care nu a fost aprobată de Cameră în dezbatere, fiind înlăturată; nu se poate. Nu se poate nu numai din punctul de vedere a tehnicii legislative, pentru că nu asta ne interesează aici; nu se poate din punctul de vedere al stabilităţii şi garantării unor drepturi pe care trebuie să le aibă şi cei care au locuit nu din voia lor, ci poate din voia întâmplării, în aceste case, în aceste imobile ce sunt supuse restituirii.

Am aşteptat să găsim soluţia procedurală, şi votul nostru împotrivă a fost un demers spre această soluţie procedurală, ca această lege să fie restituită pentru a se reconstrui ceea ce cu toţii criticăm - şi cei care votăm împotrivă şi cei care am votat pentru ea. Nu s-a putut ajunge la această soluţie, şi legea efectiv nu reprezintă dorinţa celor care ne-au mandatat să venim în această Cameră.

Un avertisment, dacă îmi îngăduiţi, cu dorinţa ca el să nu se împlinească: punerea în aplicare a acestei legi va genera situaţii sociale deosebite, concretizate în raporturi juridice care uneori vor fi ireversibile şi pe care nu le vom putea înlătura sau atenua prin modificări ulterioare sau prin alte amendamente ce le vom aduce ulterior. Se vor genera situaţii conflictuale ajunse juridic mai mult decât în aplicarea Legii nr.18, mai mult decât în aplicarea Legii nr.112, tocmai datorită caracterului acestei legi. Se va ajunge la soluţii inacceptabile, aşa cum este inacceptabil din punct de vedere nu numai juridic, dar şi uman, să limitezi noţiunea de bună-credinţă; dar se va ajunge la soluţii absolut inacceptabile prin promovarea unor instituţii juridice lipsite de un fond real al raporturilor sociale. Această formă fără fond care a fost întronată prin Hotărârea Guvernului nr.11, ce a încercat să golească de conţinut Legea nr.112, aceea a sintagmei trecerii în proprietatea statului fără titlu a imobilelor naţionalizate fără respectarea condiţiilor, creează şi va crea în afară de discuţii de ordin teoretic frumoase, care nu interesează aici, va crea multe impedimente.

Nu era cazul ca această lege, prin însăşi conţinutul ei, să nu facă altceva decât să ratifice tezele Hotărârii Guvernului nr.11 şi a Ordonanţei de urgenţă nr.40.

Repet: nu era voinţa alegătorilor noştri; şi repet: mă tem de consecinţele pe care aceasta le va produce.

Cu dorinţa de a fi constructivi, cu dorinţa de a fi contribuit cât de cât la menţinerea unor parametri juridici şi sociali normali, am participat la discuţii, dar, evident, nu puteam să votăm pentru o asemenea lege.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

În ordinea înscrierii la cuvânt, are cuvântul reprezentantul Grupului UDMR, domnul deputat Marton.

Domnul Arpad-Francisc Márton:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Distinşi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Această lege nu este perfectă; are foarte multe neajunsuri. Nu putem fi de acord, de exemplu, că este restricţionată retrocedarea în natură a imobilelor existente. Nu putem fi de acord cu faptul că despăgubirea, acolo unde nu se face retrocedarea în natură, nu va fi integrală. Nu putem fi de acord că foştii acţionari vor fi lipsiţi chiar şi de această posibilitate de despăgubire.

Nu putem fi de acord că această lege nu rezolvă problema fostelor proprietăţi bisericeşti şi a imobilelor care aparţineau organizaţiilor minorităţilor naţionale.

Cu toate acestea, am votat acest raport de mediere. L-am votat pentru că, având acelaşi text ca şi cel aprobat de Senat, va putea fi promulgat cu celeritate.

L-am votat pentru că totuşi foarte mulţi foşti proprietari vor putea reintra în drepturi sau vor avea posibilitatea de a primi cât de cât o despăgubire.

L-am votat pentru că face un pas cât de mic către Europa, către reintrarea în drepturi a proprietăţii private.

Şi, în sfârşit, l-am votat în speranţa că, în timpul cel mai scurt, împreună vom reuşi să votăm o altă lege, astfel cum un text de trimitere din prezenta normă prevede şi reglementarea retrocedării fostelor imobile bisericeşti şi comunitare.

Deci, am votat în consecinţă pentru această lege.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al PDSR, în final grupul s-a decis să acorde cuvântul domnului deputat, domnului prim-ministru Adrian Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am dorit să spun câteva cuvinte din partea grupului nostru parlamentar, pentru că eu consider că acest vot, în acest moment, are o valoare cu totul deosebită.

Nu este vorba, într-adevăr, de cel mai bun text juridic, dar este unul dintre primele semne de înţelepciune, în condiţiile în care există pe de o parte doctrine politice diferite şi abordări diferite ale conceptului de proprietate, în condiţiile în care există interese evidente, pe de o parte ale proprietarilor, pe de altă parte ale chiriaşilor, în condiţiile în care există situaţii specifice interne şi standarde europene la care trebuie să ne raportăm.

De 10 ani tot încercăm să construim o lege care să aibă o anumită stabilitate şi să nu facem în aşa fel încât guvernele, prin culoarea lor, să impună soluţii parţiale şi lipsite de perenitate.

Este o temă mult prea importantă ca să încercăm să atingem în această zonă perfecţiunea. am încercat de-a lungul anilor şi am văzut ce s-a întâmplat. Practic, în locul legii au funcţionat interesele avocaţilor şi, în anumite situaţii, judecăţile strâmbe, au câştigat intermediarii de un fel sau altul, s-au realizat o mulţime de falsuri, s-au creat documente, au dispărut arhive, şi această situaţie permanentă de anarhie ne-a făcut în primul rând să dăm sentimentul unei ţări incapabile de stabilitate legislativă într-un domeniu esenţial, pentru că, să ne fie foarte clar, nimeni nu vine să investească în România sau nimeni din România nu va face investiţii solide atâta timp cât nu va şti că terenul pe care aşează o anumită construcţie pe care va face o anumită investiţie nu are un statut foarte clar.

Dacă vom lua, de la vremea dacilor şi până acum, statutul juridic al terenurilor, al clădirilor, probabil că s-au operat o mulţime de modificări. Vor fi probabil diverşi avocaţi care vor sprijini o cauză sau alta, dar a venit momentul să spunem: iată, trebuie să fixăm lucrurile, să asigurăm un echilibru. Deci, din acest punct de vedere, vreau să vă spun că această lege, aşa cum este ea realizată în acest moment, reprezintă cel mai bun mod în care noi ne-am putut apropia de această temă atât de fierbinte. Cei care au fost în Parlamentul anterior ştiu bine cum o parte a Parlamentului a dorit printr-o iniţiativă legislativă să modifice legea, nu a reuşit, a venit după aceea cu soluţii la nivelul Guvernului, au venit tot felul de soluţii prin ordonanţe de Guvern; dar, toate aceste lucruri trebuie să înceteze. Şi este important ceea ce noi ne-am asumat. Şi noi, ca şi PRM-ul, reprezentăm un anumit segment al populaţiei care a votat pentru un mesaj pe care noi l-am dat în campania electorală şi cu mult înainte de campania electorală, şi am spus că situaţia chiriaşilor, protecţia pentru ei trebuie realizată, dar în acelaşi timp trebuie să realizăm, să finalizăm, să începem să finalizăm cel puţin, dacă nu vom putea în mod definitiv, problematica dreptului de proprietate.

Şi vă aduc aminte ce s-a întâmplat la Senat; poate unii nu ştiu exact. Acolo nu a fost o discuţie între liderii politici, între partide; a fost o discuţie între liderii grupurilor parlamentare, o discuţie care a pornit de la un text care fusese adoptat în Cameră, care rămăsese pe ordinea de zi a Senatului timp de aproape 2 ani, şi noi am spus la un anumit moment în Senat, şi vorbesc de PDSR, că este important să căutăm o soluţie şi, dacă intrăm într-o discuţie de rutină, deschidem din nou cutia Pandorei cu tot felul de soluţii de un fel sau de altul, nu vom ajunge nicăieri. Şi, de aceea am încercat la nivelul liderilor de grup să găsim anumite soluţii care să fie acceptabile, dacă nu perfecte, pentru cât mai mulţi, ca să putem să obţinem un vot. Iar atunci, şi vă aduc aminte pentru cei care au impresia că s-au discutat numai principii, poate n-au fost bine informaţi de către colegii lor, că s-a discutat pe text şi au fost discutate textele ca atare, şi în baza acelor texte negociate de către liderii de grupuri s-a obţinut adoptarea textului în cadrul Senatului, iar după aceea, cu aceeaşi filosofie şi în aceeaşi manieră, în cadrul grupului de mediere între Cameră şi Senat s-a ajuns la finalizara unui text care după aceea a fost adoptat în Senat şi datorită opoziţiei unui grup de ţărănişti nu a fost adoptat aici în Cameră. Dacă îmi aduc bine aminte, la momentul acela, PRM-ul a votat în favoarea raportului, deşi au fost şi atunci unele puncte de vedere într-adevăr legate de două sau trei texte pe care şi dânşii ar fi dorit să le modifice, ca şi noi de altfel. Pentru că vreau să vă spun încă o dată: dacă noi am fi făcut textul şi am fi putut să-l adoptăm singuri, legea aceasta ar fi arătat altfel, şi bănuiesc că şi PD-ul la fel, şi PNL-ul la fel, dar între nici un fel de lege şi haos judecătoresc şi juridic, am preferat ceva mai multă ordine, astfel încât să putem să construim mai departe şi să corectăm, dacă vom considera, împreună acest lucru necesar, o lege care era absolut necesară.

Şi vreau să vă mai spun un lucru: putem să nu adoptăm legi în acest domeniu; sunt însă alţii care o vor face în locul nostru. Vreau să vă informez că sunt câteva sute de cazuri în atenţia Curţii Europene a Drepturilor Omului şi dacă noi nu judecăm aceste lucruri, nu le decidem noi, o vor face alţii pentru noi.

De aceea, eu vreau să vă spun încă o dată, stimaţi colegi, că în această situaţie, în acest vot de astăzi noi vedem expresia unei forme de înţelepciune consensuală, o formă de abordare comună, cel puţin a unora dintre partide în legătură cu teme în care în mod evident putem să avem şi puncte de vedere diferite.

De aceea vreau să salut încă o dată acest vot şi să vă mulţumesc pentru felul în care aţi votat acest raport al comisiei de mediere.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Are cuvântul domnul deputat Cristian Dumitrescu, din partea Grupului Partidului Democrat.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Partidul Democrat nu a votat acest proiect de lege, de fapt acest raport, ca urmare a unei înţelegeri, chiar dacă o numim negociere, ci ca urmare a unei înţelegeri principiale a unor nevoi stringente care există în societatea românească post-decembristă de peste 10 ani.

Este vorba despre nevoia de dreptate. Este vorba despre nevoia de dreptate şi de reparare a unor abuzuri care au fost făcute nu neapărat împotriva oamenilor, deşi oamenii au fost subiectul acestor abuzuri, ci împotriva principiilor, şi în fapt împotriva principiului fundamental - acela al respectului proprietăţii.

De asemenea, am votat acest proiect de lege dintr-o altă necesitate înţeleasă ca fiind obligatorie într-o societate de tranziţie - protecţia chiriaşilor din aceste case care nu sunt vinovaţi în nici un fel că au ajuns să fie în postura de chiriaşi, în postura de a fi supuşi unor reglementări sau unor raporturi juridice noi faţă de proprietari. Iată de ce Partidul Democrat a votat acest proiect de lege.

Şi, pentru că beneficiez de şansa de a vorbi la sfârşitul unor intervenţii pertinente, dar cu un profund caracter pragmatic şi tehnic, mă voi referi, dacă îmi veţi permite, în puţine cuvinte la aspectul politic, pentru că votarea acestui raport, şi sperăm noi adoptarea acestui proiect de lege, are o semnificaţie politică aparte - această semnificaţie politică aparte derivă din faptul că închidem cu acest prilej sau prin acest proiect de lege un dosar extrem de tensionat, un dosar care a marcat aceşti aproape 11 ani de tranziţie românească, un dosar care a fost deschis cu Legea nr.18/1991, o lege care a fost importantă la vremea ei, care a trebuit însă să fie modificată în timp, şi nu s-a făcut uşor, cu Legea nr.1/2000. Chiar şi acest proiect de lege vine să preia o parte din dreptatea sau nedreptatea făcută printr-un alt proiect de lege - Legea nr.112/1995.

Semnificaţia politică a acestui moment este aceea de a ajunge la momentul unei reconcilieri, am putea spune, sociale de importanţă istorică în societatea românească. Putem şi noi, românii, să spunem că în mare, pentru că justiţia va avea mult timp de lucru de acum încolo probabil cu imperfecţiunea legii, aşa cum a fost ea prezentată, să închidem un contencios, un contencios care ne-a împărţit, ne-a divizat, ne-a pus pe poziţii diferite.

Partidul Democrat a votat acest proiect de lege pentru că am înţeles că legea nu poate fi perfectă; însă vrem ca o lege să fie cât mai bună, iar atunci când este vorba de un proces legislativ care se întinde pe o perioadă de 10 ani, este cu atât mai greu să spunem cu care ochi râdem şi cu care plângem sau care este partea plină sau partea mai puţin plină sau partea pe jumătate goală a paharului.

Ceea ce însă este semnificativ este că niciodată acest proiect de lege sau această legislaţie, decât poate în temele şi dezbaterile istoricilor, să devină subiect de discuţie, în ideea că noi l-am făcut, noi l-am promovat, noi suntem mai buni ca alţii, dacă noi am fi adoptat proiectul de lege cum am fi vrut noi, ar fi fost mai bun.

Fiecare are dreptatea lui şi în politică, ca şi în societate, această dreptate trebuie să fie şi morală şi în concordanţă cu ceea ce vor oamenii.

Iată de ce cred că astăzi, Camera Deputaţilor, Parlamentul României, în prezenţa solemnă, şi cred că este un lucru bun acest lucru, a întregului Cabinet, poate să închidă, pentru societatea românească, nu perfect, nu, din punct de vedere juridic, fără fisură, ba din contră, un proces care ne poate permite să privim şi spre Europa cu încredere şi spre Consiliul Europei care, aşa cum prea bine ştie domnul prim-ministru, a condiţionat statutul de ţară cu drepturi depline a Adunării Parlamentare de anumite obligaţii. Iată le vom putea spune că le-am îndeplinit şi să sperăm şi să ne ajute Dumnezeu ca astfel să putem privi înainte.

Mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Dorel Dorian, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor.

Domnul Dorel Dorian:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a dezbătut ieri votul nostru şi a hotărât să voteze unanim, în consens, în favoarea Raportului de mediere la această lege.

Aşa cum ştiţi foarte bine, sunt unele minorităţi naţionale care au avut zeci şi zeci de proprietăţi comunitare şi au reprezentanţi ai minorităţii cu sute de proprietăţi. Ei bine, ni se pare esenţial că s-a ajuns la această lege.

Felicit Executivul pentru ideea de a înscrie această lege pe ordinea de zi a acestei şedinţe, a acestei chemări a Parlamentului într-o sesiune extraordinară şi mi se pare de bun augur, pentru relaţiile dintre România şi Europa, dintre acest Guvern care şi-a propus real intrarea în Europa, ceea ce întreprinde şi ceea ce transmite azi, ca mesaj esenţial, prin această lege, acest lucru s-a întâmplat. Şi este spre cinstea deputaţilor care au votat astăzi acest Raport de mediere şi, respectiv, această lege.

Sigur, ştim cu toţii că sunt imperfecţiuni. Este un litigiu care se prelungeşte; au fost deposedaţi de proprietate, de drepturi de zeci de ani nişte oameni şi nişte comunităţi; zeci de ani de nedreptate care nu au interesat pe nimeni.

De 11 ani ne străduim să găsim o soluţie şi iată că s-a găsit. Nu se poate azi, se poate face în trepte, cu paşi mărunţi, dar animaţi toţi de această hotărâre care este, în ultimă instanţă, intrarea în Europa şi mai binele ţării.

Vreau să spun că aparţin personal unei minorităţi ale cărei proprietăţi comunitare nu se pot relua înapoi şi înţeleg: câteva zeci de spitale, peste 30, peste 130 de şcoli. Nici nu ne-am gândit vreodată că ele ar putea fi redobândite în natură, că ele şi-ar putea pierde vreodată utilitatea pe care o au astăzi. Atunci când au fost construite, au fost construite pentru mai binele ţării, şi nu înţelegem ca ele să fie folosite altfel. Dacă se va găsi o soluţie de despăgubire, în timp, va fi bine, dacă nu, vom aştepta până când ţara o să poată să soluţioneze acest lucru: peste două decenii, peste trei decenii! Binele ţării e deasupra aşteptărilor noastre! (Aplauze furtunoase în partea dreaptă a sălii)

Desigur, ne vom strădui ca în problema despăgubirilor, experţii partidelor să găsească o lege convenabilă şi cât se poate mai dreaptă, pentru că încă un lucru: am avut sentimentul, astăzi, când am primit un telefon de la fiul meu, de la nepoţi de ai mei şi m-au întrebat dacă într-adevăr se va vota această lege şi cred că este bine că putem transmite acest semnal nu numai către Europa, dar şi către generaţiile viitoare, că suntem în stare să îndreptăm injustiţii, că avem hotărârea şi că marea majoritate a acestei ţări este pe această poziţie.

Aş mai adăuga un singur lucru: orice lege, în ultimă instanţă, implică şi un acord politic şi un acord de consens.

Felicit partidele care au înţeles să participe la un astfel de acord. E spre cinstea lor şi a României.

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru, vă mulţumesc, domnule preşedinte. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Stoica a cerut un drept la replică, numele dumnealui fiind pronunţat.

Domnul Valeriu Stoica:

Da, pentru că s-a pomenit numele meu, domnule preşedinte, am acest drept la replică.

S-a afirmat aici că această voinţă politică de astăzi este nerelevantă, nu s-a votat o lege, s-a votat un acord politic. Este inexact.

Constat că nu se cunoaşte mecanismul parlamentar şi nu se cunoaşte mecanismul exprimării voinţei politice. Voinţa politică, acordul politic sunt doar instrumentele prin care se ajunge la o lege. Fără voinţă politică, nu se poate adopta o lege. Fie că este vorba de voinţa politică a unui grup parlamentar sau de voinţa politică a mai multor grupuri parlamentare, conţinutul legii este voinţa politică.

Aşadar, a spune că s-a votat un acord politic este un nonsens. Acordul politic, voinţa politică sunt acelea care permit votarea unei legi, ele dau conţinutul oricărei legi, nu există lege fără voinţă politică. Şi nu pot decât să felicit grupurile parlamentare care, renunţând fiecare la idealul către care tinde, în funcţie de doctrina politică pe care o are, de electoratul pe care îl reprezintă, acceptând să se facă măcar puţin, au dat dovadă de înţelepciune astăzi, pentru ca principiul proprietăţii să fie, dacă nu la modul ideal restabilit, să fie cel puţin restabilit la modul maxim posibil potrivit acestui acord politic.

Nu este vorba de un acord politic numai între două grupuri parlamentare, este vorba de un acord politic între toate grupurile parlamentare care au votat astăzi această lege. Este vorba de voinţa lor politică şi eu cred că această voinţă politică este în concordanţă cu interesele României, este în concordanţă cu interesele tuturor cetăţenilor României, chiar şi a acelora care, într-un fel sau altul, se vor simţi frustraţi prin aplicarea acestei legi şi mai ales că este în concordanţă cu interesul nostru naţional de integrare în Europa.

S-a spus aici, pe bună dreptate, de mai multe ori, că avem nişte obligaţii internaţionale pe care ni le-am asumat. S-a mai spus aici că România plăteşte daune de zeci de mii, de sute de mii de dolari pentru faptul că nu a făcut dreptate în această privinţă mai devreme. Iată de ce voinţa politică de astăzi, care a dus la votarea acestei legi, este o voinţă politică în concordanţă cu interesul naţional. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate domnule deputat, dreptul la replică se dă atunci când este nominalizată persoana. În ce priveşte dorinţa dumneavoastră de a interveni... (Se adresează domnului deputat Eugen-Lucian Pleşa)

Îmi permiteţi? În ce priveşte dorinţa dumneavoastră de a interveni, vă reamintesc că, în practica parlamentară din '90 încoace, explicarea votului s-a făcut de către cineva desemnat de Grupul parlamentar. Este problema grupului dumneavoastră că l-a desemnat chiar pe lider.

Din partea PDSR-ului se înscriseseră iniţial, după cum aţi văzut, două persoane şi au renunţat tocmai pentru respectarea acestui principiu, iar dacă dumneavoastră cereţi dreptul la cuvânt în numele altcuiva decât al Grupului parlamentar al PRM...

Domnul Lucian-Eugen Pleşa (din sală):

Dar nu pot să vă răspund?

Domnul Valer Dorneanu:

Nu o puteţi face aici.

Domnul Lucian-Eugen Pleşa (din sală):

Sunt preşedintele Asociaţiei...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu! V-am răspuns la o cerere, la cererea de a lua cuvântul.