Dezbateri parlamentare

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Trecem, stimaţi colegi, la cel de-al doilea punct: texte rămase în divergenţă la proiectul Legii cinematogafiei.

Este vorba de un singur text în divergenţă referitor la art.15 cu privire la acea contribuţie de 5% pentru societăţile de cablu.

Comisia de mediere şi respectiv Camera Deputaţilor au mers pe formula eliminării acestui text.

Înainte de a supune votului, întreb dacă sunt luări de cuvânt pe marginea acestei probleme.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnilor preşedinţi,

Domnilor colegi,

Problema care s-a ridicat în acest proiect de lege derivă din grave carenţe juridice ale redactării sale. Aceste grave carenţe juridice se datoresc în primul rând stilului pompieristic în care ni se impune adoptarea unor legi cre pot să fie decisive pentru dezvoltarea unor sectoare ale vieţii României şi, mai important, pentru viaţa viitoare a unui sector cultural.

Vă rog să constataţi că acest art.5, astfel cum este redactat, a născut posibilitatea unor interpretări tendenţioase, în sensul că aceste taxe care reprezintă de fapt aportul celor care beneficiază de pe urma unor anumite producţii la salvarea, nu-mi pot permite să spun, la această oră, la dezvoltarea cinematografiei româneşti, la salvarea cinematografiei româneşti, să fie taxate drept accize sau alte bazaconii asemenea.

Realitatea este alta: e vorba de câteva contribuţii, câteva, prost structurate, în ipoteze de încasare, creînd impresia unor multitudini de taxe care se aplică în virtutea aceluiaşi scop. Şi impresia este falsă.

O a doua impresie falsă care s-a născut tot din aceste deficienţe de redactare, dar mai ales din caracterul tendenţios al interpretărilor pe care unii le-au dat acestei firave încercări de încurajare a cinematografiei naţionale, constă în faptul că aplicarea acestor taxe de 5% asupra societăţilor de imagine prin cablu vor duce, pe de o parte, la sporirea preţurilor acestora, la îngrădirea accesului populaţiei sărăcite, şi ştim de cine, la aceste servicii de cablu şi, mai ales, la serviciile de internet care uneori sunt pendinte.

Iarăşi este fals şi vă invit să citiţi legea care din punctul acesta de vedere este categorică. Aceste taxe prevăzute la lit.j) la care vor trebui să fie supuse societăţile de cablu în favoarea cinematografiei româneşti, reprezintă plăţi deductibile de la impozitul de pe profit conform alin.ultim al acestui articol.

Păi, în aceste condiţii, nu există un om care să se priceapă la formarea preţurilor, care să nu constate că ceea ce este deductibil de la impozit nu poate să fie cifră în majorarea preţului şi că aceste impozite de fapt nu privesc societăţile de cablu, care nici nu vor sărăci prin aceasta, având în vedere că-şi recuperează veniturile de la impozitul pe profit.

Noi ne pronunţăm, grupul nostru parlamentar, pentru a da, indiferent de cuantumul pe care îl va avea această taxă, un sprijin real, repet, salvării şi poate, pe urmă, dezvoltării a ceea ce ar trebui să fie cinematografia autohtonă.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul senator Sergiu Nicolaescu.

Domnul Sergiu Florin Nicolaescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc antevorbitorului pentru modul potrivit în care a găsit soluţiile şi s-a apropiat de adevăr.

Doamnelor şi domnilor,

Pe plan european, cinematografia este considerată un domeniu strategic atât raportat la potenţialul său economic, cât mai ales pentru menţinerea şi afirmarea identităţii europene.În toate statele Uniunii Europene, şi nu numai, au fost create mecanisme prin care statul şi agenţii economici din industria audio-vizualului, sprijină în mod substanţial existenţa şi dezvoltarea acestui sector.În materia audio-vizualuui, acquis-ul comunitar european recomandă instituirea de contribuţii, ceea ce spunea antevorbitorul meu. Art.151 din Tratatul de la Amsterdam privind constituirea Comunităţii Europene precizează că domeniul culturii este în competenţa şi reglementarea statelor membre. Astfel, statele membre ale Uniunii Europene au deplină libertate de a stabili sisteme de sprijin pentru cinematografiile naţionale. Sprijinul de stat este divers: în Anglia, se acordă pe an 150 de milioane de lire sterline de la stat şi 50 de milioane de lire sterline de la loteria naţională; în Rusia, anul acesta contribuţia a fost de 200 de milioane de dolari; în ţările nordice, filmul naţional este în totalitate subvenţionat de stat.

În România există un astfel de sprijin sub forma unei taxe de 2% din abonamentele societăţilor prin cablu, încă de la apariţia Ordonanţei de urgenţă 152, de pe vremea domnilor Isărescu şi Caramitru, ca ministru al culturii, din octombrie 2000. În 1999, a fost produs un singur film; în 2000, nici un film; în 2001, am produs 8 filme; în 2002, 12 filme; în 2003, am planificat 14 filme pe baza Ordonanţei de urgenţă 152. Această creştere se datoreşte, aşa cum am spus, Ordonanţei 152 din 2000, Legii 22 din 1999 şi Ordonanţei de urgenţă nr.9 din 2001.

În vederea integrării europene, România nu poate să ignore necesitatea culturală de a-şi reînvia cinematografia. De la 180 de milioane de spectatori în 1988, am ajuns la 5 milioane în 2001 şi mai puţini în 2002, din cauza acestei crize, bineînţeles, criză datorată apariţiei mai multor posturi de televiziune şi, mai ales, sistemului de cablu prin televiziune.

Astfel, în timp ce difuzarea de filme în cinematografe a scăzut de 40 de ori, societăţile de cablu TV au avut în 1999 un profit aproximativ de 500 de miliarde lei, adică de zece ori mai mult decât în 1993. Cinematografele, dintr-un număr de 413 sunt astăzi utilizate doar jumătate, mai puţin de jumătate. Într-un an se proiectează în cinematogafe 100, maximum 120 de filme noi, iar printr-un abonament la cablu se pot vedea 30 de filme pe zi, adică în trei zile, un număr de filme egal cu câte se proiectează în cinematogafele din România.

Prin bugetul de stat pe anul 2003, au fost alocaţi pentru producţia de filme 15 miliarde. Începem de mâine să lucrăm la acest buget. Adică, preţul unui singur film de ficţiune şi un singur film documentar, în timp ce se produc în ţară prestaţii de servicii la filme străine, deci prestaţii de servicii în domeniul cinematografiei, în valoare de peste 100 de milioane de dolari.

Unii pretind că menţinerea unei taxe pentru cablu TV ar diminua profitul industriei de cablu şi, prin urmare, posibilitatea agenţilor economici din acest sector de a face investiţii în modernizarea reţelelor. Argumentul este ridicol deoarece legea prevede că această contribuţie se va regăsi în preţul abonamentului, urmând a fi suportată de fapt de cele 3,5 milioane de abonaţi consumatori. De altfel, abonamentele nu au mai avut răbdare să aştepte hotărârea dumneavoastră şi s-au scumpit devenind între 5 şi 14,5 dolari pe lună, faţă de 1993, când erau 1-2 dolari pe lună. Făcând o aproximaţie, suma de 150 de milioane de dolari pe care au declarat-o societăţile de cablu se va dubla în 2003.

Se mai argumentează că introducerea unui impozit discriminatoriu va afecta doar abonaţii reţelelor de cablu. În realitate, nu este un impozit, ci o contribuţie sau taxă de consumaţie care apare şi la publicitatea TV, 3%, plătită de toate posturile de televiziune, vânzarea casetelor video 2%, filmele din cinematografe 8%. Un film văzut la cinematograf este taxat cu 8% din costul biletului iar văzut la televizor s-ar pretinde să fie zero la sută. Or, din emisiunile posturilor TV distribuite prin cablu, 15% înseamnă film, film documentar, de animaţie sau de ficţiune. Cum este posibil ca cineva să pretindă incompatibilitate între susţinerea fondului cinematografic şi tehnologia acestor sisteme de cablu.

Filmele reprezintă o parte însemnată a programelor difuzate prin cablu şi contribuie substanţial la realizarea veniturilor societăţilor de cablu. Acestea declară că suma strînsă din abonamente este de 150 milioane de dolari pe an. Din acestea, 3 milioane de dolari ar trebui să revină cinematografiei, conform ordonanţei în vigoare, adică 6 filme. contribuţia în prezent revine de fapt abonatului şi este ridicolă, de ceva mai mult de 3.000 de lei pe lună.

Dacă admitem posibilitatea scutirii de taxă a amintitelor societăţi, ar trebui să alegem între: ori suntem imorali continuând să taxăm pe alţii din audiovizual, ori renunţăm la cinematografia naţională ori, a treia posibilitate, să rezolvăm problema cinematografiei în bugetul anual cu o sumă minimă pentru zece filme, deci aproximativ 100 de miliarde, ceea ce înseamnă a afecta 60% din populaţie care nu beneficiază de avantajele cablului TV.

Un alt fapt care trebuie luat în considerare, este publicitatea ilicită difuzată prin cablu. Toate posturile preluate din străinătate, majoritatea în mod gratuit, difuzează publicitate pentru mărfuri care se găsesc şi în ţara noastră, publicitate neimpozată şi netaxată.

Zilnic, cel puţin 30 de filme de ficţiune sunt difuzate prin cablu fără licenţă pentru teritoriul României, încălcându-se legea.

Societăţile de cablu se prevalează de faptul că preiau un post de televiziune şi-l retransmit, eventualele obligaţii revenindu-i respectivului post. Inexact! Postul respectiv răspunde de un anumit teritoriu, iar cablul operează în România cu toate obligaţiile ce decurg de aici.

Încă de anul trecut sunt autorul iniţiativei legislative privind pirateria din domeniu. Iniţiativa a fost preluată de Guvern şi va fi prezentată Parlamentului în luna noiembrie 2002. Acest lucru va apăra societăţile de cablu TV de cel puţin 10% pierderi din pirateria practicată în prezent. Demagogia că scutim poporul român de un nou tribut poate fi amendată de dumneavoastră taxând societatea de cablu la numărul de abonamente, întrucât ei au mărit taxele de la 5 la 14,5 dolari pe lună. Vreau să spun că, în momentul de faţă, în Europa, taxarea maximă este de 14 dolari în Norvegia.

Amintita taxare pe care a propus-o Senatul este susţinută de Ministerul Culturii şi Cultelor, de Uniunea Cineaştilor, de Uniunea autorilor şi realizatorilor de film, de alte organizaţii şi asociaţii de creaţie şi nu în ultimul rând chiar de Centrul Naţional al Cinematografiei.

Închei, întrebându-vă dacă eu apăr fanatic, recunosc, filmul naţional - şi poate că mulţi dintre dumneavoastră veţi fi alături de mine - atunci ceilalţi pe cine apără şi de ce? Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Permiteţi-mi să dau cuvântul domnului deputat Onisei Ion.

Domnul Onisei Ion: (din sală)

Nu.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu mai luaţi cuvântul, da?

Domnul deputat Marton Arpad.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Antevorbitorii mei au spus foarte multe lucruri adevărate, chiar dacă unele se contraziceau, susţinând aceeaşi idee. Că, într-adevăr, acest procent, oricare ar fi acest procent, va trebui să se regăsească în preţul abonamentului.

Această taxă, şi spun aceasta, în primul rând pentru cei mai umblaţi prin problemele finanţelor, este o taxă sau, de ce n-am zice că este un impozit, care este pe venit. Deci, nu pe profit, ci total venit, chiar dacă asta se va deduce din cheltuieli.

Este adevărat că 15% din emisiuni este prezentarea unor filme. Numai că, dacă 15% este filmul şi cinematograful (unde am numai filme) îl impozitez cu 8%, înseamnă că această taxă ar trebui să fie circa o şeptime din 8%, deci nicidecum 5%, care este mai mult de jumătate faţă de 8%.

Mai departe, aceste emisiuni care se văd la televiziunile prin cablu, nu sunt emisiuni făcute de cablişti. Sunt emisiuni care sunt realizate de PRO TV, ANTENA 1, Televiziunea Română 1, 2 etc., etc., pe care noi îi obligăm să cumpere aceste emisiuni, şi aceste emisiuni cotizează deja o dată, cu un procent din reclama pe care o au. Deci, este şi o dublă impozitare.

Grupul nostru parlamentar nicicum nu poate fi de acord cu acest procent de 5% pe venit. Gândiţi-vă că, cei care sunt după venit impozitaţi, micii întreprinzători, plătesc 1,5% din venit. Înseamnă că pe cablişti îi impozităm de trei ori mai mult, cu 5%. Deci, noi nu putem fi de acord cu acest procent, şi, ca atare, vom vota varianta Camerei Deputaţilor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

De la bun început vreau să vă spun că un mecanism de protejare a cinematografiei româneşti va trebui să-l găsim. Dar nu cred că acest mecanism de protecţie poate să greveze operatorii de comunicaţii din România. Pentru că, astăzi, ceea ce numim noi "operatori de cablu TV", vor însemna după 1 ianuarie 2003 "operatori de comunicaţii", ale căror principale venituri nu vor mai veni din transmiterea de programe TV, ci din telefonie şi din transmisia de date. De altfel, şi astăzi, un procent mai mult decât însemnat din veniturile acestor operatori, îl reprezintă transmisiile de date.

Sigur, dacă am trăi într-o ţară în care nivelul de penetrare al cuprului ROMTELECOM-ului ar fi de 80%, poate nu ar fi atât de important. Trăim însă într-o ţară în care penetrarea telefoniei fixe este de doar 20%, în timp ce cablul are o rată de penetrare la nivelul gospodăriilor din România de peste 60%. Adică, după 2003, vorbim de companii de comunicaţie transformate din aceste companii de cablu, care vor reuşi să rezolve o problemă extrem de dureroasă şi care ar costa foarte mult să fie rezolvată altfel, problema telefonizării civilizate, în limite acceptabile, la nivel european, a României.

Cred că şi momentul este greşit, şi maniera în care se încearcă impunerea acestei taxe este greşită. Cred că, ceea ce este foarte important în acest moment, este să le dăm şansa acestor companii, care repet, au partea de transmisie de programe TV, la ora asta oarecum însemnată, dar după 2003 ea va reprezenta un procent de sub 50% în totalul veniturilor lor. Cred că nu este momentul să grevăm asupra dezvoltării comunicaţiilor.

De asemenea, vreau să vă spun că, după 2003, ROMTELECOM va deveni nu doar provider de voce şi date, aşa cum este acum, ci o parte din date vor chiar canale TV. Deja astăzi, dacă vă duceţi în sala Unirii, puteţi vedea o expoziţie de telefonie, de generaţia a treia, în care ROMTELECOM ne prezintă soluţia de video-undiment pe care o va implementa începând cu 2003. Şi puteţi vedea în standul ROMTELECOM transmisie de film pe linia de cupru torsadat, aia pe care o avem cu toţii şi prin care primim semnalul telefonic acasă.

Diferenţa între voce, date, s-a şters complet. Sigur, există o diferenţă în ceea ce priveşte conţinutul. Dar aici discuţia este extrem de complexă. Din acest motiv, vă spun că, dacă privim lucrurile simplu, sub raportul, da, aceasta este o companie care transmite film şi din ea reuşim să sprijinim cinematografia autohtonă, cred că este un mod simplist. Cred că ar trebui să găsim altă soluţie, pentru că, repet: problema lipsei de sprijin a cinematografiei româneşti este o problemă reală.

De aceea, eu vă propun acum să renunţăm la această taxă, dar, în acelaşi timp, să găsim o soluţie rezonabilă care să acopere nevoile industriei cinematografice. De altfel, şi pentru Bugetul naţional, credeţi-mă, este mai rentabil aşa. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul senator Adrian Păunescu.

Domnul Adrian Păunescu:

Domnilor preşedinţi,

Domnilor colegi,

Cred că o propunere raţională, care să ne ducă la un procentaj în măsură să ajute şi cinematografia naţională şi să nu împovăreze cu nimic cetăţeanul, ar fi singura soluţie în această clipă. De aceea, eu propun ca nici varianta Camerei, nici varianta Senatului să nu fie votate, ci să fie votată propunerea de 2% pentru acest important capitol al identităţii naţionale, care este cinematografia. Dacă vom lăsa fără nici un ajutor, fără nici o sursă cinematografia naţională, ne vom transforma în coautori ai asasinării ei. Este nevoie de un moment de luciditate care să ne spună că trebuie să renunţăm la ceea ce este excesiv, şi într-o direcţie, şi în cealaltă.

Domnilor preşedinţi,

Domnilor colegi,

Aceasta este propunerea mea, şi vă rog, gândiţi atent ce facem, pentru că nu putem rămâne o populaţie fără cinematografie. Măcar aceste 12 - 13 filme care ar reieşi dintr-un procentaj de 2 (pe care-l propun), ar da o speranţă culturii naţionale, cinematografiei naţionale.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul senator Radu Alexandru.

Domnul Radu Alexandru:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Venind spre microfon, un coleg m-a rugată să fiu liberal. Şi nu pot să fiu altceva decât liberal. Nu pot să fac abstracţie de efortul pe care întreprinzătorii îl fac în tot ceea ce înseamnă iniţiativa privată; nu pot să fac abstracţie de taxele ridicate, de impozitele ridicate; nu pot să fac abstracţie de cazna pe care o depune orice întreprinzător în demersul pe care îl încearcă.

Dar, în egală măsură cu calitatea de liberal, nu pot să mă dezic de breasla din care fac parte, nu pot să mă dezic de scriitorii şi de cineaştii români. Se pune o problemă foarte simplă. Se pune o problemă de supravieţuire pentru cultura românească. Se pune o problemă de supravieţuire pentru filmul românesc. Nu se pune problema în a băga mâna în buzunarul întreprinzătorului.

Cu un secol în urmă s-a construit una dintre bijuteriile arhitectonice ale României: Atheneul. "Daţi un leu pentru Atheneu". Astăzi se pune problema: "Daţi un leu pentru cinematografia românească". Există o variantă propusă de Comisia de mediere, care reduce la zero sprijinul pe care societăţile de cablu ar însemna să-l dea. Este, în fapt, o lovitură nedreaptă şi cu consecinţe dezastruoase pentru filmul românesc. Există propunerea iniţiativă cu 5%. S-a invocat că este mult prea mult. Prin respingerea atât a raportului comisiei, cât şi a iniţiativei, ar rămâne în vigoare legea, cu 2%. Este un procent rezonabil. Este un procent care are valoarea unui balon de oxigen pentru filmul românesc. V-aţi uitat cu toţi, cu siguranţă, în Bugetul naţional. La Capitolul "Cinematografie românească" nu există nici un spor, nici un leu în plus pentru filmul românesc. Nu există competiţie internaţională, nu există festival internaţional în care filmul românesc să nu fi strălucit. Suntem datori să acordăm şansa de existenţă, în continuare, la cote onorabile, filmului românesc. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul deputat Hârceag Gheorghe.

Domnul Hârceag Gheorghe:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor,

Nu vreau să spun prea multe. Adeseori în viaţă suntem puşi în situaţia de a alege dintre două rele. Şi întotdeauna trebuie să alegem răul cel mai mic.

Vă propun ca să votăm taxa pentru susţinerea cinematografiei româneşti, pentru că astfel vom putea mări producţia de filme româneşti. Şi, interesul nostru, al tuturor, este ca să avem o producţie cinematografică aşa cum am avut altădată. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Are cuvântul domnul deputat Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor,

Îl asigur pe distinsul coleg de la P.R.M. că eforturile noastre pentru a propune o lege citibilă şi din punct de vedere juridic au fost mari. Iar dacă nu am reuşit este şi pentru faptul că am avut de rezolvat o sumedenie de alte probleme.

Mi-e foarte greu, ca actor, să vă propun să nu votaţi această taxă. Mi-e foarte greu să propun taxa zero pentru o branşă în care eu mă mişc din punct de vedere profesional. Dar eu sunt aici nu ca actor, nu ca regizor, nu ca director de teatru, ci ca deputat. Şi mi-e foarte greu să vin şi să votez o taxă care înseamnă bani în plus pe care trebuie să-i plătească oamenii obişnuiţi, şi aşa destul de împovăraţi cu taxe. (Aplauze.)

Eu vă propun, având în vedere noile reglementări, vă propun, din contră, să susţinem cinematografia românească în mod transparent, prin Bugetul de stat. În felul acesta vom înţelege exact cât avem nevoie pentru cinematografia română, vom şti cui dăm, şi, mai cu seamă, vom fi în stare să urmărim în mod clar cine gestionează aceşti bani. Cinematografia română are nevoie şi de forţe tinere, şi de oameni care să creeze, şi de oameni care să îndrăznească să câştige premii internaţionale.

Vă rog să aprobaţi soluţia propusă de Camera Deputaţilor. Este o soluţie a parlamentarului român, rămânând ca în bugetul pe anul viitor, în mod transparent, să prevedem ceea ce merită să aibă cinematografia română. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, dacă mai sunt alte luări de cuvânt?

Pentru un minut, domnule Sergiu Nicolaescu, aveţi cuvântul.

Domnul Sergiu Nicolaescu:

Este pentru mine o uimire, că un cineast, un actor care a jucat în filme, care este preşedintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, în partidul pe care îl conduc în Camera Deputaţilor, în care sunt şi eu, în Camera Deputaţilor, unde domnia sa este preşedintele comisiei! Cum este posibil să susţinem interesele unor societăţi, în detrimentul altor societăţi, ca să nu vorbesc de cinematografie deloc.

Noi suntem astăzi "groparii" cinematografiei române. Bun, să zicem că rămânem gropari. Dar, de ce alţii vor da taxele respective, iar aceştia vor fi scutiţi? De ce numai aceştia? Este o întrebare cât se poate de firească, şi oricât aş încerca să merg la un compromis, înţeleg un compromis în care aceşti oameni, fără nici un fel de excepţie, deci, cinematografele dau filme, domniile lor, aceste societăţi, dau tot filme (dau 15-20% filme), deci, vând aceeaşi marfă. Pe unii îi impozităm, pe unii îi taxăm, şi pe alţii nu? Păi, unde este etica, unde este morala unui parlament? Unde este morala noastră, conştiinţa fiecăruia?

Eu vă rog foarte mult, dacă aceste societăţi se angajează să dea o cifră fixă, de 100 miliarde, dacă dumneavoastră vă angajaţi, că dăm din Bugetul statului… Dar, în clipa în care dăm din Bugetul statului, stimaţi colegi parlamentari, facem o nedreptate la 60% din populaţia ţării care nu beneficiază de cablu. Pentru că în ţară sunt 4 milioane care beneficiază de cablu.

Deci, va trebui ca de aici înainte, fiecare cetăţean să fie taxat pentru cablu, el nebeneficiind de acest lucru. Este moral acest lucru? Este moral ca pentru aceeaşi marfă, unii să dea 8%, şi alţii nimic? Televiziunile dau 3% şi n-au zis nici una nimic. Ce se întâmplă aici?

Eu vă rog foarte mult, dacă de la Bugetul statului există posibilitatea, să acordaţi cinematografiei o sumă minimă, de 60 miliarde, ca să putem face 5 filme. anul acesta am făcut 12 filme; la anul vom face un singur film, domnilor?! Ne întoarcem în anul 2000? Pentru asta am rezistat în anii respectivi unor presiuni, şi acum trebuie să cădem în faţa unor altor presiuni care nu au justificare.

Eu vă rog să respingem, prin votul dumneavoastră, acest proiect care se supune primul, să respingeţi medierea. Şi pe urmă, mai departe, din aproape în aproape, conştiinţa dumneavoastră va dirija. Dacă există o posibilitate, şi dumneavoastră aveţi această posibilitate, să mergem de la Bugetul statului, este o chestiune care vă priveşte. Eu consider că atunci am face o nedreptate la 60% din populaţia ţării, pentru câţiva care vor câştiga (vă spun o cifră incredibilă, domnilor şi doamnelor: la anul se va câştiga de aceste societăţi o cifră care va trece de o jumătate de miliard. Se apropie de 1 miliard de dolari. Şi pe aceşti oameni îi scutim!) Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi, vă rog foarte mult, deja cred că am auzit tot ce se putea, în domeniu, ca susţinere.

Domnule senator Radu Alexandru, insistaţi? Aveţi un minut, dar vă rog să vă încadraţi într-un minut.

Domnul Radu F. Alexandru:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Nu vreau să insist, nu vreau să prelungesc prea mult o discuţie care, fireşte, aduce în discuţie o mulţime de argumente. Ce mi se pare extrem de important, că această discuţie şi argumentele pe care le aducem să le susţinem cu bună-credinţă.

Vreau să vă amintesc, şi vreau să-i reamintesc distinsului coleg Mălaimare, preşedintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă la Camera Deputaţilor, în amendamentul depus la comisie am cerut suplimentarea fondurilor la buget, tocmai pentru a se asigura realizarea unui film, în regim normal, cu o finanţare de la Bugetul de stat. S-au respins aceste amendamente.

Deci, a veni şi a promite că vom da dintr-un buget la "calende", înseamnă să ne furăm singuri căciula. An de an bugetul pe cultură este tot mai mic. A vorbi de un buget, ştim foarte bine că bugetul nu mai suportă nici un fel de modificare, înseamnă a ne induce în eroare. Nu este drept, nu este corect.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Mălaimare, un minut şi dumneavoastră.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Ba, chiar mai puţin, domnule preşedinte, îmi cer scuze.

Eu nu cred că vorbim "vorbe", domnule senator. Eu cred că suntem destul de responsabili atunci când afirmăm nişte lucruri. Şi, ştiţi foarte bine că în Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă amendamentele dumneavoastră n-au fost respinse niciodată.

Pe de altă parte, trebuie să vă aduc la cunoştinţă faptul că, eu cred că cinematografia trebuie într-adevăr ajutată. Dar, nu vreau să deschid aici, în plen, o discuţie despre modul în care înţelege cinematografia însăşi să se ajute. Nu vreau să deschid aici o discuţie despre modul în care este organizată cinematografia, despre modul în care cred cei care conduc cinematografia astăzi că este viitorul acestei instituţii fundamentale. Sunt de acord că cinematografia trebuie ajutată, şi va trebui, într-adevăr, să fim responsabili, deputaţi şi senatori, în a decide cifra pe care cinematografia o merită. Dar, nu în acest fel. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă propun să ne oprim aici cu luările de cuvânt.

Domnule senator Adrian Păunescu, mai doriţi să luaţi cuvântul? Aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Păunescu:

N-am înţeles, domnule deputat, ce boscorodiţi acolo. Să nu cumva să vorbiţi în somn, şi anume în "somnul raţiunii". Da, acesta este adevărul, "somnul raţiunii".

Pentru că nu ne putem juca, într-adevăr, cu cinematografia naţională şi cu cultura naţională, eu aş vrea să insist. Cinematografia este o parte a culturii naţionale. Dacă dumneavoastră nu vi s-a părut clară formularea mea, o reiau. Pentru că nu ne putem juca în nici un fel cu cinematografia naţională şi cu cultura naţională şi pentru că nu putem să trăim din amăgiri, eu propun ca suma pe care a promis-o aici preşedintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Cameră, a zis că o va acorda, că se va acorda cinematografiei, să fie precizată, pentru că este obligatoriu ca în momentul când apare Legea Cinematografiei să continue să existe şi cinematografia. Dacă nu se prevede acel 2% pe care vi l-am propus, atunci să apară propunerea cu o sumă anume dată cinematografiei naţionale pentru anul 2003.

Vă rog să nu considerăm că este prea mult, că insistăm asupra acestui moment din care cinematografia naţională poate ieşi vie, sau, cum spunea aici Sergiu Nicolaescu, poate fi înmormântată.

Sunt, iată, momente, în care, mai degrabă, mă simt părtaş la cultura naţională cu un liberal ca Radu F. Alexandru, şi cu dumneavoastră toţi care iubiţi cinematografia naţională şi nu puteţi accepta ca ea, prin votul nostru, să fie asasinată.

Dacă se vehiculează aici suma de 60 miliarde de lei pentru anul 2003, ea poate fi un început de discuţie. Pentru că, altfel, legea aceasta nu-şi mai are rostul. Legea organizează ceva ce, în acelaşi timp, noi am fi în stare să ucidem astăzi. Vă rog să aveţi conştiinţa faptului la care suntem părtaşi şi la care vă rog să fim căuzaşi.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă cer scuze, domnilor colegi, pentru o nouă intervenţie. Am tot respectul pentru oamenii de mare cultură care au vorbit în faţa noastră şi care şi-au expus, nu patetic, ci din suflet, punctele de vedere "pro" cinematografia românească, dar total alături de obiectul discuţiei pe care o purtăm.

Incă o dovadă că legea, greşit structurată din punct de vedere juridic, naşte "monştri". Este adevărat, domnule senator Păunescu. Pentru că se face o confuzie totală între veniturile bugetare, cu care este înzestrată cinematografia, şi acest articol 15 care vorbeşte de venituri extrabugetare. Este cu totul altceva. Aşa că, propunerea domnului preşedinte Mălaimare, vizează un alt domeniu, promisiuni fără acoperire cu privire la Bugetul de stat, cifra propusă de domnul senator Adrian Păunescu este o cifră care se înscrie în perimetrul rezonabilului, dar să n-o mai tranzacţioneze cu veniturile bugetare.

Vă rog să apreciaţi că problema cinematografiei este serioasă şi lăsaţi-o pe mâna finanţiştilor şi a juriştilor care vă împărtăşesc buna-credinţă. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

În primul rând, vreau să vă spun că poziţia domnului Radu F. Alexandru este o poziţie personală, pe care noi o respectăm, dar liberalii nu vor vota o dublă taxare (pentru că asta se întâmplăl) a celor din cablu. Ei plătesc o dată, aproape 25% din fiecare abonament reprezintă taxele pe care ei le plătesc pentru program. A pune încă o taxă, înseamnă o dublă taxare. Liberalii nu acceptă aşa ceva.

Prima propunere a domnului senator Adrian Păunescu, cu 2%, nu intră în procedurile parlamentare, având în vedere că aici putem vota doar una din variantele de la mediere. Cât priveşte de la buget, nu este momentul acum să discutăm, vom discuta bugetul şi propun şi eu ca la buget să punem în discuţie atunci acest lucru, nu acum, că acum nu se discută bugetul. Mulţumesc frumos.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Doresc să vă spun că, conform procedurii, dacă se resping amândouă, rămâne în vigoare Ordonanţa de urgenţă nr. 152. Deci, nu aceasta este problema.

Sigur că problema finanţării bugetare, stimaţi colegi, este o problemă aparte. În primul rând, trebuie să existe amendamentul şi înţeleg că există un amendament de suplimentare făcut de Radu F. Alexandru, dar care probabil că a fost respins, dar, bineînţeles, plenul poate hotărî atunci când vom dezbate bugetul Ministerului Culturii.

Legat de problema bugetară înţeleg că domnul Florin Georgescu ne dă un răspuns, dacă a existat un amendament sau nu pe această temă.

Domnul Florin Georgescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Oricum, în strategia guvernamentală, se are în vedere ca aceste fonduri extrabugetare să fie, aşa cum s-a întâmplat şi până în prezent, desfiinţate, ele ca atare, dacă erau alimentate din anumite impozite, taxe, contribuţii, acestea să fie considerate surse ale bugetului de stat şi nu ale unor fonduri extrabugetare, deci în afara bugetului, bugetul să aibă un total al veniturilor unic, din care să se facă alocaţii către diferitele sectoare economice, sociale, în raport cu priorităţile, cu ierarhiile guvernamentale. Noi aflându-ne acum într-o poziţie dificilă din punct de vedere regulamentar, juridic, constituţional, chiar, înţeleg, nu putem vota decât fie varianta Senatului, fie varianta Camerei Deputaţilor. Varianta Senatului într-adevăr reprezintă un spor de fiscalitate ce nu este în concordanţă cu strategia guvernamentală care scade fiscalitatea şi în acest an, aşa cum vom vedea la analiza bugetului, iar varianta Camerei Deputaţilor, într-adevăr, înseamnă mai puţini bani pentru cinematografia naţională, care este un domeniu prioritar şi care trebuie păstrată, conservată şi dezvoltată în măsura posibilităţilor pe care le avem, de care dispune ţara.

Cu această orientare, că vom discuta...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să reveniţi la chestiune, domnule!

Domnul Florin Georgescu:

... vom discuta împreună bugetul pe acest an, se poate - şi domnii care se ocupă de cinematografie în ţară confirmă acest lucru - se poate ca din resursele bugetare, prin redistribuire să se aloce o sumă în plus acestui domeniu de activitate care să compenseze pierderea acestei surse din această taxă asupra operatorilor de cablu care ar corespunde în final votului pentru varianta Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Cred că s-a spus tot ce se putea spune. Vă rog să-mi permiteţi să trecem la vot. Conform prevederilor regulamentare supun votului dumneavoastră propunerea Comisiei de mediere, respectiv varianta Camerei Deputaţilor, în consecinţă, eliminarea acestui procent pentru societăţile de cablu, acest procent de 5%.

Cine este pentru eliminare, stimaţi colegi? Vă rog să număraţi.

Supun votului dumneavoastră propunerea Camerei Deputaţilor, respectiv a Comisiei de mediere, de eliminare a textului care prevede procentul de 5% aplicat asupra operatorilor de cablu.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.

Împotrivă?

Stimaţi colegi, numai o secundă, că s-a înţeles greşit. Ca să fim foarte clari: supun la vot varianta Camerei Deputaţilor, deci eliminarea propunerii cu 5%. Dar să nu fie nici o confuzie, că înţeleg colegii de la PRM nu au înţeles votul. Deci, rog încă o dată: cine este pentru varianta Camerei Deputaţilor adoptată de Comisia de mediere? Aceleaşi voturi. Vă mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? Vă rog să număraţi.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Stimaţi colegi,

S-a votat cu 219 voturi pentru şi 93 voturi împotrivă.

Avem voturi, conform prevederilor, votul majorităţii colegilor prezenţi în sală, pe cealaltă variantă nu avem de ce s-o mai supunem la vot. S-a adoptat textul în varianta Camerei Deputaţilor, propusă şi de către Comisia de mediere.

La pct. 2, referitor la dispoziţii finale, art. 49 varianta Camerei Deputaţilor, respectiv 40 în Senat.

Ni se propune varianta Camerei Deputaţilor, respectiv a Comisiei de mediere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri? Nu sunt.

Cu aceleaşi voturi, 219 pentru, 93 împotrivă s-a adoptat şi acest text.