Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Începem dezbaterile cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radio Difuziune şi Societăţii Române de Televiziune.

Din partea iniţiatorilor, domnul ministru Dâncu.

Poftiţi.

Domnul Vasile Dâncu:

Domnule preşedinte,

Stimate doamne,

Stimaţi domni,

Dezbaterea legată de aprobarea unei taxe pentru radio şi televiziune, pentru modificarea Legii nr.41 din 1994, este una din dezbaterile care a pasionat opinia publică în ultima vreme şi, de aceea, cred că trebuie să o circumscriem, până la urmă, ca un caz privind modul în care înţelegem şi ne raportăm la ceea ce este interesul general, adică cum îl identificăm, care este contribuţia noastră pentru un efort comun şi, de asemenea, cum căutăm să ne exceptăm sau să ne supunem unui efort comun pe care societatea trebuie să îl facă în consonanţă cu acest principiu al utilităţii publice.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.18 din 2003 de modificare a Legii nr.41 din 1994 a fost iniţiată de Guvernul României, la solicitarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, ambele instituţii fiind, conform legii, independente, activitatea lor desfăşurându-se sub directul control al dumneavoastră.

Probabil că dumneavoastră cunoaşteţi mai bine chiar decât Guvernul României, din rapoartele pe care cele două instituţii publice le fac, care sunt nevoile şi, de asemenea, care sunt principiile după care îşi desfăşoară activitatea.

Datele prezentate de cele două instituţii importante demonstrează că dinamica gradului de colectare a abonamentelor este în jur de 50%, situaţie inacceptabilă pentru finanţarea unor instituţii publice de o asemenea importanţă.

Practic, noi cerem celor două instituţii foarte multe lucruri, conform Constituţiei şi principiilor moderne ale unei societăţi a transparenţei. Cele două societăţi au misiuni deosebite în planul educaţiei, al informării cetăţenilor, în planul cunoaşterii legislaţiei, cunoaşterii instituţiilor şi a activităţii instituţiilor publice.

De aceea, avem următoarele alternative: fie să acceptăm această taxă, şi implicit acceptăm finanţarea posturilor publice de radio şi televiziune, astfel încât acestea să îşi poată desfăşura activitatea de informare publică a cetăţeanului, fie acceptăm o subfinanţare şi, atunci, punem în pericol activitatea lor editorială şi punem în pericol, evident, calitatea actului cultural pe care îl produc şi calitatea actului de informare pe care cele două instituţii îl produc.

Nu trebuie să uităm că cele două instituţii au o serie de constrângeri, şi seria de constrângeri le-a impus-o chiar dezvoltarea legislativă, adică: publicitatea a fost restrânsă - postul public de radio nu poate să vândă publicitate, aşa cum pot vinde posturile private; o altă limitare este că instituţii publice - cum este CNA-ul şi alte instituţii şi autorităţi publice - impun o serie de campanii de informare umanitare legate de violenţa în familie, lupta împotriva unor vicii, campanii care limitează foarte mult chiar şi spaţiul acela de publicitate pe care cele două instituţii îl decid.

Pe de altă parte, pentru orice instituţie publică de radio sau televiziune există şi un fel de grilă impusă, pentru că cele două instituţii publice sunt obligate să răspundă întregului orizont de aşteptare al publicului - trebuie să facă emisiuni pentru toate domeniile sociale, pentru toate categoriile de public. Ele nu pot selecţiona doar acele categorii de emisiuni care au succes, cum este divertismentul, sau alte tipuri de emisiuni.

Vechiul sistem de colectare s-a dovedit a fi total ineficient, iar în noua formulă, cu o mai bună colectare, vom avea două categorii de cetăţeni: cei care au plătit şi până acum taxa radio-tv, adică cetăţenii care respectă condiţia de cetăţean şi care consideră că au şi obligaţii, nu numai drepturi, şi care vor fi mulţumiţi de această nouă legiferare pentru că vor plăti mai puţin; şi cei care până acum nu au plătit din diverse motive, care vor trebui să facă un mic efort financiar pentru a-şi respecta de fapt condiţia de cetăţean.

Cred că există o dezbatere de principiu şi o dezbatere privind modul cum se va aplica această lege.

Consider că putem perfecţiona aplicarea acestei legi şi colectarea. Însă, în ceea ce priveşte necesitatea acestei legi şi necesitatea acestui mod pe care îl propune Guvernul privind colectarea celor două taxe, consider că nu merită să dezbatem mai mult.

De aceea, vă propun să acceptaţi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.18/2003 de modificare a Legii nr.41 din 1994, pe acest principiu de utilitate publică.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Mă simt dator să vă informez că data trecută, atunci când am luat în dezbatere acest proiect, noi am epuizat capitolul dezbateri generale, apoi a intervenit amendamentul legat de faptul că legea nu a fost susţinută aşa cum este firesc, regulamentar, de către un membru al Guvernului, lucru care s-a petrecut în acest moment.

V-aş ruga să treceţi la dezbaterea pe articole.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Procedură!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Regret că nu împărtăşesc punctul de vedere al preşedintelui Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, pe care îl apreciez foarte mult pentru conţinutul activităţii domniei sale, şi spun acest lucru public, dar ne aflăm în faza dezbaterii unei ordonanţe de urgenţă. Întreruperea dezbaterilor pentru lipsa iniţiatorului ordonanţei de urgenţă înseamnă reluarea dezbaterilor în contextul procedural dat.

Fiind vorba de o ordonanţă de urgenţă, nu avem dezbateri generale prevăzute în Regulament, dar, fără nici un fel de discuţie, cutuma noastră permite ca, la discutarea textului legii, într-un timp limitat, fiecare reprezentant al grupului parlamentar să-şi expună punctul de vedere.

Aşa că, domnule preşedinte, rog ca, cel puţin succint, să ni se înfăţişeze concluziile Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă şi să ne daţi cuvântul pe aşa-zisele dezbateri generale, de fapt dezbateri la titlul ordonanţei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Bolcaş, nu este o ordonanţă de urgenţă, ci este o ordonanţă simplă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, aşa este, iertaţi-mă. Este o ordonanţă simplă.

Cu atât mai mult, fiind vorba de o ordonanţă simplă, dezbaterile generale urmează să curgă după citirea raportului comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Emil Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Concluziile aproape că au fost formulate.

În condiţiile în care dezbaterea anterioară a fost viciată de un argument de fond, şi anume inexistenţa unui reprezentant al Guvernului care să aibă mandat pentru a prezenta poziţia acestuia, toată desfăşurarea care a avut loc este evident lipsită de eficienţă juridică, intervenind nulitatea absolută. Din acest punct de vedere, vă rugăm să procedaţi la reluarea întregii proceduri, pornind de la dezbateri generale şi încheind cu votarea pe articole a proiectului de aprobare a ordonanţei Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Lucrurile sunt discutabile. Dezbaterile generale sunt menite să informeze atât parlamentarii, cât şi opinia publică despre punctul de vedere al partidelor.

Referitor la proiectul acesta, dacă până şi oricare copil din ţară nu cunoaşte punctul de vedere al partidelor până la ora actuală asupra proiectului, nu ştiu ce se mai poate spune. Însă nu am de gând să prelungesc discuţia aceasta pe o dezbatere procedurală lungă şi inutilă, şi nu vreau să consideraţi că vreau să obstrucţionez într-un fel dreptul de expresie.

Deci, rog comisia să îşi prezinte un punct de vedere şi, pe scurt, pentru că s-a vorbit enorm despre subiectul acesta, şi grupurile parlamentare să îşi prezinte punctul de vedere, punct de vedere în care ar trebui să identificăm dacă este realmente o taxă, cum scrie aici, sau este un preţ al unei prestări de servicii, acesta fiind un aspect al problemei. Poate ni se spune, dacă, după ce se legiferează această taxă, televiziunea şi radioul vor mai avea capitole în bugetul naţional şi aşa mai departe.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Ţin să mulţumesc distinsului domn Bolcaş pentru amabilele cuvinte. Trebuie, însă, să semnalez că nu voi da citire raportului, ci voi reciti raportul, pentru el a mai fost citit odată, data trecută.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune a fost transmis Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă cu adresa nr.248 din 1.04.2003.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

A fost dezbătut în şedinţele comisiei în zilele de 8 şi 15 aprilie 2003. La lucrările comisiei, în ziua votului final au fost prezenţi 17 deputaţi, din totalul de 19 membri. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votării: 8 voturi pentru şi 4 voturi contra. În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune aprobarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, cu amendamentele anexate.

Domnule preşedinte, ţin să reamintesc că ne aflăm în faţa unei schimbări de optică în ceea ce priveşte sursele de venituri ale celor două instituţii. Am trecut de la abonament la o taxă de solidaritate.

Ordonanţa a prevăzut, şi ea, o sumă de scutiri. Cele două instituţii au venit, şi ele, cu precizări care au lămurit categoriile de persoane care beneficiază de ideea scutirii de această taxă. Noi am introdus altele, destul de numeroase, în plus am lăsat, prin lege, Guvernului, posibilitatea de a acorda orice alte scutiri se impun. Au fost comise erori în aplicarea ordonanţei, erori care poate puteau fi evitate printr-o pregătire mai serioasă a acestui moment, însă noi credem că, dacă ne propunem ca cele două instituţii să fie într-adevăr independente din punct de vedere editorial, independente faţă de banul public şi faţă de putere, nu există o altă soluţie, aşa că noi vă rugăm să aprobaţi raportul comisiei noastre, aşa cum a fost el redactat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Din partea grupurilor parlamentare.

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi invitaţi,

Domnilor colegi,

Nu o să repet ceea ce s-a spus, în esenţă, şi nu o să mă dezic de punctul de vedere al Grupului nostru parlamentar, pe care l-am exprimat până acum.

Voi începe prin a-mi aduce aminte de o maximă citată de Heinrich Heine, şi anume că: "Şi iadul este pardosit cu intenţii bune". Ideea independenţei Societăţii de Radio şi Societăţii de Televiziune, pentru că sunt două entităţi distincte şi nu cred că le putem trata cu aceeaşi unitate de măsură, este generoasă şi poate să fie pusă în aplicare şi prin asigurarea unei independenţe economice, dar nu în acest context şi nu în acest cadru şi, în nici un caz, nu pe seama populaţiei. Spuneam că şi iadul este pardosit cu intenţii bune, pentru că, dacă această iniţiativă legislativă ar fi aparţinut Parlamentului, poate că ea s-ar fi aflat sub girul democraţiei, dar iniţiator este Guvernul care, prin acest hatâr ce vrea să-l facă Societăţilor de Radio şi de Televiziune, vrea să-şi asigure şi mai mult obedienţa acestora.

Am spus un cuvânt greu, "obedienţă", şi va trebui să vi-l explic. Aveţi, pe mesele dumneavoastră şi în casetele dumneavoastră, barometrul de imagine al Parlamentului pe ultima săptămână şi veţi vedea că Grupul parlamentar PRM se bucură de numai 12 prezenţe, faţă de cele aproape 30 ale partidului de guvernământ. Nu este nici proporţional matematic, nu este nici proporţional sociologic şi nu este demn ca noi să votăm în aceste condiţii, pentru a se asigura nişte condiţii materiale celor care, în mod ostentativ şi nedemocratic, încearcă să obtureze o voce parlamentară. Dar mai sunt şi alte probleme aici care se leagă nu numai de aplicarea care va fi greoaie, deficitară, prin aceste multitudini de scutiri care au fost făcute, îmi pare rău, la voia întâmplării, şi nu sistematic.

Este o problemă de ordin juridic care nu poate să fie eludată, şi anume că Societatea de Radio, Societatea de Televiziune sunt, practic, prestatori de serviciu şi un prestator de serviciu nu poate să-şi primească o plată a serviciului pe care-l prestează în afara unor raporturi contractuale, ci numai pe baza unei dispoziţii de impozitare, practic, luată administrativ. Aceasta pentru că un contract presupune drepturi şi obligaţii şi cel care plăteşte are dreptul să-l tragă la răspundere pe cel care-i prestează serviciul, pentru calitatea defectuoasă a prestaţiei sale, aşa cum am făcut eu, acum, aici, în numele Grupului parlamentar PRM, denunţând, de la tribuna Parlamentului, şi asta este important, această politică de frecvenţă de emisiuni în ceea ce priveşte partidele politice şi, în condiţiile în care nu este mulţumit de serviciile prestate, poate să denunţe acest contract care nu-i satisface exigenţele fireşti de consumator.

Nu o taxă prestabilită mă poate determina, pe mine, să dau o vigoare Societăţilor de Radio şi de Televiziune, ci efectivul bun management al acestor societăţi, care să atragă reale contribuţii prin abonamente. Ni s-a spus şi am auzit, într-o vastă acţiune de popularizare, pe care eu aş numi-o de intoxicare, cu privire la aplicarea acestor prevederi ale ordonanţei, am auzit vorbindu-se de faptul că aceasta este o idee europeană. Vă rog să mă credeţi, din punctul nostru de vedere, este o idee greşită şi, dacă consideraţi că este o idee europeană, vă rog să reţineţi că este o greşeală europeană, iar aplicarea ei în condiţiile României este dezastruoasă. Pentru aceasta, nu vom vota pentru această lege.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Márton Árpad, din partea UDMR.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Fără doar şi poate, această ordonanţă este una dintre cele mai impopulare ordonanţe pe care a scos-o, în ultimii ani, vreun Guvern, tocmai prin faptul că a atins întreaga populaţie. Totodată, în prima fază, a fost o aplicare defectuoasă a acestei ordonanţe şi cea de-a treia mare problemă, unde au păcătuit poate şi cele două instituţii, cele două societăţi, că această campanie de prezentare a sensului acestei ordonanţe a pornit mult după ce impopularitatea acestei ordonanţe a fost cunoscută, deci nu înaintea apariţiei textului acestei ordonanţe. Şi, de aceea, câteodată, şi acele persoane sunt revoltate, care plătesc, astăzi, într-adevăr, mult mai puţin decât au plătit ieri şi poate plătesc într-un sistem mai comod decât au plătit ieri.

Totodată, trebuie să spunem că, în orice stat civilizat, este nevoie de un Radio şi de o Televiziune publică, care sunt instituţii a căror finanţare poate fi realizată prin varii căi. Există multe exemple în acest sens. Una dintre posibilităţi este tocmai în a instaura un impozit, şi nu o taxă, un impozit pentru că are mai mult caracterul unui impozit această sumă care se plăteşte, este una dintre variante. Orice guvernare trebuie să-şi asume o responsabilitate de corectare a acelor sume prin care se pot susţine cele două instituţii publice. Dacă însă are un astfel de caracter, deci nu caracterul abonamentului, când plăteşte numai persoana care o foloseşte, atunci se impun, într-adevăr, nişte scutiri, aşa cum, în majoritatea cazurilor impozitelor, există o gradare, în funcţie de posibilităţile materiale, mai există şi persoane care sunt scutite de aceste impozite etc., etc.

Şi iată de ce noi am zis că, dacă s-a ales această variantă, e bine să privim atent acele grupuri sociale defavorizate, la persoane fizice care, într-adevăr, faţă de această sumă, nu prea mare, se găsesc într-o situaţie grea. Şi cred că amendamentele pe care le-am propus, şi este o eroare în redactarea raportului, când tocmai la aceste scutiri nu apare numele nostru, deci al domnului Kelemen Hunor şi al meu, pentru că eram unii dintre artizanii acelui text, deci, dacă este un astfel de impozit, e bine să existe astfel de scutiri şi, numai în această situaţie, poate fi acceptată. Evident, şi în cazul persoanelor juridice, trebuie să fie o gradualitate, în funcţie de venitul pe care-l realizează.

Eu cred că trebuie să votăm repede, şi accentuez "repede", această formă sau, dacă Parlamentul o respinge, pentru că, deocamdată, există persoane fizice care, conform legii actuale, nu sunt scutite de această taxă şi, dacă se va vota varianta care a ieşit din Camera Deputaţilor, vor fi scutite de această taxă. Mă gândesc, în primul rând, la pensionarii din agricultură. Şi eu cred că avem, pe undeva, o datorie morală să dăm o lege prin care ei să fie scutiţi.

Mai există şi o altă datorie, poate tot morală şi chiar legală, că, dacă există un astfel de impozit - taxă care este plătită de toată suflarea României, atunci toată suflarea României să poată avea acces la aceste servicii, deci, pe de o parte, să ajungă, prin emiţătoare, toată gama de emisiuni la aceste persoane, la toate persoanele din toate zonele ţării, şi asta într-un timp cât mai scurt, pe de o parte. Pe de altă parte, nu se mai justifică introducerea şi funcţionarea unei a patra surse de venit, şi anume codarea emisiunilor pe teritoriul României. Deci cred că, din moment ce există posibilitate de reclamă, există o sursă de venit de la bugetul de stat şi acest impozit nu se mai justifică şi nu cred că poate fi admisă impunerea unor codoare pentru emisiunile transmise prin satelit pe teritoriul României, când toată lumea plăteşte această taxă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Onisei şi după aceea domnul Zgonea.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Partidul Democrat consideră Ordonanţa nr.18/30 ianuarie a.c. abuzivă, inechitabilă, imorală, ilegală şi neconstituţională. Este, în mod evident, un abuz din partea Guvernului Năstase să stabilească o taxă pentru categorii de cetăţeni, pentru familii, pentru persoane fizice sau juridice care nu deţin receptoare de Radio-TV, care nu beneficiază, aşadar, de serviciile Societăţii publice de Radio sau de Televiziune. În sensul acesta, stimaţi colegi, am să vă rog să vă uitaţi la definiţia taxei, astfel cum aceasta este dată prin Legea nr.500/2002, Legea finanţelor publice, şi veţi vedea că taxa este o plată pentru un serviciu prestat.

Vă rog, de asemenea, să vă uitaţi în Constituţie şi să observaţi că, în perioada vacanţei parlamentare, Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt reglementate prin lege organică. La art.31, alin.5 din Constituţie, veţi descoperi că activitatea Societăţii Române de Radio şi Societăţii Române de Televiziune este reglementată prin lege organică, Legea nr.41/1994, republicată în 1998.

Vă semnalez toate aceste lucruri, pentru că, astăzi, riscaţi, cei din majoritatea PSD - UDMR, să votaţi o lege neconstituţională. Pe parcursul dezbaterilor publice în legătură cu această taxă abuzivă, s-au afirmat două lucruri care, în opinia mea şi a Partidul Democrat, sunt două mari ipocrizii. Primul - invocându-se dreptul constituţional la informaţie, s-a spus: cetăţenii trebuie să plătească pentru a li se asigura acest drept. Vă amintesc, doamnelor şi domnilor deputaţi, că, potrivit art.31 alin.2 din Constituţie, autorităţile publice sunt obligate să asigure cetăţenilor dreptul la informaţie. Aşadar, nu cetăţeanul este, de voie - de nevoie, obligat, ci autorităţile trebuie să asigure exerciţiul, condiţiile materiale pentru exerciţiul acestui drept. Cea de-a doua mare ipocrizie priveşte aşa-zisa independenţă a Societăţilor române de Radio şi de Televiziune. Adeseori, s-a folosit construcţia verbală "creşterea gradului de independenţă". Ce ne spune acest lucru? Întâi de toate, că probabil, şi o spun sigur, ele nu erau şi nu sunt independente. Pe de altă parte, vă amintesc că cele două societăţi publice au ca sursă de finanţare bugetul de stat. Societatea Română de Televiziune are, prin bugetul de stat de anul acesta, 419 miliarde, iar cea de Radio 555 de miliarde şi publicitatea.

A considera că cele două societăţi devin mai independente editorial printr-o taxă obligatorie stabilită de către Guvern, al cărui cuantum este stabilit de Guvern, a cărui sferă de scutiţi este stabilită de Guvern, al cărui mod de încasare este stabilit de Guvern. Aşadar, mâine - poimâine, Guvernul Năstase se supără că nu a fost atât de larg oglindită activitatea sa. Însuşi raportul pe anul trecut al Societăţii Române de Televiziune precizează că PSD plus Guvern au fost prezenţi pe postul public în proporţie de 64%, nota bene: 64%. Aşadar, mâine, poimâine, Adrian Năstase se supără, reduce cuantumul taxelor şi pune într-o situaţie critică consiliile de administraţie şi executivul celor două societăţi. Iată creşterea gradului de independenţă al celor două societăţi, prin această taxă.

Stimaţi colegi,

Dincolo de toate aceste argumente, vă mărturisesc foarte deschis că mă aflu într-o situaţie care mă contrariază. Şi am să vă spun îndată de ce: cam acum vreo săptămână, ministrul Octav Cozmâncă declara că nu i se pare corect ca taxa să fie plătită de cei care nu deţin aparate de Radio sau de Televiziune. Sâmbăta trecută, un cotidian de mare tiraj relua o declaraţie a preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, potrivit căreia, nu se poate elimina taxa Radio-TV; sigur că nu trebuie să plătească oamenii care nu au aparate Radio şi TV, dar nu se poate elimina principiul taxării. Nu mai departe de ieri, domnul Miron Mitrea care, după ştiinţa mea şi a dumneavoastră, este vicepreşedinte al PSD-ului, declara, după şedinţa Delegaţiei permanente a acestui partid, că taxa Radio - TV este un exces şi o greşeală.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Zgonea, din partea PSD, după aceea domnul Haşotti.

Domnul Valeriu Zgonea:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În ultimele săptămâni, am discutat foarte mult despre această taxă Radio - TV şi trebuie să recunosc că, în jocul mediatic, colegii din opoziţie au fost mai bine pregătiţi. Argumentaţia lor a găsit mai multă sensibilitate în jocul demagogic decât argumente logice în ceea ce au făcut, dar au câştigat în această zonă, creând, deşi tot ceea ce arată ordonanţa şi hotărârea de Guvern avantajează populaţia şi cetăţenii, în primul rând din categoriile defavorizate, au creat, poate, o gogoaşă prea umflată pentru această taxă Radio - TV.

Problema constituţionalităţii a fost rezolvată, şi le aduc aminte distinşilor colegi din opoziţie, atunci când dezbaterile s-au făcut în Comisiile de specialitate ale Senatului României. Dumneavoastră aţi ridicat, acolo, aceleaşi probleme şi, până la urmă, ştiţi foarte bine, aşa cum ştiu şi colegii noştri, acolo aţi pierdut. Textul a venit modificat şi se adresează Camerei Deputaţilor. Deci nu ar fi trebuit să mai discutăm această problemă.

Important pentru noi este că cele două societăţi au găsit o soluţie pentru a-şi creşte sursele şi veniturile pe care şi le aduc, pentru a face un serviciu public de calitate. Noi nu discutăm, aici, despre cine şi cât apare pe sticlă, cine şi cât vorbeşte la Radio. Aceasta este o problemă pe care dumneavoastră puteţi s-o rezolvaţi foarte simplu: în interpelări sau prin alte argumente şi pârghii pe care le aveţi de când sunteţi aleşi în Parlamentul României. Noi, aici, discutăm despre o taxă şi este o chestiune strict tehnică de colectare a unor resurse financiare pentru cele două societăţi pentru a creşte gradul de independenţă a lor.

Noi nu discutăm aici dacă sunt una, două sau trei pârghii prin care ei îşi aduc resurse financiare. Dumneavoastră aveţi poate dreptate că sunt prea multe resursele financiare pe care şi le atrag, dar aceasta este o chestiune pe care dumneavoastră puteţi s-o ridicaţi în altă parte.

Am discutat şi discutăm foarte mult despre acele categorii care sunt defavorizate şi care nu sunt scutite. Trebuie să recunosc că am găsit, în comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor, o capacitate largă de a susţine cetăţenii din categoriile defavorizate, indiferent de culoarea politică a colegului deputat care a venit în sprijinul cetăţenilor. Şi textul îmbunătăţit pe care cele două societăţi şi domnul ministru de resort, domnul Vasile Dâncu, le-au acceptat vin tocmai în sprijinul acestor categorii. Şi repet ceea ce şi colegii, pe care distinsul meu coleg vi i-a repetat, de la Partidul Democrat, chiar şi colegii vicepreşedinţi ai Partidului Social Democrat au susţinut că cei care nu au receptoare nu trebuie să plătească. Aceşti cetăţeni sunt scutiţi pentru că intră în categoriile pe care noi le-am dezbătut în comisie şi, automat, dacă un cetăţean nu are un receptor, este normal să nu plătească această taxă.

Aş vrea să vă spun că Grupul parlamentar Social - Democrat susţine ceea ce cetăţenii au ridicat şi au cerut, în ultimele apariţii, atât pe postul public de Televiziune, cât şi pe Radio-ul român, aceea că toate cabinetele parlamentare să plătească cele două taxe. Şi, deşi nu este specificat clar acest lucru în textul ordonanţei şi nici în hotărârea de Guvern, trebuie să acceptaţi ca noi, cei care suntem, astăzi, plătiţi din banii celorlalţi colegi ai noştri, de cetăţenii României, să plătim cele două taxe, pentru a demonstra, aşa cum şi salariaţii Radiodifuziunii şi ai Televiziunii au acceptat să plătească această taxă.

Un ultim argument pe care vi-l supun dumneavoastră astăzi este acela că taxele, indiferent cât party-pris am avea şi indiferent câte emoţii am avea şi subiectivism în ceea ce transmitem, taxele sunt reduse foarte mult. Au fost verificaţi şi au fost întrebaţi cetăţeni din toate categoriile socio-profesionale şi am găsit un cuantum al taxelor, în aşa fel încât să nu deranjăm nici persoanele fizice, nici persoanele juridice care prestează, la ora actuală, servicii în România. Din acest punct de vedere, nu aveţi nici un argument, noi susţinem această taxă Radio - TV.

A mai fost un argument simplu care, totuşi, pe mine m-a deranjat, că această taxă a apărut brusc în anul 2003, deşi ea este plătită de către cetăţeni, din 1994. Eu cred că trebuie să trecem de această retorică şi oratorie pe care poate distinşii mei colegi cu experienţă în Parlamentul României o au mai bine pregătită şi trebuie să ne uităm în profunzimea acestui text, trebuie să-l acceptăm, aşa cum ne-a fost transmis şi de către distinşii colegi care conduc asociaţiile Radio-urilor publice şi Televiziunilor publice din Europa şi care au acceptat şi susţin această taxă Radio - TV şi să căutăm să îmbunătăţim textul acolo unde el poate că nu are o substanţă pe care cetăţeanul de rând s-o înţeleagă aşa cum trebuie.

Grupul parlamentar PSD propune, domnule preşedinte de şedinţă, să începem dezbaterile pe fiecare articol şi să încheiem odată acest joc mediatic care nu face bine nimănui.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Chiliman, din partea Grupului PNL.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onoraţi colegi,

Cred că e un moment important în viaţa Parlamentului nostru, când am ajuns să mai dezbatem o struţo-cămilă tipică unor măsuri ale actualului Guvern PSD - UDMR, o lege nedreaptă, o lege incompletă, o lege care, prin lacunele ei, a creat, de fapt, o nemulţumire şi o stare mare de tensiune în rândul populaţiei.

Am auzit adineauri, de la un coleg, că PSD-ul nu a fost atât de bine pregătit şi că opoziţia a reuşit să dea o lovitură mediatică, speculând, în fine, ce se întâmplă cu această lege. Eu vreau să vă spun un singur lucru: PSD-ul, într-adevăr, a fost nepregătit, numai că a fost nepregătit când a creat textele acestei legi, când a creat mecanismele de aplicare a acestei legi şi a reuşit, de fapt, prin acest lucru, să nemulţumească o mare pătură de oameni din România. Deci să nu încercăm să dăm vina pe alţii. Nu opoziţia e de vină că PSD-ul scoate legi proaste. Este de vină chiar PSD-ul că le scoate proaste şi asta pentru că a pus să creeze textele acestei legi nişte oameni nepregătiţi pentru asemenea lucruri. În mod normal, aşa cum s-a lăudat, în momentul în care a venit la putere, trebuia frumos să facă un proiect de lege, să-l trimită, ca atare, Parlamentului, nu prin ordonanţă, şi atunci am fi dezbătut, în înţelepciunea pe care o avem noi aici, putere cu opoziţie, acest proiect de lege şi i-am fi găsit defectele, am fi găsit poate metode poate mai bune, în aşa fel încât să nu ajungă să plătească numai pentru că au un contor electric părţile comune ale blocurilor, să nu ajungă să plătească cei care au un garaj cu un contor electric, să nu apuce să plătească stânele neelectrificate, orbii, surzii, Dumnezeu ştie câte alte categorii. Iar ordonanţa nu reglează nici o altă problemă: sunt oameni în sate neelectrificate. România, astăzi, mai are sate neelectrificate, dar acolo sunt oameni care au radio-uri care merg pe baterii. Ei, de fapt, fură, într-un fel, dacă ar fi să ne luăm după actualul Guvern, fură, din eter, semnale emise de Radio-ul sau poate chiar şi de Televiziunea Naţională, pe care le folosesc în interes propriu fără să plătească nici un fel de taxă.

V-aţi gândit la o reglementare pentru această categorie de oameni? Nu v-aţi gândit. V-aţi gândit numai cum să introduceţi un nou tip de impozit de fapt, pentru că asta este taxa pe care aţi impus-o, un nou tip de impozit botezându-l taxă. Dacă eraţi corecţi, şi puteaţi să fiţi, îi spuneaţi impozit de la început şi atunci nu mai erau toate discuţiile acestea, plătea tot românul, indiferent că foloseşte sau nu acest serviciu public. Nu aţi dorit lucrul acesta. I-aţi zis "taxă", pentru că vă este frică să introduceţi noi impozite, dă altă reacţie şi aţi promis că nu mai puneţi noi impozite, şi ne întoarcem la ce este o taxă, ce este prestarea de servicii. Trebuie să plătească un serviciu pe care nu-l folosesc cei care nu-l folosesc? Este imoral, dar nu este singurul lucru imoral în această ordonanţă, nu există un contract, nu există obligaţii ale nici uneia dintre părţi. În afară de aceasta, dumneavoastră spuneţi că vreţi să aveţi o independenţă economică a instituţiei respective; independenţa economică să zic că se rezolvă, cealaltă independenţă, cea politică nu se rezolvă şi din cauza aceasta, de fapt, vom rămâne în situaţia în care chiar în ultimul raport al CNA-ului, mediatizat astăzi de presă, se vede clar cine are acces mai mult la mijloacele de informare în masă publice ale României. Lucrul acesta este incalificabil într-o democraţie, a ajuns de fapt acest lucru, această distorsiune creată de un Minister al Informării Publice, care de fapt este un "Minister al Dezinformării Publice", a ajuns să fie o problemă discutată la Strasbourg, discutată la Bruxelles şi este o pată pe obrazul României, o pată a actualei guvernări pe obrazul României. Asta am ajuns să facem aici, să discutăm independenţa economică care, de fapt, ascunde în spatele ei subjugarea politică a acestor două instituţii, modul în care a fost creată această ordonanţă. Nu discut acuma constituţionalitatea ei, pentru că asta este o altă problemă, rămâne să o atacăm la momentul respectiv şi să vedem ce decizie va da Curtea Constituţională.

Această ordonanţă arată că Guvernul este complet rupt de realităţile României de astăzi, iar reacţia cetăţenilor nu este reacţia Opoziţiei, a fost reacţia celor nemulţumiţi de o lege proastă.

Cred că, conducătorii celor două instituţii, care au apărut în diverse emisiuni la radio şi la televiziune în susţinerea acestei ordonanţe, ar fi trebuit să se abţină să facă acest lucru, pentru că nu au făcut altceva decât să intoxice întreaga populaţie a României cu informaţii false, trunchiate, care le convin. Ei, bine, pe noi nu ne puteţi intoxica, ăsta este adevărul.

Ca atare, PNL-ul, Grupul PNL nu va sprijini această ordonanţă şi va vota împotriva ei. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Haşotti, o problemă de procedură,

înţeleg.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor,

Cum bine se ştie, marea majoritate a fondurilor pe care le au cele două societăţi, de Radio şi de Televiziune, provin de la bugetul de stat, iată, de la taxe, de la impozite şi în mod...

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnule Haşotti, problemă de procedură, domnule, nu discuţie de fond, că atunci preşedintele dă cuvântul la grupul dumneavoastră de deputaţi...

Domnul Puiu Haşotti:

Vă rog să mă lăsaţi. Era introducere la ceea ce vroiam să cer, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Nu ştiu ce introducere este asta care nu are nici o legătură cu Regulamentul.

Domnul Puiu Haşotti:

De asemenea, vă reamintesc că cele două societăţi se află sub controlul Parlamentului, a noastră, şi acuma vine procedura.

Le solicit celor doi domni preşedinţi, domnului Şeuleanu şi Nicolae, să vină acum aici în faţa noastră, a Parlamentului, o instituţie care controlează cele două societăţi, să ne spună care sunt salariile şi sporurile pe care le au dânşii. (Vociferări.)

Asta este procedura şi asta este cererea pe care o facem. În situaţia în care nu vin, noi vom cere instituirea unei comisii de anchetă, pentru că este inadmisibil să existe nişte salarii de zeci şi zeci de milioane de lei şi să mai pună nişte taxe pe deasupra, iar cererea mea este absolut întemeiată. Să vină cei doi domni preşedinţi să spună ce salarii şi ce alte sporuri au în fiecare lună, acum, aici, pentru că se află sub controlul nostru. (Aplauze din partea dreaptă şi stângă a sălii.)

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, bine, intervenţia aceasta nu poate fi luată în considerare, pentru că nu are nici o legătură cu procedura, acesta este un aspect.

Voci din sală:

Are, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

În al doilea rând, controlul se exercită prin cele două Comisii pentru cultură, de la Cameră şi de la Senat.

În al treilea rând, oricând se poate cere constituirea unei comisii de anchetă, asta nu este nici o problemă, puteţi să o faceţi. (Domnul deputat Radu Stroe doreşte să vină la microfon.)

Da. O problemă de procedură? Şi domnul Bălăeţ are o problemă de procedură. Poftiţi.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnul Haşotti a precizat că cele două instituţii sunt subordonate prin lege Parlamentului. Eu vreau să completez şi să accentuez lucrul acesta, pentru că procedura este aceasta domnilor, fiind instituţii subordonate Parlamentului trebuiau să se adreseze direct Parlamentului pentru schimbarea art.41 din Legea nr.40. Nu se poate să procedeze prin intermediul Guvernului.

O voce din sală:

Procedura, domnule!

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Procedura este aceasta, domnule! Să nu fie o ordonanţă, ci un proiect legislativ, asta este. Este o greşeală de procedură şi pentru aceasta eu cer restituirea acestei ordonanţe, şi cele două instituţii să vină în faţa Parlamentului sau în faţa comisiei cu un proiect legislativ pentru modificarea acestui articol, şi nu altfel.

Rog să se supună la vot această propunere, pentru că este o chestiune de procedură absolut anormală. Prin ordonanţă se intervine în activitatea unor instituţii care aparţin Parlamentului, şi nu Guvernului. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Vă rog. O explicaţie trebuie să dau, în sensul că domnul Bălăeţ cere să vină cele două instituţii cu un proiect. Cele două instituţii nu au calitatea de a face acest lucru. Cele două comisii puteau să facă într-adevăr, un proiect de lege, pentru că sunt compuse din parlamentari care au drept de iniţiativă.

V-am pronunţat numele, poftiţi şi explicaţi-ne ce este aceea procedură, că de aceea v-am pronunţat numele, că nu înţeleg ce legătură are chestiunea aceasta...

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule preşedinte, lăsaţi că nu o să mă învăţaţi dumneavoastră pe mine ce este procedură, vă spun eu că dumneavoastră dezinformaţi plenul, pentru că cele două instituţii nu vin în faţa Comisiilor pentru cultură, că vin în faţa Parlamentului, conform art.2 din lege. Asta una.

Şi a doua, dacă dânşii consideră că au nişte salarii onorabile şi conforme cu ceea ce înseamnă România astăzi, să vină să le spună, dacă nu, nu. Noi, oricum cerem comisie de anchetă. (Vociferări.)

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Aceasta se poate, este foarte regulamentar să cereţi o comisie de anchetă. Tot procedură? Poftiţi, da, poftiţi.

Domnul Radu Stroe:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc. Întrucât sunt foarte multe neclarităţi, Grupul parlamentar al PNL cere întreruperea şedinţei şi consultări între liderii politici. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, se acordă. Înainte de aceasta însă era domnul Buzatu şi i-am făcut o nedreptate, că dânsul solicitase înainte cuvântul. Poftiţi.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervin pe procedură pe motivul acesta şi de data aceasta nu este un pretext, aşa cum cu mult tupeu, distinşi colegi ai noştri s-au prezentat în faţa dumneavoastră.

Eu v-aş ruga pe dumneavoastră să respectaţi Regulamentul şi să nu mai daţi cuvântul acelora care pretextează această procedură, pentru că efectiv nici unul din distinşii noştri colegi, nici domnul Haşotti, degeaba se agită în colţul acela, şi nici altcineva, nici domnul Bălăeţ, chiar că doreşte replică probabil, nu a luat cuvântul pe procedură. (Vociferări.)

Suntem în situaţia în care trebuie să acceptăm agitaţia pe care o crează nişte distinşi colegi de ai noştri...

Voci din dreapta sălii:

Acceptaţi-o! Asumaţi-vă riscul!

Domnul Dumitru Buzatu:

Nu este vorba de nici un fel de risc şi nu doresc să fac dialog cu dumneavoastră. Suntem în această situaţie, pentru că pur şi simplu am acceptat o derogare de la Regulamentul nostru.

Eu v-aş ruga să ne menţinem în limitele Regulamentului şi să dăm cuvântul efectiv acelora care au o problemă de procedură, nu acelor care în mod repetat, cu tupeu, uzează de acest pretext.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnule Buzatu, eu nu am nişte calităţi telepatice să pot să-mi dau seama ce au de gând să spună colegii noştri când solicită o intervenţie pe probleme de procedură.

Deci, este imposibil ca să fac acest lucru, din păcate. Aş dori să am asemenea calităţi telepatice.

Da, pauză un sfert de oră.

Domnul Radu Stroe:

Domnule preşedinte, înţeleg că aţi acordat dreptul la replică domnului Haşotti după reluarea şedinţei.

- după pauză -

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Permiteţi să vă informez în legătură cu faptul că liderii grupurilor parlamentare au decis ca să mai existe o consultare în cadrul comisiei de specialitate, mai ales pe ideea unui amendament care a fost iniţial respins şi care, evident, ar modifica esenţial filosofia legii, ideea instituirii abonamentului. Ca atare, să facem acest lucru solicitat de liderii grupurilor şi a existat un consens în această direcţie.

Deci, retrimitem la comisie şi până cel târziu marţea viitoare să avem un raport suplimentar cu această problemă.

Mulţumim domnului ministru pentru prezenţă. Sper să se participe şi din partea Guvernului la comisie pentru a găsi o soluţie.

Urmează proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2003 privind gestionarea combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, inclusiv depozitarea finală.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru industrii. Cineva din Comisia pentru industrii vă rog. Nu avem comisie, nu avem iniţiator, se amână.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.7/2003 privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare. Este aceeaşi situaţie.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.20/2003; este tot în legătură cu energia nucleară. Deci, amânăm până avem în sală măcar un reprezentant al Comisiei pentru industrii.

Propunerea legislativă privind consilierea obligatorie în cazul întreruperii de sarcină.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte. Din partea Comisiei pentru sănătate? Este cineva din partea Comisiei pentru sănătate? Poftiţi, dacă doriţi să susţineţi dumneavoastră proiectul. Poftiţi. (Un domn deputat de la Comisia de sănătate se consultă cu prezidiul.)

Da, nu este dispus nimeni să prezinte un raport. Se amână.