Dezbateri parlamentare

Domnul Bogdan Olteanu:

La punctul 2 pe ordinea de zi, reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

Legea are caracter ordinar.

Proiectul a fost reexaminat şi adoptat de Senat.

Avem un raport de adoptare cu amendamente din partea Comisiei pentru drepturile omului şi un raport înlocuitor de adoptare, cu un amendament, din partea aceleiaşi comisii.

Suntem Cameră decizională.

Continuăm dezbaterile.

Dacă mai erau colegi care erau înscrişi la cuvânt la momentul la care s-au sistat dezbaterile? Nu mai erau.

Domnul secretar de stat Gheorghiu, dacă doriţi să prezentaţi situaţia în care ne aflăm?

Domnul Dan Horaţiu Buzatu (din sală):

Eram înscris.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nicio problemă, vă notez, să ştiţi.

Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.

Domnul Mihai Gheorghiu (şeful Departamentului pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Ministerul Afacerilor Externe nu este de acord cu ultima soluţie găsită în ceea ce priveşte amplasarea Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni la Cancelaria primului-ministru.

De altfel, în raportul comisiei de acum două săptămâni, cu sprijinul şi înţelepciunea deputaţilor din comisie, am obţinut, în acea variantă, ca raportul să susţină ca Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni să rămână la Ministerul Afacerilor Externe, din foarte multe motive. Toate sunt motive tehnice, motive ţinând de profesionalism şi ţinând de eficienţa şi eficacitatea demersurilor noastre de politică externă, într-o problemă atât de delicată, cum este aceea a minorităţilor etnice româneşti din ţările din vecinătate.

Este cunoscut faptul că aceste demersuri sunt demersuri de politică externă, care sunt supuse tratatelor internaţionale, tratatelor bilaterale, înţelegerilor dintre cele două guverne sau, mă rog, altor documente juridice internaţionale.

Este foarte important ca aceste demersuri de politică externă să aibă continuitate, să aibă tenacitatea necesară şi, sigur, şi eficacitatea necesară.

Acestea sunt procese îndeobşte delicate, cu o lungă durată în timp, dar care nu pot fi duse la bun sfârşit decât cu ajutorul mijloacelor diplomatice.

Reamplasarea acestui departament care a fost subsecvent, o dată la doi ani sau la trei ani, realocat, ar bloca activitatea departamentului pe o perioadă de la şase la nouă luni, ceea ce înseamnă blocarea finanţărilor externe, blocarea raporturilor cu partenerii noştri tradiţionali şi o sumedenie de disfuncţionalităţi, care vor crea, din păcate, din nou impresia că această problematică nu este urmărită cu destulă atenţie şi nu prezintă o importanţă majoră, ceea ce ar fi o concluzie falsă, pentru că întreaga clasă politică susţine aceste demersuri. Guvernul actual le-a susţinut, alocând mijloace financiare importante şi, sigur, realocând Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni la Ministerul Afacerilor Externe, pentru a-l include în aparatul diplomatic al României.

Este o soluţie pe care noi am îmbrăţişat-o de la bun început, am susţinut-o de câte ori am avut ocazia, de câte ori am fost ascultaţi, şi mulţumim comisiei sesizate în fond pentru înţelegea avută în urmă cu trei săptămâni. Credem, sperăm că această soluţie, care a fost, repet, a fost acceptată la un moment dat de comisie, credem că aceasta este soluţia cea mai bună, este o soluţie la care trebuie să ne oprim încă o dată, pentru a nu crea o disfuncţionalitate majoră în acest domeniu care a început să funcţioneze într-un mod coerent, după un plan strategic, care a fost aprobat de Guvernul României.

Desigur, sunt şi alte chestiuni aflate în discuţia dumneavoastră privitoare la această lege. În măsura dorinţei dumneavoastră, la acele puncte voi putea reafirma una sau alta dintre opţiunile Guvernului pentru soluţiile respective.

Domnule preşedinte, domnilor, vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Buzatu, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi rog pe cei prezenţi să ia act de faptul că nu este o declaraţie politică, ci este o pledoarie pentru felul în care îmi doresc să votăm, astăzi, această lege.

Stimaţi colegi,

În primul rând, doresc să vă asigur că expunerea mea de astăzi se bazează pe discuţiile avute cu reprezentanţii comunităţilor româneşti de pretutindeni, pe studii academice îndeobşte recunoscute, precum şi pe experienţa proprie, dobândită în ultima perioadă în vizitele pe care le-am efectuat în comunităţile româneşti de pretutindeni.

În plus, exprim, de la această tribună, puntul de vedere al Partidului Liberal Democrat faţă de modalitatea de abordare instituţională a strategiilor care au impact la nivelul comunităţilor româneşti de pretutindeni, mai precis, transferul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni de la Ministerul Afacerilor Externe în subordinea Guvernului României, precum şi despre necesitatea clarificării semantice a perifrazei "români de pretutindeni".

În ceea ce priveşte trecerea Departamentului pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni de la Ministerul Afacerilor Externe la Guvern, mi se pare că este un lucru firesc şi profund logic; cele peste 10 milioane de români nu pot fi reprezentaţi şi susţinuţi logistic şi financiar de o structură fluidă şi migratoare, aşa cum a fost până în acest moment Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Conaţionalii noştri din întreaga lume au dreptul să fie reprezentaţi de o instituţie stabilă, flexibilă, modernă şi eficientă, iar în acest sens, coordonarea departamentului de către instituţia primului-ministru o considerăm ca fiind cea mai logică. Aceasta pentru că nu doresc să amintesc, pentru a nu ştiu câta oară, de politica dezastruoasă pe care o practică Ministerul Afacerilor Externe faţă de comunităţile româneşti cu impact major asupra imaginii României şi a românilor din întreaga lume. Practic, de când a trecut la Ministerul Afacerilor Externe, departamentul nu a făcut nimic altceva decât a risipit bani publici, fără niciun fel de intenţie de a păstra identitatea românească a acestor comunităţi.

În ceea ce priveşte amendamentul pentru clarificarea etnonimică a românilor, sub care sunt cunoscuţi românii de pretutindeni. În 1913, la Pacea de la Bucureşti, miniştrii de externe ai Serbiei, Bulgariei şi Greciei dădeau asigurări lui Titu Maiorescu că vor respecta drepturile minorităţilor româneşti de pe teritoriul lor, şi anume funcţionarea şcolilor şi bisericilor, ceea ce nu s-a mai întâmplat, cu mici excepţii, nou înfiinţata Albanie, dar şi Bulgaria şi Serbia ducând, în aceea vreme, o politică de asimilare a populaţiilor de naţionalitate română. Putem exemplifica aici cu vlahii din Timoc, aromâni, meglenoromâni, istroromâni. Cu excepţia Greciei, unde şcolile româneşti au funcţionat până în 1947, când, prin ocuparea comunistă din spaţiul balcanic nu s-a mai pus problema respectării dreptului minorităţilor, Ana Pauker a retras sprijinul pentru aromânii din Balcani, renunţând la întreg patrimoniul imobiliar al şcolilor şi bisericilor româneşti. Evident, chestiunea era sensibilă, acum statele balcanice încercând să nege apartenenţa vlahilor, macedoromânilor, meglenoromânilor şi istroromânilor la naţiunea română.

Bineînţeles că această recunoaştere trebuie avută în vedere în baza libertăţii de conştiinţă a cetăţeanului de a alege între naţionalitatea majoritară şi cea românească. Cazul minorităţilor din România nu poate fi asemănat în niciun fel cu cel din Balcani.

Aveţi astăzi exemplul ilustrativ cu recunoaşterea vlahilor din Timoc ca minoritate românească de către Guvernul de la Belgrad; vlahii din Timocul sârbesc sunt despărţiţi de cei din Timocul bulgăresc de un râu; în Bulgaria, vlahii sunt consideraţi bulgari, în privinţa originii etnice a acestora vehiculându-se teorii pe cât de aberante, pe atât de amuzante.

Aceeaşi este situaţia românilor basarabeni.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat, vă rog să sintetizaţi, nu suntem la dezbateri generale.

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

Vă mulţumesc, aşa voi face.

Aceasta este situaţia românilor basarabeni sau bucovineni, care, în mare parte, sunt numiţi moldoveni, etnonim fabricat în beciurile stalinismului de partid şi de stat, în scopul declarat de deznaţionalizare forţată a românilor de peste Prut.

Aşa cum mi s-a cerut, am să sintetizez, chiar dacă, din păcate, chestiunea este de maximă importanţă.

Vreau însă să remarc faptul că, în toată această perioadă post comunistă, eforturile autorităţilor române de a susţine, sub o formă sau alta, afirmarea identităţii naţionale a românilor din vecinătăţi şi Balcani, s-au împiedicat constant de existenta acestor ţinte false, pe care le-am descris mai devreme, vehiculate şi atunci şi acum. Vehiculate atât din România, cât şi din afara României de cei care aveau şi au interesul să destructureze orice intenţie de coagulare a românilor oriunde s-ar fi aflat aceştia.

De aceea consider şi exprim lucrul acesta cu toată fermitatea, că este necesară introducerea în textul legii a amendamentului propus de reprezentanţii comunităţilor româneşti din vecinătăţi şi Balcani şi preluat de Comisia pentru drepturile omului a Camerei.

Situaţia românilor din comunităţile istorice sud-dunărene, dar şi din Basarabia, Bucovina sau Ungaria, este deosebit de tragică. Nu poate fi comparată cu cea a minorităţilor din România.

Având în vedere aceasta, se cuvine să votăm fără rezerve în favoarea celor care se recunosc a face parte din filonul românesc.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Vasile Puşcaş.

Domnul Vasile Puşcaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este una dintre temele şi unul dintre proiectele legislative, care, în mod sigur, au o încărcătură politică aparte, cu atât mai mult, cu cât noi, astăzi, avem ca misiune legiferarea unui aspect ce este legat de politicile internaţionale şi de spaţiul extranaţional.

De aceea, domnule preşedinte, având în vedere dezbaterile şi discuţiile, variantele care au fost discutate în comisie şi, mai ales, concluziile la care s-a ajuns la Senat, eu vă propun să rămânem la varianta Senatului, pentru că, dacă o să facem iarăşi modificări, dacă departamentul să fie la minister sau la guvern sau în altă parte, atunci nu o să facem altceva decât să deschidem cutia Pandorei.

Faptul că este propus, în acest proiect, la Senat, să fie la Cancelaria primului-ministru, găsesc că este un lucru pozitiv datorită faptului că, în prea multe situaţii, departamentul, în relaţii cu Ministerul de Externe, nu a găsit rezolvări la problemele pe care le solicită românii din străinătate.

În al doilea rând, există un amendament în care se spune că dacă vrem să precizăm mai clar ce înseamnă sintagma "români de pretutindeni", să facem o enumerare a acestora. Cu tot respectul, eu vă atrag atenţia că pe 12 decembrie şi România va parafa Carta drepturilor fundamentale ale omului, în care identitatea este asumată individual şi comunitar, aşa cum este asumată de acea comunitate şi nu prevăzută în legi sau în texte care vin dinspre alte state.

De aceea, cred că este destul de riscant să introducem o enumerare a acestei sintagme, cu atât mai mult cu cât, doamnelor şi domnilor colegi, nu uitaţi că, dacă vorbim de Uniunea Europeană şi dacă vorbim de cetăţeni care îşi asumă identitatea românească în Uniunea Europeană, vorbim de cetăţeni europeni. Cu atât mai mult, cred că, venind cu asemenea specificări, nu facem altceva decât să complicăm lucrurile, să introducem variabile de neaplicare a acestei legi. Şi atunci, vom veni cu o lege cu care, probabil, vom face foarte mult tam-tam politic, dar nu vom putea să facem ceva pentru românii din străinătate, aşa cum ne-am propus şi aşa cum ei au solicitat în forumurile care s-au ţinut şi anul acesta în România şi în anii care au trecut.

De aceea, în încheiere, pentru cele două teme, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor colegi, propun să rămânem la varianta care a fost discutată în comisii şi care a fost trecută prin Senat şi să ajungem odată la o finalizare a acestei teme, a acestui subiect, printr-un vot care să ţină cont de ce au făcut colegii noştri senatori.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii, dacă mai sunt?

Eu vă repet că nu mi-este foarte clar ce discutăm, că nu am amendament de mutare a departamentului în altă parte. Deci, dacă nu mi se solicită reexaminarea, retrimitere la comisie sau aşa ceva, n-am ce discuta.

Eu am în faţă un singur amendament, dacă citesc, îmi cer scuze, n-am condus eu prima şedinţă pe acest proiect şi nu eram foarte edificat unde suntem, există un singur amendament pe raportul suplimentar, referitor la obiectul reglementării prezentei legi.

Dacă pe acest amendament există intervenţii?

Domnule deputat Rădulescu, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Procedural, data trecută au avut loc discuţiile generale pe tema acestui proiect, după care, după ce am răscolit din nou toată materia, s-a ajuns la singurul amendament, de care, într-adevăr, dumneavoastră pomeniţi şi colegul Constantin Canacheu a făcut o propunere de respingere a acestui amendament. Deci acum am fi, practic, la această etapă procedurală, să vedem dacă acest amendament, care este în plus faţă de varianta Senatului, este considerat de noi oportun sau nu. Deci cam am fi la momentul votului pe acest amendament.

Am ţinut să readuc aminte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mi-e cât se poate de clar, dacă vroiam să văd dacă mai întâi sunt şi intervenţii pe fondul acestui amendament; pe susţinerea sau pentru respingerea acestui amendament.

Doamna deputat Olguţa Vasilescu, domnul deputat Gheorghiof şi domnul deputat Calimente.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

În primul rând, o chestiune de procedură, pentru că data trecută, la cererea mea, s-a întors acest proiect de lege la comisie şi s-a întors pentru ambele amendamente, practic. Adică am solicitat atunci ca acest Departament al Românilor de Pretutindeni să fie scos de la Ministerul Afacerilor Externe şi să treacă la Cancelaria primului-ministru, iar al doilea amendament era o înşiruire a denumirilor românilor din afara graniţelor.

Şi aici aş vrea să îi dau replică şi domnului Puşcaş. Sigur că noi nu putem să intervenim în politica altor state, dar noi putem avea politici prin care să ne sprijinim comunităţile de români din alte state. Deci, practic, acest text de lege se referă numai la obligativitatea pe care o va avea statul român mai departe de a-şi susţine, sigur, conaţionalii.

Acum s-a întors de la comisie numai această variantă, pe care înţeleg că Grupul Partidului Democrat nu o susţine. Nu o susţine, probabil, pentru că domnul deputat Canacheu vrea, data viitoare, să candideze din partea aromânilor, pentru că, nu ştiu, poate nu mai găseşte locuri pe lista Partidului Democrat. Dar asta nu înseamnă că noi trebuie să transformăm în minoritate o grupare românească.

Se ştie, probabil aţi învăţat cu toţii, că sunt patru dialecte ale limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân. Toate aceste minorităţi în alte ţări, sunt, de fapt, români. Or, a scoate această înşiruire este foarte grav din punctul meu de vedere.

Şi aş vrea să le reamintesc colegilor de la Partidul Democrat că, atunci când domnul Traian Băsescu a cerut reexaminarea legii a făcut-o şi pentru acest amendament. Domnul Traian Băsescu a cerut ca să existe această înşiruire. Acum, practic, ne trezim în situaţia în care Grupul parlamentar al Partidului Democrat nu mai susţine acest lucru. Probabil că, între timp, s-au răcit relaţiile cu domnul Băsescu, pentru că altfel nu-mi explic. Dar, din punctul meu de vedere, trebuie să rămână acest amendament. De ce? Pentru că este o obligaţie pe care statul român şi-o asumă faţă de românii din afara graniţelor.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Continui, însă, să nu înţeleg ce se întâmplă cu celălalt amendament care, din când în când, se invocă, dar pe care nu-l găsesc în raport, respectiv cel referitor la subordonare. Eu nu am în raport un asemenea amendament. S-a propus această chestiune data trecută?

Iertaţi-mă, în cazul acesta, eu am să solicit comisiei să reia toată treaba în discuţie, că nu mi-a făcut raport pe amendamentul pe care l-aţi ridicat dumneavoastră.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Procedură!

Domnul Bogdan Olteanu:

Staţi puţin, că lămurim întâi această chestiune de procedură. Deci dacă a existat un amendament care nu este inclus în raportul comisiei, atunci eu solicit comisiei să-şi finalizeze munca, s-o ducă până la capăt. De la comisie? Vă rog, domnule deputat, de la comisie.

Domnul Ion Sasu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu s-a formulat un asemenea amendament, pentru că în forma în care era, era prevăzut ca acest departament să funcţioneze în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Noi am avut această discuţie la comisie, după o discuţie largă în plen, şi s-a revenit şi a rămas clar că funcţionează în cadrul Guvernului, în subordinea Cancelariei primului-ministru. Deci nu este cazul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Este clar, am înţeles.

Domnul deputat Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Şi intervenţia mea este tot pe procedură, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Probabil că vă aduceţi aminte că data trecută, în timpul discuţiilor, eu am cerut, în numele grupului parlamentar, ca legea să fie retrimisă la comisie, pentru că, după părerea mea, Biroul permanent a trimis-o unei comisii care nu ştiu ce atribuţii avea, pentru că a fost Comisia pentru drepturile omului şi Comisia pentru minorităţi. Or, această comisie se ocupă de minorităţile care sunt în România şi nu de românii care sunt în afara graniţelor ţării.

De aceea, am cerut să fie trimisă Comisiei pentru politică externă, pentru că era şi în subordinea Ministerului Afacerilor Externe şi am spus atunci că argumentele Ministerului de Externe nu au fost luate în seamă de către comisie şi, în condiţiile în care spuneam că foarte multe dintre aceste grupări etnice româneşti au probleme şi se ridică probleme, cei care se duc acolo trebuie să beneficieze şi de imunitate diplomatică. Şi din acest motiv am cerut să fie retrimisă la comisie, şi anume la Comisia pentru politică externă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Tot pe procedură, domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă vrei să anulezi o hotărâre pe care urmează să o iei, să o înlături sau s-o modifici într-un mod în care nu este corect, o tot retrimiţi la comisie, mai cauţi o comisie care iar are nişte atribuţii, de ce nu şi la apărare? Eu solicit şi la noi la apărare să treacă. Ar trebui pe la toate comisiile, că români sunt pe la toate comisiile.

Noi intrăm în legalitate. Ne prefacem că nu ştim Regulament Camerei Deputaţilor? Că nu avem nişte legi care ne conduc în discuţiile pe care le purtăm aici şi în votul pe care-l dăm?

Avem în faţă un raport al comisiei. Noi, acest raport în punem la vot. Nu punem alte aberaţii, indiferent de ce fel. Şi noi am dori îmbunătăţirea raportului. Am dori multe lucruri mai bune din raport. Dar, din păcate, nu pot să tot retrimit la comisii şi să caut ale comisii în permanenţă, pentru ideile fiecăruia dintre noi.

Eu zic să vă recitesc fraza care zice aşa: "Faţă de cele mai sus exprimate, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi - deci cu două abţineri, restul pentru - să propună Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, cu un amendament admis, redat în anexa la prezentul raport de înlocuire." Acest amendament este trecut separat, însuşit de comisie. Deci, dacă eu votez pentru trecerea raportului comisiei, trece automat, împreună cu acest amendament. Nu pot să fac tot felul de mişculaţii, să treacă numai raportul comisiei, dar amendamentul nu, pentru că nu se propune aici, în discuţie, amendamentul, ci raportul comisiei.

Acum, indiferent dacă ne place sau nu, eu, de exemplu, sunt împotriva multora de aici, dar nu avem altă ieşire. Trebuie să facem votul da sau ba la raportul comisiei. Dacă ne prefacem că nu ştim numai aşa, ca să trecem după cum dorim fiecare, cu respectul cuvenit, domnule preşedinte şi ştiţi că vi-l port şi nu numai de acum ci mai demult, vă atrag atenţia, cu acelaşi respect, că deplasăm într-un mod neregulamentar sensul discuţiilor şi încălcăm Regulamentul Camerei Deputaţilor şi legile după care ne conducem. Acesta prevede ca, după ce a intrat din comisie în plen la vot, raportul să fie pus în discuţie: da sau ba. Alte amendamente nu mai există, iar acesta nu mai este amendament. Reiau: acesta nu mai este amendament, acesta şi l-a însuşit comisia, deci face parte din raportul comisiei şi îl votăm împreună cu raportul: da sau ba. Indiferent ce alte soluţii nu fac decât să dea naştere unor discuţii pe care eu ...

Domnul Bogdan Olteanu:

Ne-am edificat!

Domnul Marcu Tudor:

Am terminat! Aveţi dreptate să mă întrerupeţi, dar vă rog să mă lăsaţi zece secunde.

Sunt unii dintre noi care au fost înainte la Ministerul Afacerilor Externe, care au avut nişte interese aici, au căzut de acord unii cu alţii să facă nişte rezolvări în nume propriu - nu vreau să deschid discuţia - şi de aceea îi vedeţi făcând pârtie pe aici.

Noi, ceilalţi, nu avem niciun interes propriu, ci interesul este acela al românilor pentru care ne batem de 17 ani, indiferent dacă mie-mi place sau nu şi dacă fac parte din PSD sau din PD sau PNL.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Cred că toate luările de cuvânt pe tema fondului s-au epuizat. Înţeleg că avem un singur amendament pe care trebuie să-l votăm.

Dacă există intervenţii pe acel amendament, pe conţinutul acelui amendament, vă consult.

Nu sunt intervenţii.

Pe conţinutul amendamentului? Domnul deputat Costică Canacheu, aveţi cuvântul.

Ca să fiu cât se poate de explicit, pe subordonare nu discutăm, că nu avem amendamente.

Domnul Costică Canacheu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

A fost clar, de la şedinţa precedentă, că discutăm pe acest amendament.

Acum folosesc prilejul şi pentru un drept la replică. Mi-a fost pronunţat numele. Suntem într-o situaţie fericită. Putem să discutăm această lege, pentru că nu mai e proiect de lege, cunoscând conţinutul ei. E de atâta vreme în dezbatere, sunt atât de bine cunoscute opiniile noastre aici, la Bucureşti.

Avem un precedent. În 2001, de la această tribună, prezentam o declaraţie politică în legătură cu sprijinul pe care îl ceream delegaţiei noastre la Consiliul Europei pentru a fi apărat arhitectul Sotir Bleţa de la Atena, care era la Atena judecat şi condamnat pentru că susţinea existenţa limbii armâne în Grecia. Şi primeam aplauzele plenului Camerei. Suntem acum în situaţia să spunem că ce aplaudam în 2001 nu mai e valabil în 2007, că limba armână nu există şi că e doar o extensie.

Nu e cazul să vorbim de aromâni ca români, că sunt fraţi, că sunt apropiaţi, că au o istorie recentă comună, că o parte dintre aromâni sunt aici şi sunt buni cetăţeni ca în oricare altă parte, asta este evident. Că între noi ne identificăm fiecare după obiceiuri, tradiţii, reguli, că mie mi se spune de mic machidonule, macedoneanule şi tot aşa... Sunt lucruri de o notorietate necontestabilă. Nu trebuie pusă patimă în ceea ce este evident.

Când vorbim despre... am închis acum, domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă rog să sintetizaţi...

Domnul Costică Canacheu:

Când vorbim despre români şi despre filonul cultural românesc, să ne referim la el, avem tot dreptul aici, în Parlamentul României, să facem acest lucru. Când vorbim de alte denumiri, trebuie să avem rezerva, măcar acea rezervă de a-i întreba pe aceia dacă acele denumiri intră în acest nume frumos, de altfel, român şi românism. Cui nu i-ar conveni să fie o parte mică dintr-o parte mai mare? De ce ar refuza aromânii să fie parte a unui neam mai mare, a unui popor mai mare? De ce ar refuza acest lucru?

Dintr-un singur motiv. Şi nu-l refuză, sunt fraţi, nu-l refuză, numai că ei sunt aromâni, îşi apără identitatea lor, îşi apără limba maternă şi eu propun şi românilor şi Europei, ca atare, existentă în sute şi mii de ani aici, în regiune, numai aceste lucruri dacă le-aţi judeca, aţi reţine că nu este corect să decidem aici că alţii, care poartă în altă parte alte denumiri, sunt români de pretutindeni. O altă chestiune nefericită. Românii sunt români, nu sunt români de pretutindeni. Oriunde ar fi sunt români. Nu ştiu de ce mai creăm o categorie, români de pretutindeni. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Sotiris Fotopulos.

Stimaţi colegi,

Mai putem invita toţi colegii să ia cuvântul, dar eu v-aş propune să votăm pe această chestiune şi lucrurile se tranşează foarte simplu.

Domnul Sotiris Fotopolos:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am luat cuvântul, pentru că s-a pronunţat asupra unui stat care ne este prieten, Elada, că în ceea ce priveşte cetăţenii greci aromâni, nu au dreptul să-şi promoveze limba. Nu este adevărat.

Vă informez că în Grecia sunt 15 parlamentari în Parlamentul elen armân, făcând parte din diferite partide. Vă informez că în Grecia există şcoli, există tot sistemul de cultură grecesc care este şi pentru, şi pentru.

Vă informez că în Constituţia Greciei se stipulează: Grecia recunoaşte minorităţile numai pe seama religiei. Deci religia ortodoxă, musulmană şi celelalte. Grecia nu stipulează recunoaşterea minorităţilor. Am un prieten parlamentar grec care este armân şi cu care am stat de vorbă de multe ori, cei mai buni prieteni ai dumnealui sunt aromânii din Grecia.

Nu e bine să..., domnule Canacheu, vă stimez mult, nu e bine să promovăm în Parlamentul nostru că în Grecia nu şi nu şi nu... Asta este, domnule preşedinte, rugămintea şi vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Costică Canacheu: (Din bancă.)

Aş dori drept la replică, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu aveţi dreptul la replică, domnule Canacheu, faptul că vă stimează este o onoare şi nu o insultă.

Dacă mai există intervenii pe acest articol, dacă nu, supun articolul la vot.

Doamna Vasilescu şi am închis lista.

Domnule Canacheu, aţi intervenit pe această temă, nu puteţi lua cuvântul de 7 ori, îmi pare rău. Deci, nu aveţi cuvântul, are doamna Vasilescu cuvântul. Veniţi la mine să vorbim de dreptul la replică, nu de la tribună, că nu v-am dat cuvântul.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt absolventă de filologie şi am învăţat şi eu la facultatea pe care am făcut-o că limba română are 4 dialecte, aşa cum v-am spus şi mai devreme: dacoromân, cel pe care noi îl vorbim în România, aromân, istroromân, meglenoromân. Deci, ce ne spune aici domnul Canacheu despre o limbă a aromânilor este o mare greşeală. Nu există o limbă aromânească. Există un dialect aromân al limbii române. Aceasta ar fi o discuţie.

A doua chestiune. Aromânii sunt ramura sudică a românilor. Pentru Dumnezeu, sunt minoritate într-o altă ţară, dar sunt români, de fapt. Noi trebuie să ne batem pentru ca acest lucru să fie aşa cum îl ştim de secole. Nu pentru că vrea să intre un coleg de-al nostru în Parlament mai uşor data viitoare, pe 2000 de voturi, să transformăm o comunitate a aromânilor în minoritate naţională.

A treia chestiune. Nu putem să-i transformăm în minoritate. De ce? Pentru că atunci ar trebui să transformăm şi oltenii în minoritate. Ar trebui să transformăm şi moldovenii în minoritate şi aduceţi-vă aminte că moldovenii nu sunt recunoscuţi ca români în Basarabia. Ceea ce pentru noi este o mare durere. Deci, haideţi să nu ne jucăm aici cu aceste lucruri, numai pentru că cineva are un interes personal. Haideţi să dăm dovadă că suntem români cu toţii.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră art.1, aşa cum a fost formulat de Comisia pentru drepturile omului. Suntem în procedură de vot, domnule deputat. Virgulele sunt la redactare, nu sunt aici. (Adresându-se domnului Dragoş Dumitriu)

Deci, drept la replică vă dau după vot, nu-i nici o problemă, căci vizează onoarea personală, deci nu afectează votul.

Deci, supun votului textul propus de comisie în urma reexaminării. Vă rog să vă introduceţi cartelele ca să puteţi vota.

Procedură de vot? Vă rog. Între timp, vă rog să vă introduceţi cartelele în aparate.

Domnul Titus Corlăţean:

Domnule preşedinte, rugămintea mea este să precizaţi foarte clar ceea ce votăm. Votăm art.1, amendamentul propus în cadrul raportului comisiei, dacă asta cereaţi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Sigur că da.

Domnul Titus Corlăţean:

Da, vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Raportul comisiei, asta votăm, pe amendamentul comisiei. Amendamentul admis la comisie. Mai există neclarităţi? Nu mai există neclarităţi. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 123 de deputaţi prezenţi, 58 de voturi pentru, 54 voturi împotrivă, 8 abţineri; 3 deputaţi nu au votat; vociferări.)

Nu funcţionează la cineva? Dacă e o problemă, reluăm votul pe această chestiune, dacă se ridică... E o problemă la vot? Da, vă rog să mai votaţi o dată, dacă există vreo problemă, s-o semnaleze un lider de grup.

Da, vă rog să reluaţi votul. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 129 de deputaţi prezenţi, 59 de voturi pentru, 64 voturi împotrivă, 6 abţineri).

Amendamentul a întrunit 59 de voturi, insuficiente pentru a fi adoptat.

Supun votului dumneavoastră textul, aşa cum se găsea în formularea iniţială. Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc.

(Conform afişajului, se înregistrează 130 de deputaţi prezenţi, 110 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă, 7 abţineri).

S-a adoptat textul în varianta iniţială.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul va rămâne la vot final.

Înţeleg că există nişte intervenţii la explicarea votului. Da, mă rog, explicarea votului la vot final, dar dat fiind că a fost un articol atât de contencios, o să-l invit pe domnul deputat Corlăţean şi pe domnul deputat Canacheu la drept la replică. Am să-l rog pe domnul vicepreşedinte Nicolicea să-mi ia locul.

(În continuare, şedinţa este condusă de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor).

Domnul Titus Corlăţean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să fac chiar şi acum o explicaţie a votului Grupului social-democrat, în primul rând un vot pentru adoptarea acestei legi şi fără a ne mai împotmoli în anumite chestiuni care sunt importante, sunt sensibile, dar care nu se tranşează prin acest proiect de lege, pentru că recunoaşterea unei minorităţi aromâne distincte de identitatea românească, în plan intern, este cu totul altceva şi vă spun că poziţia noastră, a Grupului social-democrat va fi întotdeauna conformă cu poziţia statului român de atâta vreme.

Aş fi vrut să nu avem această discuţie în plenul Parlamentului, pentru că scopul acestei legi era cu totul, cu totul şi cu totul altul. Principiul asumării libere, este adevărat, cum spunea domnul Puşcaş, a unei anumite identităţi iarăşi este un principiu european consacrat. Dar, acest vot al nostru a fost în sensul de a promova o lege absolut necesară, pe care de foarte multă vreme ar fi trebuit s-o adoptăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Domnul deputat Rus doreşte să explice votul. În ordinea înscrierii, vă rog frumos.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Trăiesc o mare dezamăgire astăzi, pentru că domnul Titus Corlăţean venise în comisie şi chiar ne-a rugat să venim cu acest amendament şi oarecum să acoperim matrapazlâcurile făcute atunci când dânsul conducea Departamentul românilor de pretutindeni în subordinea Guvernului.

În şedinţa de comisie am hotărât ca de acest departament să se ocupe Ministerul Afacerilor Externe. Pentru că plenul este suveran a fost respins acest amendament şi s-a reîntors proiectul la comisie şi am venit cu amendamentul supus spre aprobare astăzi, tocmai ca să întindem o mână nu aromânilor care sunt români, să întindem o mână moldovenilor de peste Prut, care nu sunt recunoscuţi. Iar dumneavoastră, care astăzi v-aţi întors de la vot, i-aţi refuzat pe aceştia de a-i recunoaşte ca români astăzi. Realitatea este crudă, dar trebuie să v-o asumaţi. Aici toţi am hotărât să întindem o mână românilor de pretutindeni, să-i luăm cu denumirile pe care le au fiecare în ţara lor, totuşi, ei sunt românii noştri.

De aceea, domnule Canacheu, nu am nimic cu aromânii, eu îi consider români, ei fac parte integrantă din poporul român. Eu nu i-am trecut acolo întâmplător. I-am trecut tocmai ca să se recunoască şi în partea de nord a Greciei, pentru că acolo nu sunt recunoscuţi. Grecia, cum a spus colegul nostru, nu acceptă minorităţi naţionale.

Am vrut să întindem mâna moldovenilor care sunt doar 166 înregistraţi la recensământ, restul toţi sunt trecuţi la Capitolul - Moldoveni. Nu aţi vrut, nu-i nimic.

Cer, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, o listă a votului de astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Uioreanu, pentru explicarea votului.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Noi am susţinut acest proiect şi până la urmă din acest proiect e important să se facă ceva pentru românii de pretutindeni. Eu cred că are loc aici o luptă de interese a unora de a se erija în reprezentanţi ai unor dialecte, a unor români care poate se numesc altcumva în alte părţi ale lumii, dar, de fapt, ei sunt români şi cineva, am impresia, şi aici, domnule Canacheu, îmi pare rău, aţi dorit ca dumneavoastră să vă erijaţi pe un post de deputat undeva din 2008. Acesta este adevărul.

Legat de lege şi de esenţa acestei legi, sperăm ca acum, după mişcarea aceasta de la Ministerul de Externe la Cancelarie, să se facă ceva pentru drepturile românilor de pretutindeni. Asta este cel mai important din această lege şi sperăm să se facă ceva.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule deputat Rădulescu, vă rog. După care, domnul Dumitriu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimaţi colegi,

Aşa cum am expus şi la dezbateri generale, important şi pentru noi este ca această lege să treacă şi să existe, după un parcurs atât de lung, de sinuos şi o votare care tot văd că se întârzie. Chiar dacă această lege va fi una dintre cele slabe din domeniu şi o comparăm cu legi de profil existente împrejurul nostru, chiar dacă această lege cuprinde de prea multe ori că românii de pretutindeni pot să facă, pot să ceară, pot să dreagă, dar de prea puţine ori statul român trebuie să facă pentru românii de pretutindeni, totuşi acceptăm că este bine ca această lege să existe şi, după aceea, şi eu, în numele Grupului parlamentar al PD, fac oferta celor interesaţi şi grupurilor interesate, să facem o lege de modificare cu amendamente vitaminizante ca această lege, într-adevăr, să poată folosi efectiv românilor de pretutindeni şi nu doar să mai bifăm un lucru şi să spunem folosind de 20 de ori cuvântul român şi România şi aşa mai departe, că am făcut, am bifat şi această temă.

În ce priveşte, fiindcă suntem la explicarea strictă a votului pe amendamentul respectiv, considerăm şi noi că nu putem să facem în momentul de faţă, când acceptăm termeni europeni şi convenţii europene şi le votăm aici, în unanimitate, toate partidele de la stânga la dreapta, nu putem să acceptăm formule care contrazic unor lucruri pe care Europa deja le-a convenit.

S-a convenit că o identitate a unei anumite etnii este caracterizată de cultură, de limbă, de religie şi de tradiţie, de etnie, şi nu de alte criterii. Orice alt element în plus, al cincilea, al şaselea, introduse în formulările noastre, depăşesc Constituţia României şi depăşesc convenţiile europene şi nu putem tocmai acum, când suntem în preajma primelor alegeri pentru Parlamentul European şi când ridicăm mâna în unanimitate, suntem consensuali pe toate convenţiile europene, noi aici, în cercul nostru strâmt, să dăm noi definirile pe care le vrem unor chestiuni extrem de delicate cum sunt acestea la care ne referim aici.

De aceea, n-am fost pentru enumerarea introdusă de către comisie şi suntem pentru formularea iniţială care corespunde şi Constituţiei şi normelor europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule Dragoş Dumitriu, vă rog.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Încă de la începutul acestor dezbateri am exprimat în numele grupului nostru, îndoiala că Ministerul Afacerilor Externe, mai ales cu actuala conducere, poate gestiona cu bine această sarcină a organizării Departamentului pentru românii de pretutindeni. Dar, în contextul în care trebuie să ne prezentăm, să zicem, să prezentăm o unitate a Parlamentului, a curentelor politice pentru rezolvarea acestor probleme, suntem de acord să dăm şi noi un vot favorabil.

În al doilea rând, în legătură cu această vehiculată problemă a aromânilor, vă spun în calitate de originar meglenoromân, nu cred că România a făcut prea multe pentru macedoneni în istoria ei, ci invers, macedonenii au făcut multe pentru România. Aşa încât atunci când macedonenii, că sunt de-o parte sau de alta a Dunării, vor avea de cerut ceva pentru ei, o vor cere. Nu e nevoie să ne batem prea mult capul.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna Olguţa Vasilescu, pentru procedură.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să anunţ, în numele Grupului parlamentar al PRM, că noi vom face un proiect de lege care va susţine acest amendament. Deşi mi se pare jalnic ce au spus unii dintre colegii noştri, cum şi-au explicat votul, mai precis. Noi nu recunoşteam aici o minoritate sau nu prin acest proiect de lege.

Noi, pur şi simplu, instituiam nişte obligaţii ale statului român faţă de o minoritate a românilor din afara graniţelor sau de mai multe minorităţi ale românilor din afara graniţelor. Asta făceam. Nu făceam nici un fel de, eu ştiu, juxtapuneri cu legislaţia europeană. Mi se par nişte chestiuni atât de aberante, încât îmi e şi greu să le calific, pentru că îmi vine un cuvânt, dar cred că este mai bine să nu-l spun de la tribuna Parlamentului şi cred că ar fi mai bine să îl spun colegilor în faţă.

În orice caz, vreau să reţineţi, stimaţi colegi, că din această cauză, lobby-ul nostru în exterior este aproape egal cu zero. Am avut astăzi o mostră de ceea ce se întâmplă în Parlamentul României când am fi putut să facem o lege bună pentru protejarea românilor din afara graniţelor şi n-am făcut-o. Trebuie să venim cu modificări şi paramodificări de fiecare dată ca să ajungem până la urmă la o formă. Iar domnului Traian Băsescu vreau să-i transmit că dacă mai caută cumva printre parlamentari oameni care votează în interesul propriu şi fac legi în interesul propriu, are unul chiar în băncile PD-ului. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Canacheu pentru dreptul la replică şi se pregăteşte domnul Corlăţean, tot pentru dreptul la replică.

Vă rog?

Domnul Marcu Tudor:

Am o problemă de procedură...

Domnul Eugen Nicolicea:

Imediat, am dat cuvântul, aveţi prioritate după domnul Canacheu.

Domnul Costică Canacheu:

Am să mă refer la ceea ce a spus distinsul nostru coleg, domnul Fotopolos, am să mă ţin de procedură. Am să merg pe jos până la acea şcoală din Macedonia, Epir sau Tesalia sau de la Atena care predă, în care se învaţă limba aromână. Am acolo atâţia prieteni că nu mai pot să-i număr, atâţia cunoscuţi şi greci şi aromâni, dar n-am găsit niciodată în aceşti ultimi 10 ani de când călătoresc acolo un loc unde să se înveţe limba aromână. Sunt încercări private în câteva oraşe, mai recent la Veria, dar o şcoală n-am găsit nicăieri. Şi dacă ea ar fi, repet, aş merge pe jos până acolo numai ca s-o văd.

În aceea ce priveşte locul de parlamentar, sunt din 1990 în această istorie parlamentară recentă a României şi dacă m-ar fi preocupat locul de parlamentar, din perspectiva comunităţii aromâne, aş fi militat ca această comunitate să candideze, să aibă candidaţi încă din 1992, pentru că legea aşa este în România. Orice organizaţie legal înregistrată poate depune candidaturi. Iată dovada că asociaţia aceasta, comunitatea aromânilor din României nu doreşte să se implice politic. N-a dorit să se implice politic şi nu a candidat niciodată. Şi nu ştiu dacă va candida vreodată, aşa că ideea că cineva, nu ţine numai de mine, că cineva ar viza un loc în numele comunităţii aromâne este absolut aberantă, iar ideea că aşa se susţine românismul acuzându-l pe Canacheu că vrea un loc în Parlament, este la fel de aberant...

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă scuzaţi, vă rog să limitaţi...

Domnul Costică Canacheu:

...ca şi ideea că nu ştiu ce armatori greci ar fi în spatele acestei chestiuni. Românismul nu se susţine cu asemenea lucruri mărunte, cum s-ar spune, mă onorează critica dumneavoastră de asemenea factură.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da.

Domnul Costică Canacheu:

În încheiere, domnule preşedinte de şedinţă, ...

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, mă scuzaţi, potrivit art.149 alin.(4), "Un deputat poate cere dreptul la replică în situaţia în care la adresa sa în acel moment al dezbaterii s-au făcut afirmaţii ofensatoare de la microfonul Camerei Deputaţilor. Dreptul la replică va fi formulat într-un mod care să nu genereze un nou drept la replică", ceea ce v-aş ruga. Totodată n-am reţinut care este afirmaţia ofensatoare la adresa dumneavoastră, a reprezenta pe aromâni nu mi se pare o ofensă, ci o mândrie.

Domnul Costică Canacheu:

Nu, n-am folosit numele nimănui, aşa că nu poate cineva să ceară dreptul la replică. Repet, trebuie să fim lucizi, calmi, fraţi, să ne iubim ca latinitate orientală, ca romanitate orientală, asta suntem noi împreună, aromâni puţini şi români mai mulţi. Asta este. Foarte bine. Ce nu se poate face împreună în această frăţietate? Multe lucruri frumoase pe care istoria ni le-a arătat că le-am făcut şi înainte.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog, pentru procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu nu voi face fraze gogonate, uriaşe şi nici nu-mi voi aduce susţinători pe sus care să mă susţină atunci când iau cuvântul. Socotesc că dacă vă câştig interesul să mă ascultaţi, este suficient pentru mine.

Unu. Noi am făcut astăzi o derogare de la modul în care ne comportăm de obicei. Am votat un amendament ca fiind ceva separat, propus la vot separat, când el făcea parte integrală din raport. Noi trebuia să punem în discuţie şi la vot numai raportul, cu amendamentul inclus în raport, nu era amendament lipit pe care să-l discutăm noi separat. Şi, ca atare, chiar şi în aceste condiţii, s-a pus la vot şi a trecut amendamentul, iar domnul Bogdan Olteanu a luat.... a plecat urechea la faptul că nişte colegi de-ai noştri de aici, cărora nu le-au plăcut rezultatele votului, au invocat veşnica problemă că nu funcţionează aparatele să mai facă un vot, ca până atunci să-i determine pe colegii lui să voteze altfel decât au votat prima dată.

Doi. Domnul Bogdan Olteanu a făcut o enormă greşeală care dă naştere ulterior la astfel de şmecherii de vot. Am făcut socoteala şi la ce a trecut prima dată şi la ce a trecut a doua oară şi a funcţionat foarte bine, domnule Corlăţean şi domnule Costică şi ceilalţi care aţi invocat...Rădulescu... încă un vot. Pentru că a fost suma aceeaşi. Toate aparatele au mers bine. Deci, noi ar fi trebuit să avem primul vot valid. Corect. Acela care trecea raportul cu amendamentul întocmit de PRM.

Trei. Am asistat astăzi la un moment ruşinos pentru mine, nu spun pentru dumneavoastră, să nu vă jignesc, cu toate că aşa gândesc, dar n-o spun. Aţi votat în interesul unui om, domnilor de la PDSR! Pentru că v-am văzut cum aţi votat acolo 58 la 52 cu abţinerile care făceau diferenţa până la total, după care s-a invocat repede că nu funcţionează.

Titus Corlăţean v-a câştigat repede pe ceilalţi. Cum ai putut să votezi aşa? Votează că aşa zic eu. Unde e procedura în vot, conform conştiinţei dumneavoastră, domnilor. Eu asist, am asistat astăzi la ceva ruşinos şi îmi fac astfel punctul de vedere explicit. Nu voi vota niciodată altfel decât socotesc eu că e bine. Şi ca să repet vorbele pe care le-am zis data trecută şi, daţi-mă în judecată pentru asta, când întorci fundul mereu după interesele altuia, rişti să dai în alt necaz.

Aşa că, domnilor, chiar dacă vin alegerile acum, nu mai jucaţi cartea şefilor dumneavoastră, dacă au interese personale într-o motivaţie a colectivului PDSR, să vă refaceţi votul după cum vă dictează cineva.

Ca atare, protestând în mod vehement la asemenea comportament care face din noi nişte votanţi în numele propriu al unora dintre noi şi nu în numele interesului general, eu nu mai particip la această şedinţă. Mă simt foarte mâhnit, foarte supărat şi vă cer scuze celor de bună credinţă că părăsesc această şedinţă în semn de protest pentru modul în care cineva a returnat mersul voturilor după ce s-a votat corect, pentru că nu i-a convenit lui votul. Aşa ceva îmi este ruşine să exprim în Prahova unde mă voi duce dimineaţă la ora 10 vineri şi voi susţine cauza PRM-ului pentru alegerile parlamentare europene.

Voi invoca această procedură chiar dacă va participa şi Săniuţă acolo şi cei din P.S.D. Voi explica cum votează P.S.D.-ul.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale regulamentului. Luările de cuvânt făcute pentru această chestiune nu vor depăşi două minute.

Deci, pe viitor, vă rog frumos, voi aplica strict regulamentul.

Are cuvântul domnul Corlăţean, pentru dreptul la replică.

Domnul Titus Corlăţean:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Acum câţiva ani, Ungaria a încercat să stabilească prin lege şi printr-un act de identitate, identitatea de maghiar pentru ceea ce era considerat ca fiind maghiar trăind în afara ţării, iar Ungaria a fost sancţionată aspru de către Europa.

Identitatea naţională, inclusiv identitatea naţională românească se transmite din generaţie în generaţie. Ea se afirmă, se asumă individual, şi nu se stabileşte, oricât de generoasă ar fi intenţia, prin lege. Ceea ce am discutat astăzi ţine şi...şi o spun foarte clar şi resping toate acuzaţiile nedemne şi toate tentaţiile de populism şi demagogie şi nu cred că este cineva în această sală care să-mi poată mie reproşa cu argumente că nu am fi făcut noi sau eu unele lucruri extrem de importante, şi aş adresa întrebarea celor care au făcut afirmaţii grave cât au făcut în realitate ei, dincolo de retorică şi demagogie, cu adevărat lucruri importante pentru românii din afară, indiferent cum se numesc ei. Iar aceşti români întotdeauna au beneficiat de sprijinul statului român şi în special în ultima perioadă; nu atât de mult cât trebuia, este adevărat. Dar asumarea identităţii naţionale nu e o chestiune care să poată fi impusă cu forţa. Este o chestiune de asumare, e o chestiune de identitate naţională care nu poate fi stabilită, încă o dată, cât de generoasă ar fi această intenţie, printr-o lege.

Este o normă europeană care este valabilă şi pentru noi. Eu însumi când am spus...şi e o minciună ce s-a spus de la acest microfon, eu însumi când am fost la Comisia pentru drepturile omului le-am spus foarte clar, este un amendament propus de Preşedintele României în cererea de reexaminare. Dumneavoastră, comisia vă exprimaţi şi veţi lua o decizie. Dar sunt costuri şi beneficii. Costurile le-am spus foarte clar, beneficiile, nu m-am pronunţat pe fond pentru că eu însumi, din punct de vedere politic, aş fi fost şi sunt tentat să dau curs acestei propuneri, dar există raţiuni care ţin de dreptul internaţional şi de ce s-ar putea întâmpla în această ipoteză, pe care nu le putem ignora.

Să nu amestecăm populismul, demagogia deşănţată cu realităţile şi cu ce trebuie să facă statul în mod real pe baza acestei legi.

Nu accept, şi o sun de la acest microfon, acuzaţii care sunt nedemne. Ceea ce avem de făcut avem de făcut cu toţii, în baza acestei legi. Şi v-aş putea foarte multe povesti, ce s-a întâmplat în aceşti ani, v-aş putea povesti despre chestiunea aromână, lucruri pe care doar le afirmaţi, dar pe care trebuie să le ştim din comunităţile aromâne din Macedonia, din Albania şi modul cum acei oameni au avut curajul să-şi asume această identitate, indiferent de cât de populişti suntem noi acum. Noi avem nevoie de fapte concrete, nu de afirmaţii deşănţate.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog. Aveţi drept la procedură.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Da, stimate coleg, este procedură.

Vreau să cer în numele Grupului P.R.M. staffului tehnic, pentru că s-au făcut aici tot felul de referiri la legea maghiară, să asigure pentru fiecare grup parlamentar în parte o traducere a legii maghiare care-i vizează pe maghiarii din afara graniţelor. Într-adevăr, legea respectivă a suferit critici inclusiv de la Comisia de la Veneţia. Dar colegii noştri din Parlamentul maghiar au fost mai interesaţi de soarta maghiarilor din afara graniţelor şi n-au operat modificările necesare.

Rugămintea ar fi ca să ne daţi şi nouă, că poate luăm un exemplu de la ei, să vedem cum putem să ne batem şi noi pentru românii din afara graniţelor. Asta una.

Iar a doua, un drept la replică unui coleg de-al nostru care tocmai ne-a dat un drept la replică, vizavi de faptul că unii sunt populişti şi nu fac nimic pentru românii din afara graniţelor şi nu ştiu ce lucruri ar fi făcut alţii, probabil domnia sa. Diferenţa, stimate coleg, este că noi, dacă am făcut, am făcut pe banii noştri, iar dumneavoastră n-aţi făcut nimic nici măcar pe banii statului român.

Vă mulţumesc. (Aplauze)