Dezbateri parlamentare

Doamna Roberta Alma Anastase:

Atunci intrăm în ordinea de zi, începând cu moţiunea simplă. Este o moţiune simplă iniţiată de 53 de deputaţi, membri ai Grupului parlamentar al PNL.

În legătură cu timpul alocat pentru dezbaterea acestei moţiuni simple, vă prezint următoarele informaţii: moţiunea simplă va fi citită de către unul dintre semnatari; Guvernului i se rezervă 40 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor, pentru dezbateri luându-se în calcul câte 10 secunde pentru fiecare deputat, timpul alocat prezentându-se astfel: PDL - 19 minute; PSD+PC - 19 minute; PNL - 11 minute; UDMR - 4 minute; minorităţile naţionale - 3 minute; Grupul deputaţilor independenţi - 3 minute; deputaţii independenţi fără apartenenţă la un grup - 2 minute.

Dacă sunt observaţii?

Dacă nu, vă supun la vot aceste propuneri...

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Pe procedură, domnul Toader, până se pregătesc colegii.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Intrăm în votul cu privire la propunerile referitoare la timpul alocat dezbaterilor pe moţiune, revenim la programul nostru.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot, dacă sunteţi de acord cu propunerea făcută.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 103 voturi pentru; 4 împotrivă; 3 abţineri.

Cu majoritate de voturi propunerile au fost aprobate.

Conform prevederilor Regulamentului, trebuie să întreb dacă îşi retrage de pe moţiune semnătura vreunul dintre semnatari? Nu.

Vă reamintesc că la moţiunea simplă nu pot fi depuse amendamente.

Pe procedură, domnul Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Anastase - preşedinte de şedinţă,

Este ciudat ce se întâmplă în acest moment: aţi declanşat procedura de dezbatere a moţiunii simple.

Este prima oară de când în Parlament se începe o dezbatere de moţiune şi nu este în sală reprezentantul Guvernului. Unde este?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este, este!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Păi, să fie la tribună, nu acolo, pentru că, altfel, o să avem impresia că noi vorbim singuri. (Aplauze.)

O clipă, că vă grăbiţi degeaba!

Dacă domnul deputat-ministru nu ştie unde-i este locul, este vina dumnealui. (Rumoare.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Cred că domnul ministru preferă să stea cu colegii parlamentari. Sigur, acum şi-a luat locul în banca Guvernului.

Am să îi invit pe liderii grupurilor parlamentare să depună la secretarii de şedinţă numele deputaţilor înscrişi la dezbatere.

O invit pe doamna deputat Cristina Pocora pentru a da citire moţiunii.

Am să vă rog să facem şi linişte pentru a o putea asculta.

Doamna deputat, vă rog, aveţi cuvântul.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Moţiunea simplă depusă de Partidul Naţional Liberal se numeşte: "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, instrument portocaliu pentru umilirea românilor!"

Oameni apăsaţi de griji şi copleşiţi de dările tot mai mari, ce nu le mai lasă nici un venit pentru o viaţă decentă...; cozi interminabile în faţa unor ghişee cu funcţionari nervoşi şi debusolaţi din cauza inconsecvenţei măsurilor Guvernului...; un stat apăsător ce tâlhăreşte orice venit al oricărui român...; lipsa de speranţă pentru ziua de mâine...

Şi, nu - nu e realitatea vremurilor de dinainte de 1989! Este realitatea anului 2010, din România, şi cea mai importantă realizare a Preşedintelui Traian Băsescu! Pentru că, indiferent de numele unui guvern, fie el şi al eternului şi fascinantului domn Boc, cauza tuturor realităţilor tragice din România se află în politica promovată de către alesul de la Cotroceni.

Astfel, dacă în anul 2004, o Românie întreagă a vibrat la promisiunea de "a trăi mai bine", în ultimii doi ani, pretenţiile românilor au scăzut considerabil. Pentru că, peste o noapte electorală, "prinţul pe cal portocaliu", proaspăt instalat la Cotroceni, s-a dat peste cap şi s-a transformat în "balaurul cu şapte capete", toate şapte conducând ministere la masa Guvernului, capabile astfel să înghită orice speranţă de mai bine a oamenilor.

Mulţi dintre români au fost obişnuiţi cu dictatura unui stat totalitar şi represiv. Acum cu toţii trebuie să ne obişnuim cu dictatura fricii de necunoscut.

1. Uciderea iniţiativei.

Nimeni nu mai ştie dacă respectă legea sau dacă este în afara ei, pentru că legile se schimbă de la o zi la alta, iar atunci când ele sunt promulgate, mare parte sunt declarate neconstituţionale; nimeni nu mai ştie ce taxe, când şi unde trebuie să le plătească, pentru că legile fiscale din România au devenit ciurul prin care Guvernul Boc scurge banii contribuabililor; nimeni nu mai ştie dacă va mai avea un loc de muncă, dacă va fi sau nu disponibilizat, şi nici care este venitul lui de la o lună la alta.

Totuşi, nu putem să nu remarcăm că dincolo de slugărnicia faţă de Cotroceni, acest Guvern are încă o caracteristică esenţială: este unul eminamente laş! Şi asta, pentru că el nu a ales să lupte împotriva unui adversar pe măsura sa, ci a ales drept victime pe cei care se pot apăra cel mai puţin: pensionarii, familiile tinere, copiii, persoanele cu dizabilităţi sau pe cei care au ales un drum propriu în viaţă şi care trăiesc cu venituri din activităţi independente.

Acesta este motivul pentru care moţiunea pe care o dezbatem astăzi se îndreaptă împotriva haosului şi dezordinii instaurate la Ministerul Muncii, împotriva politicilor promovate, care nu au fost în acord cu Programul de guvernare asumat şi nu au reuşit să asigure o lege a salarizării funcţională, o lege a pensiilor echitabilă.

În schimb, aceşti guvernanţi au adus salarii şi pensii mai mici pentru români şi au reuşit să instaleze un haos fără precedent în toate structurile aflate în subordinea ministerului, spulberând, astfel, orice speranţă de mai bine a românilor.

Mai mult decât atât, acest guvern a lucrat ţintit pe îngreunarea fiscalităţii aplicate atât societăţilor comerciale, cât şi a celor care obţin venituri din activităţi independente. Adică a lucrat tocmai împotriva acelora care au ales să se susţină singuri, să contribuie la bunul mers al economiei reale. Ei sunt cei care nu aşteptau subvenţii de la stat, nu plângeau după alocări bugetare, nu încercau să tragă foloase necuvenite de pe urma statului. Sunt cei pentru care statul trebuia să asigure doar două lucruri: un cadru legislativ ferm şi adecvat pentru susţinerea şi încurajarea activităţii, precum şi un tratament administrativ corect.

Ce s-a întâmplat de fapt?

După ce acest guvern a "reuşit" să aducă în colaps o mare parte din iniţiativa privată prin introducerea impozitului forfetar, fapt care a generat închiderea a aproape 200.000 de firme şi mii de şomeri, acum, acelaşi guvern haotic a decis să dea lovitura de graţie celor care obţin venituri din activităţi independente: drepturi de autor şi persoane fizice autorizate. Şi, în mod paradoxal, nimeni nu a contestat noile biruri şi taxe. Revolta a fost generată tocmai de maniera batjocoritoare de aplicare a acestei legi, adică:

1. Modificarea Codului fiscal, cu aplicabilitate imediată, şi nu peste şase luni, aşa cum prevăd legile în vigoare. Mai mult, normele au fost date numai cu câteva zile înainte de expirarea termenului limită pentru plata obligaţiilor prevăzute de acestea. În contextul în care mai vorbim şi despre contradicţii flagrante între textul legii şi normele metodologie - haosul este singurul cuvânt care poate caracteriza această iniţiativă.
2. Incapacitatea administrativă de a prelua cererile miilor de oameni, lipsa de pregătire a funcţionarilor responsabili în a sfătui contribuabilii, precum şi formularele greoaie, imposibil de înţeles dacă nu ai studii economice.
3. Reacţia arogantă a autorităţilor care au încercat să demonizeze presa pentru propria lor incompetenţă, remarcabilă fiind însăşi declaraţia premierului Boc: "Eu nu am cunoştinţă despre aşa ceva. Atâta vreme cât situaţia nu există, este doar o afirmaţie... Oamenii stau la cozi, dar nu pentru situaţia pe care mi-o invocaţi...".

Domnilor guvernanţi,

Este evident că nu aveţi cunoştinţă despre nimic ce ţine de România! Sunteţi baricadaţi în Palatul Victoria şi în Palatul Cotroceni, ghiftuiţi de stimulente şi de salarii uluitor de mari şi sunteţi lăudaţi că "faceţi bine" de către... rudele sau prietenii PDL-işti deveniţi consilieri peste noapte.

Da, dumneavoastră faceţi foarte bine! Ţara, însă, face prost!

Peste 600 de mii de persoane care exercită în România profesii liberale sunt batjocorite astăzi de guvernarea dumneavoastră.

O demonstrează haosul generat la plata contribuţiilor sociale de către cei care realizează venituri din activităţi independente, deşi modificările la Codul fiscal erau pregătite de acum patru, cinci luni de zile, dar dumneavoastră nu aţi fost în stare să le puneţi în aplicare.

Nu aţi pus la dispoziţie logistica necesară corelării contribuţiilor sociale; nu aţi pus la dispoziţie formularele necesare, nu aţi pregătit variante de plată on-line, nu aţi pregătit mijloacele de colectare a banilor! Tot acest haos duce la imposibilitatea colectării banilor la buget.

Problema majoră nu se opreşte aici însă, ci se adânceşte odată cu instabilitatea legislativă continuă, chiar şi după remanierea guvernului!

Nu există niciun fel de predictibilitate în politica de taxe şi impozite a Guvernului, fie el şi "Boc V". Dacă acum două luni Cabinetul Boc majora impozitele plătite de persoanele cu venituri din activităţi independente, de la începutul anului viitor, aceste impozite se pare că vor fi din nou majorate.

Majorarea contribuţiilor sociale de până la 35 la sută, de la 10,5 la sută, cât sunt în prezent, ar fi picătura care ar umple paharul pentru această categorie de persoane, deoarece, în urma majorării impozitelor, aceştia oricum nu mai pot beneficia de un credit la o bancă, şi majoritatea preferă munca la negru.

În varianta propusă de Guvernul Boc, un practicant al unei profesii liberale ar urma să plătească 31,3% (CAS) plus 5,5% (contribuţia pentru asigurările de sănătate) plus0,85% (contribuţia pentru şomaj), adică 37,65%. Un procent inadmisibil, dacă ar fi să îl comparăm cu impozitele din alte state ale Uniunii Europene.

Acestea fiind spuse, se vede clar că dispreţul guvernanţilor faţă de categoriile care înregistrează venituri din drepturi de autor pare a nu avea limite.

Concluzia este una singură şi poate fi exprimată simplu, prin sintagma: "Nu dăm doi bani pe oamenii de valoare din România!", căci dumneavoastră, domnilor guvernanţi, aţi ales să veniţi cu o fiscalitate excesivă, menită să aducă bani în buzunarele "clientelei portocalii".

2. Şomajul-politică de stat

Politica dumneavoastră în ceea ce priveşte creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă dovedeşte clar că aţi eşuat lamentabil şi pe acest palier.

Creşterea ratei şomajului s-a accentuat vizibil, căci dacă cifrele arată că în septembrie 2009, rata şomajului era de 6,9%, respectiv 625.000 de şomeri, în luna iulie 2010, aceasta era de 7,43%, respectiv 679.495 şomeri.

Deci numărul acestora a crescut cu aproximativ 50.000 de persoane, la care se adaugă şi cei 74.000 de bugetari ce au fost disponibilizaţi prin actele normative adoptate în luna august a acestui an.

Deci peste 120.000 de şomeri în doar câteva luni.

Nu exista politici active care să-l stimuleze pe şomer să-şi caute un loc de muncă; nu există politici active de stimulare şi de susţinere a angajatorilor. Singura politică dusă de Guvern este aceea a tiranului hapsân care îşi exploatează la sânge supuşii.

Tinerii nu stau nici ei mai bine. Fără o politică care să armonizeze oferta educaţională cu cererea de pe piaţa muncii, tinerii absolvenţi de astăzi sunt condamnaţi la şomaj, la exil sau la o viaţă plină de lipsuri şi frustrări. Tinerii nu sunt încurajaţi şi susţinuţi să muncească. Tinerii nu sunt susţinuţi şi încurajaţi să-şi întemeieze o familie şi să aibă copii.

Concluzia este evidentă: în România, contrar tuturor celorlalte ţări, Executivul adoptă măsuri după ureche, fără o analiză atentă asupra rezultatului real anticipat de pe urma implementării lor.

Ne întrebăm care este strategia statului de monitorizare a şomajului şi de redactare cu prioritate de politici de reconversie profesională care să ajute şomerii în găsirea unui loc de muncă?

15 septembrie 2010 - plen Cameră

În momentul de faţă, deşi este foarte târziu, nu se vede niciun plan coerent care să ajute această categorie să treacă peste perioada dificilă în care se află.

Probabil că dumneavoastră nu aţi aflat, domnilor guvernanţi, că un executiv serios, competent ar trebui să se laude cu creşterea productivităţii prin măsuri aplicate în această direcţie şi nu prin trimiterea în şomaj a sute de mii de oameni.

În 2009, aţi adoptat, domnilor de la PDL, braţ la braţ cu cei de la PSD, în regim de maximă urgenţă, legea salarizării unitare care a avut un singur scop: a îngheţat salariile pentru anul 2010 şi a tăiat sporurile.

Deşi legea a fost adoptată de atâta timp, Ministerul Muncii nu a reuşit să o facă până la acest moment funcţională. Acesta este motivul pentru care veniţi acum cu o nouă lege care are, de asemenea, un singur scop: să justifice îngheţarea salariilor pentru anul 2011.

Însă, ceea ce faceţi nu se întâmplă în nicio ţară din Uniunea Europeană. Nicăieri nu este elaborat un proiect diferit de lege a salarizării din şase în şase luni sau o dată pe an. Intenţia de a elabora o nouă lege a salarizării demonstrează lipsa de viziune pe termen lung a acestui guvern.

Sunteţi incapabili, domnilor, să oferiţi predictibilitate, ca atare, cu judecata unui contabil de duzină, promovaţi în fiecare an câte o lege care să reglementeze situaţia punctuală cu care vă confruntaţi, deşi România are nevoie de legi clare, pe termen lung, nu de încropeli, pe picior, de la an la an.

Cu aceeaşi neruşinare, veniţi să discutaţi despre majorarea salariilor mici cu 10, 15 sau 20 la sută! Vă reamintim, însă, că, în momentul aplicării măsurilor de austeritate, aţi anunţat, voi toţi, membri ai cabinetului, caracterul temporar al reducerii cu 25% a salariilor din sectorul bugetar. Orice aşa-zisă majorare sub 25% a salariilor, după 1 ianuarie 2011, reprezintă, de fapt, o prelungire a perioadei de reduceri salariale.

Din lungul şir al măsurilor aberante promovate de Ministerul Muncii, face parte şi Ordonanţa de urgenţă nr. 68 care prevede dispariţia următoarelor instituţii: Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului (ANPFDC), Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) şi includerea acestora ca direcţii în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, fără a reglementa, însă, atribuţiile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în vederea aplicării legislaţiei specifice domeniilor pe care aceste instituţii le gestionau.

Avem o situaţie unică în Uniunea Europeană: o instituţie a administraţiei publice centrale va face acte de control la nivel micro şi, potrivit acestui act normativ aberant, pe motiv de creştere a calităţii serviciului public, sunt tăiate peste 2700 de posturi, iar ministerul preia activitatea de inspecţie socială. În ideea restructurării cheltuielilor, nimeni nu s-a gândit oare şi cât costă deplasările în teritoriu pentru a inspecta activitatea unui centru social din Dorohoi, spre exemplu.

Această ordonanţă de urgenţă a fost elaborată, ca şi legile salarizării sau pensiilor, fără a avea la bază o analiză de specialitate şi adoptată fără a fi supusă dezbaterii publice, căci dialogul cu partenerii sociali este ignorat cu desăvârşire de către acest Guvern.

După cum se prezintă astăzi situaţia, se poate considera că aşa-zisele reorganizări/restructurări/reduceri de personal din aceste instituţii, sub pretextul reducerii cheltuielilor administrative, survenite în mai puţin de un an, dovedesc atât lipsa de analiză, de gândire şi de orientare, o manieră de acţiune pompieristică şi haotică a dumneavoastră, cât şi o modalitate sistematică de reducere a capacităţii administrative a instituţiilor din subordine şi o centralizare excesivă.

Practic, România - membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană - se întoarce în timp, în anii 1990 - 2000, prin intermediul politicilor promovate de dumneavoastră, şi şterge cu buretele, peste noapte, condiţiile, criteriile, angajamentele asumate în cadrul procesului de aderare, precum şi obligaţiile decurgând din tratatele şi convenţiile internaţionale ratificate, cu privire la domeniile cărora li s-au circumscris activităţile instituţiilor acum desfiinţate.

Cu alte cuvinte, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68 aduce României grave prejudicii, scoţând de pe agenda publică şi de sub "lupa" societăţii civile drepturi, valori şi principii constituţionale şi europene referitoare la egalitatea de şanse, tratament egal, protecţia drepturilor copilului, protecţia şi integrarea persoanelor cu handicap, cu consecinţe viitoare asupra îndeplinirii de către România a criteriilor politice.

Măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68 constituie un pericol real pentru România cu privire la respectarea drepturilor omului, respectiv a drepturilor femeii, copilului şi persoanelor cu handicap, ca urmare a dispariţiei acestor instituţii.

Măsurile propuse de dumneavoastră sunt, pur şi simplu, de natură contabilă, făcând abstracţie de ceea ce se întâmplă în mod real în România, cu atât mai puţin în Europa şi în lume.

Această ordonanţă de urgenţă loveşte puternic în drepturile şi interesele categoriilor extrem de vulnerabile, mai ales în situaţie de criză economică: copii, persoane cu handicap, femei victime ale discriminării de gen, violenţei domestice, traficului de persoane etc.

Gestionarea acestor problematici de către viitoare structuri de tip direcţii sau servicii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu va putea asigura continuitatea activităţilor din domeniu, acestea neavând independenţă, capacitate de decizie, resurse alocate.

În acelaşi timp, se pierde expertiza acumulată, se pierd fonduri şi programe, iar copiii, persoanele cu handicap, femeile victime ale discriminării şi violenţei în familie rămân fără organisme şi specialişti care să aibă capacitatea reală de a face analize şi politici pentru susţinerea şi dezvoltarea lor.

Doamnelor şi domnilor guvernanţi,

Doamna preşedinte? Se pare că şi domnul ministru şi... Domnule preşedinte, am rugămintea ca domnul ministru să asculte textul moţiunii, pentru că este vorba despre sectorul pe care-l păstoriţi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

E ocupat!

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Vă mulţumesc.

Dacă îl lasă şi colegii, poate o să ne asculte.

Doamnelor şi domnilor guvernanţi,

În această perioadă de criză economică, România nu are nevoie de experimente, ci de instituţii puternice şi consolidate care să poată asigura protecţia grupurilor şi persoanelor vulnerabile, precum şi justiţie şi egalitate pentru cetăţenii săi.

În loc să includeţi categoriile vulnerabile pe lista de priorităţi ale Guvernului din care faceţi parte, precum şi să-i consideraţi şi să-i trataţi pe români ca cetăţeni europeni, aţi ales să scădeţi cu 25 la sută salariile asistenţilor maternali şi ai celor personali ai persoanelor cu handicap, în condiţiile în care îngrijirea necesită 24 de ore din 24. Aţi ales să-i ameninţaţi pe aceştia cu şomajul şi neplata salariilor, deşi asta înseamnă clar un risc de dezintegrare a reţelei de asistenţi maternali, şi aşa insuficientă, pentru a cărei constituire şi formare s-au consumat semnificative resurse materiale şi umane.

Vă solicităm, domnule prim-ministru şi ministru, să reveniţi asupra acestei decizii aberante şi haotice prin care aţi desfiinţat instituţii foarte necesare României - stat membru al Uniunii Europene, de asemenea, să includeţi categoriile vulnerabile pe lista de priorităţi ale Guvernului pe care îl conduceţi şi să consideraţi şi să trataţi românii ca cetăţeni europeni.

Aţi anunţat, de asemenea, o reducere cu 19% a personalului din asistenţa socială, deşi în prezent se înregistrează o lipsă acută de personal specializat în domeniu, iar prestaţiile sociale şi salariile asistenţilor personali, în ultimele şase luni, nu s-au mai acordat în multe judeţe.

În condiţiile în care primele persoane disponibilizate din sistemul bugetar au fost asistenţii personali angajaţi cu contract de muncă în cadrul primăriilor, aţi venit şi aţi declarat senini la posturile publice de televiziune că s-a făcut economie la buget prin tăierea unor drepturi de la persoanele cu handicap de 0,0002%, de parcă aceasta era soluţia ca România să iasă din criză. S-a ignorat faptul că aceste persoane au cel mai mic venit din România, trăind sub nivelul de subzistenţă, prin diminuarea sumelor cuvenite pentru medicamente, dispozitive medicale, a indemnizaţiei de însoţitor, prin lipsa centrelor de recuperare şi integrare în societate, refuzul de angajare, lipsa accesibilizării instituţionale şi a mediului fizic şi altele.

Haosul în sistem este, de fapt, generat de politicile promovate de guvern care, în loc să vizeze lucrurile esenţiale, se reduc la numirile pe criterii politice în funcţiile de conducere, la oameni care uită motivul pentru care au fost numiţi, astfel încât, în România, bătrâni, copii, tineri, persoane cu dizabilităţi, chiar şi persoane active ajung să trăiască la limita subzistenţei. Reţineţi că nu ne referim astăzi la masacrul pe care dumneavoastră aţi ales să-l faceţi şi în rândul pensionarilor, deoarece tot astăzi se va dezbate în plenul Camerei mult controversata Lege a sistemului unitar de pensii. Această temă a mai fost oricum subiectul unei moţiuni de cenzură, pe care dumneavoastră aţi ignorat-o şi probabil vom relua demersul dacă dumneavoastră alegeţi să menţineţi forma actuală a legii.

Pentru toate aceste motive, moţiunea pe care o prezentăm astăzi se îndreaptă împotriva unor politici ce nu au făcut altceva decât să scadă veniturile cetăţenilor acestei ţări şi împotriva unei guvernări care nu mai reprezintă pe nimeni: nici mediul de afaceri, nici pe salariaţi, fie ei bugetari sau provenind din mediul privat, nici pe pensionari sau pe copiii acestei ţări, arătându-le acestora un dispreţ total.

Înlocuirea unui ministru cu altul în fruntea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este praf în ochi aruncat electoratului. Atâta timp cât minciuna, cinismul, hoţia şi dispreţul faţă de români vor fi principalele şi singurele programe guvernamentale ale administraţiei Băsescu, nu contează cine din PD-L, UNPR sau UDMR se instalează în fotoliile ministeriale. Este momentul ca măcar în ultimul ceas al guvernării voastre să mai reparaţi ce se poate repara, pentru a ieşi cu o oarecare demnitate din Palatul Victoria.

Pentru că în doi ani de zile aţi demonstrat că nu aveţi viziune şi idei în ceea ce priveşte atenuarea impactului social generat de criza economică, Partidul Naţional Liberal vă propune, prin această moţiune simplă, o serie de măsuri, care abordează politicile sociale dintr-o perspectivă activă, constructivă şi stimulativă, atât pentru mediul privat- angajatori- cât şi pentru angajaţi sau grupuri vulnerabile:

1. Armonizarea Codului Muncii cu noile realităţi, mult mai dinamice, ale pieţei muncii, prin promovarea simultană a două categorii de obiective legate de conceptul de flexisecuritate:

• Creşterea flexibilităţii relaţiilor de muncă simultan cu asigurarea unui echilibru între partenerii contractuali prin protejarea ocupării forţei de muncă şi mobilitatea forţei de muncă;
• Creşterea capacităţii de adaptare a resurselor umane la schimbările de ordin tehnologic şi la dinamica locurilor de muncă prin asigurarea accesului la servicii de informare, consiliere şi calificare/recalificare profesională, inclusiv pentru dezvoltarea carierei;
• Crearea cadrului legal pentru munca ocazională, iar din punct de vedere administrativ, oferirea alternativei ghişeului unic electronic, pentru reducerea costurilor şi barierelor administrative;

2. Dezvoltarea spiritului antreprenorial, în special prin susţinerea şi stimularea tinerilor întreprinzători.

3. Reevaluarea legislaţiei salarizării unitare pentru personalul bugetar.

4. Creşterea calităţii condiţiilor de muncă prin sprijinul acordat angajatorilor pentru investiţii în tehnologii noi (cu grad redus de poluare şi grad redus de expunere la accidente de muncă şi boli profesionale); impunerea implementării cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă; promovarea muncii decente, a întreprinderii sustenabile şi a coeziunii sociale prin dialogul social.

5. Susţinerea prin programele sectoriale a obiectivelor promovate de Fondul Social European.

6. Crearea cardului de asigurat în sistemul asigurărilor sociale, elementul de bază al sistemului integrat unic de asigurări sociale (ghişeu unic electronic), oferind posibilitatea controlului din birou, în vederea reducerii fenomenului evaziunii fiscale şi al muncii la negru, reducerea costurilor angajatorilor şi a barierelor administrative.

7. Creşterea atractivităţii muncii pe piaţa albă prin acordarea de stimulente financiare angajatorilor, inclusiv pentru pregătirea angajaţilor, reducerea birocraţiei, flexibilizarea relaţiilor de muncă, prin adaptarea Codului Muncii şi a legislaţiei muncii la situaţia economică actuală.

8. Susţinerea angajatorilor în vederea introducerii tehnologiilor prietenoase cu sănătatea şi siguranţa salariaţilor în sistem bonus-malus la asigurările de accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi coplata din acest buget a 1/3 din costul acestor tehnologii.

9. Întărirea dialogului social prin:

• Îmbunătăţirea cadrului legal privind legislaţia acordurilor colective de muncă şi a conflictelor de muncă şi a legii patronatelor;
• Întărirea şi promovarea activităţii comisiilor de dialog social de la nivelul prefecturilor, dar şi cele ale administraţiei centrale, stabilind domeniile în care este necesar acordul şi nu doar consultarea partenerilor sociali;

11. Creşterea ratei de activitate, a ocupării forţei de muncă, prin:

• Îmbunătăţirea perspectivelor de ocupare ale grupurilor vulnerabile, simultan cu acordarea unor stimulente financiare întreprinderilor care angajează persoane aparţinând acestor grupuri; scutirea de la plata CAS-ului (pe o perioadă de 6 luni) a angajatorilor care angajează persoane ce se află în şomaj, cu obligaţia păstrării raporturilor de muncă cel puţin 12 luni;
• Scutirea de taxe şi impozite, inclusiv contribuţia la sistemul asigurărilor de şomaj, investitorilor în mediul rural care asigură locuri de muncă pe o perioadă de minimum 12 luni (perioada minimă de contribuţie pentru a fi beneficiar de şomaj); acordarea unei indemnizaţii de formare profesională pentru persoanele din mediul rural la nivelul salariului minim pe economie, dacă acestea sunt înscrise şi finalizează un program de formare profesională pentru adulţi, pe durata participării la respectivul curs.

12.Reducerea ratei şomajului în rândul tinerilorîn condiţiile asigurării unei tranziţii facile de la şcoală la piaţa muncii pentru tinerii absolvenţi şi tinerii şomeri prin intermediul serviciilor de informare şi consiliere privind cariera; adaptarea curriculei educaţionale la noile cerinţe de calificări; încurajarea mecanismelor de stagiatură şi practică în întreprinderi, prin acordarea de deductibilităţi acestora.

13. Egalitate de şanse -promovarea politicilor de gen în strânsă legătură cu principiile promovate de Uniunea Europeană.

14. Incluziune şi asistenţă socialăprin focalizarea acordării venitului minim garantat categoriilor celor mai defavorizate; descurajarea dependenţei de măsurile de asistenţă socială.

15. Promovarea "incluziunii active" a grupurilor vulnerabile, combinând politicile de integrare pe piaţa muncii, cu acordarea unui venit suficient şi cu dezvoltarea unui sistem stimulativ de servicii sociale (dezvoltarea sectorului de economie socială).

16. Realizarea Strategiei pentru persoanele vârstnice.

17. Crearea cadrului legal de finanţare a sistemului creşelor şi grădiniţelor prin bonuri valorice acordate angajatorilor (tichetele de creşă).

18. Oferirea bonusurilor angajatorilor care sprijină voluntariatul angajaţilor prin plata la nivelul salariului minim din bugetul asigurărilor sociale de şomaj pentru perioadele în care salariaţii realizează activităţi de voluntariat în folosul grupurilor vulnerabile.

19. Dezvoltarea serviciilor sociale în paralel cu reducerea volumului prestaţiilor financiare directe, ceea ce necesită creşterea calităţii serviciilor prestate fără a creşte efortul bugetar din partea statului, crearea de locuri de muncă şi, prin aceasta, sistemul de servicii sociale se transformă din consumator de fonduri în "plătitor de taxe", diversificarea serviciilor pentru familie, în funcţie de nevoile beneficiarilor (copii, persoane cu dizabilităţi, vârstnici).

20. Descentralizarea bugetelor aferente serviciilor sociale şi prestaţiilor financiare către autorităţile locale, pentru creşterea flexibilităţii în accesarea fondurilor comunitare.

21. Dezvoltarea unor mecanisme locale prin care comunitatea să decidă cu privire la propriile nevoi (reconstruirea ideii de comunitate şi implicarea acesteia în rezolvarea propriilor probleme - reconstruirea spiritului comunitar), cu rezultatul creşterii coeziunii sociale şi implicarea mai activă a comunităţilor locale în rezolvarea problemelor lor.

22. Promovarea dezvoltării serviciilor sociale în funcţie de nevoile locale (nu sunt unităţi administrative obligatorii prin lege, ci sunt servicii oferite de profesionişti, decise de primar în funcţie de nevoile identificate ale comunităţii).

23. Externalizarea serviciilor de evaluare, monitorizare, stabilire a măsurilor şi drepturilor financiare către profesiile liberale din domeniu (ex. asistenţi sociali, psihologi), cu scopul modificării percepţiei publice cu privire la statul paternalist, prin eliminarea intervenţiei directe din partea reprezentanţilor statului; profesionalizarea serviciilor sociale (prin realizarea acestora de către profesionişti, nu de către funcţionari publici), ceea ce va conduce la creşterea calităţii serviciilor sociale acordate în domeniul public sau privat.

Acestea sunt, domnule ministru,... Se pare că nu aţi ascultat cu mare atenţie moţiunea... doar câteva dintre măsurile necesare pentru crearea unui sistem social şi al pieţei muncii, aliniat la normele Uniunii Europene şi care, odată adoptate, ar putea duce la bunăstarea românilor şi la echitate socială. Nu ţinem la paternitatea ideilor, n-ar trebui să vă fie ruşine să le preluaţi şi să le aplicaţi, atâta timp cât acestea vor transforma în realitate măcar o parte din promisiunile electorale, învelite în sloganul "Să trăiţi bine!".

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat, pentru lectura interesantă a textului moţiunii.

O să-l rog acum pe domnul ministru Ioan Botiş care, cu certitudine, chiar dacă nu a fost tot timpul cu ochii pe doamna deputat, cunoaşte textul moţiunii şi poate să prezinte un punct de vedere extrem de autorizat.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan-Nelu Botiş (ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale):

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doamnelor şi domnilor,

Domnule ministru Nicolăescu,

Doamna deputat Pocora,

Aş dori să vă asigur că ştiu cu exactitate unde îmi este locul şi sunt onorat că fac parte din Parlamentul României.

Am avut o ezitare în a-mi ocupa locul de ministru, legată de modalitatea plăcută de a mă întâlni cu colegii din Cameră şi de promisiunea făcută lor de a ţine o legătură permanentă, în vederea punerii în practică a programului de guvernare şi a susţinerii acestui program de către domnii parlamentari.

Doamna deputat Cristina Pocora, vă admir săptămânal în comisie şi cu atât mai mult sunt îndreptăţit să vă urmăresc foarte atent şi, cu siguranţă, am reuşit să citesc integral textul moţiunii pe care l-am primit şi vă mulţumesc pentru acest lucru.

Am fost tentat la un moment dat să răspund în aceeaşi notă, uşor oratorică, i-aş spune, şi vă rog să luaţi între ghilimele ceea ce spun, pentru că introducerea a fost făcută din "Harap-Alb", din "Poveşti nemuritoare" şi aş fi aşteptat mai multă rigoare din partea unor colegi care cunosc foarte bine ceea ce se întâmplă în Ministerul Muncii.

Am avut îndoieli şi am verificat dacă aceste îndoieli sunt într-adevăr regăsite în textul moţiunii, am avut îndoieli legate de faptul că această moţiune poate reprezenta un copy paste, pentru că am regăsit foarte multe fraze într-o altă moţiune, depusă acum câtva timp la adresa domnului ministru Şeitan.

De asemenea, am întrebări legate de perioada la care dumneavoastră faceţi referire. Aveţi în textul moţiunii trimiteri la anul 2009. Este o moţiune şi împotriva PSD-ului? Dacă da, poate că este o ocazie bună şi pentru colegii din PSD să aducă răspunsuri la unele din problemele pe care dumneavoastră le-aţi ridicat.

Dar am rămas până la urmă la ideea de a vă da un răspuns coerent, tehnic şi profesional şi acolo unde sunt urme de îndoială, vă rog să le ridicaţi şi promisiunea mea este aceea de a vă răspunde cu profesionalism.

Primul punct şi fiind de structură inginer am să mă duc pe fiecare problemă ridicată de domniile dumneavoastră şi am să răspund, neevitând nici o problemă pe care dumneavoastră aţi ridicat-o aici.

Primul punct, legat de uciderea iniţiativei. Pornind de la premisa existenţei unei crize economice extinse la nivel global, criză care din nefericire nu a ocolit nici România. Aşa cum se ştie, la nivelul anului 2009 şi cu o continuare la nivelul anului 2010, România s-a angajat prin semnarea unor acorduri de împrumut cu organismele financiare internaţionale să menţină stabilitatea economică şi să respecte ţintele de deficit ale bugetului consolidat, în cei doi ani.

Acest lucru este absolut necesar pentru diminuarea dezechilibrelor existente şi pentru menţinerea deficitului bugetar în limite sustenabile, de natură să creeze premisele relansării economice.

În acest context, este necesar să se precizeze că în anul 2009 cheltuielile totale anuale pentru pensii în România au fost de circa 39 miliarde lei, constituind cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare, ponderea acestora în p.i.b. fiind de 8%, cu o tendinţă de creştere.

De asemenea, bugetul asigurărilor sociale de stat a înregistrat şi înregistrează încă din anul 2006 deficite anuale, în anul 2009 ajungând la cel mai mare deficit, cu o valoare de 1,5 miliarde euro.

Principiul contributivităţii, principiul obligativităţii apartenenţei la sistemul public de pensii, precum şi principiul solidarităţii sociale, reprezintă principiile care guvernează atât sistemul actual, dar care îl vor guverna şi pe cel viitor.

Aceste principii presupun ca toate persoanele care obţin venituri profesionale, inclusiv din desfăşurarea unor activităţi independente, să contribuie solidar cu toate categoriile sociale care realizează venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Participarea la sistemul public de pensii nu reprezintă în sine numai majorarea veniturilor bugetului din care se plătesc pensiile, ci constituie garanţia evitării dependenţei sociale în anumite situaţii care se ivesc pe parcursul vieţii sau la anumite vârste, care fac vulnerabile financiar aceste persoane.

Faţă de cele prezentate, este greu de înţeles atitudinea prin care Grupul parlamentar al PNL acordă acest vot de blam Guvernului pentru iniţiativa corect intenţionată de a asigura tuturor cetăţenilor care realizează venituri ca urmare a unor activităţi profesionale desfăşurate, dependente sau independente, protecţie în situaţii ce pot conduce la pierderea posibilităţilor de susţinere, absolut reale în perioada dinspre finalul vieţii. Astfel de măsuri de asigurare a susţinerii sociale ar trebui încurajate de către oricare partid aflat sau nu la guvernare.

De altfel, putem susţine chiar că a conştientiza propriii cetăţeni cu privire la necesitatea de a se afla integraţi în sistemul public de pensii ar trebui să constituie o preocupare permanentă şi nu o atitudine de respingere şi de instigare nefundamentată.

Scoţând în evidenţă unele aspecte privitoare la procedurile birocratice pe care în perioada sa de guvernare Partidul Naţional Liberal le-ar fi putut elimina, dacă tot consideră că pot fi eliminate în totalitate, acest partid recunoaşte, de fapt, propriile vulnerabilităţi şi limite în modernizarea actului administrativ şi al serviciului public, cu atât mai mult cu cât din moţiune ar rezulta că PNL deţine adevărul absolut şi soluţii infailibile.

Deşi în moţiune nu se precizează în mod expres, intuim că aceasta se referă la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58 din 2010, ordonanţă care reprezintă, la o analiză atentă, un curajos început spre legalizarea întregii pieţe a muncii, mai exact spre reducerea formelor mascate ale muncii prin aşa-numitele modalităţi de retribuire sub diverse alte forme decât cele reglementate de legislaţia muncii.

Nu putem astfel decât să ne întrebăm: în opinia liberală, este mai grav să respectăm prevederile legale sau să le încălcăm?

Pentru o mai bună informare, precizăm faptul că OUG nr.58 din 2010 a fost modificată, astfel încât sarcinile persoanelor care desfăşoară activităţi independente fiind retribuite pe baza drepturilor de autor, să fie preluate de către plătitorul de venit.

Ordonanţa nr.58/2010, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.82/2010, defineşte cu claritate noţiunea de venituri de natură profesională altele decât cele salariale, precizându-se faptul că, în înţelesul acestui act normativ, sunt venituri realizate din drepturi de autor şi drepturi conexe, astfel cum sunt acestea prevăzute de Codul fiscal şi/sau venituri realizate din activităţi profesionale desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor încheiate potrivit Codului civil.

Asupra acestor venituri se datorează doar contribuţiile individuale de asigurări sociale şi asigurări pentru şomaj, plata contribuţiilor de sănătate pentru veniturile obţinute din activităţi profesionale, altele decât cele salariale, efectuându-se în condiţiile Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Aceeaşi ordonanţă stipulează faptul că veniturile de natură profesională pentru care se datorează şi se plătesc contribuţiile individuale de asigurări, pentru asigurări sociale şi şomaj, se iau în calcul la stabilirea cuantumului pensiei şi a indemnizaţiei de şomaj, potrivit legii, persoanelor în cauză fiindu-le recunoscută perioada de stagiu.

Aceeaşi ordonanţă evidenţiază şi acele situaţii în care sunt realizate venituri de natură profesională rezultate din drepturi de autor şi drepturi conexe în mod ocazional, respectiv cu caracter de regularitate, precizându-se pentru fiecare dintre situaţii dacă se datorează sau nu contribuţii individuale la sistemul de asigurări sociale. Şi am să detaliez.

1. Persoanele care în mod ocazional realizează, pe lângă veniturile de natură salarială, şi venituri rezultate din drepturi de autor şi conexe, nu datorează contribuţii individuale şi pentru aceste venituri de natură profesională.
2. Persoanele care realizează cu caracter de regularitate, pe lângă veniturile de natură salarială, şi venituri de natură profesională, drepturi de autor, datorează contribuţiile individuale şi pentru aceste venituri de natură profesională la o bază de calcul ce nu poate depăşi de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
3. Persoanele care realizează cu caracter de regularitate exclusiv venituri de natură profesională, vorbim de drepturi de autor, datorează contribuţiile individuale la aceeaşi bază de calcul ce nu poate depăşi de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

De asemenea, impune obligaţia plătitorului de venit de a declara, calcula, reţine şi plăti contribuţiile individuale de asigurări sociale şi de asigurări pentru şomaj şi totodată de a depune declaraţiile privind evidenţa nominală a persoanelor care realizează venituri de natură profesională altele decât cele de natură salarială.

Şi aceste declaraţii, reţineri, plăţi se fac până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile de natură profesională, începând cu 13 septembrie, plătitorul de venit va depune lunar, dacă este cazul, declaraţia şi va face plata contribuţiilor individuale de asigurări sociale şi de asigurări pentru şomaj corespunzătoare veniturilor obţinute în situaţiile prevăzute în ordonanţă.

Ordonanţa redefineşte baza de calcul la care se datorează contribuţiile individuale de asigurări sociale şi de asigurări pentru şomaj, aşa cum am precizat şi anterior, aceasta nu poate depăşi în cursul unei luni calendaristice echivalentul a de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Cuprinde, de asemenea, reglementări cu privire la procedura de restituire sau compensare a sumelor reprezentând contribuţii achitate în plus ca urmare a depăşirii plafonului de 5 salarii medii brute pe economie menţionat mai sus.

Sumele reprezintând contribuţii achitate în plus ca urmare a depăşirii plafonului se restituie sau se compensează la cererea asiguratului, depusă la casele teritoriale de pensii, respectiv agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene sau a municipiului Bucureşti. Aceste instituţii au obligaţia de a transmite cererile către Casa Naţională de Pensii şi către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Punctul 2 sesizat şi prezentat în materialul moţiunii, şomajul- politică de stat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O prioritate constantă a Guvernului Boc este reducerea şomajului şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.

Cea mai bună formă de protecţie socială pe care Guvernul a aplicat-o este asigurarea locurilor de muncă pentru cetăţenii români, deoarece numai prin adoptarea şi implementarea unor politici active şi susţinute de ocupare se poate asigura un echilibru social, politica de stat fiind aceea a ocupării, a obţinerii veniturilor din muncă.

Ca urmare a aplicării acestor politici, în condiţiile în care România se confruntă cu o criză economică şi financiară, rata şomajului înregistrat, deşi a cunoscut o evoluţie crescătoare pe parcursul anului 2009, în anul 2010, începând cu luna aprilie 2010, rata şomajului s-a diminuat de la 8,36% în luna martie la 7,39% la finele lunii iulie, numărul de şomeri scăzând în aceeaşi perioadă cu 89.495 de persoane, de la un număr de 765.285 persoane în luna martie, la 675.790 persoane la finele lunii iulie.

Este cert că măsurile de politică adoptate şi implementate în această perioadă şi-au dovedit eficienţa pe piaţa muncii.

În primele 7 luni ale anului 2010, ieşirile din şomaj prin încadrarea în muncă, repet, prin încadrarea în muncă, se cifrează la 226.623 persoane. Aceste ieşiri au fost superioare intrărilor în şomaj prin disponibilizări curente şi colective de personal care se situează la 221.736 de persoane.

Acest aspect se remarcă începând cu luna aprilie, când intrările în şomaj din disponibilizări au fost de 28.555 de persoane, în timp ce ieşirile prin încadrare au fost de 41.491.

De altfel, începând cu aceeaşi lună, evoluţia lunară ne arată indicatori pozitivi. Acest lucru înseamnă că intrările în sistem au fost mai mici decât ieşirile. Practic, dacă ar fi să exemplific, în luna mai am avut intrări în sistem - şi vorbesc aici de cei care au intrat în şomaj de 24.635 de peroane şi ieşiri prin încadrare de 40.583. Deci, avem o diferenţă de 15.984 de persoane. În luna iulie, avem intrări în sistem de 22.996 şi ieşiri prin încadrare de 25.574, o diferenţă de 2.578 în favoarea celor care au fost încadraţi în muncă.

Prin aplicarea politicilor de ocupare, s-a reuşit în perioada 2009-31 iulie 2010 plasarea pe piaţa muncii, chiar în condiţiile dificile pe care le traversează ţara, a circa 550 de mii de persoane, 304.588 persoane în anul 2009, iar până în data de 31 iulie 2010, 239.167 de persoane.

Pentru susţinerea mediului de afaceri, singurul care poate fi motorul creşterii economice, Guvernul a adoptat o serie de acte normative menite să sprijine financiar eforturile de a menţine salariaţii existenţi sau de a crea noi locuri de muncă într-o perioadă dificilă.

Aceste măsuri sunt următoarele.

1. Scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii pe perioada suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, în cazul întreruperii temporare a activităţii potrivit Codului muncii, pe o perioadă de 3 luni, atât a angajatorilor, cât şi a salariaţilor, măsură care a avut aplicabilitate pe perioada anului 2009, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/2009, modificată şi completată.

Măsura a fost prelungită şi pe perioada anului 2010, începând cu luna februarie, urmând a se încheia la finele anului 2010, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.4 din 2010 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială pentru anul 2010. Prin această măsură s-a reuşit consolidarea locurilor de muncă la angajatori şi menţinerea activă a salariaţilor în cauză.

De această măsură au beneficiat 6.987 de angajatori, 292.268 persoane în 2009, iar în anul 2010 7.138 de angajatori. Repet - 2010, 7138 angajatori şi 204.942 persoane în anul 2010 până la această dată.

2. Scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale pentru angajatorii care în anul 2010, pe lângă locurile de muncă nou create, stabilesc, în condiţiile legii, raporturi de muncă cu persoanele provenite din rândul şomerilor, aflate în evidenţa agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă cu minim 3 luni anterioare datei angajării şi pe care le menţin în activitate pe o perioadă de cel puţin 12 luni, OUG nr.13/2010 privind reglementarea unor măsuri în vederea stimulării creării de noi locuri de muncă şi a diminuării şomajului în 2010. De această măsură au beneficiat în acest an 1.297 de angajatori care au încadrat 2.097 de şomeri aflaţi în evidenţele agenţiei de mai mult de 3 luni.

Măsurile de politică activă care au ţintit mediul de afaceri au fost completate de acţiunile agenţiilor teritoriale de ocupare a forţei de muncă de a aplica măsuri active de combatere a şomejului cu adresabilitate mai ales grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii, printre care se numără tinerii, şomerii de peste 45 de ani şi cei care mai au 3 ani până la împlinirea vârstei de pensionare, şomerii unici întreţinători ai familiilor monoparentale, persoane cu handicap.

În vederea asigurării competitivităţii forţei de muncă, dar şi adaptării acesteia la condiţiile actuale, au fost realizate cursuri de formare profesională pentru persoanele în căutare de loc de muncă, cu susţinere financiară din bugetul asigurărilor pentru şomaj, cu convingerea că investiţia în capitalul uman este cea mai importantă.

În perioada ianuarie 2009 - 31 iulie 2010, un număr de 54.676 de persoane au fost cuprinse în cursuri de formare profesională; 31.883 persoane în anul 2009 şi 22.793 persoane până acum, în 2010.

Au fost ocupate din rândul celor care au urmat această modalitate de formare profesională 24.987 de persoane în 2009 şi 9.765 de persoane în 2010. Vorbim de cifre parţiale pentru 2010.

De asemenea, alte 2.755 de persoane au beneficiat de formare profesională finanţată din alte fonduri decât bugetul asigurărilor pentru şomaj, Fondul social european, programe PHARE, 1.301 persoane în anul 2009, 1.454 persoane în 2010, din care s-au încadrat în muncă 816 persoane, 622 persoane în anul 2009 şi 194 în 2010.

Din anul 2009, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă implementează proiecte finanţate din Fondul social european, proiecte care au ca obiectiv dezvoltarea capacităţii instituţionale de a oferi servicii de formare profesională la standarde europene care duc la ocupare pe piaţa muncii.

În vederea stimulării ocupării tinerilor, s-a acţionat atât prin acordarea de subvenţii angajatorilor, cât şi stimularea financiară a absolvenţilor prin acordarea de prime de încadrare. În anul 2009, au beneficiat de astfel de prime 2989 de absolvenţi, iar în anul 2010, date parţiale, 2.356 de absolvenţi.

Pentru asigurarea unei tranziţii mai uşoare de la şcoală la viaţa profesională, s-au aplicat prevederile Legii nr.72 din 2007, acordând subvenţii angajatorilor care, pe perioada vacanţelor, dar nu mai mult de 60 de zile, încadrează elevi şi studenţi.

În anul 2009 au fost încadraţi prin această formă de stimulare 610 elevi şi 206 studenţi, iar în acest an, 363 de elevi şi 56 studenţi.

Ştiind că oportunităţile de ocupare în unele zone geografice sunt reduse, am continuat să stimulăm mobilitatea pe teritoriul României, prin acordarea de prime de încadrare şi de instalare celor care acceptă un loc de muncă la o distanţă mai mare de 50 de km de domiciliu sau acceptă să-şi schimbe domiciliul pentru a ocupa un loc de muncă.

În anul 2009 au fost acordate 949 prime de încadrare şi 1.284 prime de instalare, iar în anul 2010, 1.162 prime de încadrare şi 1.141 prime de instalare.

Pentru implementarea politicilor active de ocupare, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a cheltuit din bugetul asigurărilor pentru şomaj suma de 202,5 milioane lei în 2009 şi 161,7 milioane în primele 7 luni ale anului 2010.

În scopul prevenirii şomajului de lungă durată şi stimulării şomerilor de a se încadra în muncă înainte de expirarea perioadei de indemnizare, s-au acordat alocaţii pentru 18.033 de şomeri, din care 8.279 femei.

Şomajul în rândul persoanelor cu vârsta de peste 45 de ani sau şomeri unici susţinători ai familiior monoparentale reprezintă în continuare o problemă importantă a pieţei muncii.

Astfel, în primele 7 luni ale anului 2010, s-a reuşit încadrarea prin intermediul măsurii de subvenţionare a locului de muncă 10.444 persoane, din care 10.166 şomeri peste 45 de ani, 278 şomeri unici susţinători ai familiilor monoparentale.

Prin măsura de subvenţionare a şomerilor care mai au 3 ani până la pensie, s-a realizat încadrarea în muncă a 185 de persoane.

Stimularea mobilităţii geografice a forţei de muncă a contribuit la ocuparea a 2.303 persoane, din care: 1.162 persoane prin încadrarea într-o localitate la o distanţă mai mare de 50 de km faţă de domiciliu, persoane care au beneficiat de primă de încadrare.

Doamna deputat Cristina Pocora, vă rog să vă notaţi cifrele. Sunt foarte importante. Urmăresc evoluţia în timp a realizărilor Ministerului Muncii.

1.141 persoane prin încadrarea în altă localitate cu schimbarea domiciliului; persoanele au beneficiat de primă de instalare.

Prin subvenţionarea angajatorilor care încadrează absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ s-a realizat încadrarea a 4.083 de persoane, iar numărul absolvenţilor beneficiari de primă de încadrare a fost de 2.356 persoane.

Prin măsura de subvenţionare a locului de muncă la angajator pentru încadrarea persoanelor cu handicap s-a realizat ocuparea a 142 de persoane.

În urma acordării de servicii de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri, 356 de persoane au iniţiat astfel de activităţi independente.

Prin măsura de subvenţionare a cheltuielilor cu forţa de muncă efectuată în cadrul unor programe pentru dezvoltarea comunităţii locale, s-a realizat ocuparea temporară a 13.811 persoane, dintre 7.836 prin încadrarea pe o perioadă de minim 6 luni.

Din Fondul Social European sunt disponibile resurse pentru dezvoltarea resurselor umane, acestea fiind direcţionate către următoarele principale grupuri ţintă: lucrători persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi şomeri, persoane inactive, persoane supuse riscului excluziunii sociale.

Operaţiunile stabilite în axa prioritară nr.3, Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi întreprinderilor, sprijină adaptabilitatea angajaţilor la mediul economic în schimbare şi la provocările globalizării pentru a face faţă introducerii tehnologiilor moderne, a noilor forme de organizare a muncii şi pentru a promova flexibilitatea şi mobilitatea ocupării forţei de muncă.

Pe parcursul anilor 2009-2010, au fost lansate scheme de finanţare pentru proiecte dedicate creşterii capacităţii forţei de muncă la modificările tehnologice şi economice. Şi ţin să fac aici o paranteză: aceste propuneri vin şi se compatibilizează direct cu strategia pe 2020 sau până în 2020 a Comisiei Europene.

Pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, în special prin susţinerea şi stimularea tinerilor întreprinzători, conform Legii nr.76 din 2002, una dintre măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă, implementată de agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă este acordarea de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri.

În cursul anului 2010, ne-am propus ca peste 4.600 de persoane până la sfârşitul anului să beneficieze de serviciile de consultanţă şi asistenţă în domeniul antreprenorial.

Obiectivele de creştere a ratei de activitate şi a ocupării forţei de muncă sunt statuate şi le regăsiţi în strategiile şi programele guvernamentale după cum urmează:

1. Programul de guvernare 2009-2012, prin care se stabileşte ca obiectiv de guvernare în domeniul pieţei muncii echilibrarea pieţei muncii şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.
2. Programul naţional de reformă 2007-2010, care prevede ca prioritate în domeniu creşterea gradului de ocupare şi a ratei de participare pe piaţa muncii prin realizarea unei pieţe a muncii favorabile creării de noi locuri de muncă, îmbunătăţirea adaptabilităţii întreprinderilor şi lucrătorilor, stimularea ocupării forţei de muncă şi îmbunătăţirea calităţii resurselor umane.
3. Strategia naţională pentru ocuparea forţei de muncă 2004-2010. În perioada imediat următoare, este programată elaborarea unui nou cadru strategic şi programatic în domeniul ocupării forţei de muncă în acord cu Strategia Europa 2020, recent adoptată la nivel european şi cu consultarea partenerilor sociali şi a tuturor factorilor interesaţi.

Pilonul central al viitoarei strategii va fi creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă, astfel încât ţinta naţională în domeniu să susţină realizarea ţintei europene care vizează atingerea ratei de ocupare - şi aici încă o paranteză, a ratei de ocupare pe segmentul de vârstă 60-64 de ani, cei care sunt în domeniu, ştiu care este diferenţa, a ratei de ocupare de 75% până în anul 2020.

În ceea ce priveşte măsurile de stimulare a ocupării persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile, acestea sunt prevăzute în legislaţia actuală, după cum urmează: Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede măsuri de stimulare a încadrării în muncă a şomerilor aparţinând grupurilor cu un statut precar pe piaţa muncii - şomeri în vârstă de peste 45 de ani, şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale, persoane cu handicap, tineri absolvenţi, persoane care mai au trei ani până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare; Legea nr.116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, care prevede realizarea unui acompaniament social personalizat pentru tinerii cu vârste între 16 şi 25 de ani, aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale, în scopul facilitării accesului lor la un loc de muncă.

Facem precizarea că, în acest context, multiplicarea măsurilor de subvenţionare a ocupării nu este suficientă şi poate determina distorsiuni ale pieţei.

Din practica europeană a reieşit faptul că cele mai bune intervenţii pentru reducerea incidenţei şomajului, în special în rândul grupurilor vulnerabile, sunt asistenţa şi consilierea personalizată acordate şomerilor şi asigurarea accesului la oportunităţi de dezvoltare a competenţelor profesionale.

Acest tip modern de orientare a serviciilor este promovat prin mecanismele de finanţare oferite de Fondul Social European, programul operaţional sectorial "dezvoltarea resurselor umane."

Consider că aceste cifre şi toate acţiunile întreprinse vorbesc de la sine. Toate acţiunile Ministerului Muncii s-au bazat şi se bazează pe solidaritate şi au venit în sprijinul cetăţenilor, oferindu-le acea susţinere de care fiecare dintre noi are nevoie în vremuri grele.

În ceea ce priveşte măsurile promovate de Ministerul Muncii având ca scop reducerea ratei şomajului în rândul tinerilor, cadrul actual prevede ca principale modalităţi de facilitare a tranziţiei de la şcoală la muncă a tinerilor următoarele: oferirea intensificată a serviciilor de informare şi consiliere privind cariera, servicii ce sunt oferite şi în şcoli de agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă; stimularea încadrării în muncă a elevilor şi studenţilor; asigurarea accesului rapid la măsuri de ocupare pentru tinerii şomeri.

Pe termen scurt este programată modificarea şi completarea Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, prin care se urmăreşte simplificarea condiţiilor de implementare şi facilitarea accesului la programe de ucenicie la locul de muncă.

În ceea ce priveşte flexibilizarea relaţiilor de muncă, în cursul acestui an, Codul muncii va fi supus modificării.

Modificările legislative vor avea la bază negocierile cu partenerii sociali reprezentativi la nivel naţional, în vederea instituirii unor relaţii de muncă flexibile, care să asigure atât protecţia salariaţilor, cât şi crearea condiţiilor care să permită companiilor să se dezvolte.

Considerăm că o legislaţie mult prea restrictivă nu face decât să încurajeze munca la negru şi să îngreuneze dezvoltarea companiilor.

Reglementările naţionale cu privire la simplificarea procedurilor de angajare şi concediere a lucrătorilor sunt în concordanţă cu dispoziţiile comunitare în domeniu. Cu toate acestea, apreciem că sunt necesare consultări cu partenerii sociali reprezentativi la nivel naţional, în vederea identificării soluţiilor legislative de modificare a prevederilor corespunzătoare din Legea nr.53/2003, Codul muncii, în scopul flexibilizării relaţiilor de muncă şi a facilităţii accesului pe piaţa muncii, ceea ce ar scoate la iveală raporturile de muncă din zona neagră şi mai ales gri a economiei în zona fiscalizată, reducând fenomenul muncii nedeclarate.

În acest scop, în perioada următoare vom aproba inclusiv strategia privind combaterea muncii nedeclarate.

În vederea creşterii capacităţii de adaptare a resurselor umane la schimbările de ordin tehnologic, precum şi pentru reducerea barierelor de ordin administrativ, vom avea în vedere îmbunătăţirea registrului general de evidenţă a salariaţilor.

Deşi există în prezent reglementări referitoare la desfăşurarea activităţilor cu caracter sezonier, cum ar fi munca temporară, reglementată de dispoziţiile Legii nr.53/2003, Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale HG nr.938/2004 privind condiţiile de înfiinţare şi funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, precum şi posibilitatea încheierii contractului individual de muncă pe durată determinată cu normă întreagă sau cu fracţiune de normă, precizăm că, referitor la reglementarea raporturilor de muncă ocazionale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale lucrează la elaborarea şi prezentarea unui proiect de act normativ privind munca zilierilor.

3. Salarizarea unitară în sistemul bugetar - sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mi-aţi pus nişte întrebări, vă rog să îmi permiteţi să vă răspund acestor întrebări în mod profesionist. Vă rog să aveţi răbdare.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule ministru,

Eu o să vă rog să fiţi foarte scurt...

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Ascultaţi tot materialul, pentru că materialul este extrem de complex.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule ministru Botiş,

Mă auziţi? Se aude la Bistriţa?

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Se aude întotdeauna.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule ministru,

Aveţi un timp limitat, deci vă rog să vă înscrieri în timp. dacă aveţi întrebări răspundeţi foarte pe scurt şi vă rog să vă înscrieţi în timpul care v-a fost acordat.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Domnule preşedinte,

Cu tot respectul, colegii de la UDMR mi-au acordat timpul dumnealor, colegii de la PDL de asemenea.

Domnul Ioan Oltean:

Şi PDL-ul are timpul limitat. Deci toţi aveţi timpii limitaţi astăzi. O să vă rog să vă înscrieţi în timpii pe care Biroul permanent ni i-a aprobat.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Salarizarea unitară

Deşi începând cu anul 2000 toate programele de guvernare au inclus obiectivul elaborării unei legi unice, care să reglementeze salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acest obiectiv a fost realizat de abia în anul 2009, prin adoptarea Legii-cadru nr. 330/2009.

Propunerea dumneavoastră de a reevalua legislaţia salarizării unitare pentru personalul bugetar a fost realizată încă de la începutul anului 2010, întrucât, în Acordul cu Fondul Monetar Internaţional este stabilită şi asumată modificarea şi simplificarea în continuare a Legii nr. 330.

Abandonul categoriilor vulnerabile

În ceea ce priveşte reducerea personalului cu 19%, subliniem că aceasta nu include personalul de specialitate, ci, în mod exclusiv, personalul administrativ din cadrul instituţiilor cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale. Trebuie să precizez în acest sens faptul că asistenţii personali sau asistenţii maternali nu reprezintă o categorie de salarizaţi mai defavorizată decât altele, din următoarele considerente: conform prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare, persoana cu handicap grav beneficiază de o serie de drepturi, printre care şi dreptul la asistent personal, în baza evaluării socio-psiho medicale.

Pentru aceasta, autorităţile administraţiei publice locale angajează asistentul personal, contractul individual de muncă al asistentului personal încheindu-se cu primăria localităţii de domiciliu sau reşedinţă a persoanei cu handicap grav.

De asemenea, Legea nr.448/2006 prevede ca părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav, adulţii cu handicap grav ori reprezentanţii legali ai acestora, cu excepţia celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal şi primirea unei indemnizaţii lunare de însoţitor în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant, cu studii medii, din unităţile de asistenţă socială din sectorul bugetar.

În ceea ce priveşte serviciile sociale, responsabilitatea înfiinţării, organizării, administrării şi asigurării finanţării serviciilor sociale, conform legii, revine autorităţilor administraţiei publice locale.

Funcţionarea serviciilor sociale este permanent susţinută de la bugetul de stat atât prin alocările bugetare prevăzute prin Legea bugetară anuală, cât şi în baza programelor de interes naţional sau a altor proiecte ori programe cu finanţare internă sau internaţională.

În prezent, urmare a evaluării funcţionării sistemului de servicii sociale, Ministerul Muncii are în vedere ca în anul 2011 să fie adoptată şi să demareze implementarea unei legislaţii revizuite în domeniu, având drept obiective principale: partajarea clară a responsabilităţii finanţării între bugetul de stat, bugetul local, contribuţia persoanei şi familia acesteia; încurajarea participării pe piaţa serviciilor sociale a furnizorilor privaţi, pe baza contractării şi concesionării de servicii; responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice locale atât cu privire la soluţionarea nevoilor cetăţenilor din comunitate, cât şi asupra asigurării funcţionării serviciilor înfiinţate prin propriile hotărâri; facilitarea accesului la serviciile sociale a tuturor persoanelor aflate în dificultate majoră; monitorizarea cu stricteţe a respectării drepturilor beneficiarilor şi sancţionarea celor care le încalcă; implicarea beneficiarilor la stabilirea serviciilor, în funcţie de nevoie strict individuale, resursele personale şi familiale, precum şi resursele comunităţii; încurajarea voluntariatului tuturor persoanelor, indiferent de vârstă, prin acordarea de facilităţi specifice categoriei din care face parte; dezvoltarea cu prioritate a serviciilor destinate reconcilierii vieţii de familie cu cea profesională.

De asemenea, serviciile vor fi reglementate în baza unei noi abordări, bazate pe un pachet comun de prestaţii şi servicii, stabilit în baza evaluării familiei şi a nevoilor individuale, după caz.

În acest moment lucrăm la Codul de asistenţă socială şi sperăm ca în octombrie să îl putem prezenta în faţa Parlamentului.

În legătură cu referirile făcute în cadrul moţiunii dumneavoastră cu privire la întărirea dialogului social, ţin să menţionez următoarele.

Potrivit programului legislativ pe anul 2010, asumat de Guvernul României, până la sfârşitul lunii octombrie Ministerul Muncii va supune dezbaterii partenerilor sociali un pachet de acte normative ce vizează: modificarea Legii contractului colectiv de muncă, Legea nr.130/1996; modificarea Legii patronatelor, Legea nr. 356/2001; modificarea Legii privind conflictele de muncă nr. 168/1999; modificarea Legii sindicatelor nr. 54/2003.

În decursul lunilor ianuarie 2010-august 2010, la nivelul administraţiei publice centrale au avut loc 94 de şedinţe ale comisiilor de dialog social, în cadrul cărora au fost discutate 271 de proiecte de acte normative. În aceeaşi perioadă, la nivelul instituţiilor prefectului, s-au desfăşurat 134 de şedinţe ale comisiilor de dialog social.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

M-am conformat cerinţelor dumneavoastră de a reduce din material, dar doresc să precizez că, în conformitate cu întrebările pe care domniile voastre le-aţi adresat, am ţinut ca răspunsurile să fie extrem de profesioniste şi exhaustive.

În consecinţă, vă asigur că ori de câte ori vor fi întrebări la adresa Ministerului Muncii, vom răspunde prompt şi cu profesionalism.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PDL.)

Doamna Aura Vasile, din parte Grupului parlamentar al PSD, pe procedură. Vă rog, doamna deputat.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Am văzut că aţi cronometrat timpul în care a vorbit domnul ministru. A depăşit cu 20 de minute, în consecinţă vă rugăm ca la fiecare grup parlamentar să acordaţi acelaşi timp pentru dezbateri pe această moţiune.

Domnul Ioan Oltean:

Cum aţi numărat dumneavoastră, după cronometrul meu, depăşirea este de 8 minute şi 36 de secunde.

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Atât acordaţi la toată lumea.

Domnul Ioan Oltean:

Deci Grupul PDL mai are 11 minute şi 24 de secunde.

Stimaţi colegi,

Am ascultat cu foarte multă atenţie, stimată colegă, primiţi cu bunăvoinţă întreaga mea simpatie faţă de dumneavoastră.

După o citire artistică a textului moţiunii şi după o prezentare a punctului de vedere competent din partea ministrului, intrăm în partea a doua a lucrărilor, aceea a dezbaterilor pe marginea moţiunii. Vă reamintesc timpii alocaţi grupurilor parlamentare: PDL - 19 minute minus 8 minute şi 36 de secunde; PSD+PC - 19 minute; PNL - 11 minute; UDMR - 4 minute; minorităţile au trei minute; Grupul independenţilor - trei minute; şi deputaţii independenţi fără apartenenţă la un grup politic două minute.

Începem dezbaterea.

Domnul Mircea Toader, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. O să vă rog să aveţi grijă, ca şi distinsa noastră colegă să aibă timp să se exprime.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Am înţeles remarca făcută de dumneavoastră, dar, tot procedural trebuie să vă spun că ministrul răspunde la sfârşitul dezbaterilor şi timpul acela poate să fie scurtat. Da, am reţinut, voi fi foarte scurt. Am să fac o remarcă: mă uit la domnul Nicolăescu că nu este aici; a făcut o remarcă că nu este ministrul. Ministrul este, dar pe cei 53 de semnatari nu-i văd. Sunt câţiva; nu-i interesează dezbaterile? Cred că asta au dorit, să dezbatem această moţiune. Da, mai e câte unu şi prin partea astalaltă, dar revenim la lucruri serioase.

Stimaţi colegi,

Cred că această moţiune, care, în afară de rolul ei politic, ar fi trebuit să fie şi un punct real de dezbatere, şi ce a făcut domnul ministru Botiş ca un program care trebuie făcut şi, cu regret o spun, aceste programe trebuie susţinute cu precădere de Partidul Naţional Liberal, fiindcă asta este filozofia liberală, mi se pare că totuşi modul în care au susţinut şi au prezentat această moţiune care trebuia să se încheie logic şi cu demisia ministrului, dar probabil, dintr-o regulă a celui care se numeşte şi bun-simţ nu poţi să pui demisia unui ministru după ce a stat nici o săptămână de zile.

Cred că ceea ce a remarcat şi la care a răspuns ministrul, cu toate acuzele aduse şi cu toate punctele de vedere, care, în prima parte a moţiunii sunt cu caracter general şi care n-au nicio legătură cu cele care sunt în responsabilitatea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, nu au rostul să fie într-o moţiune de acest tip. Este o moţiune care, de regulă, are caracter de cenzură, adresată primului-ministru, şi nicidecum responsabilităţii pe care o are un ministru al muncii şi al protecţiei sociale.

Faptul că declară că Guvernul Boc este un laş, poate că totuşi, odată şi odată revenim la un vocabular mai civilizat. Nu poate să fie un guvern laş, când pur şi simplu a luat măsurile pe care nu a reuşit să le ia niciun guvern timp de 20 de ani. Nu poate să fie Guvernul Boc laş, când ne asumăm, tot ca partid, nişte măsuri nepopulare cu riscul politic pe care-l avem şi pe care îl ducem mai departe. Nu putem să declarăm laşitate atunci când măsurile pe care le iei, de natură economică sau de natură de protecţie socială, sunt măsuri prin care dorim cu toţii să nu devenim o ţară de asistaţi. Modul în care, timp de 20 de ani, am căutat, prin măsuri hai să spunem mai mult electorale, să câştigăm electoral, toţi care suntem în această sală, ne-au dus într-o situaţie aproape fără ieşire: să cheltuim mai mult decât avem, să creăm un fond şi o sumă de bani pe care putem să o acordăm nu celor care au cu adevărat nevoie, ci celor care, până la urmă, considerăm că au nevoie.

Sunt obligatorii o serie de măsuri şi cred veţi fi lângă noi atunci când ministerul şi guvernul vor prezenta acel cod de asistenţă socială, când va trebui să fim fermi, să recunoaştem toţi că 416 a fost folosită în scop electoral, că primarii noştri, indiferent de culoarea politică, au încercat să o folosească în scop electoral şi pentru prima dată sperăm, de data asta, să reuşim cu toţii ca acest ajutor social să fie dat pentru cei care au nevoie.

Faptul că Guvernul se ucide iniţiativa, iarăşi o mare minciună. Iniţiativa, în acest domeniu social, nu trebuie să fie iniţiativă, trebuie să aibă un singur rol, acela de a asigura, pentru cei care nu pot să-şi asigure ziua de mâine sau au o serie de defecte date de natură, să poată să fie acoperite din aceste fonduri sociale, dar, încă o dată, trebuie să fie sustenabile, să poată să fie acoperite de tot ce înseamnă zona de muncă.

Ştiţi foarte bine că principiul pe care şi-l asumă Guvernul şi pe care trebuie să ni-l asumăm şi noi, că orice venit trebuie impozat, trebuie să ni-l asumăm şi în special cei din zona Partidului Naţional Liberal să fie de acord cu acest principiu. Nu putem să avem foarte mulţi asistaţi şi foarte puţini care asigură aceste fonduri, atât la sănătate, cât şi la zona de pensii.

Cred că atunci când vom dezbate după-amiază Legea unică a pensiilor e necesar să fim conştienţi de necesitatea unei astfel de legi, să ştim foarte clar că oricine trebuie să primească o pensie, să-i fie asigurată această pensie în funcţie de contribuţie, nu după nevoile pe care le considerăm la un moment dat.

S-a discutat mult despre impozitul forfetar. Iarăşi, cu părere de rău o spun pentru colegii mei liberali. Şi eu provin din mediul de afaceri. Întrebaţi mediul de afaceri, care de multe ori s-a întâlnit cu astfel de firme care nu mai funcţionează, care pur şi simplu devin o greutate în zona comercială şi ce s-a întâmplat în aplicarea acestei legi în afară de mult, mult zgomot a fost o curăţire, practic, a mediului de afaceri, mai puţin incorectă decât cea făcută... şi ţin minte, acum câţiva ani de zile a fost o decizie prin care prin lege, cei care nu se înregistrau, la un moment dat, erau şterşi din Registrul Comerţului.

Cred că măsura care a fost luată, ăsta a fost scopul principal, la 1 octombrie se anulează, va deveni o zonă forfetară, cu adevărat forfetară şi o să vedem care sunt efectele ei.

Pe de altă parte, faptul că Guvernul Boc vrea şomeri. Cred că nimeni nu vrea şomeri, dar cred că trebuie să ne asumăm cu toţii că economia de piaţă presupune şi şomeri. Iar faptul că, în luna august, ca procent, ca număr, numărul de şomeri a scăzut şi procentul de în jur de 7% pe care-l are România comparativ cu celelalte ţări europene reprezintă că acest indicator, pe care-l flutură întotdeauna politicienii din opoziţie, nu are niciun fel de justificare. Şomerii, de regulă, trebuie să fie o zonă care curăţă economia, care se adună într-o perioadă în care economia se contractă, iar ceea ce se încearcă să justifice că numărul de şomeri a crescut, a crescut şi trebuie să crească într-adevăr numărul de şomeri din zona publică, unde cheltuielile administrative sunt foarte mari. Toţi suntem responsabili când am crescut numărul de personal în zonele pe care le-am avut în administrare.

De ce nu încurajează Guvernul Boc munca? Eu cred că noi am încurajat nemunca, prin tot felul de legi care au încercat să protejeze nemunca, şi revin la acel celebru 416. foarte mulţi dintre noi ne ducem în colegii, vedem că sunt oameni care primesc acest ajutor şi refuză să muncească, refuză să participe la tot felul de activităţi directe, spun în zona agricolă şi sunt într-o zonă în care de multe ori fermierii căutau muncă fizică, muncă de zi cu zi şi li se spunea foarte simplu: "Măi, primesc ajutorul, nu mai muncesc." Cred că asta trebuie să fie filozofia pe care o avem cu toţii: să sprijinim munca, şi nu nemunca. Şi vă aşteptăm, atunci când pachetul de legi privitor la protecţia socială şi modificările privind modul de acordare a acestor ajutoare va veni, să-l sprijiniţi şi într-adevăr să devină un punct foarte important pentru a sprijini munca ca element substanţial pentru a asigura şi protecţia socială.

Iar Legea salarizării unice o modificăm. E adevărat, am încercat pentru prima dată să găsim o soluţie, n-am putut s-o aplicăm. Vom veni în Parlament cu o lege unică într-adevăr, o vom dezbate şi în fiecare an vom avea o grilă de salarizare care, într-adevăr, să corespundă muncii depuse a fiecărui salariat bugetar, dar nu neapărat cu nevoile, ci cu efectele sociale şi responsabilitatea acestuia.

În concluzie, stimaţi colegi, Partidul Democrat Liberal sigur că va participa, participă la dezbateri, la orice iniţiativă de acest tip, dar categoric nu putem vota o astfel de moţiune, şi votul nostru va fi un vot negativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da, domnule deputat, v-am rugat să vorbiţi puţin şi aţi vorbit foarte mult. Domnul secretar, pe procedură.

Domnul Mihai Alexandru Voicu (de la tribună):

Mulţumesc.

Domnule Mircea Toader,

În conformitate cu Constituţia, dar şi cu Decizia Curţii Constituţionale în cazul Senat versus Monica Macovei, moţiunile simple nu sunt îndreptate împotriva persoanelor, ci cer implementarea unor chestiuni de politici publice sectoriale în anumite domenii. De aceea, referirea dumneavoastră la durata de timp foarte redusă, într-adevăr, în care domnul ministru este în funcţie, nu este relevantă. Dacă veţi citi cu atenţie textul, veţi vedea că textul moţiunii noastre respectă cu stricteţe Constituţia şi nu cere demisia ministrului. Nici n-am fi putut să facem acest lucru.

De aceea, dacă domnul ministru, fie şi foarte proaspăt în funcţie, vine aici la microfon şi se leapădă de politicile Guvernului de până acum şi se angajează să respecte cele 11 sau 12 puncte de politici publice pe care noi le cerem în moţiune, suntem de acord să suspendăm dezbaterile.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Tot aceeaşi procedură ca a domnului secretar? Vă rog pe procedură, pe Regulament, că aceea este procedura.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Pe procedură. Este o completare a cea a spus domnul secretar Voicu, pentru că noi am auzit discursul domnului ministru şi a fost un elogiu adus domnului Şeitan. Şi atunci am întrebat pe colegii mei de ce l-au schimbat şi au zis pentru că a obosit.

Politica acestui guvern este greşită în esenţa ei şi asta încercăm să schimbăm, nu un ministru sau altul. De fapt, schimbarea domnului Şeitan n-a fost decât o formă de a-i curma suferinţa.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg,

Vă rog pe procedură, nu vorbiţi aici altceva.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Păi pe procedură. V-am explicat încă o dată că se pare că totuşi e nevoie, în ciuda experienţei dumneavoastră, să vi se explice rostul unei moţiuni simple.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Procedură înseamnă că faceţi trimitere directă la o normă din Regulamentul de funcţionare a Camerei. Astea-s declaraţii politice.

O să-l rog pe distinsul deputat Dan-Mircea Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să ia cuvântul şi se pregăteşte somnul preşedinte Paul Victor Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Suntem la puţină vreme după consumarea remanierii guvernamentale.

Putem aprecia acum faptul că acest act s-a dovedit unul perfect inutil, căci el nu numai că nu a însemnat o schimbare a conţinutului politicilor publice, dar nici măcar nu a adus accente sau nuanţe noi, relevante pentru priorităţile puterii actuale.

Deşi cu greu se poate imagina o perioadă mai complicată din punct de vedere social pentru cetăţenii României, singura soluţie în domeniu a fost şi rămâne tăierea drepturilor, a fondurilor şi a beneficiilor sociale obţinute cu greu de-a lungul celor 20 de ani de construcţie capitalistă a ţării. În plus, confuzia şi haosul legislativ instaurate ca urmare a încercărilor dezastruoase de reformare a sistemelor de salarizare şi de pensii, precum şi a celui de asistenţă socială, au condus la accentuarea tensiunilor sociale până la limite greu de gestionat, într-o perioadă de criză acută a societăţii şi a economiei.

Deşi remanierea presupune şi recunoaşterea implicită a greşelilor comise în gestionarea unui sector de activitate şi deci ea generează aşteptări pentru corecţii majore ale politicilor specifice domeniului, în ceea ce priveşte Ministerul Muncii, singura constantă se dovedeşte a fi continuarea tăierii cheltuielilor sociale, socotite ca fiind excesiv de mari.

Aşadar, chiar şi în aceste momente de cumpănă pentru noi toţi, Guvernul continuă să ascundă adevărul, afirmând că, în România, cheltuielile sociale sunt excesiv de mari, practic insuportabile, încercând astfel să-şi motiveze măsurile de austeritate severă, măsuri fără precedent în istoria noastră recentă.

Adevărul, însă, este cu totul altul.

Conform datelor Eurostat şi ale Institutului Naţional de Statistică, dimpotrivă, stimaţi colegi, cheltuielile sociale ale României sunt cele mai mici din Uniunea Europeană, atât ca pondere în produsul intern brut al ţării, cât şi ca pondere în bugetul naţional.

Astfel, în perioada cuprinsă între 1998 şi 2010, ponderea cheltuielilor sociale este de numai 16,4% din PIB-ul României, faţă de o medie de 31,9% la nivelul Uniunii Europene. Deci, aproape dublu.

Aceleaşi cheltuieli sociale nu depăşesc 36,5% din bugetul naţional, faţă de o medie, atenţie, de 55,9% la nivel european.

Aşadar, ocupăm ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte cheltuielile sociale şi, culmea, Guvernul României nu găseşte altă măsură anticriză, decât reducerea dramatică, tocmai a acestor fonduri de suport social.

Consecinţa este una singură. Condamnarea brutală la sărăcie, foamete, boală şi frig, a unui segment extrem de larg al populaţiei. Acest lucru se întâmplă exact într-o perioadă de criză majoră când, dimpotrivă, toate statele europene încearcă să-şi protejeze mai mult cetăţenii, îndeosebi pe cei expuşi riscurilor economice şi sociale. La noi, iată, sectorul public social este chiar primul sacrificat. Opţiunea Guvernului este în mod clar o opţiune contrară valorilor şi practicii Uniunii Europene, este o opţiune contrară modelului social european, este, până la urmă, o opţiune contrară chiar firii umane, căci în momente grele încercăm să-i protejăm cu prioritate pe cei vulnerabili, şi nu să-i abandonăm cu totul.

Şi acesta este unul din adevărurile care trebuie spuse românilor, domnule ministru, nu credeţi?

Un al doilea mare neadevăr al acestei perioade îl reprezintă afirmaţia potrivit căreia suntem în criză din cauza obezităţii statului român, care este un consumator inutil de resurse şi de bunăstare, care nu produce nimic, dar care consumă, în timp ce singurul care produce este sectorul privat. Dacă aceste afirmaţii sunt făcute din ignoranţă, ele pot fi catalogate drept simple prostii. Dar dacă ele sunt făcute în scopul de a manipula opinia publică şi a învrăjbi şi mai mult societatea, atunci ele trebuie tratate cu totul altfel.

Eu afirm aici contrariul, domnule ministru. Şi anume, faptul că statul este un producător principal de bunăstare în România, prin educaţie, prin sănătate, prin ştiinţă, prin cultură, prin securitate publică şi securitate socială. Acesta este încă unul din adevărurile esenţiale pe care cetăţenii români trebuie să-l cunoască şi la care nu ar trebui în ruptul capului să renunţe, în ciuda manipulărilor grosolane la care sunt supuşi. Şi în privinţa obezităţii statului român, datele din perioada anilor 1998-2010 ne demonstrează şi ele contrariul a ceea ce se afirmă. Astfel, ponderea veniturilor publice s-a aflat în această perioadă în medie la numai, 32,8% din PIB, iar ponderea cheltuielilor publice ale statului la 36,1% din PIB.

Ce ne spun aceste cifre care aparţin Academiei Române, Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii? Ele atestă, stimaţi colegi, că suntem pe ultimul loc în Europa în privinţa veniturilor statului şi pe penultimul loc, după Irlanda, în privinţa cheltuielilor statului. Concluzia, România nu este deloc un stat obez, raportat la mărimea şi capacitatea economiei, ci dimpotrivă, din acest punct de vedere şi, de altfel, singurul care contează cu adevărat, suntem statul cel mai sfrijit sau cel mai prăpădit din Europa. Ne aflăm şi în acest caz la mare distanţă de media statelor europene, care este undeva la 44,7% la venituri şi, respectiv, 45,9% la cheltuieli. Iată adevărul, stimaţi colegi.

Aşadar, problema noastră, domnule ministru, în această perioadă, nu este atât statul şi cheltuielile sale, deşi recunoaştem necesitatea reformelor şi a prioritizării şi controlului sever al cheltuielilor cât, mai ales, economia şi veniturile pe care aceasta le produce.

Aşadar, relansarea economiei este adevărata noastră problemă sau, şi mai precis, incapacitatea economiei româneşti de a oferi locuri de muncă salariate. Despre aceste probleme însă Guvernul tace, întărindu-ne convingerea că nu ştie, că nu poate, că nu are competenţa necesară imaginării unui set de măsuri credibile pentru ieşirea din criză, în afara măsurilor aiuritoare şi cinice de azi şi de ieri, măsuri ineficiente şi iraţionale ca ordine de priorităţi în echilibrarea bugetului.

A face politică înseamnă, stimaţi colegi, până la urmă a-ţi stabili priorităţile. Este necesar să ne definim priorităţile pentru a şti cum să alocăm resursele de care dispunem la un moment dat. Priorităţile Puterii au fost enunţate: austeritate, solidaritate, reforma statului, reducerea cheltuielilor publice şi, în acest context, a cheltuielilor sociale, reprezintă soluţia Puterii pentru depăşirea crizei.

Priorităţile Partidului Social Democrat sunt fundamental opuse. Pentru noi, crearea de locuri de muncă, ocuparea totală a forţei de muncă active, reprezintă prioritatea numărul 1. Acestui obiectiv major îi subordonăm resursele disponibile şi tot lui trebuie să-i slujească politica monetară şi cea fiscală, politica socială, politicile publice în general.

Din acest punct de vedere, întrebările posibile ar putea fi următoarele: cât de mare trebuie să fie deficitul unui buget pentru a se realiza ocuparea totală a forţei de muncă, cât şi cum să fie stimulentele monetare şi cele fiscale pentru a atinge nivelul total de ocupare a forţei de muncă din România? Personal, aş merge până acolo încât aş vedea chiar şi rolul băncii centrale din România subordonat aceluiaşi obiectiv, respectiv, acela de a asigura condiţiile de creditare care să permită ocuparea totală a forţei de muncă.

În final, realitatea ne demonstrează din plin şi faptul că fără o intervenţie majoră din partea statului economia suferă fluctuaţii majore la nivelul ocupării forţei de muncă. Aceasta reprezintă, până la urmă, şi soluţia practică a Partidului Social Democrat pentru ieşirea din criză.

Am mai putea adăuga aici distribuţia echitabilă, deci diferenţiată, a poverii costurilor crizei, protecţia categoriilor vulnerabile, întărirea disciplinei şi responsabilităţii bugetare şi fiscale, stimularea creşterii economice.

Constatăm, aşadar, stimaţi colegi, că viziunile noastre sunt diferite, priorităţile noastre sunt diferite, soluţiile noastre sunt diferite. Responsabilitatea pentru dezastrul României vă aparţine însă, căci el este urmarea aplicării soluţiilor dumneavoastră anticriză. Este poate ultimul moment în care lucrurile mai pot fi schimbate. Acesta este şi rostul moţiunii de faţă, moţiune pe care Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat o va vota.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat 11 minute din timpul alocat grupului dumneavoastră.

Îl invit pe domnul deputat Paul Victor Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, să ia cuvântul, şi-i rog pe reprezentanţii grupurilor parlamentare UDMR, minorităţi şi independenţi să-şi nominalizeze vorbitorii.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Aţi făcut o apreciere, domnule preşedinte de şedinţă, că moţiunea noastră are o prezentare artistică. Mi-aş permite şi eu o apreciere, n-am auzit niciodată atât de multe minciuni, în atât de puţine minute, câte a debitat colegul meu, domnul Toader, care a plecat din sală, probabil i s-a făcut rău.

De altfel, şi domnul ministru făcea un comentariu, că moţiunea ţine de poveşti nemuritoare. Se pare că basmele au intrat în limbajul curent al colegilor de la PD şi aş fi şi eu curios dacă domnia sa este cu Alba ca Zăpada sau cu Capra cu Trei Iezi, deşi bănuiesc.

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Moţiunea noastră este o moţiune împotriva politicii Guvernului, repet şi subliniez şi eu ceea ce colegii mei au spus. Moţiunea noastră se referă la prevederi legale, pentru că, domnule ministru, şi Ordonanţa nr.58 şi Ordonanţa nr. 82 nu sunt legale, atâta timp cât nu au respectat Legea codului fiscal; şi ştiţi foarte bine prevederile la care mă refer.

De altfel, se pare că moţiunea pe care am dezbătut-o în plenul Camerei Deputaţilor în urmă cu câteva luni, îndreptată împotriva politicilor acestui Guvern, faţă de domeniul muncii şi protecţiei sociale, nu a avut nici un rol în crearea unor măsuri pe care reprezentanţii Guvernului şi ai acestui minister trebuiau să le aibă în vedere pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor în general, şi în principal a pensionarilor, a salariaţilor bugetari, a persoanelor cu handicap sau a celor care sunt victime ale violenţei în familie, a copiilor sau a şomerilor.

Mai mult decât atât, după principiul o nenorocire nu vine niciodată singură, actualul executiv a ales să crească impozitarea şi contribuţiile sociale pentru cetăţenii cu venituri rezultate din plata drepturilor de autor, aceasta fiind o marcă a ticăloşiei şi indiferenţei, aceştia fiind printre puţinii care nu erau afectaţi de măsurile haotice luate în pripă de guvern.

Pe lista victimelor acestui mod de a guverna ţara se află astăzi oameni care produc şi vând idei, precum scriitorii, artiştii ori jurnaliştii. Din buzunarul acestor oameni guvernanţii vor să compenseze cheltuielile publice exorbitante în beneficiul clientelei politice. Deşi noile biruri şi taxe nu au fost contestate, batjocura statului la adresa acestor oameni, prin proasta organizare a sistemului de plată a acestor contribuţii s-a văzut încă din primele zile. Incapacitatea administrativă de a prelucra cererile miilor de oameni, lipsa de pregătire a funcţionarilor responsabili în a sfătui contribuabilii, precum şi formularele indescifrabile au reuşit să genereze un haos de nedescris la plata contribuţiilor sociale de către cei care realizează venituri din activităţi independente.

Lipsa logisticii necesare colectării contribuţiilor sociale nu face altceva decât să demonstreze lipsa de respect pe care o aveţi, domnilor, faţă de tot ceea ce înseamnă creaţie şi spirit liber. Timp de pregătire aţi avut de ajuns, deoarece modificările la Codul fiscal erau pregătite de acum 4-5 luni de zile, dar dumneavoastră nu aţi fost în stare să le puneţi în aplicare; încă un fapt ce denotă incompetenţa de care aţi dat dovadă de atâtea ori. Să înţelegem că vă este frică nu numai de libertatea de expresie, dar acum încercaţi să îngrădiţi şi libertatea de gândire şi de creaţie.

Pe fond, considerăm că orice majorare de impozite ori de contribuţii sociale asupra veniturilor din drepturi de autor reprezintă o măsură antieconomică, fără consecinţe semnificative în bugetul de stat, dar cu efecte negative în bugetele unor segmente active şi productive ale societăţii româneşti.

Drept urmare, contribuţii sociale care să ajungă spre 35%, aşa cum stipula un proiect al Guvernului, ar fi un dezastru şi mai mare, care nu ar face altceva decât să sugrume iniţiativa celor care nu vor decât să se susţină singuri şi să contribuie la creşterea economiei. Dacă printr-o mare eroare acest lucru s-ar întâmpla, nu ne vom întreba de ce această categorie va alege să muncească la negru sau în alt stat unde impozitele sunt acceptabile şi Guvernul nu bagă mâna până la cot în buzunarul contribuabililor.

Prin astfel de măsuri, loviţi, de fapt, în clasa de mijloc, loviţi în cei care nu aşteaptă mila statului, ci doar un tratament corect. Loviţi în cei care îşi iau destinele în propriile mâini, cu demnitate şi responsabilitate.

Aţi mers, domnilor, prea departe cu agresiunea guvernării, lovind în toate categoriile sociale. Şi asta se vede în atitudinea pe care cei afectaţi o au zilele acestea: oameni în stradă cerându-şi drepturile, mitinguri în faţa Guvernului, în speranţa că veţi fi înduplecaţi.

Realitatea este crudă, din păcate. Sute de mii de şomeri, de pensionari care nu se mai pot întreţine şi mor cu zile, pentru că nu-şi permit să cumpere medicamente sau hrană, salarii diminuate cu 25% pentru personalul bugetar, indemnizaţii infime pentru persoanele cu dizabilităţi, alocaţii mult prea mici pentru nevoile pe care un copil le are în ziua de azi; nici măcar actele legislative pe care le-aţi adoptat în Parlament nu aţi fost în stare să le aplicaţi.

Prin Legea salarizării unice aţi îngheţat salariile pentru anul 2010 şi aţi tăiat sporurile. În loc să promovaţi o lege care să aducă echitatea în sistemul de salarizare bugetară din România, aţi ales să încurajaţi nemulţumirile sociale şi să promovaţi discriminarea între diversele categorii de personal bugetar. Şi pentru că proiectul pe care ni l-aţi băgat pe gât, fără o consultare prealabilă cu cei interesaţi şi cu lipsa unui dialog social de care era atâta nevoie, a eşuat, încercaţi acum să veniţi cu o nouă lege care are, de asemenea, un singur scop, să justifice îngheţarea salariilor pentru anul 2011.

Dar, domnilor, eu vă întreb unde s-a mai văzut o lege de asemenea amploare să fie elaborată o dată pe an? Vă spun eu, nicăieri. Şi, de aceea, sperăm din tot sufletul să nu faceţi la fel şi cu proiectul Legii pensiilor.

Aţi reuşit să întoarceţi România cu 15 ani în urmă prin instabilitate legislativă şi lipsă de viziune. Şi ne mai miră faptul că tot mai mulţi investitori străini ocolesc ţara noastră sau îşi mută afacerile în alte ţări mai sigure, la fel cum tot mai mulţi români aleg calea unui exil, de această dată economic.

Totodată, prin măsuri de tipul desfiinţării unor instituţii precum Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse, Agenţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Autoritatea pentru Persoane cu Handicap, discreditaţi chiar statutul de ţară membră a Uniunii Europene, pentru că prin intermediul politicilor promovate de dumneavoastră dispar toate angajamentele asumate în cadrul procesului de aderare, precum şi obligaţiile decurgând din tratatele şi convenţiile internaţionale ratificate cu privire la domeniile cărora li s-au circumscris activităţile instituţiilor acum desfiinţate.

Sunt încălcate astfel drepturile şi interesele categoriilor extrem de vulnerabile: copiii, persoanele cu handicap, femei - victime ale discriminării de gen, victime ale violenţei domestice, victime ale traficului de persoane.

Acesta este motivul pentru care, văzând dezastrul cu care România se confruntă în ultima perioadă, şi asta în mare parte din cauza măsurilor sociale pe care dumneavoastră, domnilor guvernanţi, le-aţi luat, ne-am simţit datori să depunem o moţiune, în speranţa că până la urmă veţi alege să ascultaţi mai puţin vocea clientelei politice şi mai mult vocea poporului, a celor nevoiaşi, a celor care nu mai au un loc de muncă sau nu mai au ce pune pe masă, a celor care încearcă să facă ceva pe cont propriu, dar sunt loviţi de măsuri luate în grabă, fără studii de impact, ca şi cum ar fi nişte cobai, hotărâţi să suporte la nesfârşit incompetenţa celor care se perindă la conducerea Ministerului Muncii.

Ne-am simţit, de asemenea, datori să includem în textul moţiunii o serie de măsuri propuse de PNL care abordează politicile sociale dintr-o perspectivă activă, constructivă şi stimulativă pentru mediul privat, cât şi pentru angajaţi sau grupuri vulnerabile, în ideea că poate expuse a mia oară, veţi alege să le folosiţi pentru cetăţeni.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, o să vă rog să vă apropiaţi de sfârşit, că timpul a fost epuizat.

Domnul Victor Paul Dobre:

Aş vrea să spun câteva cuvinte, domnului ministru, la început de mandat.

Domnule ministru, taxa pe fumărit era o tradiţie în Moldova şi Muntenia. Aveţi grijă, sunteţi ardelean, dar se pare că aţi luat obiceiurile dâmboviţene.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Timpul acordat grupului dumneavoastră a fost epuizat.

O rog acum pe doamna deputat Claudia Boghicevici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să ia cuvântul şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Cindrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimaţi colegi,

Vă rog să aveţi alte preocupări, preocuparea timpului... este o preocupare a secretarilor aflaţi la prezidiu. (Vociferări din partea Grupului Parlamentar al PSD+PC.)

Vă rog, stimată colegă, aveţi microfonul.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Încerc să sintetizez materialul pregătit şi vă spun că am citit cu mare atenţie moţiunea prezentată, aplecându-mă asupra propunerilor susţinute de dumneavoastră, dar vă spun sincer că mi s-a părut că documentul a fost scris în grabă, extras parcă dintr-o prelegere anterioară anului 2010, tratând domenii complexe, dar fără profunzime.

Stimaţi colegi,

Aţi enunţat şi utilizat termeni de specialitate din domeniul asistenţei sociale, dar de cele mai multe ori explicitarea acestora nu a avut legătură cu conţinutul. Dacă facem referire la reorganizarea agenţiilor subordonate Ministerului Muncii s-a făcut o analiză, înainte de reorganizare, a cadrului legislativ în domeniul asistenţei sociale, şi s-au constatat o serie de incoerenţe şi suprapuneri, datorate fragmentării instituţionale a actului de reglementare.

Acestea au determinat instalarea unei forme de competiţie nereală între diversele domenii administrate, precum şi între instituţiile responsabile de acordarea drepturilor şi prestaţiilor pentru familia în dificultate. Construcţia instituţională, cu mai multe autorităţi care reglementează activitatea socială, dar care se adresează aceleiaşi categorii de beneficiari, s-a dovedit ineficientă, limitează imaginea globală asupra sistemului, induce riscul apariţiei unor blocaje în coordonarea politicilor publice aplicate şi determină creşteri importante de cheltuieli bugetare.

Aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, în 2007 am înfiinţat autorităţile, la cerinţa Uniunii Europene, dar nu ne-am gândit dacă bugetul ţării ne permite susţinerea acestora. S-a scindat astfel domeniul protecţiei familiei aflate în dificultate, astfel încât instituţiile sociale de la nivelul judeţelor aveau subordonare metodologică la cel puţin 3 autorităţi, şi beneficiarii primeau drepturile din mai multe surse, ajungându-se astfel să nu se cunoască numărul de prestaţii de care beneficiau familiile în dificultate.

Miniştrii Cabinetului Boc au fost nevoiţi să realizeze o inventariere a alocaţiilor şi prestaţiilor care se acordă în ansamblul familiei, şi aşa cum ştim cu toţii, a rezultat un număr de 202 prestaţii sociale, din care 34 oferite doar de Ministerul Muncii.

Ce s-a dorit prin această reformă şi reorganizare a autorităţilor? Reforma era necesară în vederea eficientizării sistemului naţional de asistenţă socială, pentru raţionalizarea cheltuielilor de la bugetul de stat pentru asigurarea sustenabilităţii sistemului, dar şi în vederea promovării unor măsuri active, nu doar a transferurilor financiare către beneficiari. Era normal să se producă o reorganizare în domeniul social, pentru a se putea aplica măsuri unitare, stabilirea unei strategii coerente şi a unui mod de lucru unitar.

Obiectivele urmărite prin această reformă vizează reorganizarea prestaţiilor sociale, îmbunătăţirea pachetului de ajutoare sociale destinate prevenirii şi combaterii sărăciei şi marginalizării sociale, cât şi a descentralizării, eficientizarea prestaţiilor sociale destinate unor categorii specifice de populaţie, cum ar fi persoanele cu handicap, persoanele vârstnice, persoanele care au suferit daune în urma unor evenimente socio-politice.

De asemenea, se doreşte simplificarea şi flexibilizarea funcţionalităţii şi administrării sistemului.

Stimaţi colegi,

Ce ne dorim în urma reorganizării: o eficienţă a utilizării alocărilor bugetare, cheltuieli de administrare reduse, direcţionarea sumelor pentru nevoile reale ale familiei sau persoanelor în dificultate.

Următorul pas, aşa cum a spus şi domnul ministru, este realizarea unui cod de asistenţă socială, întocmit profesionist, pentru o lungă perioadă de timp, care se reglementeze întreaga legislaţie privind asistenţa socială, cu referire directă la: contractarea socială, asistentul maternal ca alternativă viabilă la sistemul rezidenţial din domeniul protecţiei copilului, legislaţia specifică persoanelor cu handicap, cu accesibilizările şi posibilităţile de integrare a acestora pe piaţa muncii, realizarea incluziunii sociale.

Domnul Ioan Oltean:

O să vă rog să vă apropiaţi de sfârşit, vă rog.

Doamna Claudia Boghicevici:

Închei, domnule preşedinte.

În contextul actual, cunoscând seriozitatea şi profesionalismul ministrului muncii, a domnului Botiş, consider că dacă propunerile formulate de colegii de la PNL erau bine fundamentate, cu siguranţă acesta le-ar fi luat în considerare.

Daţi-i timp ministrului muncii să-şi pună în aplicare planurile şi strategia pentru următoarea perioadă şi sunt convinsă că vom fi părtaşi la o reorganizarea sustenabilă a sistemului social, reorganizare făcută în interesul superior al copiilor, al persoanelor cu dizabilităţi şi al familiilor în dificultate.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, stimată colegă.

Cu acestea, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi-a epuizat timpul alocat dezbaterilor.

Îl invit la microfon pe colegul nostru Ioan Cindrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, căruia i-au mai rămas 8 minute din cele 19 alocate.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc frumos şi sper să fiţi la fel de îngăduitor cu timpul PSD-ului cum aţi fost cu timpul ministrului muncii şi al Grupului PDL.

Domnul Ioan Oltean:

Fiţi fără nicio nădejde.

Domnul Ioan Cindrea:

E depăşit cu 10 minute.

Eu aş începe în abordarea cuvântului meu de la obligaţia statului român. Obligaţia statului român, prevăzută în Constituţie la art.47, în care statul şi Guvernul, ca reprezentant al său, este obligat să asigure cetăţenilor săi un nivel de trai decent.

Asta înseamnă că suntem un stat democratic, un stat de drept, dar şi un stat social. La ce asistăm zilele acestea - şi sub Guvernul Boc şi sub guvernarea portocalie - este atacul la statul de drept, la statul democratic şi la statul social din România şi cred că este lucrul cel mai grav care se întâmplă în zilele noastre. Şi acest lucru se produce fiindcă tot sistemul legislativ care guvernează sistemul de asigurări sociale şi protecţie socială este şi se doreşte să fie desfiinţat, să fie amputat şi statul să se retragă din obligaţiile sale de a asigura, aşa cum am spus, dreptul prevăzut în Constituţie de a asigura un nivel de trai decent.

Sub motivul crizei, se încearcă să se construiască un sistem de asigurări sociale şi protecţie socială amputat, care nu realizează acest obiectiv prevăzut în Constituţie. Cei care suferă sunt cetăţenii, cetăţenii obişnuiţi, de la pensionari la salariaţi, de la salariaţii bugetari la salariaţii din mediul privat, agricultori, intelectuali şi mici întreprinzători. Dacă continuăm aşa şi nu stopăm acest Guvern, această guvernare, vom ajunge să avem în România un stat sălbatic, un capitalism primitiv, în care omul nu mai contează, nivelul său de trai, veniturile sale nu mai contează, contează doar banul, profitul şi vom crea o societate injustă.

Aş vrea să exemplific prin câteva modificări legislative pe care doreşte să le facă, le-a făcut şi vrea să le facă Guvernul Boc. În primul rând, sistemul unitar de pensii. Vom discuta astăzi legea pensiilor. Marea nedreptate pe care o propune actualul Guvern este aceea de a nu asigura un prag minim al pensiilor din România raportat la evoluţia salariului minim pe economie. Practic, se doreşte reducerea cheltuielilor cu pensiile de la 8 la 6% din pib şi ne vom situa de departe pe ultimul loc din Europa.

În domeniul salarizării, cu efecte grave asupra salariaţilor bugetari, dar şi a salariaţilor din sistemul privat, se doreşte ca prin legea salarizării să scadă aceste cheltuieli de la 9,4% la 7%, şi procesul va continua. Grav este că nu există o corelaţie între salariul minim şi coşul minim de consum, şi milioane de români care-şi câştigă cinstit veniturile din muncă nu pot să se mai întreţină pe ei şi familiile lor.

Se lucrează la Codul social care urmăreşte, de asemenea, tăierea drepturilor sociale în condiţii de criză, lucru extrem de grav. Va creşte numărul săracilor din România şi suntem în pragul unei explozii sociale.

La fel, Codul muncii. Tot ce au câştigat salariaţii prin Codul muncii existent, Cod al muncii european, îşi vor pierde toate aceste drepturi prin dorinţa actualului Guvern de a ne prezenta un nou Cod al muncii.

La care se adaugă: subvenţiile pentru medicamente - se vor tăia şi se vor reduce, subvenţia pentru căldură, subvenţia pentru agricultori, neplata la timp a unor obligaţii ale statului prevăzute în legi fundamentale, cum ar fi: persoanele cu handicap, mamele care cresc copii. Domnul ministru trebuie să ştie că sunt întârzieri de şase-opt luni de zile în a plăti aceste drepturi sociale ale persoanelor cu handicap, ale mamelor. Creşte alarmant şomajul şi nu există nicio preocupare, nici economică, nici măsură activă de stimulare a pieţei muncii.

Rezultatul va fi o creştere alarmantă a nemulţumirilor sociale, o creştere a tensiunii sociale şi riscul care ne paşte este ca firava democraţie instaurată în aceşti douăzeci de ani să sară în aer în urma unor explozii sociale.

Domnule ministru şi stimaţi colegi de la PDL,

Fiecare grevă, fiecare mişcare socială consideraţi-o un clopoţel care anunţă sfârşitul Guvernului Boc, sfârşitul regimului Băsescu. Şi din păcate, numărul clopotelor care sună în zilele acestea şi în zilele următoare, care anunţă decesul Guvernului Boc, este tot mai mare, şi zgomotul acesta şi sunetul de clopot al sfârşitului regimului Băsescu este tot mai puternic. Nu ne dorim acest lucru. Pentru acest lucru vom susţine moţiunea pe Ministerul Muncii şi considerăm că mergem într-o direcţie greşită.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Grupul Partidului Social Democrat mai are două minute.

Îl invit la microfon pe domnul Popa Octavian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, care a primit un bonus de un minut.

Domnule coleg, aveţi microfonul, vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

O dezbatere adevărată ar fi presupus mult mai mult timp. Aşa cum declaraţi că aţi fi dorit, ar fi trebuit să fi putut să vă fi prezentat soluţiile, iar dumneavoastră să nu faceţi un elogiu a ceea ce a făcut ministrul anterior, fără a face nici o comparaţie în fapt cu ce s-a întâmplat în alţi ani, sub alţi miniştri şi sub alte guvernări.

Sunt atât de multe de spus, dar nu avem timp să le spunem.

Eu vreau să vă spun însă un lucru, şi acesta vi-l spun fără răutate şi fără încrâncenare. Vi-l spun în numele mamei mele, bătrână, bolnavă şi pe moarte, căreia îi tulburaţi ultimele zile cu ameninţarea c-o să-i luaţi din pensia mică pe care o are, încă ceva. Şi nu pentru că nu ar avea cine să o întreţină, ci pentru că bătrânilor le place să aibă banii lor. Şi le place să nu fie umiliţi. Le place să aibă independenţa lor, de care dumneavoastră nu ţineţi seama.

Colegul meu zicea că le-aţi făcut pe toate din incompetenţă. Eu nu cred. Eu cred că unele le-aţi făcut cu bună ştiinţă, pentru a arunca în sărăcie acest popor, pentru că un popor sărac şi disperat se conduce mai uşor. Aţi instaurat un regim mai rău decât regimul Ceauşescu. Şi eu vă spun - şi foştilor şi actualilor miniştrii - s-ar putea să ajungeţi o dată şi o dată pe banca acuzării nu pentru faptele de corupţie ale unora, ci pentru că aţi distrus economia României şi aţi provocat un genocid împotriva acestui popor.

Domnul Ioan Oltean:

Da. asta e când ai bonusuri.

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul Adrian Solomon, distins deputat al Grupului Partidului Social Democrat, căruia i-au mai rămas două minute.

Domnule coleg, microfonul e la dumneavoastră.

Un minut şi jumătate, un bonus din partea dumneavoastră.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sper să mă contorizaţi şi pe mine la fel ca pe domnul ministru.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să fiţi fără nicio nădejde în privinţa aceasta.

Domnul Adrian Solomon:

Vreau să încep prin a cita din textul moţiunii prezentate de colegii de la Partidul Naţional Liberal şi anume, din preambul, unde se spune că "un stat apăsător ce tâlhăreşte orice venit al oricărui român".

Prin urmare, cred că am ajuns să avem de-a face în România cu un stat interlop, un stat care-i jefuieşte pe români pentru a-şi face afacerile proprii. Sper că ceea ce citeam în presă astăzi, cum că banii pentru e-România 500 de mii de euro, se duc în firmele unui distins membru al Partidului Democrat Liberal, şi anume, la trezorierul partidului, să nu fie adevărat, pentru că atunci nicio măsură de aşa-zisă reformă în domeniul protecţiei sociale nu mai are justificare. Dacă luaţi de la gura pensionarilor, a copiilor, a asistenţilor personali, a persoanelor neputincioase din ţara asta, care au nevoie de sprijinul statului, indiferent că au probleme de sănătate, că au probleme de adaptare în societate, că sunt într-un mediu din care poate nu pot să se ridice dincolo de limita sărăciei, deci toate aceste măsuri de tăiere a acestor drepturi impuse de Constituţie şi de formula stat social, nu mai au nicio acoperire, pentru că ceea ce faceţi nu e decât să furaţi de la români pentru a băga în buzunarele dumneavoastră şi ale partidului dumneavoastră.

Îl auzeam pe domnul Mircea Toader, distinsul lider al PDL-ului, că veniturile toate trebuie "impozate". Dacă spunea că trebuie impozitate, mai că-l credeam. Dar ferească Dumnezeu să gândiţi exact cum vorbiţi, pentru că iese exact ceea ce se întâmplă în zilele acestea, când noi toţi strigăm împreună cu românii că o ducem din ce în ce mai greu, că Guvernul şi primul-ministru e prost. Eu îl citez pe Anton Bacalbaşa şi spun "Aşa-i, l-a ferit Dumnezeu să fie deştept". Dar asta nu vă scuteşte de nicio urmare a ceea ce se poate întâmpla după aceste măsuri antisociale.

Domnul ministru nici n-a apucat bine să se aşeze pe scaunul de ministru şi vine şi ne explică nouă cum serviciile sociale sunt în sarcina autorităţilor locale. Probabil că da, dar doar ca mijloace de aplicare ale unor politici naţionale. Fiindcă protecţia socială nu este de competenţa exclusivă a celor de primării şi consilii locale, ci este de competenţa Guvernului să asigure pentru toţi cetăţenii ţării noastre un grad egal de acoperire a nevoilor şi a programelor de protecţie socială.

Toţi cetăţenii, repet, sunt egali în faţa legii şi nu trebuie să sufere unul dintr-o comună mai săracă pentru că consiliul local de acolo nu poate să asigure toate veniturile necesare acoperirii programelor sociale.

Domnul Mircea Toader, pe care-l salut că s-a întors, vorbeşte de doi ani de zile despre Legea nr.416...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg...

Domnul Adrian Solomon:

...despre cum această lege... o frază mai am, domnule preşedinte, şi închei.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog.

Domnul Adrian Solomon:

...încurajează nemunca, cum nu reuşeşte să strângă roşiile de pe câmp la Matca-Corod probabil. dar nu spune nimic despre faptul că nici primarii din acele localităţi poate nu îşi pun oamenii asistaţi social la treabă. pentru că dacă mergem prin comunele colegiului domniei sale, o să vedem că nu au nici rigole, nu au nici şanţuri, nici drumuri pietruite, nici nimic. Lucrurile astea ar trebui să le facă acei oameni dacă ar fi... este în lege obligaţia să muncească nouă zile pentru banii pe care-i primesc în baza Legii nr.416. Şi dacă această lege vă este atât de inutilă, de ce n-o abrogaţi, stimaţi colegi de la PDL? veniţi cu o iniţiativă legislativă, abrogaţi legea şi nu mai ameţiţi minţile oamenilor spunând că din cauza celor de la 416 n-o duce poporul român cum trebuie.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, aţi spus şase fraze deja, nu una.

Domnul Adrian Solomon:

Vreau să mai citez tot din domnul Toader, cum că şomerii curăţă economia. Probabil că aşa este, curăţă economia. Dar o curăţă de tot. pentru că măsurile pe care le faceţi dumneavoastră punând taxe cât mai mari pe muncă şi, prin gura domnului Videanu, încercând să puneţi taxe cât mai puţine pe profit, adică pentru ciocoii neamului nostru din care faceţi şi dumneavoastră parte şi-i reprezentaţi aici, deci, în aceste condiţii, eu nu pot să cred că politica socială a unui Guvern poate să ducă la creşterea costului muncii şi la fugărirea din zona fiscalizată cel puţin a cât mai multor locuri de muncă şi totodată să duceţi la creşterea profiturilor la Marmosim şi la cei care mai deţin nu ştiu ce mari afaceri din rândurile dumneavoastră. şi Rompetrol şi tot ceea ce... înseamnă că nu am nici o problemă să recunosc...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Solomon...

Domnul Adrian Solomon:

...că şi la alţi reprezentanţi ai dreptei sunt ciocoi. Deci ceea ce-şi doreşte şi-şi propune noul ministru, prin modificarea Codului muncii, nu este decât o legiferare...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg...

Domnul Adrian Solomon:

Acum am încheiat, ultimul cuvânt... o legiferare a ciocoismului în România, transformând angajaţii în sclavii celor pe care aşa de mult îi susţineţi dumneavoastră ca fiind întreprinzători.

Să vă fie ruşine! Pentru că ieri, de fapt alaltăieri, luni, am fost şi m-am întâlnit cu membrii de sindicat dintr-unul dintre puţinele locuri unde se mai munceşte în industria constructoare de maşini, şi anume, la "Rulmenţi" Bârlad. Şi m-au rugat să vorbesc de la tribuna Parlamentului şi despre muncitorii din aceste întreprinderi, nu numai despre bugetari şi despre tot felul de măsuri...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, întreceţi măsura. Eu am bunăvoinţă mai mult decât credeţi dumneavoastră. Înţeleptul Solomon ar fi priceput de douăzeci de ori intervenţia mea. Vă rog să vă limitaţi intervenţia.

Domnul Adrian Solomon:

Domnule preşedinte,

Aveţi dreptate. Înţeleptul Solomon n-avea pe nimeni în spate, avea numai în faţă. Şi eu cred că era şi înţeles ca atare.

Vă mulţumesc tuturor pentru că m-aţi ascultat. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc.

Am rugămintea... e neplăcut să vă închid microfonul. Să ştiţi că nu-mi face de loc plăcere, dar atunci când faceţi apel la cunoştinţe de matematică şi spuneţi că mai aveţi un cuvânt, un cuvânt să fie că aşa v-aţi angajat.

Pe procedură, stimate coleg. Vă rog.

Domnul Corneliu Olar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să-i dau o replică, ca fost primar, stimatului nostru coleg. Pentru că a intrat în nişte probleme care cred că nu-i aparţin şi nici nu le cunoaşte şi aşa că dacă ar fi să vă pun pe dumneavoastră la lucru să ştiţi că v-aş da 144 de ore de lucru, nu 72.

Vă mulţumesc.

Nu vă băgaţi în lucruri care nu vă aparţin!

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Domnule coleg,

(Domnul deputat Adrian Solomon doreşte să intervină.)

Aţi învăţat... domnule coleg, vă rog să rămâneţi, deocamdată vă rog să rămâneţi acolo.

Tot ce e rău se învaţă repede. Te-am rugat, domnule coleg, dacă e pe procedură, să fie pe procedură, nu învăţa tot ce e rău din stânga mea.

Vă rog, domnule coleg, un minut.

Domnul Adrian Solomon:

Domnule preşedinte,

Ştiţi că în latineşte stânga se cheamă sinistra şi de aceea probabil că tot ce-i rău se cheamă şi sinistru. Dar domnul fost primar înţeleg că a fost primar de comună. Eu am fost viceprimar de municipiu mult mai mare decât comuna dumneavoastră şi vreau să vă spun că în 2004, când am ajuns viceprimar, erau 2000 de dosare la 416, pentru că i-am pus la muncă, au renunţat singuri şi acum mai sunt 460.

Dacă pui oamenii respectivi cu adevărat la muncă şi nu-i foloseşti doar ca masă de manevră electorală, atunci pleacă singuri şi nu mai stau cu mâna întinsă la stat.

Domnul meu, eu n-am chemat-o pe doamna Udrea sau pe cine ştie cine să dansez cu ea, cu copiii satului, îmbrăcaţi în costum popular şi aşa mai departe, cum făceaţi dumneavoastră în postura de primar.

să vă fie ruşine! (Vociferări din partea deputaţilor aparţinând Grupului parlamentar al PDL.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog, domnule coleg, aveţi un minut.

Vă rog foarte mult să vă controlaţi vocabularul. Vă rog din suflet.

Da, vă rog, domnule coleg.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe procedură.

V-am tot auzit invocând timpul. Vreau să vă spun că, după părerea mea, cred că timpul dumneavoastră a expirat, adică al Partidului Democrat, şi nu al nostru.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule coleg, pentru înţeleapta afirmaţie.

Domnilor colegi,

Cu aceasta, am epuizat dezbaterea pe marginea moţiunii. Aşa cum s-a stabilit în modificarea programului, votul final pe moţiune va avea loc după dezbaterea ce va avea loc după-amiază în urma discutării legii pensiilor.

Ne revedem în sala de şedinţă exact la ora 14,00.

Deci, nu mai există comisii. Vom lucra în plenul Camerei exact începând cu ora 14,00. Până atunci, pauză de masă. Poftă bună tuturor!

Vă mulţumesc foarte mult.

- după pauză -

În continuare şedinţa a fost condusă de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările Camerei.

Aşa cum convenisem înainte de pauză, continuăm lucrările şi vom începe cu acea declaraţie ocazionată de Ziua internaţională a democraţiei.

Înainte de asta, o s-o invit pe doamna Diana Tuşa pentru a face un anunţ.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Dacă dumneavoastră nu vă reveniţi până la acel vot, atunci, după vot, noi vom părăsi sala, pentru că nu vrem să fim martori la distrugerea pensionarilor. Şi, nu în ultimul rând, pentru că avem o problemă procedurală la mijloc, doamnă deputat Roberta Anastase, vă rog să acceptaţi ca votul final pe moţiune să aibă loc săptămâna viitoare, la votul final, aşa cum este programat pentru marţea viitoare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Cred că în momentul în care dumneavoastră aţi optat pentru varianta de a părăsi sala, sigur, cred că este colegial, o să supunem la vot această solicitare a dumneavoastră şi daţi-mi voie s-o fac acum, ca votul pe moţiune să fie dat la începutul săptămânii viitoare, în şedinţa de vot final, de altfel. (Rumoare, aplauze.)

Dragi colegi, eu o să vă rog să fiţi înţelegători cu colegii noştri de la PSD că sunt sfâşiaţi de contradicţii. Pe de o parte, din cifrele pe care şi dumnealor le au la dispoziţie, realizează că nu există altă soluţie decât cea propusă astăzi de Guvernul României. În acelaşi timp, nu au puterea să-şi asume o asemenea decizie. Şi atunci au optat pentru a fugi. E o ecuaţie simplă. (Aplauze.)

Domnul Dobre şi după aceea intrăm în procedură de vot, pe propunerea făcută de domnul Nicolăescu.

Domnul Victor Paul Dobre:

Doamna preşedinte, eu o să vă spun tot timpul, cât veţi fi, pentru că am educaţia de a respecta instituţia.

Dar vreau să vă spun că ceea ce faceţi este inacceptabil. Să faceţi un comentariu după decizia unui partid. Dumneavoastră sunteţi preşedinta Camerei. Dumneavoastră trebuie să asiguraţi conducerea şedinţei în termenii regulamentului, conform legilor şi Constituţiei.

Dacă doriţi să vorbiţi aşa cum vorbim fiecare dintre noi, trebuie să veniţi aici, nu de pe scaunul de preşedinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Vi s-a spus lucrul ăsta de câteva ori şi am vrut să-l mai subliniez o dată.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Nu vă bucuraţi că azi sunteţi ceva mai mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Victor Paul Dobre:

Şi vreau să vă spun un lucru: atâta - şi aici sunt de acord cu dumneavoastră - atâta poate să facă acest guvern. Atâta poate să facă. De aceea, noi dorim să plece şi să lase locul unui guvern capabil să facă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Dobre, vreau să vă atrag atenţia asupra unui lucru. Intervenţia mea a fost una tocmai de a restabili liniştea. Colegii mei, până la urmă, sancţionau un gest pe care am încercat să-l explic. A fost o intervenţie în apărarea colegilor de la PSD. (Comentarii.)

Vă supun la vot propunerea făcută de domnul Eugen Nicolăescu pentru a vota moţiunea săptămâna viitoare.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

146 de voturi pentru, 10 împotrivă şi 8 abţineri.