Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.93/2001 pentru modificarea şi completarea Legii 73/2000 privind fondul pentru mediu, lege cu caracter organic, art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Împotrivă? 12 voturi împotrivă.

Abţineri? 8 abţineri.

Cu 183 voturi pentru, 12 împotrivă şi 8 abţineri a fost adoptat acest proiect de lege în condiţiile art.74 alin.1 din Constituţie.

Poftiţi domnule deputat, pentru explicarea votului.

Domnul Radu Stroe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Partidul Naţional Liberal a votat împotrivă, mai ales pentru prevederile art.9 din Ordonanţa de urgenţă nr.93/2001. Dar iată ce prevede art.9, alin.1: "veniturile fondului pentru mediu se constituie de la lit.a) la m), lit.d) având următorul conţinut: o cotă de 3% din valoarea ambalajelor din materiale plastice, inclusiv butelii, semifabricate pentru tip "bet", comercializate de producător şi importator, cu excepţia celor utilizate pentru medicamente".

Atât producătorii de ambalaje şi produse ambalate, cât şi factorii de decizie politică, recunosc şi îşi asumă responsabilitatea ce revine în legătură cu protecţia mediului înconjurător, dar este o realitate de necontestat faptul că pentru rezolvarea problemelor de mediu cu care se confruntă România sunt necesare fonduri importante.

Fondul pentru mediu, conceput de legiuitorul român, din Legea nr.73/2000, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă nr.93/2001 trebuie să fie un instrument economic eficient. Pentru atingerea acestui deziderat se impun câteva cerinţe: să fie transparent, să fie fundamentat tehnico-economic, să nu creeze bariere în calea liberei concurenţe a agenţilor economici prin a căror contribuţie se formează şi să nu genereze discriminări între aceştia. În plus, considerăm că acest fond trebuie alimentat de la bugetul de stat pentru a se bucura de o mai mare stabilitate şi pentru a nu mai fi impuse noi taxe agenţilor economici. Din păcate, aceste cerinţe nu au fost respectate prin modificările Ordonanţei de urgenţă nr.93/2001, efectuate în cadrul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritorului şi echilibru ecologic, întrucât în forma actuală a art.9, lit.d) se face o discriminare evidentă între ambalajele din materiale plastice şi celelalte tipuri de ambalaje prin taxarea doar a ambalajelor din materiale plastice.

Procentul de 3% aplicat la valoarea ambalajelor nu are nici o susţinere tehnico-economică, întrucât nu valoarea ambalajelor determină poluarea mediului, ci tipul şi cantitatea de material din care este fabricat.

În timp ce în Uniunea Europeană, agenţii economici au obligaţia de a recupera şi recicla numai 50% din cantitatea de ambalaje introduse pe piaţă, prin această lege se impune practic obligativitatea raportării la întreaga cantitate.

În conformitate cu art.13 şi 12 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă 78/2000, modificată şi aprobată prin Legea 426/2001, responsabilitatea suportării costurilor pentru colectare, transport, depozitare, valorificare sau eliminarea deşeurilor revine fondului prin încasarea cotelor prevăzute la art.9 din Ordonanţa de urgenţă nr.93, dar nu există nici o prevedere în forma actuală a legii care să ofere o garanţie că fondurile colectate vor fi folosite exclusiv pentru reducerea impactului pe care aceste ambalaje îl au asupra mediului.

De asemenea, nu există nici o prevedere în întreg sistemul legislativ care să motiveze agenţii economici în a investi în linii tehnologice prin care să recicleze aceste ambalaje, să le transforme în granule şi să le reintroducă în fluxul productiv or, noi credem că este normal ca aceştia să fie motivaţi în acest sens prin reducerea acestui procent până la absolvirea de a plăti, mai ales că suntem la început de drum.

Iată de ce, PNL a votat împotriva acestei ordonanţe de urgenţă. (Aplauze în Grupul PNL.)