|
Domnul Cristian Rădulescu: E o chestiune delicată, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, aceasta a vânzării locuinţelor de serviciu către diferitele categorii de persoane care le ocupă. Sigur că este delicat din punctul de vedere al faptului că până acum s-a vândut cam tot ce se putea vinde. Prima dată s-au vândut, în '90 încă, pe un decret-lege şi mulţi dintre noi, dacă nu toţi suntem beneficiarii aceluia, locuinţele în care locuiau persoanele respective, chiriaşii respectivi şi s-a considerat bine şi necesar acest lucru. După care, diverse categorii de persoane, care locuiau în locuinţe de serviciu, au spus: "Dar de ce nu ni se aplică şi nouă?" Şi, în momentul de faţă, s-a ajuns la anumite bizarerii, care creează privilegii persoanelor care locuiesc acolo. De exemplu, locuinţele în care locuiesc demnitarii, locuinţe de la RAPPS, ar fi bine dacă statul are nevoie de bani şi n-are nevoie de 900, ci doar de 400 de locuinţe, să fie scoase la licitaţie publică şi după aceea să existe dreptul de preferinţă al celui care locuieşte acolo. În privinţa Armatei, sigur că s-a redus mult efectivul militar şi nici numărul de locuinţe de serviciu necesare nu mai este aşa de mare. Totuşi, se va ajunge la situaţia pe care a subliniat-o preşedintele comisiei, le vindem şi pe acestea, după care, în bugetul următor, venim şi cerem sume suplimentare ca să construim sau să achiziţionăm alte locuinţe. Şi asta nu-i valabil numai pentru Armată, este valabil pentru multe alte categorii unde trebuie să existe o mobilitate mare a cadrelor şi unde trebuie să existe un fond de locuinţe de serviciu în continuare. Acesta este principiul. Sigur că cei care sunt în această situaţie se vor simţi nedreptăţiţi de faptul că tocmai la ei s-a închis zăgazul şi nu mai pot să beneficieze. Preşedintele, când a cerut reexaminarea, aceste chestiuni le-a avut în vedere şi eu cred că este bine să ţinem seama de ce-a zis şi de raportul comisiei, care este de respingere a legii. Vă mulţumesc.
|