Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.121/2000 privind înfiinţarea Institutului pentru studierea problemelor minorităţilor naţionale. Proiect de lege adoptat de Senat. Comisia pentru drepturile omului este sesizată în fond.

Comisia pentru drepturile omului să-şi ia locul.

Iniţiatorul, îl invit să se pronunţe.

Poftiţi, domnule ministru.

Domnul Marco Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ordonanţa nr.121 reglementează înfiinţarea unui institut de cercetare ca instituţie publică şi care are ca scop principal efectuarea unor cercetări, studii, analize, sondaje şi alte activităţi specifice unui institut de cercetare.

Ordonanţa stabileşte, după cum spuneam, atribuţiile principale ale acestui institut, îi stabileşte o organizare minimă urmând ca să existe o hotărâre de Guvern pentru stabilirea propriilor lui organigrame şi regulament.

În acelaşi timp, aş dori să vă atrag atenţia asupra unui mic element, şi anume faptul că ordonanţa a trecut în Senat în forma propusă de Guvern, ceea ce susţinem şi noi aici în faţa dumneavoastră, menţionând faptul că în Comisia pentru drepturile omului s-a operat un singur amendament, eliminându-se un singur cuvânt.

Eu aş dori să rog şi Comisia pentru drepturile omului şi pe dumneavoastră să analizaţi oportunitatea acestui amendament minor care ar împinge această ordonanţă într-o mediere şi ar prelungi, după părerea mea, inutil dezbaterea şi aprobarea acestei ordonanţe.

Deci, dacă putem să reflectăm puţin asupra acestui amendament şi, probabil, că şi Comisia pentru drepturile omului îşi va spune punctul de vedere.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Wittstock.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a fost sesizată spre dezbatere, în fond, cu proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.121 din anul 2000 privind înfiinţarea Institutului pentru studierea problemelor minorităţilor naţionale. Ordonanţa are ca obiect de reglementare înfiinţarea Institutului pentru studierea problemelor minorităţilor naţionale ca instituţie publică, având personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Ea a fost emisă de Executiv în temeiul art.1 lit.s) pct.1 din Legea nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial.

În punctul de vedere al Guvernului cu privire la unele proiecte de lege iniţiate în legislatura trecută şi care se află în procedură de legiferare la Camera Deputaţilor, comunicat cu adresa datată 21 ianuarie 2001, se recomandă "continuarea procedurii de legiferare în forma actuală, fiind în concordanţă cu prevederile programului de guvernare 2000-2004, cap.X. "Relaţii interetnice" referitor la protecţia minorităţilor naţionale, respectarea drepturilor omului în conformitate cu angajamentele României de integrare europeană şi euroatlantică".

Senatul României, în şedinţa sa din 7 noiembrie 2000, a aprobat Ordonanţa Guvernului nr.121 în forma trimisă de iniţiator. Potrivit prevederilor art.60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a examinat proiectul de lege în şedinţele sale din 21 februarie şi 25 aprilie 2001.

În cadrul dezbaterilor de ordin general s-a subliniat necesitatea punerii de acord a proiectului de lege cu modificările intervenite în organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor şi cu Hotărârea nr.13/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Informaţiilor Publice.

În consecinţă, sintagma "Departmentul pentru protecţia minorităţilor naţionale" urmează să fie înlocuită în tot textul Ordonanţei nr.121/2000 cu sintagma "Ministerul Informaţiilor Publice". E vorba de art.1, 4 şi 8. Având în vedere obiectul şi conţinutul juridic al proiectului de lege, acesta face parte din categoria legilor ordinare.

Faţă de cele expuse mai sus, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi aprobare, proiectul de lege în forma prezentată de iniţiator cu observaţia de mai sus privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi cu două amendamente, unul admis de comisie, cel pe care l-a menţionat deja domnul subsecretar de stat Attila Marco, este un amendament de redactare, şi domnul subsecretar are dreptate, dacă acceptăm acest amendament şi proiectul de lege trece, atunci va fi nevoie de o mediere. Consider că putem păstra varianta iniţială a ordonanţei, care a fost votată de Senat. Şi este şi un amendament respins.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Numai puţin! Ca să disciplinăm puţin dezbaterile. Deci se propune pe de o parte, înlocuirea titlului acestei intituţii, Institutul pentru studierea problemelor minorităţilor naţionale cu Ministerul Informaţiilor şi acest lucru nu constituie un amendament, pentru că este o intervenţie care, potrivit normelor de tehnică legislativă, operează de drept, şi mai există problema amendamentului admis care la art.3 propune eliminarea vocabulei "speciale" din textul lit.b).

Comisia s-a exprimat că lucrul acesta nu e absolut obligatoriu, dar ar implica urmarea de a supune legea spre mediere, ceea ce ar depărta momentul adoptării ei. Fără a încerca să vă sugerez o soluţie că acest lucru ar trebui să-l fac de la tribună, vă rog să vă pronunţaţi dumneavoastră asupra acestor lucruri.

Poftiţi, domnule deputat Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Înainte de toate cred că trebuie avut în vedere că în România trăiesc minorităţi etnice. Deci, în primul rând, acest institut ar trebui să se refere la studierea problemelor minorităţilor etnice. Dar este un alt aspect foarte important. Noi am dori ca, în România, toţi cetăţenii acestei ţări, indiferent de limba care o vorbesc, ar trebui să se simtă români, cetăţeni ai statului român. Nu credem că minorităţile au alte probleme, alte interese decât cele ale majorităţii populaţiei.

Considerăm înfiinţarea unui asemenea institut ca fiind absolut nejustificat. Dacă totuşi se va ajunge, în înţelepciunea celor care au iniţiat acest proiect, asupra necesităţii absolute pentru înfiinţarea unui asemenea institut care, după părerea mea, aduce atingere demnităţii minorităţilor etnice din România, eu propun ca acest institut, având în vedere, bănuiesc, obiectivul exclusiv ştiinţific pe care şi-l propune, ca el să fie subordonat Academiei Române, singurul for ştiinţific din România care poate să coordoneze activitatea unor institute de acest fel sau secţii cu problematică specifică.

Menţionez, de altfel, că Academia Română şi până la această dată a iniţiat o serie de teme de cercetare care privesc diferitele aspecte privind minorităţile etnice şi, în consecinţă, este foarte potrivit ca un asemenea institut să aibă, de altfel, şi girul ştiinţific al forumului ştiinţific major din România.

Dacă se va considera că este absolut obligatoriu, acesta trebuie să fie obligatoriu, la rândul lui, subordonat Academiei Române. Altfel, ne îndoim a priori de caracterul ştiinţific al activităţilor pe care şi le propune să le facă. Credem că, mai degrabă, el va iniţia acţiuni diversioniste menite a conduce la acţiuni de tip separatist.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Olteanu doreşte să intervină.

Domnul Ionel Olteanu:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Suntem în momentul de faţă pe punctul de a adopta un proiect de lege care va demonstra probabil o mare incoerenţă din partea noastră în ceea ce priveşte sistemul în materie. Pe de o parte, daţi-mi voie să vă amintesc, funcţionează Institutul Român pentru Drepturile Omului pe lângă Parlamentul României, cu fonduri bugetare alocate de Parlament, iar, pe de altă parte, iată-ne în situaţia de a adopta un proiect de lege privind Institutul pentru minorităţile naţionale. Incoerenţa apare, în mod evident, din faptul că prin art.1 din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, ratificată de România, se spune foarte clar că "...protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale face parte integrantă din protecţia drepturilor omului." În mod indiscutabil, nu putem face o asemenea distincţie adoptând un asemenea proiect.

Pe de altă parte, stimaţi colegi, daţi-mi voie să trag un semnal de alarmă în sensul că, anul trecut, Institutul Român pentru Drepturile Omului a avut mari dificultăţi în a-şi plăti angajaţii, repet, din anvelopa bugetară alocată de Parlament.

Iată-ne în situaţia că suntem totuşi o ţară săracă, la fel de săracă ca şi anul trecut, şi suntem pe cale de a înfiinţa un institut pentru protecţia minorităţilor naţionale. Sunt un apărător, suntem convinşi că şi dumneavoastră sunteţi apărători atât ai drepturilor omului, cât şi apărători ai drepturilor minorităţilor naţioanle, dar nu putem să nu semnalăm o asemenea incoerenţă.

De aceea, domnule preşedinte, cu scuzele de rigoare pentru că am fost prea lung, propun retrimiterea raportului în comisie pentru reexaminare şi pentru adecvarea cu dispoziţiile Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale şi, evident, cu dispoziţiile Constituţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte,

Aţi evocat la sfârşit şi nevoia corelării cu Convenţia-cadru. Care probleme nu sunt corelate, în opinia dumneavoastră? Ca să fim suficient de elucidaţi.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Este vorba de faptul că în această ţară vom avea două institute care, practic, studiază aceeaşi problemă. Institutul Român pentru Drepturile Omului, care este institut naţional, cu statut consultativ la Consiliul Europei şi la Organizaţia Naţiunilor Unite şi care are în obiectul său de activitate, fiind plătit pentru aceasta, inclusiv protecţia minorităţilor naţionale, problemele referitoare la minorităţile naţionale şi suntem în momentul de a adopta o lege privind funcţionarea unui alt institut.

Eu mă întreb, pe de o parte, există această incoerenţă între faptul că drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale nu sunt altceva decât drepturi fundamentale, individuale ale omului şi, de aceea, nu văd oportunitatea funcţionării unui asemenea institut pentru minorităţile naţionale. Nu uitaţi că o asemenea ordonanţă de urgenţă poartă amprenta puternică a guvernării anterioare care avea inclusiv un departament al minorităţilor naţionale, ca şi când am proteja în mod diferit drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale faţă de drepturile fundamentale ale omului. de aceea, solicit încă o dată, foarte clar, este un punct de vedere individual. Este de datoria mea să precizeze că acesta este punctul de vedere al deputatului Ionel Olteanu şi nu angajează cu nimic răspunderea celorlalţi membri ai Grupului P.D.S.R. din Cameră. Este un punct de vedere în încercarea de a vă convinge să trimitem acest raport la comisie pentru reexaminare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, poftiţi!

Domnul Varga Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă numesc Varga Attila.

Aş răspunde distinsului coleg antevorbitor cu două aspecte cu referire la cele spuse de dânsul. Dacă am admite că înfiinţarea acestui institut ar fi o incoerenţă în...să zicem politica Guvernului în această privinţă. Ar trebui în mod implicit să admitem şi incoerenţa în reglementările internaţionale în domeniu. Există multe acte internaţionale care privesc diferite categorii ale drepturilor omului, dar există şi o Convenţie-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale.

Deci, forurile internaţionale, respectiv Consiliul Europei, nu va considera ca un act de incoerenţă faptul că a reglementat în mod separat alături de celelalte drepturi ale omului, a dat o importanţă deosebită, dacă vreţi, accentuată, protecţiei minorităţilor naţionale. Nu consider şi, dacă-mi permiteţi, refuz să accept a fi o incoerenţă în această materie înfiinţarea acestui institut.

Pe de altă parte, consider, în acelaşi timp, că aceste foruri internaţionale şi implicit şi statul român, din moment ce a ratificat convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale, şi-a asumat această importanţă dată protecţiei minorităţilor naţionale.

Pe de altă parte, al doilea aspect pe care doresc să-l ridic este că aţi invocat politica guvernului anterior şi faptul că acest institut ar fi opţiunea guvernului anterior, dar doresc să menţionez că şi guvernul actual, Guvernul P.D.S.R., a acceptat înfiinţarea acestui institut, altfel astăzi, acum, nu am putea discuta despre această ordonanţă. Deci, şi Guvernul actual, Guvernul P.D.S.R. a fost de acord cu înfiinţarea acedstui institut.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Leonăchescu, îşi exprimase deja dorinţa înaintea dumneavoastră domnul deputat Marton Arpad.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Árpad-Francisc Márton:

Doamnelor şi domnilor,

Domnule preşedinte,

Două probleme punctuale în legătură cu cele ridicate de antevorbitorii mei. Pe de o parte, trebuie să vă spun că în Constituţia României, art.6 şi următoarele, se foloseşte sintagma "minorităţi naţionale" şi nu cea de "minoritate etnică". Din punct de vedere juridic, această terminologie este cea consacrată.

Cealaltă problemă în legătură cu studierea vieţii, problematicii minorităţilor naţionale, trebuie să vă spun că cea mai bună soluţie este tocmai aceea de a studia în parte sau poate împreună sau poate în grupuri de minorităţi care sunt aceste probleme şi care sunt modalităţile de rezolvare a acestor probleme tocmai pentru ca noi să le putem rezolva înainte de a se crea şi a apărea nişte probleme. Pentru că fiecare minoritate are viaţa ei, aş zice, specifică, fiecare minoritate are problemele ei specifice. Nu vreau să le enumăr că dumneavoastră cu toţii ştiţi că nici una nu seamănă cu cealaltă şi eu cred că este în interesul ţării, în interesul tuturora, în interesul convieţuirii de a exista un astfel de for ştiinţific pe care noi să ne putem baza la luările deciziilor politice.

Vă mulţumesc.

(Domnul deputat Firczak cere să ia cuvântul)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Leonăchescu s-a anunţat înaintea dumneavoastră.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să fac vreo câteva constatări. În primul rând, acest proiect de lege care priveşte înfiinţarea unui institut pentru studierea minorităţilor nu vine din partea Grupului parlamentar al minorităţilor din Camera Deputaţilor. Eu înţeleg că este o chestiune punctiformă a unui anume grup minoritar.

A doua chestiune: există în România o serie întreagă de cercetări pe această temă, declanşată la mai multe instituţii de mare anvergură. Ministerul Învăţământului are un sector de cercetare cu teme şi granturi pe această temă. Problema este abordată, este în studiu, este în marş. Sunt contracte încheiate chiar cu finanţare internaţională şi am să vă dau exemplu contractele finanţate pentru fostul ministru Andrei Marga, pe această temă.

Pe de altă parte, Academia are preocupări în acest domeniu. Dacă gândim înfiinţarea unui institut de cercetări, automat trebuie să intre în subordinea şi sub controlului unui for ştiinţific de elaborare a tematicii, de ponderare a resurselor financiare în vederea acoperirii tuturor necesităţilor naţionale şi de atestare a rezultatelor cercetărilor respective. Subordonat altor structuri neştiinţifice devine o instituţie aberantă.

A treia chestiune: nu există în Europa astăzi o definiţie privind minorităţile. Nu există! Există un institut pentru cercetări în acest domeniu la Flensburg, pe care l-am vizitat, şi unde termenul de "minoritate naţională" are cu totul alt conţinut. Ei gândesc minoritatea naţională o spărtură din trunchiul etnic de bază şi numai pe ăştia îi consideră ca atare. Restul sunt azilanţi, emigranţi stabiliţi întâmplător pe anumite teritorii, în anumite perioade de timp. Deci, noi, din start, am gândit fragmentar, distorsionat tema legislativă şi am dat o conotaţie adecvată strâmbă. Există minorităţi lingvistice, etnice, religioase, să ne trăiască! E bine să fie, pentru că prin minorităţi progresăm. Copernic era singur în lume împotriva întregii planete şi ideea lui a câştigat. E pentru noi, o minoritate, o zestre bună; le apărăm, dar a promova de fiecare dată sub acest stindard fel de fel de interese obscure, a face minoritari prin propagandă, chiar la nivel legislativ, depăşeşte orice limită de acceptare.

Daţi-mi voie să cred că a pornit cu paşi greşiţi acest proiect de lege, că nu-şi poate onora eventualele gânduri pozitive care şi le-au propus unii iniţiatori şi că, în această problemă, lucrurile sunt deja în marş. Cred că a venit prea târziu.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş propune un lucru. Dacă nu sunteţi de acord cu ce vă propun, vă dau cuvântul.

Sunt foarte controversate opiniile dumneavoastră şi prezenţa în sală chiar pentru votul pe articole nu este semnificativă pentru a putea decide. Vă propun să amânăm dezbaterea acestei legi pentru joi când, fiind şedinţă şi de vot final, vom putea sconta pe prezenţa adecvată pentru a putea vota corect pe articole.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Mă numesc Gheorghe Firczak, reprezint în Parlament Uniunea Culturală a Rutenilor din România, deci implicit fac parte din Grupul minorităţilor naţionale.

Sigur că s-a discutat aici poate cu mai multă sau cu mai puţină patimă problema înfiinţării unui asemenea institut. Eu cred că un asemenea institut este necesar, dar în acelaşi timp sunt de acord cu acele puncte de vedere care ne atrag atenţia cum anume trebuie să înfiinţăm un asemenea institut. Sigur că orice institut din lume, dacă este un for ştiinţific, el trebuie să aibă o tutelă ştiinţifică a unui for superior acestuia. din această perspectivă, cred că este o propunere benefică faptul că institutul pentru cercetarea trecutului minorităţilor ar putea aparţine sau ar putea fi subordonat Academiei Române, dar, pe de altă parte, daţi-mi voie să nu fiu de acord cu viziunile acestea care privesc lucrurile ca pe un pericol iminent în care noi ne-am îndrepta împotriva majorităţii. Ţin să vă mărturisesc sincer că în şedinţele noastre din grupul minorităţilor naţionale, niciodată nu s-au ridicat asemenea aspecte şi sunt convins că niciodată nu se vor ridica.

Deci, punctul nostru de vedere este că un asemenea institut este necesar şi într-adevăr să privim modalităţile lui de înfiinţare, în aşa fel încât să nu creăm nici un fel de susceptibilitate.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea de a fi amânată dezbaterea.

Domnule secretar de stat, uită lumea ce aţi spus dumneavoastră astăzi, când vom lua în dezbatere proiectul de lege.

Domnul Attila Marko:

Aş dori doar să-i răspund şi domnului Firczak şi celor care au ridicat problema subordonării, să nu uităm că în concepţia ordonanţei a fost prevăzut ca fiind o instituţie publică şi ca organ de specialitate şi, conform Constituţiei, organele de specialitate, la art. 115, se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor. Deci, nu este vorba de un institut de cercetare, în sensul academic şi al Academiei Române, ci este vorba de un organ de specialitate. Dacă din acest punct de vedere ne putem înţelege şi puteţi să acceptaţi acest argument, desigur, în rest sunt absolut de acord cu ceea aţi spus, că este necesar un asemenea institut.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ráduly.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu vă lăsaţi provocat, domnule deputat.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dacă am fi luat în serios cuvintele rostite de la acest microfon de domnul deputat Leonăchescu, am fi cerut eliminarea lor din stenogramă. Dar nu este cazul. Cred că ce a spus antevorbitorul meu este fundamental şi este corect şi mă bucur că vine din partea unui coleg care înţelege fondul problemei.

Dar în acelaşi timp cred că aveţi dreptate, domnule preşedinte, este bine să mai judecăm, drept urmare vă propun o scurtă pauză de judecată, de consultări până joi dimineaţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Propunem amânarea dezbaterii acestei legi pentru şedinţa de vot final, când vom avea şi prezenţa necesară.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Staţi puţin, doreaţi un drept la replică? Poftiţi, domnule Leonăchescu.

Voci din sală:

În timpul votului?

Domnul Valer Dorneanu:

Lăsaţi, după vot a intervenit.

Domnule Leonăchescu, dumneavoastră vreţi de la tribună sau vreţi să discutaţi în sală, că atunci închidem şedinţa.

Poftiţi. Vă rog să nu determinaţi şi dumneavoastră un drept la replică, că este timpul nostru.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mie îmi pare rău că domnul Ráduly mi-a dat ocazia acestui drept la replică, dar îmi amintesc cu durere că drepturile minorităţii româneşti, în unele judeţe din Ardeal, în 1940, au fost nule, zero. 48 de deputaţi au reprezentat Ardealul ocupat, dintre care 46 maghiari şi 2 germani.

Prin deputatul Ráduly Lajos de atunci, românii nu au fost apăraţi. Efectul a fost contrar în această soluţie. Deci nu este vorba de o răzbunare sau de o patimă. Este vorba de a radiografia lucid o realitate, de a decide în consecinţă şi de a finanţa un proiect de viitor, pe această temă, care să reziste timpului.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnule deputat Ráduly, vedeţi că nu a evocat numele dumneavoastră, ci numele fostului deputat Ráduly, din 1940. Cereţi dreptul de replică în numele acelui deputat?

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doar o replică. Doresc să vă aduceţi aminte că eu am cerut pauză, drept urmare, domnul Leonăchescu a vorbit în pauză.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc tuturor şi declar şedinţa de astăzi închisă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,25.