Dezbateri parlamentare

Domnul Petru Gabriel Vlase:

21. Propunerea legislativă pentru declararea zilei de 9 Mai - Ziua Proclamării Independenţei României, ca zi de sărbătoare naţională.

Vot pentru? Vot pentru, vă rog! 162.

Împotrivă? 94 împotrivă.

Abţineri?

Prezenţi, nu votează? Nu.

Cu 162 de voturi pentru, propunerea legislativă a fost respinsă.

Vă rog, domnul Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Cred că este a nu ştiu câta oară când ne facem că nu înţelegem cum a arătat istoria ţării acesteia. România are o singură zi a independenţei. Ea este 10 Mai, ziua în care a început Războiul de independenţă şi Declaraţia de independenţă făcută de Kogălniceanu a avut efect. Nu data în care a fost făcută, data în care a avut efect este data independenţei. Faptul că ne încăpăţânăm să căutăm tot felul de alte date nu este un lucru nici măcar practic, nici măcar util, nici măcar... nici măcar nu are sens. Nu ştiu de ce o facem.

Faptul că are o legătură Ziua Independenţei cu ziua regelui probabil că duce la toate lucrurile astea de neînţeles. Şi are o legătură şi e bine că are o legătură, şi e bine că istoria României a arătat aşa.

Istoria unei ţări nu se poate schimba prin vot, dar prin vot ea poate fi onorată de generaţiile următoare, aşa cum se cuvine. Şi sper să o facem.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Solomon.

Domnul Adrian Solomon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aşa este, legea nu a trecut. Fiind organică, nu a întrunit numărul necesar de voturi. Ea va fi supusă din nou atenţiei dumneavoastră şi votului în sesiunea următoare, adică din septembrie. Eu atunci voi fi la primărie, nu voi mai fi alături de dumneavoastră. Sper ca ceea ce veţi face în toamnă să nu ducă la schimbarea istoriei şi adevărului istoric prin vot. Nici mistificarea prin vot, nici minciuna nu poate fi o cale de urmat pentru nişte minţi luminate, pe care consideraţi că le reprezentaţi odată ce aţi prezentat aici o listă cu personalităţi ale culturii române.

Din păcate pentru domnul Pambuccian, nu are dreptate. Nu 10 mai a fost anul sau ziua în care a început războiul. 28 aprilie 1877 a început războiul cu Poarta Otomană, adică, cu o lună şi ceva înainte faţă de momentul pe care îl sărbătorim la 9 mai. 9 mai... Înainte...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog, vă rog!

Domnul Adrian Solomon:

Deci 9 mai eu cred că va rămâne pentru cei care cunosc istorie ziua proclamării independenţei de stat a României. Ce a urmat după, până la recunoaşterea internaţională, este altă discuţie. Cred, totuşi, că, în actualul context european, proclamării independenţei prin Declaraţia ministrului de externe, Mihail Kogălniceanu, îi şade foarte bine alături de Ziua Europei, prin Declaraţia Schuman de la 9 mai 1949. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Ştirbu.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Între 1947 şi decembrie 1989, în România, probabil, s-au întâmplat şi lucruri bune. Probabil. Vârsta nu-mi permite să spun dacă este aşa, sau nu. Dar un lucru este cert, dragi colegi, istoria României scrisă între 1947 şi 1989, trebuie să fiţi de acord cu mine, are multe lacune. Şi, de foarte multe ori, la îndemn politic, a fost - cum spunea şi antevorbitorul meu - mistificată.

Ceea ce s-a întâmplat astăzi aici trebuie să recunosc că mie mi-a produs o mare bucurie. Într-adevăr, a fost singura dezbatere de astăzi, în care cele două forţe politice - majoritate şi opoziţie - au adus în discuţie argumente pro şi contra unui proiect legislativ.

Dar, când este vorba de istorie, când este vorba de a restabili adevărul istoric, toţi cei de aici din sală suntem de acord că istoria dup㠒47 a fost mistificată. De ce, Dumnezeului, să ne încăpăţânăm să susţinem un punct de vedere care, în definitiv, nu poate să conducă decât la argumentaţia celor dinainte de 1989 - şi încerc să fiu cât pot de elegant.

În încheiere, antevorbitorul meu mi-a dat şi o veste bună, şi o veste proastă. Vestea bună este că pleacă din Parlament. Vestea proastă este că Primăria Bârlad va avea de suferit.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Mircovici.

Domnul Niculae Mircovici:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Întrucât părerile, în grupul nostru, au fost împărţite şi voturile au fost de asemenea, aş vrea să vă spun doar un singur lucru. Eu, în momentul în care este vorba de recunoştinţă naţională şi în momentul în care un astfel de subiect se discută, îmi întreb conştiinţa care mi s-a format în data de 17 august 2003, când, la Cimitirul Arlington, în Statele Unite, am văzut ce înseamnă recunoştinţa unei naţiuni faţă de armata ei. La momentul respectiv eram comandantul Garnizoanei Timişoara şi am plâns pentru simplul fapt că m-am născut în Balcani. Atunci, am regretat că m-am născut în Balcani şi atunci am regretat că mi-am ales o meserie care trebuie să fie onorată de societate, şi altfel era onorată la americani decât era onorată în Balcani.

Probabil că şi datorită acestui fapt influenţa politică a lumii este alta a statelor din Balcani, faţă de a Statelor Unite ale Americii.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă mulţumesc.

Domnul Pambuccian. Aţi mai luat o dată cuvântul din partea grupului.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vreau să spun următorul lucru, ca drept la replică, individual am luat cuvântul, nu din partea grupului, înainte.

Momentul în care o lege, sau o proclamaţie, sau o declaraţie, sau orice, este făcută de un parlament nu este, automat, momentul intrării ei în vigoare. Momentul intrării ei în vigoare este dat de momentul în care este ratificată, promulgată.

În cazul nostru, declaraţia pe care a făcut-o Kogălniceanu, pe data de 9, a fost ratificată de către Carol I pe data de 10. Din cauza asta, data în care România şi-a proclamat independenţa este acea dată.

Şi înainte, în Parlament, au fost voci care au vorbit despre independenţa României, dar asta nu înseamnă că luăm acel moment ca dată a independenţei, ci momentul în care un stat, prin şeful său, îşi asumă lucrul acesta. Asta e tot!

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă mulţumesc. Vă mulţumesc, am încheiat.

Explicarea votului doar liderul grupului.

Rectificăm. Deci, 191 numărul de voturi necesare; au fost 162 de voturi pentru. Deci, legea nu a întrunit numărul de voturi necesare.