Dezbateri parlamentare

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dacă aţi terminat de strigat apelul, cei care aţi venit după, vă rog să mergeţi la domnul secretar. Este evident că este îndeplinit cvorumul de şedinţă.

(domnii deputaţi care au intrat în sală ulterior apelului îşi confirmă prezenţa la secretariatul de şedinţă.)

Am să-i rog pe doamnele şi domnii deputaţi să rămână în sală, pentru că avem voturi importante, la o lege extrem de importantă, precum este Legea pensiilor.

Am rămas, în şedinţa de dimineaţă, la pct. 18 din raport, care se referă la art. 16, după noua numerotare. Discuţiile pe marginea acestui articol s-au încheiat, la cererea Grupului parlamentar al PDSR a avut loc o pauză de consultări şi îl invit pe domnul deputat Marian Sârbu să ne prezinte poziţia grupului său în legătură cu amendamentul propus şi respins de comisie.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă. Era bine dacă s-ar fi aflat în sală şi domnul ministru, pentru că am avut o discuţie în această pauză.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Numai un moment, dacă vreţi, să-l chemăm în sală, pentru că era aici adineaori. O să sosească, vă rog să aşteptaţi un moment, până revine domnul ministru în sală. A revenit, puteţi să continuaţi.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Este în mod indiscutabil un articol foarte important şi fireşte că nu ar trebui să trecem peste el aşa cum un reprezentant al mass-media vorbea de curând despre bugetul de stat, că a trecut ca acceleratul printr-o gară, de-asta, rurală. Deci, v-aş ruga, stimaţi colegi, să acordăm cât mai multă atenţie acestui articol, pentru că el, în cazul în care s-ar adopta, ar putea să asigure o garanţie din partea statului pentru un anumit nivel minim necesar pentru valoarea pensiei.

Discutând şi cu domnul ministru în această pauză, am ajuns la concluzia că păstrarea formei în care, la începutul frazei, se vorbeşte despre noţiunea de "situaţie total excepţională", cu care am fost de acord, din acest punct de vedere, vă sugerez ca amendamentul să sune în felul următor: "În mod excepţional, în situaţii temeinic motivate – aşa cum este de acord şi reprezentantul Guvernului – pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul statului, până la asigurarea unei valori de înlocuire de 60%."

Deci, Grupul parlamentar al PDSR a fost de acord că o astfel de variantă trebuie acceptată numai atunci când bugetul asigurărilor sociale de stat nu are suficiente resurse pentru a acorda pensiile în mod normal, dar că, atunci când este nevoie de acoperirea de la bugetul de stat cu un anumit deficit, acest transfer să fie suficient pentru a acoperi cel puţin o valoare de înlocuire de 60% a pensiilor.

Colega noastră, doamna Dobrescu, spunea mai devreme că nu ar fi necesară o astfel de adăugire, având în vedere că prin sistemul privat al fondurilor universale se poate creşte până la o valoare de acoperire, până la 85%... De acord cu dumneaei, numai că aceste fonduri nu vor începe să presteze anuităţi - adică, serviciile pe care ele le prefigurează, respectiv pensii private - decât după 20 de ani de la intrarea în vigoare a legii. Aşadar, o mare parte a celor care sunt actualmente în sistemul public şi care vor intra în sistemul public nu vor intra în sistemul de administrare privată.

Eu vă solicit să votaţi acest amendament, tocmai pentru a asigura un minim garantat de 60% al valorii de înlocuire a pensiilor. Acesta să fie garantat de bugetul de stat. Considerăm că este o obligaţie absolut firească, având în vedere că de multe ori bugetul asigurărilor sociale de stat este folosit pentru diferite criterii pe care trebuie să le respecte bugetul consolidat al statului, dar de cele mai multe ori bugetul de stat nu ajută în mod substanţial bugetul asigurărilor sociale de stat. Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Din partea iniţiatorilor? Domnul ministru Athanasiu.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aşa cum am precizat foarte clar în debutul discuţiilor care au ca obiect acest proiect de lege, el are în vedere o altă formulă şi o altă bază de calcul pentru stabilirea pensiilor, lucru care este evidenţiat în textele care se referă direct la chestiunea în discuţie. Or, ceea ce ni se propune prin acest amendament care a fost respins, de altfel, şi în comisie, lucru consemnat în raport, este ca un sistem public – lucru care ţine de misiunea lui – să garanteze, la un moment dat, într-o situaţie de dificultate economică, transferul sumelor necesare pentru plata drepturilor de pensie stabilite potrivit legii.

Dar legea stabileşte modul de calcul. Sigur că pot fi situaţii în care din contribuţii nu există suficiente venituri pentru a plăti pensiile, în condiţiile pe care legea le stabileşte. Această situaţie este una din cele excepţionale, şi ea va determina, evident, intervenţia statului, prin alocarea de la bugetul de stat a sumelor necesare în completare pentru plata drepturilor în cuantumul şi potrivit formulei de calcul pe care acest proiect de lege le prevede.

Ceea ce ni se propune acum este o discuţie legată de rata de înlocuire a venitului asigurat prin pensie. Or, eu cred că, indiferent de ce concepţie avem, de ce parte ne situăm, trebuie să discutăm acest lucru nu într-un text care vorbeşte de susţinerea unor deficite bugetare, prin care să şi ipotecăm discuţia legată de rata de înlocuire prin pensii a venitului asigurat, unde este locul normal să avem această discuţie - şi sigur că dumneavoastră veţi spune: să se majoreze, să fie mai mare! Bineînţeles, este punctul dumneavoastră de vedere şi îl vom discuta acolo -, dar nu are a se discuta acum, când noi vorbim de ceea ce este de esenţa unui sistem public de pensii, de garanţia statului de a acoperi un deficit temporar. Nu aici trebuie să spunem cât se va acoperi!

Statul, în mod normal, într-un asemenea sistem, trebuie să acopere în integralitatea lui deficitul existent, care poate fi de 100%, din contribuţii. Sigur, poate fi o ipoteză-şcoală, dar nu trebuie să o eliminăm din câmpul analizei. E posibil ca la un moment dat să nu mai existe, un timp oarecare, capacitatea obţinerii din contribuţii, care sunt sursa principală de venit pentru bugetul asigurărilor, a sumelor necesare plăţii pensiilor.

Deci, să nu confundăm acum problemele şi, sigur, discuţia o vom avea la capitolul specific al problemei, care vorbeşte de modul de calcul al pensiei şi de cât reprezintă pensia din venitul asigurat. Aşadar, v-aş ruga să spuneţi, doamnă preşedintă, sigur, acest amendament la vot, iar apoi, punctul de vedere al comisiei, pe care noi ni l-am însuşit şi care este consemnat ca amendament admis în cuprinsul raportului.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Desigur, aceasta este procedura parlamentară. Deci, în acest moment, dat fiind că în cadrul lucrărilor comisiei s-a acceptat textul iniţiatorului, aşa cum este, modificându-se numai numerotarea, vă voi supune întâi la vot amendamentul prezentat de domnii deputaţi Marian Sârbu şi Dumitru Buzatu, şi apoi, dacă acesta nu trece, vă vom supune textul iniţiatorului, acceptat şi agreat de comisie.

Cine este pentru amendamentul prezentat de domnii deputaţi Marian Sârbu şi Dumitru Buzatu, cu care iniţiatorul şi comisia nu sunt de acord, nu pe fond, ci pentru considerentul că îşi are locul într-o altă secţiune a legii. Vă rog să număraţi, domnule secretar! 50 de voturi pentru, insuficiente pentru ca acest amendament să fie acceptat.

Vă supun votului art. 16, după noua numerotare, 17 în proiectul de lege, care se află la pct. 18 din raport, în forma iniţiată de Guvern.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 110 voturi pentru.

Cine este împotrivă? 47 de voturi împotrivă.

Se abţine cineva? 4 abţineri.

Cu majoritate de voturi pentru, art. 16 a fost adoptat în forma prezentată de iniţiator.

La poz. 19 din raportul comisiei de specialitate, este prezent art. 17 în renumerotarea comisiei, care păstrează acelaşi text cu al iniţiatorului. Dacă sunt comentarii? Domnul deputat Ana.

Domnul Gheorghe Ana (Hd):

Doamnă preşedintă,

Stimaţi colegi,

Am sesizat şi în zilele precedente o inadvertenţă, în sensul că la sistemul public contribuie persoanele fizice sau persoanele juridice. Ne întâlnim, la lit. d), cu o noţiune care, în subsidiar, invocă o persoană juridică, dar, de fapt, nu este instituită ca atare o persoană juridică, ci e, pur şi simplu, un fond care...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, vă întrerup, cred că dumneavoastră faceţi o confuzie! Este vorba de pct. 19 din raport, art. 18 din proiectul de lege şi 17 în renumerotare.

Nefiind comentarii, supun votului dumneavoastră articolul, după noua numerotare, 17, după vechea numerotare, din proiect, 18, poz. 19 din raport.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrvă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

Supun discuţiei dumneavoastră titlul Cap. III. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Titlul Cap. III a fost adoptat în unanimitate.

La poz. 21 din raport este prezentat art. 19 din proiect, art. 18, după noua renumerotare. Dacă sunt comentarii? Vă rog, domnule deputat! La lit. b)?

Domnul Gheorghe Ana (Hd):

Nu, la lit. d). Trebuie să găsim o altă modalitate de a exprima contribuabilul. Fondul reprezintă o entitate financiară, ca să-i spun aşa, şi nu un contribuabil efectiv: nici ca persoană fizică, nici ca persoană juridică. Fondul pentru plata ajutorului de şomaj, în situaţia şomerilor, sigur că va veni, prin aparatul său, să contribuie la constituirea fondurilor pentru asigurările sociale de stat, dar în favoarea cui? În favorea subiecţilor, care sunt, de fapt, şomerii. Deci, trebuie să găsim o altă formulare şi nu poate să rămână fondul în sine.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, vă rog, domnule ministru!

Domnul Alexandru Athanasiu:

Observaţia este corectă, pentru că fondul nu este o persoană juridică, şi noi am propune, deocamdată, raliindu-ne la poziţia exprimată de domnul deputat Ana, ca Agenţia naţională de ocupare şi formare profesională, care gestionează acest fond, să facă plata contribuţiilor datorate. Deci, este singura soluţie care împacă exigenţa relevată aici şi care, totodată, găseşte o instituţie care poate să facă aceste plăţi. Că, într-adevăr, instituţia le face, ca gestionară a acestui buget al fondului de şomaj. Cred că aceasta este soluţia plătitorului, pentru că problema era legată de plătitorul acestei contribuţii.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, în opinia dumneavoastră şi, desigur, şi cea normală, pct. d) de la acest articol ar suna: "Agenţia naţională de ocupare şi formare profesională, care gestionează fondul pentru plata ajutorului de şomaj". Este corect? Da.

Dacă nu mai sunt comentarii, supun votului dumneavoastră, cu acest amendament făcut de iniţiator şi acceptat de comisie, art. 18, renumerotat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, acest articol a fost votat în unanimitate.

La poziţia 22 din raportul comisiei de specialitate este prezentat art. 19, renumerotat, fost art. 20 în proiectul de lege. Dacă sunt comentarii? Deci, comisia de specialitate a făcut amendamente. Dacă nu sunt comentarii, vă propun să votăm forma propusă de comisie pentru art. 19, renumerotat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni... O abţinere.

Cu majoritate de voturi, art. 19, renumerotat, fost art. 20 în proiectul iniţial, a fost votat cu majoritate de voturi.

La poziţia 23, pag. 19 din raportul comisiei de specialitate, comisia ne propune să introducem un articol nou, care să preia într-o nouă formulare cuprinsul alineatelor 5 de la art. 20, text iniţial, numerotat 19, după cum urmează, probabil că art. 20. Vă rog, dacă sunt comentarii?

Domnul deputat Marian Sârbu.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Vreau să vă spun aici că, deşi în comisie s-au făcut precizările necesare legate de modul cât mai corect, cât mai multă acurateţe în redactarea textului, apar nişte lucruri mai puţin corecte, aş spune eu. Deci, "... în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt acelea din..." urmând să numerotăm pe fiecare articol, iar la literele b), c) şi d) se reiau nişte...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

... "cele din".

Domnul Marian Sârbu:

Exact, "... cele din".

"Cele din" la lit. b) de anulat, trebuie eliminat, "cele din" de la lit. c), şi "cele din" de la lit. d), astfel încât să urmeze numerotarea aşa cum trebuie.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, textul să fie corect gramatical. Da.

Dacă sunt comentarii?

Cu modificările care privesc corectitudinea gramaticală, supun votului dumneavoastră art. 20, un articol nou propus de comisia de specialitate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? O abţinere.

Deci, acest articol nou, art. 20 a fost votat cu majoritate de voturi.

Da. Vă rog, domnule ministru.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Aş ruga Camera Deputaţilor să fie de acord ca la lit. d), unde este este vorba de activităţile artistice, să rămână textul pe care l-am avut noi iniţial, sau textul din raport, dar fără ultima parte a lui, respectiv, după anexa 2 să se pună punct.

De ce? Pentru că aici este vorba de "activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa 2, în instituţii de artă şi cultură, care funcţionează potrivit legii, sau ca persoană fizică autorizată".

Eu cred că această încercare de explicitare, foarte detaliată, face mai rău pentru acurateţea textului. Dacă lăsăm: "activitatea artistică în profesiile prevăzute în anexa nr. 2" nu facem nici o limitare, care, după aceea s-ar putea dovedi contraproductivă şi nu deranjează deloc, de altfel nici intenţia comisiei care şi ea a vrut, dar a vrut să fie foarte precisă, putând să restrângă câmpul de aplicare a acestui text.

Am această rugăminte, pentru a nu limita dreptul acestor persoane la exercitarea acestor beneficii determinate de locurile de muncă, inclusiv cele care sunt legate de activitatea artistică. Deci, nu amendează pe conţinut textul, dar îl face aplicabil într-o modalitate, spun eu, mai corectă. Altfel, s-ar putea să apară diminuări sau restrângeri în exercitatea acestui drept.

Aş avea rugămintea să fie primită această amendare, pe care noi o aveam în textul iniţial şi care a fost, de altfel, propusă doar în raportul comisiei.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. O să vă rugăm să mergeţi în ritmul în care discutăm, adică să nu veniţi cu propunerea după ce am votat.

Dar, pentru că este păcat să nu luăm în calcul cele spuse de iniţiator, rog să se pronunţe comisia. Deci, vă rog la microfon.

Domnul Valentin Iliescu:

Pentru a ţine cont şi de propunerea domnului ministru şi pentru a face o treabă de bună calitate, aş ruga să revenim asupra votului, să lăsăm această lit. d) la dezbaterea de joi dimineaţă, astfel încât să dăm textului final forma cea mai corectă şi să nu existe inadvertenţe, inclusiv cu titlul anexei la care face referire lit. d) a articolului respectiv.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, doamnelor şi domnilor coleg, noi, cei prezenţi în Camera Deputaţilor, am votat articolul nou introdus, dar pentru că suntem deschişi la o formă corectă şi corespunzătoare a legii, aşteptăm propunerea comisiei de specialitate joi dimineaţă, pentru alin. d), pentru pct. d) din art. 20 şi, în momentul în care ni se prezintă forma corespunzătoare din punctul de vedere al comisiei, vom modifica alin. 2 şi vom revota art. 23.

Sper că sunteţi de acord cu această modalitate de lucru...

La pct. 24 din raport, figurează art. 21 din proiectul de lege şi desigur că el este renumerotat acum, probabil că a ajuns la art. 21. Da? Da. Pentru că sunt amendamente pe alineate, vom discuta acest articol pe alineate, nu-l discutăm per global. Dacă sunt amendamente pentru alin. 1 din art. 21? Dacă sunt amendamente, în afară de cel al comisiei.

Domnule deputat Zoner,

Aici doriţi? Nu.

Domnule deputat Stanca,

La alin. 1, da?

Domnul Teodor Stanca:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor,

Alineatul 2 de la art. 20, după renumerotare, este un alineat cheie pentru această lege, pentru că modifică anumite prevederi în legislaţia actuală şi trebuie să vedem dacă, într-adevăr, putem accepta această modificare sau nu.

Dar, înainte de a formula un amendament pe care l-am depus la comisie, aş vrea să vedeţi că în art. 4 al acestei legi, care este esenţial pentru lege, se spune, în esenţă, că toţi cei care obţin venituri, indiferent că sunt cu contract de muncă, convenţii civile, profesii libere sau în activităţi private trebuie să contribuie la fondul de asigurări sociale. Deci, asta este, mă rog, regula generală.

Dacă un pensionar îşi continuă activitatea, indiferent că este cu contract de muncă sau într-o altă activitate, el ar trebui să se încadreze în prevederile art. 4, deci să contribuie la fondul de asigurări sociale.

A veni cu această precizare, din alin. 2, în care se spune: "Pensionarii care se regăsesc în una din situaţiile prevăzute la art. 4 alin. 1, punctele 1, 2, 4, 5 ş 6 nu datorează contribuţia de asigurări sociale", asta înseamnă că, după perioada de activitate, după vârsta standard, cum se numeşte ea, pensionarul dacă-şi continuă activitatea, sigur că va avea un venit, dar dacă nu contribuie, nu va mai avea dreptul la recalcularea pensiei, sau la adaosuri la pensia obţinută în baza algoritmului de calcul, să spunem, după noua lege, în care se spune că: "... pentru fiecare an de activitate se stabileşte un număr de puncte, ca raport între câştigul mediu realizat şi salariul mediu pe economie".

Acest lucru face ca anumite drepturi obţinute până în acest moment prin Legea nr. 3, modificată, prin Legea nr. 53, prin alte legi speciale, cum ar fi Legea nr. 117, Statutul Personalului Didactic, Legea nr. 92, Ordinul nr. 55, chiar şi în Statutul Funcţionarului Public, se prevede dreptul de a continua activitatea, de a considera activitatea în prelungire ca făcând parte din vechimea în muncă şi, ca atare, în mod normal, ar trebui ca această perioadă să-i aducă şi un spor la pensie.

Or, dacă noi facem această precizare, pensionarii a căror activitate este cerută în diverse activităţi, cum ar fi cercetare, învăţământ, sănătate, cultură, nu numai că se expun în această perioadă unor noi riscuri, nu mai pot să beneficieze de un anumit spor firesc la pensie. Deci, este un pas în urmă faţă de legislaţia actuală, zic eu, şi nu este numai punctul meu de vedere, pentru că am discutat cu foarte mulţi colegi, care au acest punct de vedere, dar, cumva, nu se aliniază nici la reglementările pe plan internaţional, unde, în foarte multe ţări, nu numai că se acceptă continuarea activităţii, dar se şi stimulează, pentru că în perioada lucrată după pensie beneficiază de anumite sporuri, de un anumit coeficient de majorare a pensiei pentru perioada respectivă.

Prin urmare, eu consider că am putea tranşa acest alineat, dacă s-ar accepta un amendament pe care eu l-am propus şi care ar suna în felul următor: "Pensionarii care se regăsesc în una din situaţiile prevăzute la art. 4 alin. 1, 2, 4, 5 şi 6 pot opta, pentru a contribui sau nu, în continuare, la asigurările sociale. În cazul în care-şi continuă contribuţia la asigurările sociale, pot beneficia de dreptul de recalculare a pensiei".

Eu consider că această formulare...

Voci din partea dreaptă a sălii:

Nu mai are sens!

Domnul Teodor Stanca:

Am putea introduce şi această opţiune, pentru că s-ar putea ca unii, care au altă activitate după pensie, să nu mai fie interesaţi să cotizeze şi deci să nu mai pretindă a li se putea acorda un spor la pensie, fie prin recalculare, fie prin adăugarea unor punctaje.

Sigur că expunerea mea, punctul meu de vedere, probabil că va fi urmat şi de alte observaţii sau suţineri, sau, mă rog...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Prima observaţie v-o fac eu, domnule deputat. Noi vorbeam despre alin. 1 şi dumneavoastră aţi trecut direct la alin. 2, dar nu v-am întrerupt din respect. Pledoaria dumneavoastră, extrem de convingătoare şi cu care probabil că foarte multă lume este de acord, va trebui s-o ţinem minte pentru alin. 2.

Acum vorbim de alin. 1. Dacă nu sunt comentarii, supun votului dumneavoastră alin. 1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, alin. 1 a fost votat în unanimitate.

La alin. 2 avem amendamentul prezentat de domnul deputat Teodor Stanca, care figurează în raportul comisiei la secţiunea "amendamente respinse" şi acum îl ascultăm pe domnul deputat Zoner.

Domnul Şerban Constantin Rădulescu Zoner:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Şi, vă mulţumesc de două ori, în primul rând că mi-aţi dat cuvântul şi a doua oară, pentru că aţi făcut precizarea respectivă, pentru că, într-adevăr, discuţiile sunt la alin. 2 şi nu la alin. 1 şi eu m-am retras, fiind disciplinat. Dar, nu asta-i prloblema.

În principiu, eu susţin amendamentul domnului deputat Stanca, dar aş fi şi mai drastic şi aş cere eliminarea...

Voci din partea stângă:

Mai uşor!

Domnul Şerban Constantin Rădulescu Zoner:

... aş cere eliminarea pct. 2 din acest articol, pentru că, de fapt, şi vreau ca toată lumea să înţeleagă, din moment ce la o categorie, la multe categorii de pensionari li se interzice să contribuie, înseamnă că în practică, aşa pe din dos, ca să nu se ştie exact şi să nu se înţeleagă, de fapt se interzice celor care sunt pensionari să-şi mai ceară recalcularea pensiei.

Orice întreprinzător, oricine, indiferent că este de stat sau privat, are dreptul, dacă-l consideră bătrân şi ramolit, pur şi simplu să nu-l angajeze sau să-i întrerupă contractul de muncă. Dar, ca să-i interzici unui pensionar să contribuie, asta înseamnă, de fapt, să-i interzici dreptul de a-şi recalcula pensia pentru anii munciţi.

Doi: există, îmi pare tare rău, dar există, cum să vă sun eu, cu tot respectul pentru domnul ministru şi care, probabil, va veni cu argumente, că eu nu sunt specialist ca domnul ministru în Dreptul muncii şi este o personalitate în domeniu, dar trebuie să-i atrag atenţia că, pur şi simpu, nici legea nu-i perfectă sub alt aspect: pentru că s-au creat deja discriminări în art. 200, se abrogă Legea nr. 92 privind organizarea judecătorească, dar, nota bene, nu se abrogă art. 21 alin. 2 din Legea nr. 56/1996, care se referă la membrii Curţii de Justiţie.

Prin urmare, aceştia sunt de o parte, iar tot restul celorlalţi..., profesori universitari, profesori, învăţători, învăţători care sunt în dealuri şi locuri...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat,

Acum vorbim la alin. 2. Vă rog reveniţi la alin. 2.

Domnul Şerban Constantin Rădulescu Zoner:

La alin. 2 vorbesc. Deci, acolo unde se angajează, pentru că pur şi simplu, locul este vacant, şi este unul care mai poate şi mai vrea să predea la copii, pentru că nu vine nici unul de la oraş, îi interzicem să contribuie, ca să-şi poată recalcula pensia. Ca atare, revin şi vă rog să mă scuzaţi, revin la chestiunea cu magistraţii... Domnul ministru ştie că, în general, în viaţa parlamentară, politică, a diverselor ţări, un drept odată câştigat este considerat câştigat. Chiar şi în Dreptul muncii, când a venit dreapta, nu a anulat ce a făcut stânga... sau invers. Dreptul câştigat în fond este, prin lege, evident, este câştigat.

Noi nu putem să creăm categorii privilegiate de pensionari şi categorii de pensionari pe care-i lăsăm să nu benenficieze de dreptul acesta de recalculare, pentru că acesta este adevărul care se ascunde în spatele acestui alineat.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Dacă nu mai doreşte nimeni, închidem lista vorbitorilor, urmând să întrebăm iniţiatorul şi comisia.

Domnul Vasile Stan.

Voci din stânga:

Tot aşa, dur, domnule Stan!

Domnul Vasile Stan:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Este vorba aici despre cumul. Deci, este vorba de o opţiune politică. Eu vin cu argumentul că, dacă se aprobă cumulul, şi eu sunt de acord cu acest lucru, statul nu pierde nimic. Deci, pentru faptul că a muncit o viaţă întreagă, primeşte pensie, pentru că a contribuit în fiecare lună cu cota-parte la asigurări sociale.

După ce a ieşit la pensie, se angajează la altă întreprindere, de unde primeşte leafă şi să-l lăsăm să contribuie cu asigurarea, în continuare, ca să-şi recalculeze pensia. Deci, asta-i problema. Să ne hotărâm: vrem cumul sau nu vrem? Dacă mă întrebaţi pe mine: vreau. (Aplauze).

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Comisia de specialitate, vă rog, dacă aveţi vreun punct de vedere. Dacă nu-l aveţi, iniţiatorul. Deci, comisia îşi menţine punctul de vedere.

Domnule ministru, vă rog.

Vă rog, linişte, să-l ascultăm pe domnul ministru.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Doamnă preşedintă,

Chiar dacă am reţinut că aţi fost în bună măsură convinsă de argumentele mai înainte arătate aici, daţi-mi voie, pornind de la un proverb francez, care spune că "Subiectele fierbinţi trebuie abordate cu răceală", să vă explic de ce iniţiatorul a considerat că textul prezentat este un text corect.

Sigur că în jurul problematicii cumulului pensiei cu salariul se poate discuta la nesfârşit şi argumentele pot cântări egal în balanţa judecăţii noastre, dar ceea ce vreau să spun eu, fără a influenţa în nici un fel votul dumneavoastră suveran, sunt următoarele câteva lucruri. Acest sistem de pensii urmăreşte, prin faptul că este un sistem redistributiv şi nu un sistem capitalizat, să asigure un echilibru financiar. De aceea, în toate ţările în care funcţionează asemenea sisteme, pensionarii care doresc să lucreze după ce încasează pensia, o pot face, evident că da, dar fără a mai exista intervenţii în cuantumul pensiei lor, prin adunarea anilor lucraţi ulterior, în bază de convenţii civile, de pildă, în bază de colaborări, care să-i fructifice ca ani de contribuţie la sistemul de pensie.

Din acest punct de vedere, pentru că, am spus de atâtea ori, acest sistem urmăreşte şi o reechilibrare financiară a bugetului de pensii, această soluţie ni se pare o soluţie corectă.

Există şi un al doilea argument de politică socială generală, anume acela că, într-o economie care înregistrează, ca în multe ţări din lume, o rată a şomajului relativ înaltă, această posibilitate a cumulului este de natură, într-o anumită măsură, evident, nu într-o măsură determinantă, să îngusteze posibilitatea angajării tinerilor pe piaţa forţei de muncă.

Iată deci, cel puţin două argumente, de principiu, să spun, care pledează pentru soluţia pe care noi am avut-o în vedere.

Este adevărat, şi aici s-a adus în discuţie teoria drepturilor câştigate. Îi reamintesc domnului deputat Zoner, că teoria drepturilor câştigate se va aplica şi în această materie, în sensul că prin această lege nu se va diminua cuantumul pensiei recalculate sau nu, care se află la data intrării în vigoare a legii în plată. Atunci ar fi o injoncţiune nepermisă şi "un atentat" să zicem, la dreptul câştigat, dar faptul că se schimbă o condiţie existentă într-o lege anterioară printr-o lege ulterioară, aceasta nu înseamnă o încălcare a unui drept câştigat. Dreptul câştigat există abia în momentul în care el se exercită.

Aşadar, dară recalcularea n-ar mai exista, aceasta nu înseamnă că, din punct de vedere, repet, juridic, şi aş spune eu, verificabil, nici un fel de injoncţiune în..., sau ştirbirea dreptului câştigat.

Aşadar, aveţi de ales şi sigur că veţi alege soluţia care consideraţi că este mai bună, dar repet, noi am fost ghidaţi de argumentele pe care, în esenţă, am încercat să le fac cât mai explicite, din punctul nostru de vedere. Sigur, există şi argumentele arătate aici. Problema este de a alege între o construcţie care să aibă o anumită claritate şi o anumită congruenţă de la cap până la coadă, sau în a interveni în raport cu anumite situaţii particulare, legitime..., nu asta este de contestat, dar care pot deforma mersul acestei legi.

Cât priveşte acea acuză care ni se aduce, că discriminăm prin art. 200, atrag şi eu, în modul cel mai respectuos cu putinţă, atenţia domnului deputat Zoner, că acel text nu aparţine iniţiatorului, el a fost un text adoptat de către comisie. Deci nu iniţiatorul a încercat să discrimineze legat de anumite legi, care deja au distorsionat sistemul de pensii publice din România.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Din partea comisiei, domnul deputat Iliescu.

Am încheiat discuţiile. Deci, v-am anunţat înainte că ultimii care iau cuvântul sunt iniţiatorul şi reprezentanţii comisiei. Deci, la acest alineat, discuţiile sunt încheiate.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Valentin Iliescu:

Îmi permiteţi să fac câteva precizări, fiindcă aţi pus întrebarea dacă comisia are un punct de vedere. Noi, comisia, nu ne-am putut întâlni din nou şi lua o nouă decizie, ceea ce vi s-a transmis prin doamna vicepreşedintă Dobrescu. Este decizia comisiei, la momentul când s-a discutat proiectul de lege în comisie.

Însă, din punctul meu de vedere, fiindcă faţă de momentul discutării în comisie, semnalele venite din teritoriu, ca urmare a prezentării proiectului de lege respectiv, este că amendamentul colegilor, cel puţin al celor doi, care au luat cuvântul înainte, domnul deputat Stanca şi domnul deputat Zoner, este unul demn de luat în considerare şi aş spune, chiar cu argumentele pe care domnul ministru Athanasiu le-a prezentat aici, uşor de combătut.

În primul rând, vorbea dânsul, despre fragilitatea echilibrului financiar. Păi, de ce să interzicem noi..., eu cel puţin nu ştiu, în momentul de faţă, câţi pensionari sunt, care în momentul de faţă desfăşoară o activitate aducătoare de venituri... Că sunt o sută, că sunt două sute, că sunt trei sute de mii. Contribuţiile lor plătite, evident, susţin veniturile la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Dacă aceşti oameni mai desfăşoară o activitate, fiind deja pensionari, înseamnă că veniturile lor sunt puţine şi, evident, dacă vreţi, tocmai pentru că avem datorii foarte mari faţă de aceşti oameni, şi nu este vorba numai de colegii deputaţi sau senatori, este vorba de multe alte categorii care desfăşoară această activitate după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, pentru că veniturile pe care le au ca pensii sunt foarte mici.

Din acest motiv, din partea colegilor mei, din partea Grupului parlamentar P.U.N.R., susţin amendamentul formulat de domnul deputat Stanca, aşa cum a fost propus şi susţinut şi de colegul, deputat Zoner, şi vă rog, doamnă preşedintă, să supuneţi la vot.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Trebuia să vorbiţi din partea comisiei, nu din partea Grupului parlamentar P.U.N.R.

V-am anunţat că discuţiile au fost încheiate. (Vociferări în sală).

Domnul Şerban Constantin Rădulescu Zoner (din sală):

Doresc un drept la replică!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dreptul la replică.

Poftiţi, domnule deputat Zoner.

Voci din partea dreaptă a sălii:

La vot!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Pentru drept la replică, trebuie să întârziem puţin votul.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Un moment. Domnul ministru Athanasiu are dreptate. În art.200, aşa cum a venit de la Guvern, nu figurează nici Legea nr.200 de organizare judecătorească. Comisia a pus Legea nr.200, dar, repet, domnul ministru nu mi-a răspuns, ce se întâmplă, v-am spus, cu Legea nr.56 din 1 iulie 1996, art.21 alin.2 privind pe magistraţii de la Curtea Supremă de Justiţie, pensionari şi reangajaţi. Aceştia nu sunt discriminaţi, acestora nu li se interzice dreptul de a contribui şi, prin urmare, sunt o categorie privilegiată faţă de toţi ceilalţi pensionari reangajaţi.

Vă mulţumesc. Şi aş ruga pe domnul ministru să-mi răspundă. (Rumoare în partea dreaptă a sălii)

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, doamnelor şi domnilor deputaţi, la alin.2 avem textul comisiei, care este identic cu cel al iniţiatorului, şi avem un amendament prezentat de domnul deputat Teodor Stanca, susţinut şi de alţii, de domnul deputat Zoner, de domnul deputat Vasile Stan. Deci, conform regulamentului, trebuie să vă supun întâi amendamentul propus şi apoi, dacă acesta nu trece, textul iniţiatorului.

Deci vă supun votului... Poftim?

Domnul Valentin Adrian Iliescu (din loja comisiei):

Textul comisiei!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Textul comisiei nu este modificat. Ba da. Aţi modificat denumirea...

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner (din sală):

Este vorba de procedură! (Se îndreaptă spre tribună)

Nu vă supăraţi...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, nu v-am dat cuvântul şi nici nu vi-l dau. Vă rog să treceţi în bancă!

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Procedură, doamnă!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, vă rog să treceţi în bancă.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Procedură, doamnă! Procedură.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Puteţi să ţipaţi oricât, v-am blocat microfonul.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Vă rog, pe procedură, să-mi daţi cuvântul. Stau aici cuminte. Vă rog să mi-l daţi. (Rumoare în sală) Este vorba de procedură.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog, domnule deputat. Vă rog, pe procedură.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulţumesc.

Pentru că puneţi la vot întâi varianta comisiei, şi nu amendamentul domnului Stanca, pe care eu îl susţin, atunci vă rog, conform regulamentului, să puneţi întâi amendamentul meu de eliminare a alineatului respectiv, pentru că ştim cu toţii că amendamentele de eliminare au prioritate.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dar nu aţi prezentat nimic în scris, domnule deputat. Am să vă rog, altădată, să vă îndepliniţi obligaţia regulamentară. Deci nu am să iau în consideraţie nici un amendament la care nu am forma scrisă în faţă. Da? Vă rog frumos să-mi daţi amendamentul scris.

Deci, în textul prezentat de comisie în raport, la alin.2, este, într-adevăr, adăugat cuvântul "punctele", deci ceea ce înseamnă că textul este amendat de comisie. Mai avem amendamentul domnului Teodor Stanca şi amendamentul domnului Zoner, de eliminare.

Vă rog, dacă vreţi, să-mi scrieţi. Da? Vă rog să-mi scrieţi amendamentul. (Se adresează domnului deputat Zoner.)

Pentru că îl scrie şi am fost martori că l-a propus, eu sunt obligată să supun votului dumneavoastră amendamentul de eliminare a alin.2 de la art.21, nou numerotat.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Deci este evident că este majoritate.

Să votăm împotrivă. Cine este împotrivă? Să le numărăm pe acestea. 7 voturi împotrivă.

Cine se abţine? 7 abţineri.

Cu majoritate de voturi, amendamentul de eliminare, propus de domnul Zoner, a fost adoptat.

Deci alin.2 a dispărut din textul art.21.

Trecem la alin.3, conform vechii numerotări, după noua numerotare 2. Avem o propunere din partea comisiei de specialitate. Dacă mai doreşte cineva să susţină alte amendamente? Nu mai doreşte nimeni să susţină, da? Alin.3 din articolul care este acum 21, la poziţia 24 din raport.

Domnul deputat Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

La alin.3 art.21, am propus modificarea contribuţiei pe care asiguratul trebuie s-o plătească, de la o treime, cât a fost propus de iniţiator, la o cincime. Motivarea acestei propuneri este următoarea. Întrucât fiscalitatea asupra veniturilor salariale este extrem de mare în acest moment, şi a fost sporită prin ultimele acte normative din anul acesta, este clar că o treime din cota de contribuţie de asigurări sociale, aşa cum a propus iniţiatorul, este foarte mult, şi aceasta ar apăsa şi mai mult asupra veniturilor salariale, diminuând, în felul acesta, veniturile pe care angajaţii le încasează. Pentru acest raţionament, eu vă rog să acceptaţi propunerea de amendament la art.21 alin.3.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamna deputat Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi, poate pentru prima oară, o remarcă personală de supărare, de necaz că anumite interese pot prima şi pot schimba sensul şi filosofia unei legi. Pensia este un drept, nu este o obligaţie. Fiind un drept, omul poate să rămână la pensie atât timp cât doreşte.

Şi acum, iertaţi-mi intervenţia, să mă întorc la alin.3. Iniţiatorul a propus o contribuţie individuală de o treime. Comisia, în urma votului, a socotit că o treime este prea mult şi a scăzut-o la o pătrime, această contribuţie.

Permiteţi-mi, în puţine cuvinte, să spun de ce este mai bine o treime decât o pătrime. Poate că diferenţa nu este mare. Sigur că, într-o anumită logică, jumătate poate că ar fi şi mai bine. Nu! După părerea mea, o treime este suficient pentru a da naştere la două efecte pozitive. Primul ar fi acela că omul, în momentul în care contribuie cu o treime din salariul lui, nu-i este indiferent dacă celelalte două treimi angajatorul le plăteşte sau nu le plăteşte. Responsabilitatea lui faţă de pensia viitoare, care-i aparţine, este mai mare şi este o responsabilitate pe care vrea s-o împartă cu angajatorul său, într-un sentiment comun de responsabilitate a viitorului angajat, în momentul pensiei. Deci îl poate lua la rost, îl poate întreba, îl poate determina să-şi plătească această datorie către bugetul pensiilor.

În al doilea rând, după cum ştiţi, cu tot optimismul de care trebuie să dăm dovadă în privinţa colectării contribuţiilor pentru asigurările sociale, acestea vor continua, într-un ritm poate mai bun, dar niciodată într-un ritm suficient şi apropiat de 100%. Colectarea 100% rămâne, într-adevăr, un scop greu de admis. Or, dacă cei care nu plătesc, în momentul de faţă, şi nu vor plăti, nu vor fi salariaţii cărora li se opreşte pe stat, în mod automat, ci vor rămâne tot angajatorii, atunci este de preferat ca suma neplătită să fie mai mică, adică să fie de două treimi, şi nu de trei pătrimi. Iată un argument major.

Şi, apoi, daţi-mi voie, un ultim argument: art.184 din lege ne spune clar că veniturile nete, în momentul aplicării pensiei, deci în momentul în care va interveni contribuţia personală, nu vor fi afectate. Toate salariile se vor mări, respectiv, cu o treime. Toate veniturile salariale la care se va aplica acest procent de o treime, vor fi mărite. Veniturile nete ale personalului nu vor fi, în nici un chip, afectate. Deci vă rog să revenim la varianta iniţială.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină?

Vă rog. Domnul deputat Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Folosirea fracţiei 1/3, indiferent unde, inclusiv în propunerea comisiei, duce la dificultăţi insurmontabile, duce la cifre incomensurabile. Şi avem realitatea în statele de personal, de pensii, de tot ce vreţi, unde se menţionează salarii cu cifre de acest gen şi rămâne la latitudinea casierului să completeze în plus sau în minus. Poate că ar trebui să renunţăm la această fracţie care este inoperantă. Orice altceva, în afară de 1/3.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mai doreşte cineva să ia cuvântul? Da, domnul deputat Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu cred că aici nu s-a înţeles foarte bine despre ce este vorba. Contribuţia aceasta de o treime este, în fond, o uşurare, deci, a obligaţiilor angajatorului, dar această uşurare, într-un mod corelativ, este adăugată, este pusă în spinarea angajatului de data aceasta. Deci, dacă, până acum, avem un număr de obligaţii fiscale ale angajatului, care sunt şi aşa destul de mari, acum ar urma să mai adăugăm şi o treime din contribuţia pe care până acum angajatorul o plătea la asigurările sociale. Eu cred că ar fi rezonabilă măcar adoptarea propunerii comisiei, adică o pătrime să revină, dacă nu propunerea pe care am făcut-o eu, de a reveni angajatului doar o cincime din contribuţia la asigurările sociale.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu mai doreşte.

Dau cuvântul iniţiatorului, domnul ministru Athanasiu.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Noi, sigur, vom susţine punctul de vedere exprimat de Guvern, pentru trei argumente. Un argument istoric: România a avut, până la Legea nr.10 din 1949, un sistem de contribuţie la pensii în care se împărţea egal contribuţia, deci egal, între angajator şi angajat, model care este, în cele mai multe ţări europene, acelaşi. În al doilea rând: faptul subliniat aici, şi nu-l reiterez cu argumente suplimentare, că o contribuţie mai mare a salariatului îi va da acestuia sentimentul că este îndreptăţit să primească pensie şi va responsabiliza suplimentar pe angajatorul lui, pentru că iată ce se întâmplă astăzi, când nu se plăteşte decât pensia suplimentară de către salariat, el nu se întreabă ce face, cu banii lui, angajatorul. Şi, în al treilea rând, un argument de ordin politic şi social: dacă vom continua să lăsăm mare sarcina costului mâinii de lucru pe seama angajatorului, nereducându-i, cât mai consistent, dar şi cât mai corect, partea lui din susţinerea costului mâinii de lucru, adică partea din contribuţia de asigurări pe care o plăteşte el, vom crea o situaţie teoretic foarte bună pentru salariat, diminuându-i contribuţia la maximum, dar vom avea din ce în ce mai puţini salariaţi.

Aşadar, să nu negăm rolul important pe care-l are creatorul de loc de muncă şi să nu împovărăm, să nu scumpim forţa de muncă, prin mărirea exagerată a contribuţiei de asigurări sociale. Două treimi este rezonabil să suporte angajatorul şi o treime, tot atât de rezonabil, să suporte angajatul. Nemaivorbind că, într-o primă fază, salariul net nu va fi afectat pentru salariat. Deci, chiar acest argument că se diminează, se alterează venitul salariatului, într-o primă fază nu are obiect.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumim.

Vă rog, domnilor secretari, verificaţi cvorumul. Este problemă, totuşi, foarte importantă şi chiar trebuie s-o tranşăm în condiţii normale de lucru. Vă rog frumos să verificaţi cvorumul de lucru. (Domnii secretari numără deputaţii care se află în sală)

În acest moment, în sală sunt 94 de domni deputaţi. Din acest motiv, nu pot să anunţ decât încheierea lucrărilor de astăzi şi ne întâlnim joi, la ora 8,30, pentru a tranşa ce a rămas în discuţie.

Vă doresc o după-amiază plăcută celor care aţi rezistat, aici, la lucrările Camerei Deputaţilor.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,10.