Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Întrucât, încă, prezenţa în sală nu este cea necesară, trecem la următorul punct: Propunerea legislativă privind dreptul la rectificare şi dreptul la replică faţă de materialele publicate în presă. Iniţiatorul este domnul deputat Paşcu.

Domnule deputat, vreţi să vă susţineţi propunerea?

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să arăt considerentul principal pentru care am socotit necesar să am această iniţiativă legislativă şi el se bazează pe faptul că fiecare cetăţean are dreptul să se apere, atunci când este acuzat prin intermediul presei scrise. Or, acest lucru este în momentul de faţă o chestiune aflată la bunul plac al celor care iniţiază asemenea atacuri.

Din punctul acesta de vedere, consider că România este mai democratică cu o asemenea lege, care protejează cetăţeanul, decât fără o asemenea lege. Această chestiune este recunoscută internaţional, prin convenţii internaţionale, la care şi noi suntem parte, încă din 1974; cum această chestiune este reglementată satisfăcător pentru televiziune şi pentru radio, am considerat că este necesar, şi prin lumina a ceea ce se întâmplă în presa scrisă românească, să introducem şi aici acest standard de democraţie şi de respectare a drepturilor cetăţeneşti. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Marton, din partea Comisiei pentru cultură.

Domnul Marton Arpad:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Dacă în cazul legii pe care tocmai am votat-o lucrurile au mers mai uşor în comisie, recunosc că în cazul acestei legi au fost foarte multe discuţii în contradictoriu, probabil s-ar putea să fie şi în dezbaterea în plen.

Adevărul e că, într-adevăr, există în legile care s-au votat, din domeniul audiovizualului şi, în plus, în reglementările Consiliului Audiovizualului, norme care reglementează dreptul la replică. În presa scrisă, această normă, din păcate, nu există, ceea ce determină să se mai dea loc la abuz.

Ca atare, e bine să fie şi aici un astfel de document, o astfel de legiferare, însă trebuie să se găsească justul echilibru între libertatea presei şi drepturile persoanei lezate de această libertate.

În comisie s-a discutat mult, am căzut de acord cu această variantă, pe care o aveţi în faţa dumneavoastră, cu foarte multe amendamente, comisia a votat-o cu majoritate de voturi. Cred că pe această variantă se poate merge şi, într-adevăr, s-a găsit acel echilibru, care, pe de o parte, garantează în continuare libertatea presei (deşi, într-adevăr, şi aici, mai e o posibilitate de abuz), pe de altă parte, garantează şi drepturile persoanei, care, în anumite situaţii, sunt legate de această greşit înţeleasă libertate.

Vă mulţumesc şi vă rog să vă aplecaţi cu foarte multă atenţie asupra textelor pe care comisia vi le propune.

Domnul Valer Dorneanu:

La dezbateri generale, doreşte cineva să intervină? Domnul Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În calitatea mea de membru al Uniunii ziariştilor profesionişti din România sunt tentat să consider că o asemenea lege este un atentat la libertatea presei şi ea nu confirmă intenţia bună pe care a avut-o iniţiatorul ei. Având, însă, în vedere modul de manifestare al multor reprezentanţi ai mass-media, indiferent că este vorba de presa scrisă sau cea audiovizuală, după 1990, consider că un asemenea act normativ vine în sprijinul presei profesioniste, al presei responsabile, al acelor ziarişti care îşi fac din meseria lor un lucru demn de toată consideraţia şi preţuirea publicului.

În Occident, presa este un element de referinţă, ceea ce se scrie în presă este considerat ca fiind adevărat, considerat ca fiind exact. Din păcate, multe dintre publicaţiile sau posturile de radio şi televiziune din România colportează o serie de ştiri, care nu îşi găsesc echivalentul în realitatea propriu-zisă.

Mai mult decât atât, în ultima perioadă, au fost realizate şi susţinute în mod concertat atacuri la adresa unor persoane, pe motive absolut neîntemeiate, pe motive adeseori inexacte. În ultima perioadă am constatat, totodată, cu părere de rău, că orice tentativă a celor care s-au simţit ultragiaţi sau jigniţi de asemenea referinţe de presă nu au avut posibilitatea să revină, prin dreptul la replică sau prin o serie de precizări, întrucât conducerile acestor publicaţii au refuzat sistematic să le acorde dreptul la rectificare sau replică.

În consecinţă, consider că în această etap㠖 şi precizez că în această etap㠖 până când presa românească nu va ajunge la gradul de profesionalizare şi de respectare a deontologiei profesiei sale, o asemenea lege este binevenită.Îmi doresc ca această lege să devină caducă în foarte scurtă vreme, în momentul în care reprezentanţii de marcă ai presei româneşti vor contribui la eliminarea acelora care şi-au făcut din presă un alt scop decât acela pe care această meserie nobilă îl constituie.

Îmi doresc să nu se încheie această legislatură şi această lege să devină inutilă, pentru că, în sfârşit, reprezentanţii presei şi-au asumat responsabilitatea ce le revine în societatea democratică pe care sperăm să reuşim să o construim. Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină? Nu.

Trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege.

La titlu, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut, nici dumneavoastră.

Votat în unanimitate.

La art. 1, vă rog să urmăriţi amendamentul nr. 1. Nu aveţi obiecţiuni.

Adoptat amendamentul nr. 1. Art. 1 se modifică în mod corespunzător.

La art. 2, urmăriţi amendamentul nr. 2. Nu aveţi obiecţiuni.

Votat în unanimitate, în consecinţă, art. 2 se modifică în mod corespunzător.

La art. 3, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut amendamente, nici dumneavoastră.

Votat în unanimitate.

Titlul Cap. II? Nu aveţi obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

La art. 4, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.3. Nu aveţi obiecţiuni.

Votat în unanimitate, se modifică în mod corespunzător art.4.

La art. 5, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.4. Nu aveţi obiecţiuni.

Votat în unanimitate. Se modifică în mod corespunzător art.5.

La art.6, urmăriţi amendamentul nr.5. Nu aveţi obiecţiuni.

Votat în unanimitate, se modifică art.6 în mod corespunzător.

La art. 7, urmăriţi amendamentul nr. 6.

Adoptat în unanimitate amendamentul nr.6, se modifică art.7.

La art. 8 amendamentul nr. 7? Nu aveţi obiecţiuni.

Votat în unanimitate, art.8 se modifică în mod corespunzător.

Art. 9, urmăriţi amendamentul nr. 8. Nu aveţi obiecţiuni.

Adoptat în unanimitate, se modifică în mod corespunzător art.9.

După art. 9, urmăriţi amendamentul nr.9 al comisiei, care introduce un text nou. Poftiţi, îmi cer scuze că nu v-am văzut, doamnă deputat.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

După art. 8, am propus un articol nou, care să apere publicaţiile de dreptul la replică ce nu s-ar limita la a corecta faptele incriminate şi ar leza interesele unei terţe persoane ori s-ar constitui ca ofensă la adresa redactorului sau unei terţe persoane. V-aş ruga să luaţi în calcul varianta că un redactor şef ar putea fi obligat să publice zilnic 100 de drepturi la replică, doar pentru că s-au amintit 100 de nume în ziar.

Astfel de prevederi există şi în legi din mai multe ţări europene, dar, dacă îmi permiteţi, aş avea un amendament chiar la amendamentul meu, pentru că am vorbit şi cu inţiatorul. Deci, aş dori să se elimine lit. e) de la articolul nou. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Iniţiatorul, sunteţi de acord cu această propunere? Da.

Şi comisia, restul? De acord.

Stimaţi colegi, supun atunci votului dumneavoastră amendamentul nr.9, fără lit.e), aşa cum a propus autorul amendamentului şi sunt de acord iniţiatorul şi comisia.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.10, vă rog să urmăriţi amendamentul nr. 10.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Art. 11 amendamentul nr. 11?

Adoptat în unanimitate.

Art. 12 amendamentul nr. 12? Poftiţi, domnule Szekely.

Domnul Székely Ervin Zoltan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La art. 12, comisia a modificat textul iniţial, schimbând cuantumul amenzii contravenţionale, dintr-o sumă care era raportată la veniturile publicaţiei, la o sumă fixă, între 5 şi 100 de milioane de lei. Consider că în condiţiile în care există o inflaţie galopantă şi fixarea unei amenzi poate să devină nesemnificativă după trecerea unui timp, varianta iniţială a legii era mai bună. La care eu, însă, am depus un amendament, pe care nu l-am regăsit între amendamentele respinse, probabil, din cauză că în comisie s-a modificat întregul articol, aşa că nu ar mai fi avut loc unde să fie inserată această modificare.

Cu toate acestea, eu aş susţine, în primul rând, să rămână forma propusă de către iniţiator, cu amendamentul, care să sune astfel: "Prin aceeaşi hotărâre, ori de câte ori instanţa constată nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 6, publicaţia va fi sancţionată cu o amendă calculată prin raportare la cifra de afaceri a anului precedent, respectiv, la cifra de afaceri înregistrată la data publicării materialului contestat, dacă se află în primul an de activitate, între 0,1 şi 3%". Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Noi am propus şi v-aş ruga să votaţi varianta votată şi în comisie. Am propus, deci, ca: "Persoana lezată să poată solicita instanţei aplicarea unei amenzi contravenţionale într-un cuantum cuprins între 5 şi 100 milioane de lei", deoarece nu ni se pare firesc ca un ziar să fie sancţionat cu o amendă calculată prin cifra de afaceri.

Gândiţi-vă, că, dacă nu se publică 20 de drepturi la replică, un ziar ar putea intra în faliment.

Să nu uităm, de asemenea, că o publicaţie poate aparţine unei societăţi comerciale care are şi o reţea de difuzare sau o tipografie proprie, iar prin amendarea societăţii cu un procent din cifra de afaceri s-ar putea petrece un fapt nefiresc. Fiindcă nu ni se pare normal să sancţionezi o societate doar pentru că un ziar nu a publicat un drept la replică. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamnă Olguţa Vasilescu.

Domnul Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Din câte am înţeles eu, spiritul acestei legi este mai mult de disciplinare, nu de distrugere a presei sau a studiourilor de radio şi de televiziune. Mi se pare nefondată soluţia propusă de către unul dintre antevorbitori, întrucât, în felul acesta, transformăm această lege într-o chestiune de sperietoare.

Cred că formula găsită de către comisie, mai inspirat, zic eu (mai puţin inspirat în ceea ce priveşte plafonul maxim), este de preferat, întrucât noi dorim doar să atenţionăm, printr-o asemenea lege, nu să distrugem efectiv şansele publicaţiilor sau studiorilor de radio şi televiziune, de a-şi continua activitatea. De aceea, susţin varianta aleasă de comisie şi îmi pun speranţa că cei care vor decide se vor orienta mai mult spre pragul minim, având în vedere caracterul de avertisment şi nu de distrugere, cum spuneam, al celor care fac asemenea gesturi, care sunt sancţionabile. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Arpad şi, apoi, domnul deputat Paşcu, iniţiatorul legii.

Domnul Marton Arpad:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În primul rând, într-adevăr, în reglementările legate de domeniul audiovizual, pedeapsa care se poate da este legată de cifra de afaceri. Însă, este o problemă destul de mare cu această cifră de afaceri, pentru c㠖 o spun pentru cei care nu înţeleg ce înseamnă ea – aceasta include şi cheltuielile pe care şi le realizează cel în cauză.

Or, în acest domeniu, se realizează un profit între 7-15%. Dacă se plăteşte 5% din cifra de afaceri, vă daţi seama că, pentru două încălcări, persoana respectivă, deja, ajunge în faliment, ceea ce cred că nu se doreşte.

Nu se doreşte pentru că, în primul rând, Constituţia interzice ca prin diverse metode să eliminăm un organ de presă. Pe de altă parte, nu cred că aceasta este soluţia.

Deci, noi am căzut de acord că e bine să se fixeze o sumă fixă, însă, între limite mari. Pentru c㠖 şi aici, într-adevăr, apare a doua latur㠖 există ziare care un tiraj de 2 mii de exemplare, iar altele au un tiraj de 200 de mii de exemplare. Ultimele, uşor plătesc 5 milioane de lei şi mai încalcă o dată legea! Deci, pe ele, trebuie să le sancţionăm cu 100 de milioane de lei.

Iar instanţa este cea care va decide cât de gravă este încălcarea acestei prevederi. Într-adevăr, dacă se încalcă dreptul persoanei printr-un ziar care are un tiraj de 200 de mii de exemplare, e o încălcare mai gravă, pentru că aduce o mai mare prejudiciere onoarei.

Ca atare, varianta comisiei e mai acceptabilă decât cealaltă variantă.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Paşcu.

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Eu mulţumesc colegilor pentru că şi-au argumentat punctele de vedere, chiar dacă ele sunt diferite. Cred că trebuie să plecăm, pe de o parte, de la motivaţia pentru care am introdus acest proiect de lege şi, pe de altă parte, de la situaţiile reale.

În ceea ce priveşte motivaţia, aceasta este, că, dacă, până acum, practica ar fi constatat că această obligaţie de a acorda dreptul la replică celui pe care îl ataci în ziarul respectiv sau despre care vorbeşti în ziarul respectiv şi care consideră că trebuie să i se facă o reparaţie în ceea ce priveşte informaţiile care au apărut, cu referire la persoana respectivă, s-ar fi respectat, nici nu mai aveam de ce să mai venim cu acest proiect de lege Dar, din moment ce constatăm că norma este să nu se acorde dreptul la replic㠖 şi aceasta este raţiunea pentru care a apărut acest proiect de lege – cred că trebuie să avem în vedere faptul că, de pildă, o sumă de 5 milioane de lei, pe care îi soliciţi în instanţă unui mare ziar, nu reprezintă nici un fel de element care să determine ziarul respectiv să acorde dreptul la replică.

Este ca o amendă de genul acesta – cât mă costă ca să încalc legea. Până la urmă, aceasta va fi chestiunea, dacă suma aceasta este mică. Şi colegul are dreptate când spune că, dacă luăm în calcul şi inflaţia, această sumă va ajunge exact cum au ajuns chiriile la apartamentele construite pe vremea lui Ceauşescu – 1000 de lei pentru un apartament de patru camere. Deci cred că, până la urmă, aceasta este adevărata problemă căreia trebuie să îi dăm astăzi un răspuns, dar nu vreau să mă pronunţ pentru o soluţie sau alta din cele concrete. Am vrut să intervin numai pentru a explica logica pe care am avut-o în vedere când am introdus acest articol în textul legii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Potrivit Regulamentului, eu sunt obligat să supun întâi votului varianta comisiei.

Cine este de acord cu amendamentul de la pct.12? Vă rog să vă exprimaţi votul. Cine este pentru varianta comisiei? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă, vă rog. 8 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu opt voturi împotrivă şi două abţineri, s-a adoptat, cu marea majoritate, textul amendamentului de la pct.12, deci art.12 se modifică în mod corespunzător.

La art.13, comisia propune eliminarea, prin amendamentul de la pct.13. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul de la pct.13. Da.

Poftiţi, domnule Szekely.

Domnul Ervin-Zoltán Szekely:

Art.13 în varianta iniţială reglementa posibilitatea persoanei care se consideră lezată în drepturile sale să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente pentru acordarea de despăgubiri şi pentru constatarea săvârşirii unei infracţiuni. Deci se consideră că publicarea dreptului la replică nu înseamnă automat şi ştergerea sau eliminarea posibilităţii de a se adresa instanţelor judecătoreşti. Cred că era o reglementare binevenită, pentru că, având în vedere că această lege este o lege specială, s-ar putea interpreta că tot ce cade sub incidenţa acestei legi este exceptat de la regula dreptului comun şi persoanele lezate de drepturile lor nu ar mai putea să se adreseze instanţelor judecătoreşti, ceea ce ar fi o gravă încălcare a liberului acces la justiţie.

Amendamentul meu pe care l-am depus la comisie nu a vizat eliminarea acestui articol, doar eliminarea unei sintagme "şi/sau", întrucât, potrivit regulilor de tehnică legislativă, în acte normative nu se poate folosi această sintagmă, mai ales pentru că "şi" îl înglobează pe "sau". Deci eu propun să mergem pe varianta iniţială a proiectului de lege şi să eliminăm doar cuvântul "sau" din text.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Da, mulţumesc.

Stimate coleg, liberul acces la justiţie este evident şi nu mai trebuia menţionat în acest text.

Poftiţi, domnule Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

O modestă completare sau corectare la spusele antevorbitorului: "sau" îl înglobează pe "şi", nu "şi" pe "sau".

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră amendamentul de la pct.13, deci eliminarea textului. Amendamentul comisiei propune eliminarea textului. Amendamentul domnului Szekely propune menţinerea textului. Potrivit regulii, eu trebuie să supun, din două motive, întâi votului amendamentul comisiei, pentru că este amendamentul comisiei şi pentru că se propune eliminarea.

Cine este pentru amendamentul comisiei? Mulţumesc. 28 de voturi pentru eliminare.

Împotrivă?

Evident, cu marea majoritate a voturilor, s-a eliminat amendamentul comisiei şi, în consecinţă, a rămas textul din propunerea legislativă, cu eliminarea sintagmei "şi/sau", rămânând doar "sau". Potrivit precizării domnului Ştefan Cazimir, rămâne doar "sau".

La titlul cap.III este amendamentul de la pct.14. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.15, respectiv amendamentul de la pct.15. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul de la pct.15. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La art.15, vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.16. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul de la pct.16. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Vă rog să constataţi că am parcurs acest proiect de lege. Urmează să îl supunem votului dumneavoastră final, în condiţiile art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă. Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate.