Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Continuăm dezbaterile asupra Propunerii legislative de revizuire a Constituţiei.

Domnul Moisoiu, 2 minute, şi trecem la vot.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De la început, doresc să aduc la cunoştinţă, celor care nu cunosc, că sunt deputat de Mureş, un judeţ unde românii şi ungurii trăiesc într-o proporţie de 53,2%, respectiv 39,2% şi locuiesc în Târgu-Mureş, unde aceeaşi proporţie este de 50,3% faţă de 46,7%. Ca atare, problema convieţuirii româno-maghiare îmi este la fel de bine cunoscută, ca şi domnului deputat PSD de Covasna - Vlad Căşunean.

Am ascultat cu deosebită atenţie intervenţiile dumneavoastră referitoare la modificarea art.127 din Constituţie, motiv pentru care vă rog să-mi permiteţi să vă prezint punctul meu de vedere personal.

Intervenţia distinsului nostru preşedinte, atât al Camerei Deputaţilor, cât şi al Comisiei de revizuire a Constituţiei, domnul Valer Dorneanu, pe care îl stimez în mod deosebit, a fost prea lungă şi de data aceasta aş defini-o încâlcită, ceea ce mi-ar permite să o definesc cu ajutorul unei zicale: "Cine se scuză, se acuză!"

Folosesc cuvântul acuză, datorită faptului că domnia sa trebuia să găsească argumente prin care să susţină părerea unei comisii al cărei preşedinte este, dar pe care sunt convins că în forul interior al domniei sale - nu le-a însuşit. Fiind preşedinte al Camerei Deputaţilor şi vicepreşedinte al PSD, se înţelege că este obligat să susţină prevederile unui acord politic determinat de existenţa unui protocol de colaborare în Parlament între PSD şi UDMR.

Problema este însă mult prea importantă şi fiecare suntem obligaţi să ne asumăm răspunderea pentru votul pe care îl acordăm. Peste un an, în campania electorală în care vom fi angrenaţi, va trebui să dăm socoteală electoratului pentru modul în care l-am reprezentat.

Votul acesta de la art.127, de fapt anulează ceea ce am votat la art.1, cum că România este un stat naţional. Prin el, UDMR-ul îşi împlineşte visul de a realiza, din România, un stat federal: după ce a primit dreptul de a se folosi limba maghiară în administraţie, de data aceasta şi-l întregeşte prin utilizarea ei în justiţie. În acest fel, înfiinţarea enclavelor etnice este parafată! Prin presiuni, în care sunt mari maeştri, se va consfinţi buna convieţuire cu românii, prin aşa-zisa "separare", fie prin izgonirea acestora din spaţiul transilvan, fie prin maghiarizarea lor!

Dumneavoastră probabil nu cunoaşteţi că, utilizând argumente de genul: "dacă avem dreptul nu îl vom folosi, dar ne vom simţi şi noi bine...", adică "să beneficiem şi noi de un confort", după cum spunea distinsul nostru coleg reprezentant al UDMR-ului, la şedinţele Consiliului Judeţean Mureş, după ce s-a realizat, cu aproape 1 miliard de lei, o instalaţie de traducere simultană, consilierii UDMR, buni cunoscători ai limbii române, astăzi vorbesc numai în limba maghiară, şi alocuţiunile lor se traduc consilierilor români care nu ştiu limba, la cască.

Cu alte cuvinte, eu acuz, în acest moment, UDMR-ul că vrea să-şi însuşească un drept prin făgăduieli mincinoase, deci îl acuz de rea-credinţă!

Ce facem însă cu limba română, fiindcă, potrivit art.13 din Constituţie, ea este limba oficială în România? Ce rost are ca ea să fie învăţată de către etnicii maghiari, dacă tot nu au nevoie de ea? Să nu-mi spuneţi că din motive de cultură, fiindcă cultura noastră ei o tot subestimează în mod permanent!

Dar de ce nu susţin aceeaşi solicitare celelalte minorităţi: turcii, tătarii, grecii, ucrainenii, polonezii etc.? Ei nu au greutăţi de exprimare? Sau pentru că ei sunt cu adevărat loiali statului român, nu sunt iredentişti şi nu năzuiesc la revizuirea Tratatului de la Trianon!

Nu voi continua să aduc şi alte argumente, dar apelez la înţelepciunea, conştiinţa dumneavoastră şi curajul de a vă desprinde de indicaţiile primite la grup şi vă propun să votaţi amendamentul PRM-ului, pe care vi l-a prezentat domnul deputat Văsălie Moiş, adică art.127 să rămână nemodificat, aşa cum este el în Constituţia actuală.

Vă rog să reţineţi: obiectul acestui vot este Patria, şi chiar dacă o să mă acuzaţi că încerc să vă implic sentimental, analizaţi şi recunoaşteţi că Patria nu este negociabilă! Având în vedere importanţa acestui vot, susţin şi cea de a doua propunere, ca votul la acest articol să fie uninominal, pentru ca istoria să-l consemneze!

Vă las pe dumneavoastră să apreciaţi dacă este un titlu de glorie să fii membru al unui partid şi să faci permanent politica UDMR-ului!

La judecata de apoi ne vom prezent fiecare cu faptele noastre.

Vă mulţumesc şi îl rog pe bunul Dumnezeu să vă dea gândul cel bun!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim.

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului...

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Problemă de procedură!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Moiş, vă rog frumos să luaţi loc. Am anunţat că e ultima luare de cuvânt, nu mai dau cuvântul nimănui.

Vă supun votului maniera în care votăm: dacă e vot nominal sau vot deschis.

Cine este pentru vot nominal? (Agitaţie, comentarii în Grupul PRM) Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 63 de voturi pentru şi 176 împotrivă, propunerea a fost respinsă.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins al PRM-ului.

Domnul Marcu Tudor:

Procedură!

Îmi daţi voie, domnule preşedinte de şedinţă, pentru că am mai făcut o dată, cu altcineva, un asemenea gest şi s-a dovedit perfect valabil, la a treia numărătoare am ajuns să mi se dea dreptate, şi de două ori aproape dublu fusese numărat anterior, acum, dumneavoastră, la voturi pentru, eu am numărat toate mâinile ridicate şi nu au depăşit 70. Dacă dumneavoastră ziceţi că sunt 170, eu contest votul.

Vă rog să număraţi clar, corect şi invit şi celelalte partide să numere, şi domniile lor, reprezentanţii dumnealor, pentru că se procedează ca şi până acum, atunci când se doreşte a trece repede o lege sau un articol, se fură votul! Spun clar pentru toată presa: se fură votul! Lucru care s-a întâmplat acum 5 minute!

Sunt responsabil de ce zic şi dacă iese, cum aţi zis dumneavoastră, 170, vă voi cere scuze, dacă nu sunt 170, vă cer să vă daţi demisia, domnilor din prezidiul de acum! (Proteste în Grupul PSD)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins al PRM-ului, de la punctul 156 din raport.

Cine este pentru? (Agitaţie în Grupurile PRM şi PSD) Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 56 de voturi pentru, 12 abţineri şi 175 de voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins al PD-ului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Şi în Parlament furaţi?! Nu furaţi destul în ţară?!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 61 de voturi pentru şi 176 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la punctul 158, al PNL-ului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Cu 67 de voturi pentru şi 176 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Bădoiu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. (Agitaţie în Grupul PSD)

Cine este împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 67 de voturi pentru, o abţinere şi 174 de voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

În timpul votului, nu pot, domnule general. După vot vă dau cuvântul. (Se adresează domnului deputat Cornel Bădoiu, care a venit la tribună pentru a lua cuvântul.)

Supun votului dumneavoastră pct.48, în ansamblu.

Cine este pentru? După vot! (Se adresează domnului deputat Cornel Bădoiu)

Domnul Cornel Bădoiu:

E vorba de alin.3 pe care nu l-aţi luat în...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Iertaţi-mă. Doar o clipă, vă rog.

Vă rog, domnule general.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înainte de a supune la vot, în întregime, punctul 48, trebuie să luăm în discuţie alin.3 de la art.127.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

aveţi amendament respins la el?

Domnul Cornel Bădoiu:

Nu-i vorba de amendament respins. Nu mai puneţi în discuţie acest alineat?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vreau să vă informez, plin de respect, că noi, aici, discutăm amendamentele respinse şi amendamentele admise. Dacă la alin.2, alin.3 al acestui articol, aşa cum apare la punctul 48, nu au fost asemenea amendamente, eu nu am ce pune în discuţie. Acesta este cazul în care ne aflăm noi.

Domnul Cornel Bădoiu:

Era vorba de o corelare cu alin.2, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule..., avem timp să facem corelarea la Senat, dacă nu suntem în stare aici.

Supun votului dumneavoastră punctul 48, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc. (Grupul PRM se ridică în picioare.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Abţineri?

Domnul Marcu Tudor:

Poate număraţi mai bine!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Cu 175 de voturi pentru şi 68 împotrivă, punctul 48 a fost aprobat.

Da. Domnul Bolcaş vrea să ne anunţe că vor părăsi sala.

Vă rog. (Amuzament în Grupul PSD.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, domnule preşedinte, pentru că noi considerăm că o Constituţie a unei ţări, Constituţia României, nu poate să fie rodul tranzacţiilor politice de moment între UDMR şi PSD. (Aplauze în Grupul PRM.)

Noi considerăm ca supremă valoare constituţională caracterul de limbă oficială al limbii române şi caracterul unitar al justiţiei româneşti pe teritoriul statului naţional unitar şi suveran şi, în aceste condiţii, nu vrem să participăm, în continuare, la consfinţirea prin votul pe care l-aţi dat şi care vă antamează răspunderea, nu în faţa noastră, ci în faţa, evident, a istoriei, pentru ceea ce va urma.

Grupul parlamentar al PRM-ului, cum aţi anticipat, părăseşte aceste lucrări.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc.

Trecem mai departe la punctul 49.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Aşa a făcut şi Convenţia, şi ţărăniştii, şi acum uite pe unde sunt!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

La punctul 49... Aţi părăsit sala, nu mai... (Grupul PRM părăseşte sala) La punctul 49, vă supun dezbaterii, de la pag.7, punctul 27 din raport, amendamente admise.

Domnul Boc.

Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În cadrul amendamentelor respinse, la punctul 161, cu privire la art.130 din Constituţie, ".. S-ar putea să fie diferenţă de un punct în varianta dumneavoastră. (Se adresează domnului vicepreşedinte Viorel Hrebenciuc.) Vorbim de art.130 din Constituţie, care se referă la Ministerul Public. În privinţa acestui articol, practic, care reglementează fosta procuratură, actualul Minister Public, Partidul Democrat se pronunţă pentru eliminarea, din textul Constituţiei, a textelor cu privire la Ministerul Public.

Primul argument ar fi acela că Ministerul Public şi procurorii, în ansamblu, sunt agenţi ai puterii executive, dat fiind raportul de subordonare care există între procurori, pe de o parte, şi ministrul justiţiei, pe de altă parte.

În al doilea rând, nu este de nivel constituţional o asemenea instituţie care să vizeze Ministerul Public şi, de altfel, şi denumirea acestei instituţii, Minister Public, contravine sistemului actual constituţional, când, prin minister, avem cu totul şi cu totul altă accepţiune. Adică avem un Minister Public într-un alt minister, Ministerul Public în Ministerul Justiţiei, în momentul de faţă.

S-a spus, în argumentaţia comisiei pentru respingerea amendamentului, că statutul Ministerului Public este de nivelul Constituţiei, întrucât corespunde tradiţiilor constituţionalismului românesc, atât potrivit Constituţiei din 1866, cât şi Constituţiei din 1923.

Am aici Constituţiile din 1866 şi din 1923. În Constituţia din 1866, la art.101, care este invocat aici, care are 5 alineate, doar ultimul alineat are o singură frază, care spune aşa: "Urmărirea pornită de rege se va face prin Ministerul Public". Era vorba de urmărirea penală împotriva membrilor Guvernului. Un singur articol, dar care nu reglementează modul de organizare, de funcţionare, care este statutul. O singură trimitere are Constituţia din 1866, cu privire la Ministerul Public. La fel şi Constituţia din 1923, are doar un singur alineat, care spune: "Acuzarea înaintea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se va susţine prin Ministerul Public". Atât! În rest, regulile de organizare şi funcţionare sunt stabilite prin lege organică, şi nu prin textul Constituţiei.

Prin asta, cred că trebuie să facem odată ordine în sistemul nostru constituţional cu privire la raportul care există între Ministerul Public, fosta Procuratură, pe de o parte, şi Justiţie, pe de altă parte. Să stabilim ferm, clar că Ministerul Public face parte din puterea executivă, sunt agenţi ai puterii executive procurorii, în condiţiile în care şi dreptul de a dispune măsura arestării nu le mai aparţine, să eliminăm orice urmă de ambiguitate din sistem, cu privire la statutul şi locul procurorilor în sistemul nostru de drept.

Noi avem nu mai puţin de trei alineate şi două articole care se ocupă de procurori, de Ministerul Public, lucru care, în mod normal, trebuie să figureze într-o lege organică. Iată de ce Partidul Democrat vă propune eliminarea acestor articole, începând cu cel de la 130 şi continuând cu 131 din textul Constituţiei, cu privire la statutul procurorilor, care trebuie să fie reglementat doar prin lege organică.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Doamna ministru Stănoiu. Vă rog.

Doamna ministru, domnule Stoica, vă rog frumos! (Domnul deputat Valeriu Stoica venea, din loja comisiei, să ia cuvântul)

Doamna Rodica Mihaela Stănoiu:

Înainte de a vă propune să votaţi amendamentul, domnul Boc a avut următoarea frază: "Întrucât procurorilor nu le mai aparţine nici dreptul de a aresta, să votaţi amendamentul". A fost unul din argumente.

Îi spun domnului deputat Boc că, în momentul de faţă, pe actuala reglementare şi pe Codul de procedură penală, care va intra în vigoare în aceste zile, adoptat de Parlamentul României, - ştiu că Partidul Democrat a ieşit din sală, asta este cu totul altceva -, dar adoptat de Parlamentul României şi promulgat de preşedinte, procurorul are dreptul, în România, în acest moment, pentru trei zile, să emită mandat de arestare. Orice interpretare înseamnă invitaţie la dezordine, înseamnă atacarea structurilor importante ale statului de drept.

Pe actuala Constituţie, am fost de acord că, după această perioadă de tranziţie, prin ceea ce propunem astăzi, prin revizuire, când vom avea noua Constituţie, în forma în care sper că o vom avea, instanţa va avea acest drept. Până la acel moment, ordinea trebuie respectată şi mi se pare extrem, extrem de periculoasă această frază a domnului Boc, pe care o contest şi care nu întâmplător probabil provoacă unele dezordini în justiţia română.

În legătură cu celelalte argumente, Comisia de la Veneţia formată din reputaţi jurişti ai Europei a făcut o expertiză pe proiectul nostru de revizuire. Punctul de vedere a fost clar şi textele acceptate în forma propusă de noi. Să credem că membrii Comisiei de la Veneţia chiar sunt toţi incompetenţi? Să credem că nu ştiu ce înseamnă Ministerul Public? Să credem că ne-au lăsat să introducem un text care prezintă toate dezavantajele şi pericolele expuse aici de domnul Boc? Eu mă îndoiesc de acest lucru.

Rolul Parchetului este bine definit, actualul ministru al justiţiei a făcut o declaraţie politică aşa cum înţelege să respecte prevederea cu privire la "sub autoritatea ministrului justiţiei", acest lucru se va găsi şi în Legea de organizare judecătorească, raporturile sunt raporturi de autoritate pe o linie de administraţie, procurorul îşi exercită atribuţiile lui potrivit Legii de organizare şi Constituţiei; apără interesele generale ale societăţii, cine le-ar face dacă nu ar fi procurorul? Cu aceasta ce înseamnă, îl scoatem din Constituţie, nu mai apare nici în instanţă? Provocăm o dezordine generală în societate? Cui servesc toate aceste lucruri? În ţările europene, pe drept comparat există exemple în care Ministerul Public este mult mai puternic decât este el astăzi în România. Modelul nostru este unul din modelele moderate, iar recomandările Consiliului Europei şi ale Uniunii Europene este ca România să adopte unul dintre modelele care există în Uniunea Europeană, aşa cum şi face proiectul nostru.

Eu vă rog să respingeţi acest amendament.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc. Domnul Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu cred că fraza unui parlamentar provoacă dezordine în justiţie. Cred că dacă există dezordine, ea este provocată de absenţa principiilor sau de insuficienta asimilare a principiilor şi mă miră faptul că astăzi, în faţa domniilor voastre, se face această afirmaţie privind cauza dezordinii în justiţie, când, pe de altă parte, se recunoaşte, şi bine se face că se recunoaşte, că este nevoie de integrarea acestor principii în sistemul juridic românesc. Şi în sensul acesta, nu mai devreme decât zilele trecute, Guvernul a adoptat, din fericire, o ordonanţă de urgenţă prin care în materie civilă se desfiinţează recursul în anulare. Este o măsură radicală binevenită. Şi atunci mă întreb. Când are dreptate Executivul? Atunci când promovează această ordonanţă de urgenţă binevenită sau atunci când spune astăzi, printr-un reprezentant al său, că dezordinea în justiţie ar fi provocată de fraza unui parlamentar care nu face altceva decât să susţină un principiu, principiu care, între altele, este validat chiar prin respectiva ordonanţă de urgenţă. Pentru că ce face ordonanţa de urgenţă respectivă? Încearcă să împlinească o reformă treptată în această materie şi, cum spuneam, o face acum în sfârşit, în mod radical, pentru că iniţial a fost vorba numai de o temperare a puterii procurorului general de a declara recurs în anulare, temperare fie prin limitarea termenului în care se putea declara un asemenea recurs, fie prin restrângerea cazurilor în care se putea declara un asemenea recurs în anulare. Or, dacă astăzi s-a recunoscut prin această ordonanţă de urgenţă, promovată chiar de ministrul justiţiei, că este cazul ca Ministerul Public, prin cel mai înalt reprezentant al său, procurorul general, să nu mai aibă atributul de a promova recurs în anulare în materie civilă, atunci nu vedem de ce nu se recunoaşte în continuare faptul că dacă procurorii sunt agenţi ai puterii executive, în Constituţie trebuie să figureze Executivul, cum şi figurează de altfel, Ministerul Justiţiei şi ministrul justiţiei, cum şi figurează de altfel, iar nu Ministerul Public. Iată de ce, dacă suntem consecvenţi, atunci trebuie să înţelegem că nu numai în justiţie, ci în întreaga ţară, dezordinea există pentru că nu asimilăm principiile sănătoase, normale ale statului de drept şi ale economiei de piaţă.

Proiectul de Lege privind revizuirea acestei Constituţii este un pas foarte important în această direcţie în asimilarea reală, solidă a principiilor statului de drept şi a principiilor economiei de piaţă. Dacă aşa stau lucrurile, atunci, în consonanţă cu ceea ce facem în celelalte materii, este firesc să admitem şi amendamentul propus de Partidul Democrat. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am revenit la microfon pentru că nu pot să afirm că nu am rămas surprins de vehemenţa cu care doamna ministru a atacat un principiu, atacând de fapt o persoană. A vorbi tare nu înseamnă a avea dreptate, iar dacă îi discutăm în termeni populari, ce am spus se aplică potrivit principiului "Unde dai şi unde crapă". Noi discutam aici de revizuirea Constituţiei, discutăm de principii constituţionale, iar, din nefericire, doamna ministru face o legătură cu o conexiune pe care nu am înţeles-o şi nu o pot pricepe nici în momentul de faţă. Referirea pe care am făcut-o la arestare are loc în contextul dezbaterilor despre revizuirea Constituţiei, unde dumneavoastră ştiţi la fel de bine ca şi toţi colegii că, prin revizuirea Constituţiei, procurorul nu va mai avea dreptul de a emite mandate de arestare. În acest context, doamna ministru, al principiilor constituţionale despre care discutăm astăzi, nu discutăm de reforma în justiţie, ne-ar trebui mult timp şi probabil mai trebuie multe lucruri făcute acolo, discutăm despre Constituţie şi atunci când am invocat faptul că, printre alte argumente, această instituţie a Ministerului Public nu să dispară ca să nu mai apere interesele generale ale societăţii şi ale cetăţenilor, nu acesta a fost sensul. Cine va mai apăra, v-aţi întreba retoric, interesele cetăţenilor? Va apăra Ministerul Public, dar am spus că instituţia nu este de rang constituţional, fiind o componentă a puterii executive, fiind Ministerul Justiţiei nu este nevoie, la fel cum am avea în Guvernul României alte ministere, să le reglementăm pe toate prin Constituţie. Exact la acelaşi principiu putem ajunge. Sensul a fost ca această instituţie să rămână consacrată doar la nivelul legii organice şi la fel cum am avut noi în Constituţiile antebelice, 1923, cea din 1966, să avem o singură trimitere; se face prin intermediul Ministerului Public şi nu consacrarea în detaliu a statutului şi a rolului procurorilor. Cred că un asemenea principiu ne-ar rupe definitiv de sistemul stalinist al procuraturii. Aceasta de fapt este cheia subiectului. Vrem sau nu vrem să ne desprindem definitiv de maniera sovietică cu care priveam şi aveam procuratura reglementată în textul Constituţiei. Dacă dorim să rămânem încă ancoraţi în aceste principii, putem să le păstrăm; dacă dorim să ne îndreptăm în altă parte, trebuie să eliminăm aceste principii de pe doar câteva Constituţii europene, cea a Portugaliei, cea a Italiei, în câteva articole, şi cea din Spania mai au reglementate aspecte cu privire la procuror, oricum care şi ele acolo intenţionează a fi revizuite.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

De la bun început, trebuie să vă declar că nu sunt de acord cu amendamentul propus şi susţinut în numele Partidului Democrat de domnul Boc. De ce? Dânşii scapă din vedere un aspect esenţial, şi anume că Ministerul Public, deci, Parchetul, prin reprezentanţii săi, prin procurori, reprezintă interesele generale ale societăţii în întregul ei, nu face politica unui guvern sau altul, aşa spune Constituţia. Deci, reprezintă interesele generale ale tuturor cetăţenilor din acest stat. Drept urmare, este abilitat să apere ordinea, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Ca atare, nu îl putem cantona în sfera Executivului, pentru că am omite o greşeală imensă, domnule Boc şi domnule Stoica. Practic i-am politiza, aspect cu care nici eu şi nici dumneavoastră şi nimeni nu poate fi de acord să-i facem partizanii unor politici sau a altor politici. Ar fi o mare greşeală, pe de o parte. Pe de altă parte, nu uitaţi că ei împreună cu instanţele de judecată contribuie la înfăptuirea justiţiei, urmărirea penală este de atributul exclusiv al Parchetului. Cum putem desprinde această activitate din contextul general şi anume acela care priveşte înfăptuirea justiţiei.

Să nu vă fie teamă că această instituţie ar fi de sorginte stalinistă. Nu. Este total greşit. Şi în perioada antebelică exista Minister Public, Parchet. Şi în perioada antebelică, pe care am luat-o drept model, întru totul, şi în opinia mea, nu ar trebui chiar aşa, întru totul fără o cenzură, nu făcea parte din Executiv. Drept urmare, zic că dacă am accepta amendamentul dumneavoastră, practic v-aţi contrazice fundamental în ceea ce priveşte susţinerea celorlalte principii. De aceea, eu propun colegilor mei să nu fie de acord cu acest amendament. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul profesor Constantinescu.

Domnul Mihai Constantinescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În realitate, după părerea mea, prin acest amendament se caută fără să se spună în mod direct lucrul acesta, se caută ca tocmai să înnodăm tradiţia stalinistă şi la noi în ţară, ca Ministerul Public să facă parte din puterea executivă, exclusiv să fie un organ al puterii executive, ca în felul ăsta el să fie în realitate politizat, ceea ce era de esenţa Procuraturii în concepţia regimului totalitar. Acolo era perfect logic, aşa încât învinuirea sau dacă vreţi unul din argumentele aduse în sprijinul amendamentului, îmi aduce în mod penibil, pentru mine cel puţin, îmi aduce în mod penibil, eu care sunt mai bătrân, că întotdeauna când era ceva prost, el aparţinea imperialismului anglo-american, clar. Cam aşa ceva. Un argument tot atât de infantil se aduce şi acuma, că Ministerul Public, să vedeţi dumneavoastră, aparţine regimului sovietic. Dimpotrivă, eliminarea lui de aici ar crea asemenea premise, pentru că l-ar transforma într-un minister.

Acum să trecem şi la argumente pur juridice. Ministerul Public, aşa cum este el definit în Constituţie, este o garanţie constituţională a drepturilor şi libertăţilor. Este garanţie constituţională, pentru că el are, printre altele, şi obligaţia de apăra drepturile şi libertăţile cetăţenilor, în afară de interesele generale ale societăţii, care pot fi reprezentate şi de Executiv şi de puterea legiuitoare bineînţeles.

Ordinea de drept, sigur are un aspect general, dar fiind o garanţie constituţională a drepturilor şi libertăţilor, din acest punct de vedere intră în zona pietrificată, în zona lui 148, care nu dă voie ca să restrângi, să desfiinţezi o asemenea garanţie. Poţi să o restrângi, dar nu poţi să o desfiinţezi. Ceea ce domnul Boc vrea, este ca să o desfiinţezi. Ei, aşa ceva nu se poate! Ceea ce domnul Boc vrea este ca procurorii să nu mai aibă libertatea pe care o au astăzi şi prin legea lor organică, libertatea desăvârşită de opinie în momentul în care susţin acuzarea sau instrumentează o anumită cauză. Să fie trecuţi în puterea executivă exact ca în regimul comunist, să fie trecuţi sub puterea executivă, deci, a Guvernului. Ceea ce domnul Boc vrea este tocmai această consecinţă inadmisibilă. Şi mai ales, să ştiţi că, în viaţă, nimeni nu este aşa orb decât cel care nu vrea să vadă. Nimeni, nici măcar orbul nu este aşa orb decât cel care nu vrea să vadă. Deci, aşa ceva se aplică perfect şi aici. Asta ar fi consecinţa, ar deveni un agent cum vrea dânsul neapărat să fie Ministerul Public, ar deveni un agent al puterii executive, unde? într-un domeniu care, prin natura lui însemnează aplicarea dreptăţii. În momentul în care o persoană este anchetată, începe actul de justiţie.

Noi, la Preşedinţie, am avut zeci de asemenea chestiuni. Dom'le, începe actul de justiţie. Orice ingerinţă cu privire la modul de soluţionare a unei cauze ş.a.m.d. este o ingerinţă neconstituţională. Dacă am accepta ce spune domnul Boc, ar fi nu o ingerinţă neconstituţională, ar fi firescul lucrului, dar este firesc oare ca drepturile şi libertăţile, şi anume libertatea, de exemplu, independenţa omului ş.a.m.d. să fie dictată pe linie ierarhică, mergând de la puterea executivă? Ce fel de ţară este asta? Şi ce fel de evoluţie este asta? Este limpede că este o involuţie.

Sigur că are dreptate domnul Boc când spune că în Constituţiile din 1966, din 1923, nu era decât într-un singur text o referire. De acord cu dumneavoastră, de acord cu dumneavoastră, dar uitaţi-vă vă rog la Constituţiile după al doilea război mondial, astea sunt foarte importante. Când s-a făcut aici referire la faptul că corespunde tradiţionalismului, constituţionalismului românesc s-a făcut referire la faptul că Ministerul Public ca atare era o instituţie consacrată constituţional. Bun. Atâta s-a făcut referire, dar după aia! Gândiţi-vă că în Constituţia Portugaliei este un capitol întreg cu vreo 5-6 articole extrem de detaliate, pentru că libertatea omului şi drepturile lui încep din clipa în care Ministerul Public intervine, nu numai în faza de judecată. Este adevărat că unii poate au nostalgia ca să poată să dea ordine, să poată să-şi subordoneze complet procurorul, poate ar avea nostalgia şi faţă de judecători, ştiu eu? să poată să dea ordine cum să facă procurorul, cum să instrumenteze într-o cauză? Şi sigur că, scoţându-l din această pavăză constituţională, acolo ajungi, dar este o nostalgie nocivă. Din această cauză cred că o asemenea adoptare, un asemenea punct de vedere ar fi evident o involuţie, o involuţie cu efecte foarte grave, pentru că sunt în sfera aceasta a justiţiei, o involuţie, dacă ne gândim la 148, clar neconstituţională, neconstituţională pentru că afectăm una din garanţiile drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc. Da, vă rog domnule Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte, având în vedere situaţia din sală, hotărârile precedente privind cvorumul de şedinţă şi majoritatea de vot, cred că se impune o consultare a grupurilor parlamentare. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Este exact ce vroiam să vă propun eu, pentru că va trebui să schimbăm hotărârea Parlamentului pentru a vota noul cvorum de care avem nevoie, având în vedere că, colegii noştri de la PRM au părăsit sala.

Invit liderii de grup în birou la domnul Dorneanu pentru o consultare de 10 minute. Vă mulţumesc.