Dezbateri parlamentare

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Rog pe domnii deputaţi să-şi reia locul.

Reluăm dezbaterile. Vă rog să luaţi loc în bănci.

Pe ordinea de zi avem moţiunea simplă iniţiată de 59 de deputaţi. În legătură cu dezbaterea moţiunii simple, Biroul permanent şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare au stabilit următoarele: moţiunea va fi prezentată de unul dintre semnatari. Guvernului i se rezervă 45 de minute pe care le utilizează la începutul şi sfârşitul dezbaterilor, după cum consideră că e necesar.

Grupurilor parlamentare li se alocă timpul corespunzător numărului membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare deputat.

Deputaţii care nu fac parte din grupurile parlamentare au la dispoziţie câte 20 de secunde fiecare, timp care poate fi cedat între aceştia, ori cedate grupurilor parlamentare.

Potrivit numărului de deputaţi care corespund grupurilor parlamentare şi al deputaţilor care nu fac parte din aceste grupuri, timpul afectat este următorul: Grupul parlamentar al PSD - 37 de minute; Grupul parlamentar al PNL - 22 de minute; Grupul parlamentar al PD - 17 minute; Grupul parlamentar al PRM - 10 minute; Grupul parlamentar al UDMR - 7 minute; Grupul parlamentar al Partidului Conservator - 7 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - 6 minute; deputaţi fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 4 minute.

Colegilor care s-au constituit într-un grup în dreapta sălii nu li se acordă minute.

Vă rog să respectaţi disciplina dezbaterilor.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra acestor propuneri de repartizare a timpilor pentru dezbaterea moţiunii.

Vă rog să introduceţi cartelele şi să votaţi.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi: 119 voturi pentru, unul împotrivă şi o abţinere.

S-a votat propunerea Biroului permanent privind alocarea timpilor.

Conform Regulamentului, întreb dacă este cineva dintre semnatari care îşi retrage semnătura de pe această moţiune. Evident că absenţa de la dezbatere nu echivalează cu retragerea semnăturii.

Vă mulţumesc.

Vă reamintesc că la moţiune nu pot fi propuse amendamente, dar se pot complini prin discuţii.

Din partea Grupului parlamentar al PSD vă rog să prezentaţi moţiunea. Doamna deputat Rusu.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi reprezentanţi ai Guvernului.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Înainte de a intra în textul moţiunii, aş dori să specific că pentru noi, Partidul Social Democrat, această moţiune este importantă şi desfid de la această tribună atitudinea prin vorbă şi gest a colegului nostru.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă cer scuze, doamna deputat. Conform Regulamentului, nu aveţi dreptul la asemenea intervenţii. La discuţii se poate, dumneavoastră nu aveţi dreptul decât să prezentaţi textul ad litteram al moţiunii.

Vă rog să continuaţi.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Vă mulţumesc.

Având în vedere:

scăderea creşterii economice de la peste 8% în anul 2004 la circa 4% în anul 2005 cu influenţe nefavorabile asupra fondurilor destinate sectoarelor de sănătate şi învăţământ, precum şi a ocupării forţei de muncă; pierderea de aproape un miliarde de euro, venituri bugetare, prin adoptarea cotei unice de impozitare, elementul esenţial al începutului regresului economic şi social în România; majorări de preţuri, tarife şi accize în avans faţă de planurile stabilite cu partenerii europeni, pentru a încerca să se compenseze scăderile veniturilor bugetare; modificarea de 4 ori a Codului fiscal cu efecte grave în ceea ce priveşte predictivitatea mediului de afaceri; oprirea unor mari lucrări de infrastructură ce a determinat o scădere a ritmului în industria construcţiilor, cu deosebire pentru realizarea obiectivelor din domeniul utilităţilor publice; depăşirea semnificativă, în sens negativ, a ţintei de inflaţie, stabilită prin programul guvernamental pe anul 2005; blocarea acordului cu Fondul Monetar Internaţional, ale cărui consecinţe vor fi resimţite încă din acest an; modul iresponsabil în care a fost construit bugetul anului 2006, ceea ce demonstrează direcţia permanent necontrolabilă a politicii fiscale din România,

Subsemnaţii, parlamentari membri ai Grupului parlamentar al PSD, prezentăm astăzi o moţiune simplă prin care solicităm exprimarea votului de neîncredere pentru responsabilitatea Guvernului Tăriceanu faţă de climatul economic şi financiar din România, pentru dispreţul faţă de mediul de afaceri şi pentru haosul creat în cadrul legislaţiei fiscale.

În majoritatea lor, măsurile luate în anul 2005 nu au avut legătură cu programul de guvernare al Alianţei Portocalii. Platforma-program din campania electorală, programul de guvernare nu au fost respectate. Deciziile portocalii sunt o dovadă de inconsecvenţă şi de imoralitate politică. Guvernul nu a realizat practic nimic în domeniul social. Din contră, starea de lucruri s-a degradat permanent din ce în ce mai mult.

Criticile aduse de Partidul Social Democrat la adresa Guvernului Tăriceanu sunt întărite de Fondul Monetar Internaţional, care şi-a exprimat limpede îngrijorările sale cu privire la evoluţia politicii macroeconomice a României, subliniind:

Domnule preşedinte, Vă rog frumos să faceţi linişte în sală. Vă mulţumesc.

(La prezidiu nu este preşedintele, ceea ce creează o stare de ilaritate în sala.)

"Autorităţile României nu au reuşit să stabilească un pachet coerent de acţiuni şi aplică măsurile din domeniul fiscal, indiferent de consecinţe".

Scăderea gradului de colectare a veniturilor, creşterea alarmantă a nivelului arieratelor, stoparea procesului de restructurare, reducerea sensibilă a dinamicii investiţiilor, nerealizarea lucrărilor angajate privind protecţia mediului, scăderea competitivităţii cu multe locuri faţă de anul 2004, diminuarea gradului de deschidere reală a pieţei de energie electrică şi gaze naturale, de către grupurile de interese menţionate, de altfel, de către Preşedintele României, precum şi incapacitatea de fundamentare corespunzătoare a bugetului pentru anul 2006, a determinat ruperea acordului cu Fondul Monetar Internaţional, confirmând incapacitatea României de a fi pregătită pentru aderarea la Uniunea Europeană la termenul stabilit.

Credem că este deosebit de important pentru toţi participanţii la această şedinţă a Camerei Deputaţilor pentru a reaminti care au fost concluziile Raportului Comisiei Europene privind starea economiei româneşti.

În acest cadru, s-au făcut următoarele menţiuni: există riscul unei creşteri economice dezechilibrate; au sporit semnificativ deficitele balanţei comerciale şi a contului curent; sunt probleme în aplicarea Legii falimentului, politica de salarizare din sectorul public a fost incoerentă; creşterea economică s-a bazat dominant pe consum, şi nu pe investiţii; cota unică a condus la amplificarea dezechilibrelor economice, cu efect în declinul ponderii veniturilor bugetare în produsul intern brut; s-a înrăutăţit imaginea României în relaţiile cu organizaţiile financiare internaţionale.

Concluziile vizitei recente a Comisarului pentru politici economice şi financiare al Uniunii, domnul Joaquin Almunia, reprezintă o sentinţă fără echivoc la adresa politicii economice a Guvernului Tăriceanu, de fapt, o sentinţă rostită cu mult timp înainte de Partidul Social Democrat, legată de eşecul cotei unice, atât în plan economic, cât şi în plan social.

Verdictul pe care Comisarul Uniunii Europene îl va da în legătură cu integrarea în Uniunea Europeană în anul 2007, pe plan economic, va fi măsura incompetenţei echipei de guvernare.

Guvernul, prin vocea lui Călin Popescu-Tăriceanu, a declarat că nu avem în vedere revenirea asupra greşelilor pe care le-am făcut şi nu va persista în ele prin propuneri de noi de creşteri ale taxelor. Totuşi, cabinetul actual încearcă să propună majorări la taxa de proprietate. De asemenea, majorarea impozitului pe terenul agricol este o măsură prin care actuala Coaliţie doreşte să umple golul creat în bugetul de stat. Guvernul Tăriceanu nu vrea să recunoască greşelile. Măsurile pe care le propune pentru remedierea acestei situaţii sunt fără efect, sunt măsuri care nu vor conduce la nimic bun pentru această ţară pe termen scurt, mediu şi lung, ci, din contră, vor duce la o adâncire şi mai profundă a decalajelor dintre cei cu venituri mici şi cei cu venituri mari, la creşterea alarmantă a ponderii populaţiei sărace.

Riscurile pe care Comisarul Uniunii Europene le-a arătat, sunt riscuri legate de creşterea alarmantă a inflaţiei şi a deficitelor externe pentru România, ca viitor membru al Uniunii Europene. Aceste eşecuri guvernamentale, aceste eşecuri în politica economică şi socială, semnalate constant de către Partidul Social Democrat, nici măcar acum nu se încearcă a fi reparate, perspectiva fiind sumbră atât pentru acest an, cât şi pentru restul eventualei perioade la care va rămâne Guvernul Alianţei portocalii. Facem apel la politicienii aflaţi la putere să-şi asume responsabilitatea faţă de greşelile pe care le-au făcut şi le fac permanent, să nu ducă ţara într-o direcţie greşită, astfel încât în anul 2007, România să poată să răspundă obligaţiilor pe care le va avea ca viitor stat membru al Uniunii Europene.

Să nu uităm că, azi, România este unul din statele cu veniturile cele mai mici ca pondere a veniturilor bugetare în produsul intern brut, aproximativ 30%, iar cerinţa minimală a Uniunii Europene pentru anul care urmează este de 35%.

Bugetul are nevoie de bani pentru proiecte de infrastructură, proiecte în domeniul educaţiei, sănătăţii şi protecţiei sociale. Cu ce bani se vor face aceste lucruri? Pe lângă redistribuirea venitului creat anual în favoarea clientelei politice de dreapta, Alianţa "Demagogie şi Amatorism" a considerat că trebuie împărţită şi avuţia naţională.

Astfel, cele câteva "kilograme de legi" privind aşa-zisa reforma proprietăţii, promovată în mod dictatorial, prin asumarea răspunderii guvernamentale, s-a făcut fără dezbaterea textelor legale şi amendamentelor Opoziţiei, căreia i s-a pus "pumnul portocaliu" în gură. S-au introdus prevederi care vor genera importante convulsii şi costuri sociale cu imense costuri bugetare. În acest cadru, este vorba, doamnelor şi domnilor deputaţi, de 9 miliarde de dolari de care vor beneficia 200.000 de cetăţeni care, cu siguranţă, nu fac parte din categoriile cu venituri mici şi condiţii de viaţă modeste. Vor plăti, însă, mulţi ani de acum încolo, toţi ceilalţi cetăţeni ai României.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Pentru a ascunde situaţia dezastruoasă a României, Alianţa D.A. aplică "rectificări" statistice, încercând să arate performanţele unei creşteri economice.

De la apariţia Buletinului statistic lunar nr. 12/2005, cu informaţii privind evoluţia producţiei industriale şi a productivităţii muncii în industrie, suntem martorii unei bizarerii pe care nu ştim cum să o catalogăm.

Astfel, după publicarea, lună de lună, de către Institutul Naţional de Statistică, în perioada ianuarie-noiembrie 2005, în cele 11 buletine statistice pentru primele 11 luni ale anului 2005, a dinamicilor lunare obţinute de producţia şi productivitatea muncii, în Buletinul nr.12 au fost modificate, majorându-se pentru fiecare lună nivelurile publicate anterior, pentru a creşte, e limpede că doar artificial, contribuţia acestei ramuri la produsul intern brut. "Modificarea" este prezentată în Buletinul nr.12 ca fiind o "rectificare".

Ne întrebăm: de ce nu s-au rectificat timp de 11 luni şi cum au intervenit "schimbări metodologice" tocmai în luna decembrie?

Suntem în faţa unei acţiuni inedite: în statistica românească nu s-a întâmplat niciodată o asemenea situaţie, în mod evident, se forţează dinamica industrială şi respectiv a productivităţii muncii în industrie, pentru a se prezenta o creştere pe ansamblul economiei mai mare de 4% care, de altfel, şi cu aceste artificii se va situa la mai puţin de jumătate din creşterea realizată în anul 2004.

Merită reţinut faptul că dacă s-ar fi păstrat datele statistice publicate pentru primele 11 luni, creşterea produsului intern brut nu depăşea 3,5-3,6%.

La fel, s-au corectat datele statistice publicate pentru productivitatea muncii în industrie.

Cu toate aceste artificii, creşterile sunt sub jumătate din cele obţinute în 2004, îndepărtând realizarea obiectivului de reducerea decalajelor la acest indicator.

V-am prezentat această situaţie pentru a demonstra cum minţiţi populaţia acestei ţări.

În altă ordine de idei, creşterea substanţială a preţurilor şi tarifelor, cu deosebire la utilităţi, a creat şi creează mari probleme cetăţenilor ţării, mai ales categoriilor defavorizate - şomeri, pensionari, tineri cu salarii indecente.

Institutul Naţional de Statistică publică următoarele creşteri de tarife pentru decembrie 2005, faţă de decembrie 2004: + 36,5% la gaze naturale; + 20% la energie termică; + 25,7% la apă, canal şi salubritate; + 22,4% la transport urban.

La această situaţie, se adaugă creşterile de preţuri la alimentele de bază, care au ajuns în decembrie 2005 cu mult mai mari decât rata inflaţiei, situată, după cum ştiţi, la 8,6%, îndeosebi la: legume, carne de porc şi de pasăre, pâine, iar cu preţul laptelui am intrat deja în Uniunea Europeană.

Suntem în faţa unei situaţii de alarmă.

Factura la întreţinere a ajuns să fie în anul 2006 mai mare decât veniturile multora dintre români.

Rezultatele calculelor Asociaţiei Habitat privind valoarea facturii numai pentru apă caldă şi căldură arată creşteri cu 60% mai mari faţă de decembrie 2005. Astfel, numai pentru agentul termic factura reprezintă: 1,6 milioane la o garsonieră, 2,5 milioane la un apartament cu două camere, 3,5 milioane la un apartament cu trei camere, 4 milioane de lei la un apartament cu patru camere.

În cursul acestui an, situaţia se agravează în continuare, preţul gazelor naturale va creşte cu încă circa 40%, conform comunicatului difuzat de Ministerul Economiei. 1000 de normal-metri cubi gaze naturale vor echivala cu trei salarii minime pe economie, în condiţiile în care 40% dintre români trăiesc din venitul minim garantat.

În contrast cu majorările substanţiale de preţuri şi tarife, sporurile de venituri sunt situate cu mult sub creşterile prezentate. Astfel, pensia medie a crescut cu numai 12,9%, iar alocaţiile şi ajutoarele sociale cu numai 5,5%.

În aceste condiţii, este evidentă reducerea drastică a puterii de cumpărare a veniturilor populaţiei în 2005, cu circa 10-14%, iar perspectiva acestui an este şi mai întunecată. Să nu uităm că au beneficiat de creşteri ale pensiilor, în urma recalculării, doar 1,6 milioane pensioanari, cu o creştre medie a pensiei de 21%, dar aproape două milioane de pensionari nu au beneficiat de măriri ale pensiei ca urmare a recalculării.

De asemenea, la 1 ianuarie 2006, s-a procedat la majorarea punctului de pensie, proces ce a înlocuit indexarea pensiilor cu rata inflaţiei prognozată. Din totalul pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale de stat, circa 1,4 milioane de pensionari nu au beneficiat de loc de această majorare, ca urmare a unei modificări din anul 2005 a Legii pensiilor.

Cea mai mare parte a pensionarilor din România înregistrează o deteriorare gravă a nivelului de trai, datorită îngheţării veniturilor din pensii înregistrate după 1 ianuarie 2005 sau datorită majorării cu doar 3% a pensiilor la 1 ianuarie 2006.

În condiţiile în care consumul specific unor persoane vârstnice se caracterizează şi prin o pondere crescută a medicamentelor, în 2005 a fost practic eliminată gratuitatea unor medicamente şi a serviciilor medicale, efectul evoluţiei cuantumului pensiilor este amplificat în efectele sale sociale negative.

Alte venituri de natura protecţiei sociale; indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare sociale au crescut în anul 2006 doar cu 5,5% faţă de rata prognozată a inflaţiei, sau cu rate de majorare a costurilor deja infirmate de realitate; de exemplu, creşterea costurilor cu încălzirea locuinţei. Inflaţia pentru ianuarie 2006 este deja cu mult mai mare decât cea prognozată, ceea ce impune o reconsiderare a ajutoarelor şi alocaţiilor sociale.

Nu este nici un secret, nici pentru Guvernul Alianţei portocalii, că sporirea substanţială a preţurilor şi tarifelor a creat şi creează mari probleme cetăţenilor ţării, cu deosebire a categoriilor defavorizate.

Stimaţi guvernanţi,

Nu există justificări în tragedia pe care o practicaţi, orice argumente aţi încerca să aduceţi nu-i încălzeşte cu nimic pe români, nu-i dezgheaţă pe cei îngheţaţi, nu-i satură pe cei înfometaţi, pentru visul de a "trăi bine", aşa cum aţi promis.

Există destule argumente pentru a demonstra că economia României este o economie "bolnavă", iar prin măsurile economico-financiare, prin taxele, preţurile şi tarifele pe care le aplicaţi, îmbolnăviţi iremediabil populaţia acestei ţări.

În acest context, considerăm că sunt necesare următoarele măsuri: diminuarea cotei de t.v.a. la produsele agro-alimentare de bază: pâine, lapte, ulei, zahăr, carne; îngheţarea costurilor locative pentru persoanele cu venituri mici în anul 2006; creşterea venitului minim garantat, astfel ca să asigure în mod real întreţinerea persoanelor beneficiare; revizuirea sistemului de pensii, în scopul majorării substanţiale a acestora; relansarea creşterii economice la ritmul anual de 6-7%; îmbunătăţirea efectivă a condiţiilor de trai a cetăţenilor ţării; renunţarea la cota unică şi revenirea la un sistem de impozitare progresiv pentru creşterea veniturilor bugetare, dar şi pentru o solidaritate socială mai puternică.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere că, Alianţa D.A., după ce a luat puterea fără câştigarea alegerilor, ci doar prin negocieri împotriva dorinţei electoratului, a implementat o serie de măsuri prin care a avantajat numai pe cei cu venituri mari şi foarte mari, respectiv clientela politică a acestei alianţe, în timp ce pentru majoritatea populaţiei s-au înrăutăţit condiţiile de viaţă, iar economia a intrat în regres şi mari dezechilibre economice ce vor agrava pe termen mediu şi lung economia, de aceea, vă rog să votaţi moţiunea simplă "Simptomele unei economii îmbolnăvite".

Scopul acestei moţiuni este să determinăm Guvernul actual să înţeleagă gravele prejudicii aduse economiei şi cetăţenilor ţării, să-şi schimbe radical politica dezastruoasă promovată până în prezent, inclusiv printr-o schimbare a Guvernului actual.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea deputaţilor aflaţi în Opoziţie.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, doamna deputat.

Din partea Guvernului, domnul viceprim-ministru Pogea.

Vă rog.

Domnul Gheorghe Pogea:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor senatori, (Nedumerire în rândul domnilor deputaţi), deputaţi, iertaţi-mă, am greşit pentru că ieri...

O voce din sală:

Aţi rămas cu acelaşi text care l-aţi prezentat la Senat.

Domnul Gheorghe Pogea:

...a trebuit să dau răspuns la o altă moţiune în Senat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă scuzăm, domnule viceprim-ministru...

Domnul Gheorghe Pogea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

...dar să ştiţi că deputaţii sunt mai tineri. Asta este diferenţa.

Vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Pogea:

Vă mulţumesc foarte mult. (Din sală se strigă din nou că are acelaşi text pe care l-a prezentat în faţa senatorilor.)

Sunt un politician disciplinat şi vă asigur că dumneavoastră aveţi acelaşi text, şi o să constataţi că am un alt text.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Am venit în faţa dumneavoastră cu toată deschiderea pe care noi, membrii Guvernului României, o avem faţă de instituţia Parlamentului, pentru a răspunde la moţiunea simplă "Simptomele unei economii îmbolnăvite". Am venit întrucât suntem convinşi că încercând să răspundem tuturor interpelărilor legate de subiectul moţiuni, vom reuşi să facem cunoscut pe de-antregul drumul reformei pe care România s-a angajat să-l facă în anul 2005 şi, mai ales, pentru perioada viitoare.

Deşi se reiau şi în această moţiune problemele şi argumentele nefondate economic din celelalte moţiuni, cinci la număr într-o perioadă de şase luni, schimbând, ca şi până acum, doar titlul, de această dată dorim să evidenţiem că suntem de acord. Atenţie! Suntem de acord cu semnatarii moţiunii în ceea ce priveşte starea economiei româneşti la momentul în care am preluat guvernarea.

În acelaşi timp, ne bucură că semnatarii moţiunii au găsit cea mai bună caracterizare pentru Guvernarea P.S.D. Da! Prin mimarea reformei şi tratarea problemelor economice după principiul clientelar, guvernarea trecută a "îmbolnăvit economia", aşa cum spuneţi în moţiune. Şi ceea ce a fost mai grav, a fost că deşi economia dădea semne de îmbolnăvire, nu i-aţi aplicat nici un tratament.

La finele anului 2004, economia ajunsese aşa de bolnavă încât pentru însănătoşire a fost nevoie de un tratament şoc, iar actualul Guvern a fost capabil să aplice un astfel de tratament pe care o să-l prezint în faţa dumneavoastră în continuare.

Faptul că însănătoşirea unei economii este un proces relativ lung, şi semnatarii moţiunii ar trebui să ştie acest lucru, mai ales în condiţiile în care în anul 2005 România s-a confruntat cu cele mai dificile fenomene interne şi externe.

Aş vrea să vă reamintesc că încă începând din anul 2003 Comisia Europeană semnala simptomele îmbolnăvirii economiei. Atât în raportul de ţară de la acea vreme, cât şi în comentariul comisiei despre perspectivele economice ale anului 2004, se aprecia că întârzierile în reforma economică au început să se vadă în acutizarea dezechilibrelor economice pe care dumneavoastră le acuzaţi în prezent.

Se semnala atunci pericolul că economia începe să se bazeze mai mult pe consum decât pe investiţii şi, implicit, pe importuri, în loc de producţie. Dar atenţionările specialiştilor au rămas vorbă goală în faţa disperării electorale cu care s-au abordat politicile economice în anii 2003 şi 2004. Şi ce s-a întâmplat? Situaţia la finele anului 2004, chiar în condiţiile unei creşteri economice mai susţinute de condiţii favorabile pentru agricultură, era mai rea decât se anticipa la Bruxelles. Asta pentru că propaganda externă nu putea să aibă efecte concrete în economie şi că economia are legile ei obiective.

Şi mai spun ce-am mai spus şi ieri în plenul Senatului. Stimaţi semnatari ai moţiunii, noi, prin demersurile noastre, putem să facem doar două lucruri: să încetinim efectele unei reforme sau să le grăbim, dar să oprim apariţia efectelor lor, niciodată!

În anul 2004, dezechilibrele externe s-au accentuat, ajungând la 8,4% din produsul intern brut, faţă de 5,6 procente, cât au fost la nivelul anului 2003. Consumul populaţiei, despre care dumneavoastră vorbiţi acum, ţin să vă aducă aminte că s-a majorat cu 12,9 procente, iar investiţiile au crescut doar cu 10,8%.

Ce am reuşit noi? Într-un singur an am inversat raportul dintre consum şi investiţii, chiar dacă creşterea economică încă mai este determinat în mare măsură de consum, şi lucrul acesta în mod onest îl recunoaştem.

Deşi a trebuit să suportăm şi să bugetăm chiar unele măsuri electorale ale P.S.D.-ului, în anul 2005, consumul populaţiei a crescut cu doar 9 procente, deci o reducere de amplitudine de patru puncte procentuale, iar investiţiile înregistrate în anul 2005 au avut o creştere de 13 procente, cea mai mare din ultimii ani.

Restructurarea unei economii, şi ţin neapărat să precizez acest lucru, nu se poate face într-un an, chiar dacă măsurile de continuare a reformei în 2005 au fost fără echivoc. În anii precedenţi s-a întârziat şi mimat reforma economică. Dacă nu ar fi fost aşa, astăzi nu am fi avut peste 15 miliarde de RON arierate.

De fapt, P.S.D. arată prin această moţiune efectele lipsei de reformă din perioada în care a guvernat şi sunt sigur că, dacă ar fi făcut o analiză profesionistă a cauzelor, ar fi renunţat la multe dintre acuzaţiile aduse.

În economie, lucrurile nu se pot schimba de pe o zi pe alta. Cei care cunosc mecanismele economice, care au legităţile lor, nu au semnat moţiunea. Îl felicităm pe fostul ministru al finanţelor pentru faptul că nu a semnat moţiunea simplă, domnia sa fiind un profesionist.

Solicitaţi reducerea taxei pe valoarea adăugată la produsele alimentare de bază. În spatele acestor cereri, vă întreb, stimaţi semnatari ai moţiunii: aţi făcut vreun calcul economic?

Asigurarea fondurilor pentru modernizarea infrastructurii şi dezvoltarea unei economii competitive pe piaţa Uniunii Europene, vă întreb: se poate face prin reducerea fondurilor bugetare?

Solicitaţi diminuarea cotei de taxă pe valoarea adăugată, aceasta în condiţiile în care una din principalele realizări ale guvernării actuale, introducerea cotei unice de impozitare, a fost atacată ca fiind o măsură ce va duce la colapsul încasărilor bugetare.

Să nu uităm că încă ne luptăm pentru implementarea disciplinei financiare, domeniu care a fost tratat cu totul şi cu totul politic în guvernarea trecută.

Ne propuneţi îngheţarea costurilor locative pentru persoanele cu venituri mici, în condiţiile în care preţul unor utilităţi creşte în mod obiectiv, şi lucrul acesta îl ştiţi, cel puţin datorită creşterii produselor energetice pe piaţa internaţională. Pentru compensarea acestei creşteri, noi am luat deja măsuri de limitare a majorării preţului gazului metan din producţia internă.

Vorbiţi despre creşterea venitului minim garantat şi revizuirea sistemului de pensii, în scopul majorării acestora. Toate acestea în condiţiile în care ştiaţi că economia nu ar putea susţine aceste eforturi. Iar dacă ar fi aşa, în cei patru ani cât aţi fost la guvernare, cu toată creşterea producţiei industriale şi a privatizărilor, spun eu, nefăcute în firea lor, nu v-aţi pus niciodată problema de a pune în practică aceste măsuri complet nerealiste pe care ni le cereţi nouă astăzi.

Ceea ce dumneavoastră invocaţi în moţiune reprezintă şi efectele unei reforme economice mai mult mimate.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu suntem perfecţi şi sunt multe lucruri care pot fi îmbunătăţite. Şi, dacă v-ar preocupa viitorul României, ar trebui să ne ajutaţi, ridicând probleme realiste, criticând obiectiv, nu continuând o campanie electorală în care alegătorul v-a acordat "cartonaşul roşu".

Încercăm să facem acest lucru punând la dispoziţia cetăţenilor şi oamenilor de afaceri instrumentele de creştere economică sănătoasă. Cu alte cuvinte, încercăm să învăţăm omul să pescuiască, nu să-i dăm câte un peşte din când în când, creându-i iluzia că ne preocupă soarta lui.

Toate acestea le dezvoltăm într-un climat de competiţie cinstită, transparentă, fără clienţi politici, în care obiectivele stabilite pe termen lung sunt urmărite atent şi cu profesionalism, pentru a putea asigura dezvoltarea durabilă cu impact pozitiv asupra mediului economic, şi cel mai important lucru, spunem noi, pentru crearea unei societăţi care poate să-şi arate grija faţă de pensionari şi persoanele vârstnice.

Aceasta, în schimb, nu este o treabă simplă. Dacă ar fi o treabă simplă, vă spun foarte deschis, aţi fi făcut-o în cei 10 ani în care aţi guvernat.

Aveţi poziţii, uneori, atât de politicianiste, încât atacaţi şi o măsură foarte bună, pe care v-aţi dorit să o fi implementat, dar nu aţi avut voinţa să o duceţi la capăt. Şi aici mă refer la propunerea de renunţare la cota unică. Puneţi astfel la îndoială programul economic, un program ce nu se doreşte spectaculos, ci doreşte să ofere un instrument ce va asigura dezvoltarea durabilă pe termen lung şi cu o creştere constantă a produsului intern brut, astfel încât România să poată fi în timp una dintre economiile prospere ale Europei.

Sunt astăzi, aici, în Parlament, nu numai pentru a susţine punctul de vedere al Guvernului, ca răspuns la moţiunea depusă, ci pentru a încerca să facem cât mai vizibile realizările noastre, şi cu bune şi cu rele, pentru că eu cred că, într-un proces absolut onest şi transparent, dumneavoastră şi cetăţenii acestei naţiuni trebuie să le cunoască.

A trecut un an şi jumătate de când acest Guvern a preluat frâiele ţării, şi astăzi, prin măsurile luate şi prin voinţa politică de care am dat dovadă, suntem mult mai aproape de a ne atinge dezideratul de a fi membri ai Uniunii Europene.

Ne acuzaţi că nu ne preocupă îmbunătăţirea condiţiilor de trai al populaţiei, ca şi cum acesta ar fi apanajul Opoziţiei, şi nu preocuparea de bază a Guvernului. Şi, mai ales, noi o facem într-o manieră transparentă şi avem curajul să arătăm realităţile şi constrângerile economice pe care România va trebui să le aibă în vedere.

Pentru prima dată în istoria post-decembristă a României, sistemul sanitar nu mai stă să între în colaps, şi doresc să reamintesc că anul trecut am fost nevoiţi să injectăm 8.500 miliarde în acest sistem, pentru a nu păţi ca în perioada antecedentă. Şi, spunem noi, că şi acesta contribuie la nivelul de trai al populaţiei.

Toate se pot face printr-o politică fiscală coerentă, sprijinită pe acest sistem de relaxare fiscală şi nu printr-un sistem clientelar, de susţinere a unor "mamuţi" industriali prin subvenţii, doar pe criterii electorale.

Ne acuzaţi că prin măsurile luate s-a redus dratistic nivelul de trai al populaţiei, dar refuzaţi să vedeţi că acesta nu se compune doar din câştigurile lunare, care oricum au crescut ca rezultat al pachetului legislativ fiscal şi al indexărilor, ci este un cumul de venituri, servicii, şi, stimaţi semnatari ai moţiunii, mai ales prin oportunităţi şi şanse de a trăi decent, pe care trebuie să le oferim acestei naţiuni.

Am fost obligaţi să contorizăm lipsurile pe care le au categoriile defavorizate şi, prin măsurile pe care le întreprindem, nu facem decât să le dăm şansa unui nou început.

O primă solicitare a semnatarilor moţiunii se referă la relansarea creşterii economice la ritmuri de creştere anuale de 6 - 7%. Referitor la relansarea creşterii economice la ritmuri anuale de 6 - 7%, vă asigur că prin măsurile luate, conforme cu programul de guvernare aprobat de votul popular, am reuşit, în sfârşit, să recuperăm decalajul dintre promisiunile guvernării P.S.D. şi realitate. Şi avem şansa acum, în ultimul an al aderării la Uniunea Europeană, de a pune bazele unei creşteri solide şi îmbunătăţirii nivelului de trai al populaţiei.

Referitor la solicitarea semnatarilor moţiunii, de asigurare a unor ritmuri anuale de creştere economică de 6 - 7%, doresc să reamintesc că actualul Guvern este primul, după Revoluţie, care şi-a propus prin programul de guvernare să asigure un ritm de creştere ridicat, de peste 6%, astfel încât decalajele de dezvoltare dintre România şi ţările membre ale Uniunii Europene să se reducă, iar rezultatele din primul an de guvernare dovedesc că acest obiectiv este pe deplin realizabil şi pe viitor.

Putem spune că anul 2005 este un an cu rezultate bune, dacă ne raportăm, şi este bine să spunem că oamenii, de regulă, apelează doar la comparaţii, dacă ne raportăm la condiţiile vitrege interne şi externe, la care Guvernul a trebuit să facă faţă. Aş spune doar câteva dintre ele, care sunt extrem de importante.

Inundaţiile care au afectat România, o mare parte din an, din primăvară până în toamnă, au făcut ca valoarea adăugată brută din agricultură să scadă cu circa 14 procente; în acelaşi timp, au redus volumul de activitate şi în alte sectoare, din construcţii şi turism; aprecierea monedei naţionale, care a defavorizat exportul; liberalizarea comerţului cu textile din China, care a afectat industria uşoară, cu o scădere a producţiei de 13,5%.

Stimaţi semnatari ai moţiunii, despre acest lucru aţi ştiut încă din 2001 şi 2002, că va veni o vreme a scadenţei. Nu cred că aţi făcut prea mare lucru pentru industria în lohn şi pentru fabricile de mobilă de astăzi din România.

Am vrut să spun câţiva dintre factorii externi asupra cărora nu se poate acţiona oricum, chiar dacă suntem un Guvern, şi vreau să spun că acesta este un lucru pe care dumneavoastră îl cunoaşteţi.

Vorbiţi de un ritm de creştere economică în 2005, aşa cum arătaţi în moţiune, la jumătate faţă de ritmul din 2004, fără a vorbi despre sursele creşterii, şi eu vă spun, acesta este un lucru nepermis pentru un profesionist.

Dacă o asemenea abordare grosieră ar putea fi iertată, minciunile de gestul: "scăderea ritmului construcţiilor, pierderea de aproape un miliard de euro venituri bugetare, influenţe nefavorabile asupra ocupării, reducerea dinamicii investiţiilor, sunt de neiertat". Şi, am să prezint contrariul celor afirmate de dumneavoastră.

Valoarea adăugată brută din construcţii s-a majorat în anul 2005 cu 9,9%, faţă de 9,1 în 2004; formarea brută de capital fix a crescut în anul 2005 cu 13 procente, faţă de 10,8 în 2004; investiţiile din sectorul majoritar privat au înregistrat în 2005 cea mai mare creştere din ultimii 10 ani, respectiv 24,9%.

Cu alte cuvinte, anul 2005 poate fi considerat un an al investiţiilor private, dacă avem în vedere că rata de investiţii a crescut cu aproape două puncte procentuale. Veniturile bugetare din 2005 au fost mai mari cu 3,5 miliarde de euro.

Stimaţi semnatari ai moţiunii, vă rog să verificaţi, vă cer să verificaţi dacă cifrele pe care le-am prezentat sunt o minciună sau o realitate, iar dacă sunt o realitate, v-aş ruga să le arătaţi semnatarilor moţiunii, cel puţin din dorinţa de a fi oneşti şi a arăta cetăţenilor acestei naţiuni care este adevărul.

Ocuparea s-a îmbunătăţit în 2005, înregistrându-se cea mai mare creştere a efectivelor de salariaţi, de după 2000, şi reducerea pentru prima dată în ultimii ani a muncii la negru.

Aş vrea să vă spun că această mult hulită "cotă unică" a scos din economia "gri", a oficializat aproape 200.000 locuri de muncă. Creşterea reală a produsului intern brut a fost în anul 2005 de 4,1%, dar ea s-a obţinut prin contribuţia superioară, comparativ cu anul 2004, a construcţiilor şi sectorului terţiar, activităţi cu un aport important la creşterea veniturilor bugetare şi care, totodată, dau un caracter de modernitate economiei româneşti, şi mulţi dintre dumneavoastră ştiţi acest lucru.

Dacă facem abstracţie de agricultură, unde în 2004 s-a înregistrat o creştere de 18,9% datorită condiţiilor climaterice excepţionale, şi nu ca urmare a unui efort deosebit al Guvernului P.S.D., iar în 2005 o scădere de 13,9, dacă am face aceste comparaţii în condiţii echitabile, aţi fi constatat că aţi avut o creştere doar de 7,1% în 2004, şi 6,7% în 2005. Acesta este apanajul specialiştilor care ştiu să-l facă, şi mă pot corecta dacă greşesc.

Dacă semnatarii moţiunii ar fi făcut o minimă analiză de impact, ar fi putut constata că agricultura, din păcate, nu contribuie major la veniturile bugetare, deşi are o pondere importantă în p.i.b. Ştiţi foarte bine că consumul populaţiei şi grâul din hambarele cetăţenilor nu este impozitat, stimaţi semnatari ai moţiunii.

Aş vrea să vă spun câteva lucruri legate de alte evoluţii economice. În conformitate cu raportul Băncii Mondiale din septembrie 2005, pentru că tot cităm instituţii internaţionale, privind realizarea afacerilor în 2006, crearea de locuri de muncă pe baza celor 10 criterii de analiză privind reformele iniţiate în anul 2005, România se înscrie în prezent în rândul primilor 12 performeri care au făcut progrese în această direcţie.

Volumul investiţiilor străine directe în România, în anul 2005, s-a ridicat la 5,2 miliarde de euro, cu 26,8% mai mult decât în anul precedent, iar investiţiile de portofoliu au fost de 685 milioane de euro.

Atractivitatea României ca ţară de destinaţie pentru investitorii străini s-a manifestat şi prin creşterea cu aproape 14% a numărului de societăţi comerciale cu participare străină la capitalul nou înregistrat, în anul 2005, faţă de anul 2004.

Vă întreb: acestea nu sunt progrese pentru mediul economic?

Guvernul a demonstrat voinţă şi efort susţinut pentru o politică coerentă de impulsionare a dezvoltării economice, prin oferirea unor condiţii cât mai favorabile întreprinzătorilor pentru reducerea birocraţiei, servirea mai bună a cetăţeanului, în calitate de contribuabil, şi combaterea corupţiei prin diminuarea arbitrarului în decizia administraţiei şi, mai ales, mai ales, aţi putut observa, printr-un tratament nediscriminatoriu al agenţilor economici. "Bodu n-are tată, n-are mamă". Pe vremea cealaltă n-aş fi auzit astfel de lucruri.

O a doua solicitare este renunţarea la cota unică şi revenirea la un sistem de impozitare progresist pentru creşterea veniturilor bugetare, dar şi pentru solidaritate socială mai puternică. Este al doilea lucru cerut.

În momentul deciziei de introducere a cotei unice de impozitare, respectiv la 1 ianuarie 2005, în economia reală a României, şi în mod special în mediul de afaceri, se înregistrau unele tensiuni structurale, instituţionale şi comportamentale, în esenţă gradul ridicat de fiscalizare s-a reflectat în creşterea economiei ascunse, cu efecte în dinamica veniturilor bugetare pe termen lung.

Soluţia la această problemă era introducerea unei cote mai scăzute, relaxarea fiscală în economie. Efectele pozitive ale relaxării fiscale sunt considerabile şi decurg, în principal, din rolul stimulativ al reducerii impozitării directe asupra muncii şi capitalului. Premisa conform căreia transferul de resurse de la buget către populaţie şi societăţi comerciale are un efect multiplicator în economie, generând venituri superioare la buget, pe fondul unei activităţi economice mai intense, s-a dovedit a fi una realistă.

Unul din scopurile introducerii cotei unice a fost acela de a încuraja munca, investiţiile, pentru a asigura un mediu de afaceri atractiv şi stabil, prin aceasta de a permite crearea de noi locuri de muncă şi nu în ultimul rând, conformarea voluntară la plata obligaţiilor bugetare a multor agenţi economici. Drept dovadă, arieratele întreprinderilor monitorizate s-au redus cu 21%, în termeni reali, în anul 2005.

În sinteză, dorim să vă reamintim că veniturile bugetului general consolidat au fost în 2005 cu 18% mai mari decât cele din 2004, iar în primele două luni din acest an, cu 22 procente faţă de primele două luni.

Vă întreb, stimaţi semnatari ai moţiunii, aici este vorba de cifre: "Unde este pierderea de un miliard de euro?" Păi, dacă discutăm de o pierdere de un miliard de euro, datorită introducerii cotei unice, vă spun că un miliard de euro se află în buzunarul cetăţenilor. Dacă se află în buzunarul cetăţenilor, de ce spuneţi că nu ne preocupăm de nivelul lor de trai? Mi se pare că este o mare confuzie la nivel economic.

În sinteză, dorim să vă amintim că valoric s-au încasat la bugetul general consolidat, şi puteţi verifica, cu 3,5 miliarde euro mai mult decât în 2004. Şi noi vă spunem cu onestitate: asta nu înseamnă că nu avem nevoie de venituri suplimentare la buget, din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, fie pentru cofinanţarea fondurilor, fie pentru contribuţia la bugetul comunitar, dar nu ne putem permite, la infinit, să acceptăm acuzaţii pe care nu le puteţi susţine.

Rezultatele finale ale cotei unice au şi efecte colaterale, şi pentru mediul de afaceri acesta este un lucru extrem de important. Au condus la simplificarea procedurilor administrative, la creşterea numărului de salariaţi şi oficializarea locurilor din economia ascunsă, cu peste 200.000, aşa cum am arătat la începutul intervenţiei.

Îmbunătăţirea disciplinei financiare: deşi cota medie de impozitare a salariilor s-a redus cu mai mult de 10 puncte procentuale, încasările la buget au fost, în anul 2005, mai mici decât în 2004 doar cu 5,3 procente. Şi, doresc să vă spun, stimaţi semnatari ai moţiunii, că acest lucru noi l-am prevăzut. Am prevăzut o scădere a veniturilor bugetare.

Ca urmare, propunerea semnatarilor moţiunii nu are nici un fundament legat de cota unică. Creşterea veniturilor tuturor salariaţilor în termeni reali a fost cu 13,5 mai mare şi acest lucru îl confirmă Institutul de Statistică.

Desigur, stă în atenţia noastră preocuparea pentru elaborarea unei politici fiscal-bugetare pe termen mediu, care să asigure sporirea veniturilor publice cu circa 3 - 4 puncte procentuale din produsul intern brut. Experţii internaţionali, la care dumneavoastră faceţi referire în moţiune, se referă la aceste aspecte, care sunt în atenţia Guvernului.

Elaborarea cadrului fiscal-bugetar pe termen mediu, care să permită o predictibilitate a politicii fiscal-bugetare a Guvernului se află, deja, în fază avansată de elaborare.

3. Se solicită în moţiune diminuarea cotei de T.V.A. la produsele agro-alimentare de bază, pâine, lapte, ulei, zahăr şi carne. Ce mai putem spune despre politica P.S.D.-ului dacă semnatarii moţiunii ne propun nouă să reducem T.V.A.-ul la produsele esenţiale, o măsură pe care ei şi-au trecut-o în 2001 în programul de guvernare, şi timp de 4 ani nu au făcut nimic.

Vă întreb, stimaţi semnatari ai moţiunii: de ce n-aţi făcut nimic în 4 ani, legat de acest lucru, dacă a fost corect? Este doar o întrebare.

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Era programat pentru 2007!

Domnul Gheorghe Pogea:

Dar să revenim la argumentele de ordin procedural şi legislativ, în speranţa că problematica T.V.A.-ului şi accizelor va fi, în sfârşit, înţeleasă şi nu va mai fi reluată şi în alte moţiuni.

Cotele de taxă pe valoare adăugată au fost stabilite cu respectarea regulilor prevăzute de sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, prin Directiva a 6-a Consiliului Comunităţii Europene, cu care legislaţia în domeniu este în curs de armonizare, în vederea aderării noastre la Uniunea Europeană.

Pe de o parte, din experienţa anilor trecuţi, şi ştim cu toţii acest lucru, când în ţara noastră s-au aplicat cote reduse de T.V.A., a rezultat că aplicarea unor astfel de cote pentru produsele alimentare de bază nu ar duce la efectul scontat pe care îl aşteptăm cu toţii, respectiv reducerea preţului la consumatorul final, deoarece agenţii economici preferă să-şi mărească propriile profituri, păstrând aceleaşi preţuri.

În anul 2005, în cazul produselor alimentare nominalizate de dumneavoastră, şi ar fi fost bine să le verificaţi, creşterile de preţ au fost sub inflaţia medie. Astfel, la pâine preţurile au crescut cu 1,2 procente, în decembrie anul anterior; la ulei cu 1,7; la zahăr şi produse zaharoase cu 3,2%; la carne şi lapte cu 5,6%.

4. Daţi-mi voie să vă răspund acum şi la solicitarea, foarte interesantă, privind "îngheţarea" "îngheţarea costurilor locative pentru persoanele cu venituri reduse, la nivelul perioadei 31 octombrie 2004 - 31 martie 2005".

Totuşi, stimaţi semnatari ai moţiunii, suntem într-un Parlament al României, şi dacă discutăm o problemă economică, cel puţin ar trebui să faceţi o formulare clară.

Dacă, totuşi, am lua în considerare o asemenea solicitare, în condiţiile în care preţurile unor utilităţi creşte în mod obiectiv, şi ştiţi acest lucru, mă întreb din ce capitol bugetar şi-ar dori colegii noştri din Opoziţie să luăm surplusul pentru a acoperi diferenţele? De la învăţământ, care a fost Cenuşăreasa guvernării trecute? De la apărare, pentru a pune sub semnul întrebării respectarea angajamentelor militare internaţionale? Sau de la sănătate, pentru a le mai da ocazia lansării unei noi moţiuni?

De altfel, prin "îngheţarea costurilor" se solicită de semnatarii moţiunii, cu alte cuvinte, să dăm dispoziţie ca cetăţenii şi, mai ales, persoanele cu venituri reduse să-şi îngheţe consumul cu întreţinerea locuinţei şi chiar să şi-l reducă pentru a-şi "îngheţa costurile locative". Noi înţelegem că este doar o formulă literală, în linia populismului, şi că în fapt autorii se referă de fapt la preţurile şi tarifele utilităţilor. Dar, nu ne aşteptam la o asemenea confuzie între preţuri şi costul fiecărei gospodării.

Costurile locative cresc datorită modificării preţurilor, dar şi datorită consumului diferenţiat al fiecărei gospodării, în funcţie de necesităţile şi dorinţele fiecărei familii.

Noi am înţeles, în schimb, partea corectă a mesajului dumneavoastră şi vă vom prezenta, în continuare, cauzele majorării preţurilor utilităţilor, dar mai ales măsurile luate pentru sprijinirea persoanelor cu venituri reduse.

Dar, înainte de a trece acest lucru, ţin în mod neapărat să fac următoarea precizare, şi doresc să vă reamintesc ce-aţi semnat dumneavoastră şi angajat pentru România, ca fost partid la guvernare. Este interesant.

Aţi angajat creşterea preţurilor la gaze, la producătorii interni, pentru a atinge nivelul parităţii de import, până la sfârşitul anului 2006. Acum vă faceţi că uitaţi.

Aţi angajat creşterea anuală a preţului la gaze administrat la consumatorul final, prin Ordonanţa nr.18/2003, care prevedea creşterea cu cel puţin 25 dolari/mia de mc., de la 1 ianuarie 2005.

Am făcut această precizare, nu pentru că unele majorări de preţuri din sectorul energetic nu ar fi necesare. Pentru că România va trebui să intre într-o piaţă unică, într-o competiţie, şi trebuie să respecte nişte reguli.

Am dorit să vă reamintesc toate aceste chestiuni pentru că, în mod onest, aceasta este obligaţia noastră, de guvernanţi şi de oameni politici, să arătăm adevărul.

Vorba răposatului şi marelui filozof Petre Ţuţea: "Mai multe adevăruri, nici un adevăr!".

Dar şi în cazul preţurilor la utilităţi ne întâlnim cu această situaţie a mimării reformei de către fosta guvernare. Interesant este anul 2004, când creşterile preţurilor la utilităţi au fost mai reduse. Motivul poate fi uşor de intuit: anul 2004 a fost an electoral, în care aţi preferat să ascundeţi costurile ridicate şi să le lăsaţi pe cei care vor veni la guvernare în 2005.

Majorarea preţului gazelor naturale se datorează, în primul rând, şi ştiţi foarte bine acest lucru, majorării preţului gazelor naturale din import.

Şi doresc să informez pe semnatarii moţiunii şi pe această cale pe cetăţenii României, că pentru trim. II al anului 2006, Guvernul a decis ca preţul gazului din producţia internă să nu crească şi să păstreze acelaşi nivel, de 110 dolari pe mia de metri cubi.

Totodată, Guvernul a făcut demersuri pentru prelungirea perioadei de alinierea preţului gazului din intern, cu 2 ani de zile, până la 1 ianuarie 2009, toate acestea pentru a reduce efectele negative asupra populaţiei.

Ar fi trebuit, de asemenea, să spunem populaţiei că, în conformitate cu Legea gazelor, şi eu ţin neapărat să amintesc aceste lucruri, pentru că sunt legi, şi noi nu ne putem permite să fim deasupra legii. Conform acestei legi, sunt interzise "Orice practici care utilizează sistemele de preţuri şi tarife ca instrumente de protecţie socială şi/sau pentru subvenţionarea directă ori indirectă a consumatorilor", respectiv limitarea sau diminuarea preţurilor şi a tarifelor pe considerente de politică socială sau anti-inflaţionistă.

Noi vom asigura, şi vă anunţăm pe această cale, permanenta protecţie socială pentru categoriile de consumatori cu venituri scăzute, prin acordarea de ajutoare pentru încălzire, aşa cum am procedat pentru 2005, şi cum vom proceda şi în viitor, venind astfel în sprijinul familiilor cu venituri reduse.

Cu toate acestea, nu pot să tac şi să nu vă spun că majorarea de preţ la gazele naturale s-a situat sub rata medie anuală din guvernarea precedentă, chiar dacă la finele anului noi am majorat cu 36,5%. Nu, dar este bine să vă reamintesc.

Majorarea medie a P.S.D.-ului a fost de peste 40%, şi eu doresc să vă dau cifre. În perioada august-septembrie s-au aplicat trei majorări consecutive: 63% în luna august, despre care nu vorbiţi nimic; 16,6% în septembrie, despre care nu vorbiţi nimic; şi 5% în octombrie, ceea ce a dus la o dublare, practic, a preţului numai în trei luni de zile.

Pentru energia electrică, preţurile sunt stabilite prin metodologii de calcul al tarifelor de transport şi a tarifelor de distribuţie. Şi, vă asigurăm că în tarifele de distribuţie nu sunt acceptate decât costurile considerate justificate.

Mai mult, măsurile de protecţie socială instituite pentru consumatorii casnici de energie electrică se regăsesc în îmbunătăţirea tarifului social, cu aplicare din luna ianuarie 2005, prin introducerea unei tranşe de consum suplimentare.

Şi în cazul energiei electrice, anul 2005 a fost un an marcat de un record în ultimii 15 ani: a fost anul cu cele mai mici majorări de preţuri, respectiv 9,6 procente, conform datelor statistice. Şi, pentru anul 2006, conform estimărilor, nu vor fi creşteri semnificative în ceea ce priveşte creşterea preţului pentru energia electrică.

Pentru ca marea majoritate a cetăţenilor şi, mai ales, cei aflaţi în dificultate să nu-şi scoată bani suplimentari din buzunar, vă răspundem la măsurile pe care noi le-am luat în această direcţie: s-a continuat programul de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei şi au fost majorate limitele de venituri şi cuantumurile ajutoarelor pentru încălzirea locuinţelor.

Majorările limitelor de venituri până la care se acordă ajutorul cu 11,8%, respectiv de la 2,8 milioane, la 3,1; de asemenea, a avut loc o majorare a ajutoarelor cu 20% la energia termică; cu 48,3% la gaze şi cu 11,7% pentru cei care utilizează lemne şi cărbuni. Era bine să aveţi această documentare înainte de a scrie aceste lucruri neadevărate din moţiune.

Au fost acordate ajutoare pentru 1,4 milioane de familii şi persoane singure, şi doresc ca să fiu exact, să vă spun cine sunt aceste persoane. 495.000 de persoane au primit ajutoare pentru încălzirea cu energia termică în sistem centralizat; 593.000 ajutoare au fost date pentru încălzirea cu gaze naturale; şi circa 320.000 ajutoare pentru încălzirea cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri.

În domeniul investiţiilor, în sistemele de termoficare, dorim să vă informăm asupra unor acţiuni: alocarea prin bugetul de stat pe anul 2005 a sumei de 250 milioane de roni pentru reabilitarea şi modernizarea sistemelor de distribuţie centralizată a căldurii. Şi este pentru prima oară când Guvernul României alocă o sumă atât de importantă pentru sprijinirea acestor sisteme.

Aţi spus că n-am făcut nimic pentru a trece iarna!

Vă informăm că s-au deblocat din rezerva de stat 3 milioane de tone de cărbune şi 200.000 tone păcură pentru completarea stocurilor de combustibili ale centralelor, în vederea asigurării continuităţii funcţionării în perioada de iarnă.

Aţi spus, de asemenea, că nu acordăm garanţii de stat şi nu-i sprijinim. Prin Hotărâre de Guvern nr.1.320/2005 s-au acordat garanţii în valoare de 268 milioane de roni, 2.680 miliarde în banii vechi, pentru un număr de 23 de producători din 23 oraşe ale ţării, pentru a putea să achiziţioneze combustibilul folosit în perioada de iarnă.

Şi, stimaţi deputaţi semnatari ai moţiunii, verificaţi dacă ce spun eu este corect şi întrebaţi dacă oraşele Bacău, Bistriţa, Botoşani, Brad, Braşov, Brăila, Comăneşti, Focşani, Giurgiu, Iaşi, Oneşti, Oradea, Târgovişte, Suceava, Timişoara au primit.

Nu pot să nu spun, pentru că trebuie să terminăm o dată cu minciuna şi cu dezinformarea. Prin Ordonanţa de Guvern nr.143/2005 s-a introdus tariful binom pentru plata facturilor la energia termică, în acest fel utilizatorii putând să-şi plătească o parte din facturile din iarnă, care sunt mai ridicate în perioada de vară, fără a plăti penalizări. Inclusiv, s-a introdus un sistem de discount pentru cei care utilizează acest tarif binom şi plătesc facturile la termen.

Pentru anii 2006 - 2009, pentru că este important viitorul, am iniţiat programe care vor creşte calitatea serviciului de distribuţie a energiei termice şi vor menţine facturile la nivelul suportabile. Prin intermediul ARCE (Agenţia Română de Conservare a Energiei) s-a iniţiat programul pentru reducerea costurilor cu energia pentru populaţie, prin creşterea eficienţei, program în valoare de 50 milioane de roni.

De asemenea, este iniţiat de către actualul Guvern programul "Termoficare 2006 - 2009". Prin acest program vor fi alocate în această perioadă fonduri în valoare de peste 12 mii milioane roni, atât pentru producţia, transportul şi distribuţia de energie termică, cât şi pentru izolarea termică a apartamentelor.

În gaza acestui program, autorităţile locale vor întocmi începând din acest an studii termice, astfel încât să poată fi accesate aceste fonduri.

În obiectivele guvernării noastre se urmăreşte ca, la finele anului 2009, termoficarea să devină, într-adevăr, un serviciu public, astfel încât fiecare cetăţean să consume cât are nevoie, să ştie exact cât a consumat şi să plătească doar pentru ce a consumat.

5. La solicitarea de creştere a venitului minim garantat la 430 roni, doresc să vă reamintesc că unul din scopurile introducerii cotei unice şi al diminuării cotelor de contribuţie de asigurări sociale, a fost şi acela de a încuraja munca, investiţiile, asigurarea unui mediu de afaceri atractiv şi stabil, şi prin aceasta de a permite crearea de noi locuri de muncă.

Trebuie menţionat că de la 1 ianuarie 2006 angajatorii care încadrează absolvenţi din categorii defavorizate sunt scutiţi de plata contribuţiilor la Bugetul asigurărilor pentru şomaj aferente acestor persoane pentru o perioadă de 12 luni.

Aceasta este adevărata politică şi măsuri pentru creşterea nivelului de trai şi reducerea sărăciei şi nu pomana pe care PSD o practica adesea.

În acest context, dorim să vă dăm doar un exemplu de modul în care punem în practică politica socială la care ne-am angajat prin Programul de guvernare. Începând cu anul 2005, am intensificat sprijinul acordat din Bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru măsuri active de ocupare, pentru că aţi pomenit şi de scăderea ocupării. Ponderea cheltuielilor cu astfel de măsuri active în totalul cheltuielilor Bugetului asigurărilor pentru şomaj a fost de 19 procente în 2005, faţă de 16,5 în 2004.

Pe ansamblu, în anul 2005, sumele alocate şi utilizate de către Ministerul Muncii pentru acordarea alocaţiilor familiale şi a altor prestaţii existente au fost mai mari cu aproape 16 procente, faţă de perioada antecedentă.

De altfel, toate cheltuielile aferente celor trei bugete de securitate socială efectuate în anul 2005 au fost cu circa 3,1 miliarde de RON mai mari faţă de anul 2004 şi asta în condiţiile în care, în anul 2004, an electoral, în disperare, fostul Guvern a majorat cheltuielile sociale în scopuri pur electorale.

În sfârşit, mai sunt două lucruri solicitate.

În moţiune, citez, se solicită: "Revizuirea sistemului de pensii în scopul majorării substanţiale a acestora". Ne miră că semnatarii moţiunii continuă să solicite revizuirea politicii noastre fiscale şi, mai ales, cea privind pensionarii. Ne miră, întrucât, prin Programul de guvernare, noi avem o politică socială ce nu înseamnă pomeni electorale şi scheme ce riscă să ducă la colaps sistemul asigurărilor sociale, avem o politică socială ce îşi doreşte să ofere în primul rând soluţia unei Românii integrate în piaţa forţei de muncă europene.

De altfel, această categorie a populaţiei, care, într-adevăr, recunoaştem că se confruntă cu probleme serioase, este foarte des invocată în moţiune, semnatarii uitând că, nu noi, ci guvernele domniilor lor nu au făcut prea mult pentru pensionari. Mai mult, prin politica socială din perioada 2001-2004, s-au mărit inechităţile din sistemul public de pensii.

Şi venim şi vă întrebăm din nou, de ce nu aţi reuşit să rezolvaţi în timpul guvernării dumneavoastră problemele pensionarilor? Noi avem doar un an. Poate, pentru că nu era un capitol prioritar sau nu deveneau interesanţi aceşti pensionari decât în preajma alegerilor?

Însă, şi în acest caz, Guvernul a acţionat rapid. Obiectivul de recalculare a pensiilor s-a realizat conform angajamentului iniţial, pe parcursul unui singur an. Rezultatele acţiunii de recalculare a pensiilor fiind cunoscute şi resimţite direct de beneficiari, nu am să mă refer pe larg la acestea.

Totuşi, doresc să evidenţiez încă o dată că circa 45% dintre pensionari au primit o pensie recalculată mai mare. Aceasta nu înseamnă că este suficientă. Pensia medie a celor peste 1,6 milioane de persoane beneficiare s-a majorat în 2005 cu 21,3%. De la 1 ianuarie 2006, valoarea punctului de pensie s-a majorat cu 9,3 procente, respectiv, de la 295,6 RON la 323,1 RON.

Precizăm că această creştere acoperă în procent de sută la sută rata inflaţiei prognozate pentru anul 2006 şi diferenţa de circa 2 puncte procentuale, corespunzătoare depăşirii inflaţiei prognozate pentru anul 2005. Noi recunoaştem acest lucru, pentru că este o realitate economică.

De asemenea, a început a doua fază, ce se va derula pe o perioadă de 3 ani, care constă în revizuirea dosarelor de pensii recalculate, ca urmare a depunerii de acte în completare pentru dovedirea unor salarii şi/sau sporuri suplimentare, pentru care, până în prezent, a fost înregistrat un număr de peste 675 de mii de cereri de revizuire a pensiilor recalculate.

În aceste condiţii, rezultatele măsurilor privind recalcularea şi revalorizarea punctului de pensie au condus la o creştere a pensiei medii în sistemul public de pensii cu 26%. Şi această creştere are în vedere intervalul ianuarie 2006-decembrie 2004, ceea ce, în termeni reali, reprezintă o creştere de aproximativ 15 procente.

Această creştere în termeni reali a ratei pensiei medii realizată în circa 13 luni de guvernare demonstrează nu numai preocuparea, dar şi capacitatea actulului Guvern de a realiza un alt obiectiv prevăzut în Programul de guvernare, respectiv, acela de creştere, până în anul 2008, a puterii de cumpărare a veniturilor provenite din pensii cu până la 30%.

De asemenea, dorim să-i asigurăm pe semnatarii moţiunii să nu-şi facă griji nici în privinţa pensiilor agricultorilor. După cum se cunoaşte, începând cu luna septembrie 2005, punctajul mediu al acestei categorii de pensionari s-a majorat cu 10%, de aceste prevederi beneficiind circa 1,6 milioane de pensionari din agricultură. Această măsură a condus la o creştere a pensiei medii a agricultorilor cu 40%, la fel, în acelaşi interval de timp, ianuarie 2006 faţă de decembrie 2004, asigurând în termeni reali o creştere a puterii de cumpărare de 28%.

Pe vremea guvernării dumneavoastră, această categorie de pensionari a fost lăsată la urmă şi acum veniţi, când facem lucruri bune, şi ne întrebaţi, că nu este destul.

Vom acţiona în continuare pentru ca obiectivul din Programul de guvernare, respectiv, acela ca rata de creştere a pensiei pentru agricultori să o devanseze pe cea a celorlalte pensii din sistemul public să se realizeze.

Atunci când se vorbeşte de politica socială, nu trebuie uitat faptul că Guvernul actual a început încă din anul 2005 un proces complex de reformă a sistemului de pensii, atât pentru a-i asigura sustenabilitatea financiară, distrusă de multe imixtiuni ale politicului în evoluţia sistemului de pensii, dar, în primul rând, pentru a introduce componente suplimentare de pensii capitalizate, administrate privat, pe care guvernarea anterioară le-a legiferat doar pentru a bifa un punct pe agenda reformei sistemului de pensii, fără a avea în vedere directivele europene, interesul oamenilor de a putea avea o pensie decentă şi, mai ales, desprinderea acestor sisteme de protecţie socială de sub influenţa politică.

Recunoscând necesitatea asigurării de sănătate a pensionarilor, prin pachetul legislativ din domeniul sănătăţii am stabilit ca pentru pensionarii ce se află sub un anumit plafon de venituri asigurarea de sănătate să fie suportată de bugetul de stat.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Considerăm că răspunsurile pe care vi le-am prezentat se constituie atât în argumente ce demonstrează iniţiativa dumneavoastră politicianistă şi multe dintre afirmaţiile făcute, nefondate, cât şi exemple ale realizările modeste ale acestui program de guvernare. Ne bucură faptul că asemenea prilejuri ne dau ocazia de a face mai vizibilă activitatea Executivului şi implicarea sa, la modul profesionist, în implementarea unor politici sociale pe termen lung.

Vă mulţumesc pentru această ocazie, pentru că am putut expune în faţa dumneavoastră aceste lucruri, considerând că am demonstrat pe larg caracterul nefondat al moţiunii depuse.

Solicităm plenului Camerei Deputaţilor să respingă prin votul său moţiunea care a făcut obiectul dezbaterii noastre de astăzi.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze ale deputaţilor din Majoritate.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, domnule viceprim-ministru. Vreau să vă anunţ că timpul alocat pentru răspunsul Guvernului s-a epuizat, cu excepţia unui minut. Oricum, din curtoazie, îi dădeam cuvântul domnului viceprim-ministru, 2 minute, la încheierea dezbaterilor.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Iancu Iulian. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

Domnilor miniştri,

Domnule ministru de stat,

Aş vrea să încep prin a vă propune un exerciţiu. Îmi pregătisem un spici, poate la fel de amplu ca şi al dumneavoastră, însă, pentru faptul că aici aţi făcut o serie de afirmaţii, care s-au dorit a fi o înşiruire de adevăruri, ca, în final, să spuneţi un neadevăr, paradoxal, citându-l şi pe Ţuţea în acest sens, am să-mi abandonez textul pe care mi l-am pregătit şi am să vă invit să facem o dezbatere directă. Poate aşa veţi sesiza că ceea ce v-au scris colegii în material este cu adevărat o înşiruire de neadevăruri şi vă pune într-o situaţie extrem de delicată.

Mai întâi, aş vrea să vă spun că seria moţiunilor introduse până în prezent de către Opoziţie nu au avut decât un singur scop, cel de a corija Guvernul pentru momentele de abatere de la proiectele strategice de interes naţional. Moţiunea de astăzi este poate cea mai importantă, datorită ariei de răsfrângere, atât pe zonă economică, cât şi zonă socială.

Şi, în aceste condiţii, aş vrea să vă spun că toate referirile, pe un sfert din materialul dumneavoastră, la cota unică şi negându-le, punându-le pe seama Opoziţiei, nu îşi au suport, domnule viceprim-ministru, pentru că astăzi nu Opoziţia vă reproşează acest lucru, Opoziţia a făcut-o în plină campanie electorală şi la începutul anului 2005. Astăzi o face Fondul Monetar Internaţional, prin şeful Delegaţiei de la Bucureşti, care, în octombrie anul trecut, vă atenţiona asupra deficitului de cont curent, asupra deficitului balanţei comerciale, asupra scăderii creşterii economice şi atenţiona drumul greşit pe care se află actualul Guvern în execuţia bugetară, fiindu-i imposibil să ducă la bun sfârşit programele şi proiectele angajate.

V-a spus-o ulterior Albunia, preşedinte al comisiei de specialitate economie-finanţe, comisia Uniunii Europene, a spus-o foarte direct: "Domnilor, aţi greşit! Aveţi două variante: ori creşteţi t.v.a.-ul... (ceea ce cred că ar fi o nenorocire pentru marea masă a populaţiei, de fapt, pentru toţi cetăţenii României)" şi vi s-a solicitat să abandonaţi această nebunie, de a vă menţine ancoraţi în ambiţia aceasta electorală, de a menţine cota unică, solicitându-vă să creşteţi nivelul cotei unice. Deci, sunt două solicitări, care vin, iată, de această dată, de la forurile pe care dumneavoastră nu le-aţi invocat, prin omisiune.

De altfel, ceea ce se întâmplă în materialul pe care l-aţi prezentat dumneavoastră aici sunt o înşiruire de date incomplete, prezentând anumite lucruri prin omisiune. Şi am să încerc să vă răspund punctual, domnule viceprim-ministru.

În primul rând, făceaţi referire la faptul că vorbim de pensionari. Nu e nevoie să mai vorbim, domnule viceprim-ministru, vă rog să vă uitaţi în stradă! Vă rog să citiţi ziarele de astăzi! Vă rog să vă uitaţi pe televiziuni! Pensionarii au ieşit în stradă, la Galaţi, la Suceava şi în alte părţi, pentru că i-a îndemnat Opoziţia (proteste ale Majorităţii) sau pentru că această reformă fiscală este cu adevărat un succes?

Vă rog să vă reamintiţi (şi, din câte sunt informat, sunteţi unul dintre cei care aţi avut curajul şi chiar vă aplecaţi pe problemele grele economice), aţi fost vizitat de către producătorii de îngrăşăminte chimice din România. Iată, astăzi sunt în stradă, domnule viceprim-ministru!

Menţionaţi faptul că în anul 2004, fiind an electoral, nu am făcut creşteri, încercând să valorificăm electoral această situaţie. Ulterior, la câteva pasaje, vi s-a trecut acolo că am reuşit să dublăm preţul gazelor naturale şi de acest lucru nu ne reamintim.

Vreau să vă spun că pe acest lucru aţi început activitatea în decembrie 2004, spunând că veţi redeschide capitolul "energie", pentru că preţurile la gaze naturale şi energie electrică sunt insuportabile. Oare erau insuportabile la 4.865.000, în 2004, când astăzi, la gaze naturale, 10 milioane înghit trei salarii minime? Sunt insuportabile în condiţiile în care preţul la energie electrică a ajuns la 80 de euro pe MW, iar la nivelul european sunt undeva la 45-50 de euro?

Sunt greşeli fundamentale, pe care eu am crezut că dumneavoastră le veţi analiza cu foarte mare atenţie, iar astăzi, cu acest prilej, împreună, în Parlamentul României, veţi încerca, o dată, ori să reanalizaţi această greşeală (acum este evident că este o greşeală şi trebuie asumată) privind cota unică de impozitare ori scenariile alternative pentru proiectele de interes naţional. Pentru că nu e posibil să nu vă asumaţi responsabilitatea directă care vă revine pentru cel mai mare preţ al gazelor naturale din Europa! Acest Executiv s-a implicat direct în negociere şi, mai mult, şi-a asumat şi prelungirea cu încă 25 de ani a importului de gaze naturale în România, până în anul 2030, prin Winter Shall în condiţiile în care, zilele trecute, Putin, la Budapesta, spunea că va încheia contract direct cu Ungaria, că va realiza cel mai mare depozit de înmagazinare subterană în Ungaria şi că va prelungi conducta subterană dintre Turcia şi Marea Neagră prin sud-estul Europei până în Ungaria, ocolind Ucraina şi România.

Oare acestea sunt motivele principale care au stat la baza strategiei dumneavoastră, în condiţiile în care ambasadorul nostru nu este primit, din iulie anul trecut, de către Preşedintele Putin, în condiţiile în care noi am construit cu mare dificultate aceste relaţii la nivelul experţilor şi am reuşit să aducem negocierea pentru cel mai mare depozit de înmagazinare subterană, de la Mărgineni, Roman, în faza finală? Ca, astăzi, să fie abandonat şi să fie executat într-o ţară care nu are condiţii pentru un asemenea proiect de o asemenea amploare?

Oare faptul că în iunie anul trecut grupurile de interese, la care făcea referire Preşedintele României, că au trecut rapid în zona "băieţilor deştepţi", aşa cum spunea preşedintele, şi şi-au făcut rapid societăţi de furnizare a energiei electrice, forţând deschiderea pieţei. Cine îşi asumă răspunderea pentru deschiderea pieţei de energie cu un an în devans, fără ca ea să fie asumată în negocierile cu Uniunea Europeană, la care faceţi referire? 30% din energia ieftină a României nu a mai ajuns la cetăţeni, nu a mai ajuns la pensionari, nu a mai ajuns la agenţii economici, care v-au vizitat şi astăzi sunt în stradă! În marea ei majoritate s-a dus la export, domnule viceprim-ministru!

Vă rog să analizaţi cele spuse de către domnul preşedinte Băsescu şi să constataţi că în această sală sunt oameni care şi-au dorit rapid să intre pe această porţiune de caşcaval, făcându-şi societăţi prin copiii lor direct sau prin intermediari.

Aceasta este modalitatea prin care spuneţi dumneavoastră că beneficiile cotei unice şi actualei reforme s-au dirijat în mare parte către populaţie şi că acel miliard de care vorbiţi dumneavoastră se află în buzunarul cetăţenilor? Da, domnule viceprim-ministru, în buzunarul cetăţenilor, dar vă rog să vă uitaţi la sondaje, doar 20% declară că o duc mai bine, 60% din cetăţenii României spun că o duc mai rău şi foarte rău, pentru că banii aceia, miliardul respectiv, s-au dus numai în zona bogată, stratificând şi mai mult societatea românească.

Acestea sunt lucrurile peste care ar fi trebuit să vă uitaţi cu mai multă atenţie, atunci când vi s-au prezentat date din sectorul energetic. Nu este posibil să faceţi referire la deficite şi la o situaţie grea în domeniul economic, în condiţiile în care în buget v-au rămas alocaţii pentru a duce la bun sfârşit finalizarea unor investiţii în domeniul energetic. Şi vă dau aici exemplul de la Craiova, la Grupul 7, aveaţi şi banii, nici astăzi nu s-a terminat licitaţia, de un an şi ceva tot licităm acolo, ca să ducem la bun sfârşit un obiectiv în sectorul energetic, atât de necesar, iată, astăzi.

Ministerul Economiei - şi îl văd aici pe domnul ministru - are cel mai mic buget din ultimii 16 ani! A avut un deficit de 220 de milioane de euro, ceea ce a determinat o întârziere de 6 luni la Unitatea II de la Cernavodă, privând populaţia României de energia ieftină de care avem atâta nevoie.

Toate acestea sunt date reale, domnule viceprim-ministru, şi eu am sperat ca, în dialogul nostru de astăzi, discutând pe date concrete, să ajungem cu toţii la o concluzie în această sală, împreună cu dumneavoastră, că, da, este nevoie de un moment zero, în care să recunoaştem cu toţii: Da, se impune o adevărată reformă a clasei politice, şi în zona executivă, şi în zona parlamentară, pentru a ne asuma cu toţii proiectele importante ale României, atât în domenul economic, cât şi în domeniul social!

Dacă dumneavoastră perseveraţi în a explica încă o dată, timp de 60 de minute, cât de bună este cota unică şi că numai aşa putem să prosperăm economic, în condiţiile în care tocmai menţionaţi că 1,5 milioane de pensionari nu au beneficiat de nici un leu în cursul anului trecut şi, în urma inflaţiilor şi a acestor majorări, 60% din ei nu-şi mai pot plăti facturile lunare. Aţi văzut secvenţele de aseară, cu acei bătrâni care strigau în stradă că nu au bani de medicamente, pentru că venitul lor lunar este de 2,8 milioane şi factura le-a venit 3,7 milioane?

Voci din Majoritate:

Aşa era şi pe vremea voastră!

Domnul Iulian Iancu:

Dacă aşa era şi pe vremea respectivă, cum vă explicaţi că n-au ieşit în stradă, stimate coleg? (Vociferări, proteste ale Majorităţii.) Vă reamintesc că ultima ieşire în stradă a fost în februarie 2000, când pensionarii strigau: "Am votat schimbarea, ne-aţi luat mâncarea!" (Proteste ale deputaţilor din Majoritate.)

Iar astăzi, iarăşi, îi vedem în stradă, în condiţiile în care nu mai au capacitatea să plătească, au ieşit electricieni, ingineri, medici, muncitori, uitaţi-vă, sunt mii care stau pe la colţ de stradă şi-şi vând hainele vechi şi lucrurile vechi din casă! Este aceasta o dimensiune a progresului şi reformei, pe care dumneavoastră o susţineţi? (Proteste în Majoritate.)

Acesta este motivul pentru care eu am sugerat aici, că, împreună cu dumneavoastră, domnule ministru... Văd că sunteţi foarte activ şi vreau să vă amintesc că unul din pensionari spunea: "Domnule, unde e Nicolăescu?"...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, vă rog, domnule deputat, dialogul cu sala este interzis de regulament. Vă rog să puneţi întrebări, dar numai retorice.

Vă rog să continuaţi.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru observaţie.

Cred, acum sunt convins că deranjează anumite adevăruri. Problema nu este cea a adevărurilor mele sau a adevărurilor domnului viceprim-ministru Pogea, problema era a acelui moment la care făceam referire, ca împreună cu dumneavoastră, noi toţi, să stabilim care sunt proiectele de interes strategic naţional pentru România. Şi asupra lor trebuie să ne aplecăm în primul rând în Parlamentul României.

Acesta este obiectivul nostru numărul unu, pentru că din punct de vedere energetic, România, dacă nu ia măsurile care sunt deja stabilite în strategii, va rămâne în afara marilor proiecte europene. Iată, am fost lăsaţi pe lângă acest proiect de tranzit, în condiţiile în care sperăm încă în Proiectul Nabucco. Şi vedeţi cu toţii ce se întâmplă în Iran, astăzi.

În aceste condiţii, stimate domnule viceprim-ministru, eu am să închei prin a vă demonstra că dumneavoastră nu aţi fost informat atunci când vi s-a prezentat material. Şi am să încerc să vă informez eu, arătându-vă un memorandum semnat de către un secretar de stat, de care eu, personal, nu am auzit până astăzi.

Deşi subiectele pe seama gazelor naturale sunt atât de importante şi numai dumneavoastră le-aţi alocat câteva pagini aici, acest domn secretar de stat (şi vă reamintesc că acest secretariat de stat s-a numit "de politici energetice, petrol, gaze, energie electrică", iar acum are trei secretari de stat) a semnat acest memorandum, alocând 1,4 miliarde de m.c. din producţia Petromului la preţ de 90% din preţul de import. Totodată, prin memorandum, tot dumnealui decide discreţionar că 300 de milioane de m.c. se mută de la gaze vechi la gaze noi, pentru a ajuta autorităţile de reglementare în politica de preţuri.

Iată un document scris, domnule viceprim-ministru, care demonstrează că o cantitate importantă din gazele ieftine ale României, la fel ca şi energia ieftină a României, nu a ajuns la populaţie şi a ajuns la acele grupuri de interese la care făceam referire.

Eu am să mă opresc aici, stimate domnule viceprim-ministru, cu convingerea că mesajul meu a fost bine ţintit şi a fost dirijat doar pentru corecta dumneavoastră informare şi spre o analiză ulterioară a acestor date, tocmai în dorinţa de a ne apleca în comun pe proiectele de interes strategic, pentru binele acestei ţări.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale Opoziţiei.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, domnule deputat, aţi epuizat 14 minute.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Uioreanu Horea Dorin. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Dragi colegi,

Stimaţi pesedişti (râsete în Majoritate),

În loc să fim lăsaţi în pace, să dezbatem şirul lung al legilor pe care le avem pe ordinea de zi, periodic, dumneavoastră veniţi cu diverse şicane, numite astăzi "moţiune simplă", dar eu aş spune că "simplistă", şi care ne consumă efectiv timpul. Mă rog, este dorinţa dumneavoastră, regulamentul vă permite.

PSD ne obligă să-i tratăm problemele de identitate şi se manifestă infantil, ca un copil nebăgat în seamă. Se aruncă astfel în derizoriu sensul ideii de moţiune. Joaca cu astfel de chestiuni în faţa milioanelor de oameni care ne privesc şi ne ascultă devine un act de denigrare a întregii clase politice.

Dacă ar fi să-i dau un titlu acestei moţiuni, i-aş spune: "Moţiunea varză". Cum altfel am putea numi această înşiruire de cifre aleatorii, de statistici fără legătură, exemple scoase din context, informaţii ilogice şi alte ingrediente fără sens?

Avem în faţă, de fapt, modul de a gândi al unui partid, care, după ce a eşuat pe eşichierul politic, a eşuat lamentabil în actul de guvernare, după ce ne-a adus pe marginea prăpastiei, se transformă în lupul moralist.

Uitaţi, oare, stimaţi domni din PSD, că dumneavoastră sunteţi cei care aţi adus corupţia la rang de artă? În loc să aruncaţi fără nici un sens moţiuni, mai bine aţi încerca să deveniţi un partid şi nu un simplu grup de indivizi care au ca scop îmbogăţirea cu orice preţ.

Nu pot să nu fiu surprins de vehemenţa cu care autorii acestei moţiuni critică introducerea cotei unice de impozitare. Singurul motiv pentru care fac această critică este acela că, deşi şi-au dorit-o, nu au avut curajul să-şi asume chiar domniile lor această măsură.

Cota unică de impozitare a scos la lumină 150 de mii de locuri de muncă de pe piaţa neagră. Pe lângă aceasta, salariul mediu lunar practicat a crescut cu peste 1,5 milioane de lei vechi. Astfel, ca o consecinţă simplă a lucrurilor, a venit şi creşterea consumului individual efectiv înregistrat în gospodării.

În absolut toate ţările în care a fost introdusă, cota unică de impozitare a acţionat ca un veritabil magnet pentru investiţii. Codul Fiscal s-a modificat tocmai pentru a crea un climat de afaceri predictibil, stabil şi performant. În acest fel, s-a stopat exodul investitorilor care părăseau România din cauza haosului din sistem şi a taxelor sufocante. Guvernul Tăriceanu a dovedit, în ciuda tuturor greutăţilor şi catastrofelor naturale la care a trebuit să facă faţă România, că este un guvern responsabil şi echilibrat.

PSD s-a declarat nemulţumit de pachetul de legi ale proprietăţii, pe care Guvernul şi l-a asumat. Dar prin adoptarea pachetului de legi ale proprietăţii s-a îndreptat o nedreptate, care dăinuia de zeci de ani, cu complicitatea celor aflaţi la guvernare în tot acest răstimp. Prin pachetul de legi promovat anul trecut de către Guvern s-a desfiinţat fondul locativ, pe care domnii de la PSD l-au folosit atât de convenabil pentru a se îmbogăţi ilegal şi pentru a-şi plăti clienţii politici.

Din păcate, în anul 2006, PSD continuă să aibă aceeaşi mentalitate şi aceleaşi metode de şantaj ca cele ale Partidului Comunist, partid al cărui urmaş este. În ciuda faptului că pentru PSD proprietatea este în continuare un moft - proprietatea altora decât a domniilor lor, desigur -, Guvernul a arătat că preţuieşte şi face tot posibilul pentru a reglementa şi respecta dreptul de proprietate al românilor, iar acest pachet a fost dovada.

În ceea ce priveşte oprirea marilor lucrări de infrastructură, nu pot spune decât că este o acuzaţie total mincinoasă. Am fost obligaţi să culegem cioburile încredinţărilor directe de lucrări, profund ilegale, pe care dumneavoastră, cei din PSD, le-aţi acordat, în vânătoarea veşnică după comisioane.

A spune că Guvernul a aruncat în haos România şi i-a periclitat şanşele de aderare la Uniunea Europeană este o altă minciună. Din contră, semnalele oficialilor europeni sunt pozitive, în ceea ce priveşte performanţele Guvernului.

Dacă tot e să vorbim de haos, atunci nu pot să nu amintesc perioada de tristă amintire în care PSD a creat României o imagine de ţară a guvernanţilor corupţi, a miniştrilor şpăgari şi a partidului stat.

În consecinţă, stimaţi colegi, doresc să vă rog să votaţi împotriva acestei tentative de moţiune, pe care n-o pot califica ca fiind decât o "varză". Ea reflectă, prin lipsa de conţinut, incoerenţă şi inconsistenţă, situaţia tulbure şi conflictuală dintr-un partid intrat în descompunere şi putrefacţie.

Să nu lăsăm această situaţie să perturbe lucrările Parlamentului României!

Mulţumesc. (Aplauze ale Majorităţii).

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat, aţi epuizat 5 minute din timpul dumneavoastră.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Preda Cezar Florin.

Domnul Cezar Florin Preda:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem astăzi puşi în situaţia de a discuta o moţiune depusă de Partidul Social Democrat cu privire la situaţia economică a României.

Opoziţia ne prezintă un tablou sumbru al ţării, acuză Coaliţia la putere de toate nenorocirile şi cere Guvernului României să-şi schimbe politica.

Dreptul incontestabil al opoziţiei dintr-o democraţie se transformă într-un exerciţiu de perfectă demagogie.

Contextul politic în care este prezentată - vezi demisia fostului preşedinte al Camerei, reprezentant al Partidului Social Democrat, fost prim-ministru şi responsabil asupra situaţiei economice a ţării până în 2005, o face cel puţin inoportună.

Conţinutul moţiunii este de-a dreptul răuvoitor şi departe de cerinţele minimale ale unei dezbateri politice.

Unde apar, în Moţiunea PSD-ului, cauzele situaţiei economice prezentate? Nicăieri. Fostul partid de guvernământ se face că nu ştie nimic despre modul în care România a ajuns în starea actuală, de parcă actuala Coaliţie ar fi primit, în momentul asumării guvernării, o ţară în care totul mergea uns, iar acum am trăi într-una calamitată.

Da, au fost calamităţi, nesfârşite valuri de inundaţii care au lovit întreaga ţară. Este Guvernul vinovat de ele? Sau poate Alianţa? PSD-ul mai că ne spune că da. Nu ne spune însă cât de repede au reuşit autorităţile centrale şi locale să îndepărteze urmele dezastrului. Dezastre care au avut loc nu numai datorită ploilor, ci şi a patru ani de corupţie, ineficienţă şi batjocorire a lucrărilor de utilitate publică.

Alianţa "Dreptate şi Adevăr" ar fi impus, acuză deputaţii Partidului Social Democrat, un sistem de impozitare ce a avut drept efect scăderea nivelului de trai. Nu este adevărat! S-au scos la lumină peste 200 de mii de locuri de muncă şi cel mai important lucru a fost creşterea veniturilor nete ale populaţiei cu peste 4 %.

Se invocă valoarea mică a pensiilor, se omite cu reacredinţă faptul că Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a reuşit să pună pe picioare un plan fezabil de recalculare a pensiilor, şi nu pomenile indexare oferite de Partidul Social Democrat. Un plan făcut pentru ca cei care au muncit şi contribuit la asigurări să primească speranţa de mai bine.

Am promis prin programul de guvernare acest lucru şi o vom face. Un sistem curăţat de nedreptăţile vechi, care duceau la diferenţe incredibil de mari între venituri, pentru simplul motiv că nu au ieşit la pensie în acelaşi an.

Coaliţia crede că un sistem greşit trebuie schimbat.

De unde atâta supărare pe semnatarii moţiunii?

Moţiunea afirmă: "pachetele de legi privind reforma justiţiei, proprietăţii sau a sănătăţii au pus pumnul în gură opoziţiei". Nu! Este un mecanism constituţional. Poate nu cel care dă loc celor mai fertile dezbateri, dar constituţional. Decizia Guvernului de a apela la asemenea procedee este una a situaţiilor de criză. Criză lăsată de Partidul Social Democrat, care a reuşit minunata performanţă de a murdări justiţia, de a batjocori ideea de proprietate sau de a ne ameninţa înşăşi existenţa; Partidul Social Democrat, care era cât pe ce să ne arunce în incertitudine destinul nostru european. Corupţia la toate nivelurile şi în toate sectoarele este copilul de suflet al Partidului Social Democrat şi otrăvita sa moştenire.

Mesajul cu care Alianţa s-a prezentat în faţa alegătorilor şi a Europei este de a lupta împotriva acestui sistem ticăloşit care se zbate încă, dar nu va supravieţui.

Alianţa "Dreptate şi Adevăr" îşi pune în aplicare programul de guvernare punct cu punct, lucru pe care numai rău intenţionaţii nu-l observă. Ne mai aşteaptă o perioadă grea, dar în România se va trăi mai bine, şi vom continua cu hotărâre pe acest drum, cu sau fără voia PSD-ului, partid care, disperat pentru prăbuşirea în sondaje, nu a mai găsit alt arsenal decât apelul la demagogie.

Guvernul şi Alianţa "Dreptate şi Adevăr" nu a acţionat decât pentru a face reparaţiile necesare datorită gravelor prejudicii aduse economiei de o clică clientelară a Guvernului Partidului Social Democrat şi de a pune bazele unei economii competitive cu economia statelor Uniunii Europene.

Doamnelor şi domnilor,

Partidul Democrat respinge, cu toată convingerea, moţiunea depusă de PSD.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Puterii).

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat patru minute.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Mircea Purceld.

Domnul Octavian-Mircea Purceld:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

Încep intervenţia mea pe marginea moţiunii simple depuse de Grupul PSD cu gândul că, după cele 14 luni de guvernare a Coaliţiei PNL, PD, PCD şi a nelipsitului, de 16 ani încoace, UDMR, România se află într-o reală criză, exprimată prin scăderea dramatică a nivelului de trai a populaţiei.

Analizând Programul de guvernare prezentat la învestirea acestui Guvern, constatăm că acesta a rămas la stadiul declaraţiilor, aşa cum s-a întâmplat şi astăzi aici, şi că nici una din prevederile lui, cu excepţia introducerii acelei nefericite cote de 16 %, nu a fost îndeplinită.

În contradicţie flagrantă cu promisiunile făcute şi cu angajamentele asumate la învestire, Guvernul nu a realizat, practic, nimic în domeniul social. Dimpotrivă, starea de lucruri s-a degradat din ce în ce mai mult. Duplicitatea şi demagogia Guvernului actual sunt dublate de cinismul cu care acesta tratează criza socială profundă prin care trec, acum, milioane de români. Trebuie să ne reamintim, totuşi, angajamentele asumate în Parlamentul României în şedinţa Camerelor reunite din 29 decembrie 2004, şi anume: creşterea competitivităţii şi performanţelor industriei româneşti - nimic; relansarea creşterii economice - nimic; reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale - nimic; restaurarea bunăstării românilor - nimic; creşterea gradului de ocupare a locurilor de muncă şi scăderea reală a ratei şomajului - nimic; îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru persoanele vârstnice - nimic; reforma sistemului sanitar - în dispută la ora aceasta; creşterea calităţii vieţii - nimic; combaterea corupţiei printr-o abordare de tip integrat - în dispută la ora aceasta; refacerea serviciilor publice - nimic; întărirea capacităţii instituţionale, a structurilor din administraţie pentru refacerea autorităţii statului şi a instituţiilor sale - nimic până la ora aceasta.

În realitate, conform recentului Raport global al dezvoltării umane al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, mai mult de jumătate din populaţia României trăieşte în sărăcie.

Pentru protecţia socială, bugetul asigurărilor sociale, bugetul fondului de şomaj şi fondul de asigurări sociale de sănătate, Guvernul a pornit de la alocarea a numai 10,2 % din produsul intern brut, faţă de cele 11, 66 % din produsul intern brut, care a fost media perioadei 2000-2004, şi comparativ cu cele 27,6 % din produsul intern brut, cât este media europeană.

Sub presiunea majorărilor cumulate la preţuri la combustibili, gaze, electricitate şi energie termică, peste 4 milioane de pensionari şi şomeri şi peste 3 milioane de români cu salariul minim pe economie de 89 de euro pe lună sunt nevoiţi să reducă, în permanentă, din porţia lor zilnică de pâine, lapte, carne, medicamente sau alte produse alimentare de strictă necesitate.

Adâncirea discrepanţei dintre venituri şi preţuri a prăbuşit puterea de cumpărare a românilor la doar 50 % din nivelul anului 1989. Cu preţurile la carburanţi acum ne aflăm în Europa. Preţul mediu al benzinei din România, de 1,10 euro pe litru, a depăşit media Uniunii Europene, de 1 euro pe litru, astfel că depăşim preţurile din SUA, Grecia, Cipru, Lituania, Estonia şi ne aflăm aproape de Austria, Irlanda, Suedia şi Danemarca, cu diferenţa extrem de gravă că, în aceste ţări, salariul minim pe economie este între 8 şi 20 de ori mai mare decât în România.

Pe fondul tensiunilor din Coaliţia de guvernământ şi a deciziilor economice şi financiare contradictorii, dezechilibrele din economie se accentuează. Astfel că, în anul 2005 s-au înregistrat cele mai scăzute niveluri din ultimii trei ani.

Drept urmare, Puterea inventează şi impune noi biruri, taxe şi impozite, iar majorarea aberantă a preţurilor loveşte din plin populaţia, obligată să trăiască din ce în ce mai rău, împinsă până în pragul de jos al subzistenţei. Aşa se traduce în fapt lozinca populistă folosită în campania electorală până la saturaţie: "Să trăiţi bine!"

Evaluând obiectiv tendinţele tot mai accentuate de scumpire a vieţii în România, se poate considera că politica actualei guvernări este falimentară şi contrară interesului naţional.

Protecţia socială este măsura competenţei oricărui guvern, indiferent dacă acest guvern este liberal sau social-democrat. Însă, astăzi este vorba de incapacitatea clară, evidentă, a actualului Guvern, de a soluţiona competent şi eficient problemele ţării, de a asigura resursele materiale şi finanţare pentru dezvoltarea umană.

Această neputinţă a Guvernului Tăriceanu porneşte de la aventura riscantă a cotei unice de impozitare, care a adus pierderi imposibil de acoperit. Această aventură este dublată de o politică fiscală amatoristă şi profund nerealistă, cu grave consecinţe pentru economia ţării.

Scăderea creşterii economice, sistarea dezastruoasă a economiei au cauze mult mai complexe decât cele schiţate chiar în prezenta moţiune. Originile răului sunt mult mai adânci şi ele provin, în special, din politica economică practicată după 1989 şi care ar putea fi diagnosticată pe etape.

După ce au dispărut milioanele de dolari din contul ţării, au dispărut şi proiectele pe termen mediu şi lung de dezvoltare economică. Astăzi nu avem o viziune de ansamblu şi un plan concret de acţiuni. Decalajul economic şi cel tehnologic faţă de ţările dezvoltate este în creştere. Astăzi, suntem o ţară europeană cu o economie africană. Ne place sau nu ne placă să auzim acest adevăr, el totuşi există. Am ajuns să fim cunoscuţi drept "căpşunarii" Europei, în loc să fim cunoscuţi drept fabricanţii unor oţeluri de calitate, a unor utilaje performante sau măcar a unor produse de mobilă care să poată concura cu succes pe pieţele externe.

Ce lipseşte unei ţări ca România pentru a fi în topul producătorilor de mobilier? Îi lipseşte lemnul sau forţa de muncă calificată? Evident că nu. Ceea ce lipseşte cu desăvârşite este viziunea economică a Guvernului, mai degrabă totala lui nepăsare.

Cele arătate mai sus sunt susţinute clar de datele statistice care indică, pentru 2005, un deficit comercial extern de peste 10 miliarde de euro, adică un incredibil aproape 15 % din produsul intern brut. Dacă adăugăm la aceasta un deficit de cont curent de peste 9%, o inflaţie şi ea de aproape 9%, precum şi scăderea la jumătate a creşterii economice şi a productivităţii muncii în industrie, avem tabloul concret al dezastrului în care ne aflăm.

Cauzele acestuia sunt multiple şi ne-ar lua mult timp astăzi să le analizăm în detaliu.

De aceea, mă voi rezuma la a puncta câteva elemente definitorii ale regresului economic evident, înregistrat în ultimul an.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Una din principalele cauze ale regresului economic o reprezintă falimentul total al politicii cotei unice de impozitare. O succintă radiografiere a momentului, conform datelor Institutului Naţional de Statistică - şi aici lucrăm cu materialul clientului - ne spune că indicatorul principal al creşterii economice, de 4,1%, atins anul trecut se situează cu 2 % sub ţintele stabilite de Banca Naţională şi de Guvern, de 6 %, şi la jumătatea creşterii de 8,4%, realizată cu un an înainte, în 2004.

Această creştere a produsului intern brut al ţării, care a ajuns la 77,8 miliarde euro, a fost determinată, în principal, de sectoarele: servicii şi construcţii. Însă, sectoarele de bază, care au tras economia în jos, au fost: agricultura şi comerţul exterior. Mai ales exporturile, care au crescut mult mai puţin decât importurile. Suma totală a produsului intern brut, calculată în preţuri comparabile cu cele din Uniunea Europeană, arată că produsul intern brut pe locuitor plasează România la circa o treime din acest indicator mediu din statele comunitare.

Trebuie să mai subliniem că şi raportul Fondului Monetar Internaţional din februarie anul curent spune clar că bugetul pe 2006 este nerealist - de altfel, Partidul România Mare nu a votat acest buget - şi că trebuie luate măsuri suplimentare pentru păstrarea ţintei de deficit bugetar.

Experţii acestui organism ne sugerează şi soluţii pentru ieşirea din criză. Acestea ar fi, după opinia lor: majorarea taxei pe valoarea adăugată - măsură cu care, însă, noi nu am putea fi de acord; reconsiderarea cotei de impozitare; majorarea taxelor administrative; majorarea impozitului pe proprietăţi şi îmbunătăţirea colectării şi administrării veniturilor.

Dar cine să facă toate acestea? Un Guvern care este preocupat în exclusivitate de satisfacerea clientelei politice şi a propriilor interese.

Dacă consideraţi că îndoiala mea este nejustificată, vi-l ca exemplu pe domnul ministru al finanţelor şi a sa incredibilă propunere cu privire la modificarea accizelor la ţigări. După ştiinţa domniei sale, acciza la ţigări urma să fie calculată în funcţie de preţul celei mai vândute mărci de pe piaţă. Aceasta, cu totul întâmplător, era produsă în România de către Phillip Morris, al cărui reprezentant este bun prieten cu domnul ministru şi chiar cu domnul prim-ministru. Cu greu însă şi cu susţinute insistenţe s-a renunţat la această aberaţie economică şi concurenţială.

Trebuie să subliniem faptul că, falimentul ţării, în 2005, nu a fost total. Însă, previziunile pentru 2006 sunt extrem de sumbre.

Suntem, într-adevăr, în faţa unei situaţii de alarmă. Modificarea continuă şi haotică a legislaţiei financiare, în funcţie de alte interese decât cele ale ţării, a fost sesizată şi sancţionată prompt de investitorii străini, care au început să prefere alte ţări, al căror potenţial, deşi nu se compară cu cel al României au însă stabilitate legislativă, ţări în care moda ordonanţelor de urgenţă nu creează atâtea confuzii, ţări în care Parlamentul legiferează, iar Executivul aplică, şi nu invers.

Din considerentele arătate mai sus şi din multe altele, pe care, din lipsă de timp, nu le mai menţionez acum şi aici, Grupul Partidului România Mare va vota moţiunea simplă "Simptomele unei economii îmbolnăvite".

În încheiere, apreciem că măsurile solicitate în finalul moţiunii trebuie luate imediat şi necondiţionat, la acestea adăugându-se şi următoarele patru: renunţarea la practica ordonanţelor de urgenţă pe perioada cât Parlamentul se află în exercitarea atribuţiunilor sale; elaborarea şi prezentarea în faţa Parlamentului a unui program complex de politici agricole bazate pe politicile agricole comunitare; elaborarea unui program social în vederea majorării cu adevărat a pensiilor agricultorilor pe etape, astfel încât să se ajungă şi în acest sector la nivelul pensiei minime garantate şi, în final, renunţarea la mult prea frecventele modificări ale Codului Fiscal, a cărui stabilitate este atât de necesară mediului de afaceri.

Intrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 trebuie astfel gestionată, încât aceasta să nu presupună implicit o curbă de sacrificiu de un asemenea dramatism.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat toate cele zece minute ale grupului parlamentar.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Lakatos Petru.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru de stat,

Stimaţi colegi,

Sper că doctorii care au redactat moţiunea pe care o discutăm şi au stabilit diagnosticul economiei să aibă asigurare mal praxis, deoarece şi doctorul Ciomu regretă acum că a tăiat de două ori, fără să gândească măcar o dată.

(Aplauze din partea Puterii.)

Sunt de acord şi ne-am obişnuit cu diviziunea socială a muncii conform căreia Opoziţia critică, iar Coaliţia majoritară guvernează. Dar nu sunt de acord cu faptul că unii văd doar partea goală, iar alţii doar partea plină a paharului.

Aş putea înşira o serie de date statistice favorabile actualei guvernări, cum ar fi: rata medie lunară a inflaţiei în perioada ianuarie-februarie 2006 a fost doar de 0,6%, faţă de 0,8 % în perioada similară din 2005; investiţiile realizate în economie în anul 2005 au crescut în termeni reali cu 13,4 %, faţă de anul 2004. Enumerarea ar putea continua, dar dacă aş da numai exemple pozitive aş cădea în greşeala semnatarilor moţiunii.

Sunt economist, nu medic, dar nu pot rezista tentaţiei să folosesc şi eu termeni medicali. Semnatarii moţiunii nu suflă o vorbă despre bolile ereditare ale economiei când afirmă că ponderea veniturilor bugetare este doar de 30 % din produsul intern brut, uitând cât a fost în perioada 2000-2004. Scăparea din vedere a consecinţelor inundaţiilor catastrofale din 2005 denotă miopie iar cei care prevăd deja verdictul pe care îl va da în luna mai comisarul Almunia, au fost, probabil, la mama Omida, şi nu la oftalmolog.

Dacă este vorba de previziune sau clarviziune, UDMR este îndreptăţită să spună că 19% ar fi fost cota unică ideală, că pensionarii CAP ar trebui pensia lunară de minim 50 euro, că impozitele asupra terenurilor extravilane ar fi trebuit să rămână de la începutul anului la bugetele locale, aşa cum am propus în programul nostru, dar mai bine mai târziu decât niciodată.

Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaştem că unele din observaţiile şi afirmaţiile moţiunii sunt reale. De exemplu, cu toţii vrem "să trăim bine". Dacă acesta este numitorul comun al partidelor parlamentare şi ţelul la care vrem să ajungem, să stabilim ce-i de făcut.

O variantă ar fi cea propusă de semnatarii moţiunii care, în esenţă, constă în reducerea veniturilor bugetare, concomitent cu creşterea cheltuielilor bugetare destinate consumului. Acest lucru ar duce la creşterea deficitului bugetar, ce s-ar putea acoperi doar prin împrumuturi, mărind, fără perspective de redresare, gradul de îndatorare. Astfel, am amaneta viitorul copiilor şi nepoţilor noştri.

O singură măsură poate fi preluată din moţiune: relansarea creşterii economice în ritmuri anuale de 6 - 7 %.

Coaliţiei aflate la guvernare îi revine sarcina aplicării, acolo unde este cazul, a corecţiilor la programul de guvernare şi prezentării unui program economic coerent de postaderare, în aşa fel încât să fim câştigătorii, şi nu perdanţii aderării la Uniunea Europeană.

În acest sens, UDMR propune un program accelerat de dezvoltări infrastructurale, cu accent pe devansarea termenelor de dare în folosinţă a autostrăzilor Borş, Braşov şi Nădlac-Sibiu, folosind în acest scop atât resursele actuale, cât şi viitoarele venituri din privatizare şi chiar împrumuturi externe contractate în condiţii avantajoase.

Invităm partenerii din Coaliţia de guvernare şi semnatarii moţiunii, după respingerea acesteia, la un dialog constructiv pe această temă, întrucât cu toţii vrem să trăim bine.

Grupul parlamentar al UDMR va vota împotriva moţiunii.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit cinci minute. Grupul dumneavoastră parlamentar mai are două minute.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Mihei Andrian-Sirojea.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor miniştri,

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Întotdeauna zicala populară spune că, din Opoziţie, lucrurile se văd altfel, şi noi ne bucurăm că în ceasul al doisprezecelea, aţi observat şi dumneavoastră ceea ce observă şi poporul român de 16 ani, că simptomele nu sunt de azi, de ieri, sunt simţite şi resimţite de poporul român de 16 ani de zile.

Îmbolnăvirea apare ca o consecinţă a unui mod de viaţă nesănătos, defectuos, într-un mediu poluant. Aţi lăsat un pacient ca şi un măr, frumos pe dinafară, găunos pe dinăuntru.

Pacientul nostru, economia, suferă de cancerul numit corupţie. Diagnostic pus chiar de specialiştii poporului român şi reconfirmat de specialişti de marcă din străinătate, în cabinete ale Uniunii Europene. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Inevitabilul s-a produs. Roentgen terapia DNA-ului şi tratamentul Cabinetului Tăriceanu încep să dea roade. Da, pacientul suferă, reacţionează. Dovada comportamentului său este chiar această moţiune: un aşa tratament, la aşa boală.

Domnilor, doare, doare al naibii de rău, dar este necesar pentru însănătoşirea economiei, mai ales dacă dorim să ajungem pe picioarele noastre în Uniunea Europeană.

De fiecare dată Partidul Conservator a declarat: România are nevoie de o economie reală de piaţă, liberă concurenţă, echitate, permisibilitate, şi nu în ultimul rând, predictibilitate.

Românii s-au săturat de economia de partid, de cumetrie, de grupuri de interese, speculanţi şi şmecheri.

Partidul Conservator, chiar dacă în unele privinţe ale tratamentului are o altă viziune, totuşi este adeptul unui tratament concret, unitar şi imediat pentru a salva bolnavul.

De aceea, Partidul Conservator va vota împotriva acestei moţiuni.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Puterii.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat cinci minute din timpul grupului dumneavoastră.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Varujan Pambuccian.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnilor miniştri,

De la bun început, trebuie să spun, ca de fiecare dată, că grupul nostru parlamentar nu votează moţiuni de nici un fel, nici simple, nici de cenzură.

Facem acest lucru pentru că noi considerăm că rolul unei moţiuni nu poate să fie cel de a repara o problemă. Timpul alocat discutării moţiunii este scurt, iar dezbaterile de la o moţiune, de obicei, nu au consecinţe. În acelaşi timp, considerăm că, dacă, vreodată, o moţiune ar reuşi să treacă, ea nu ar face decât să creeze o nedorită instabilitate politică.

Trecând acum la chestiunea pe care moţiunea o invocă, aş vrea să subliniez câteva aspecte pe care le considerăm importante şi cărora credem că ar trebui să le alocăm un alt gen de timp, în care dialogul să poată să fie de substanţă şi să poată produce efecte.

O primă chestiune care s-a discutat aici a fost chestiunea impozitului de 16 %, a cotei de impozitare de 16%. Noi am susţinut-o de la bun început, am salutat-o. Ea are efecte în ceea ce priveşte creşterea investiţiei în România. Nu a creat probleme majore la nivelul bugetului însă, în acelaşi timp, pentru că vine un moment în care România va trebui să aibă suficienţi bani pentru a intra în programele mari, comunitare, considerăm că merită o discuţie legată de creşterea cu un punct procentual a TVA-ului, lucru pe care l-am propus, cu consecvenţă, din momentul în care s-a trecut la cota unică de impozitare. Este o discuţie pe care cred că trebuie să o facem la rece. Trebuie să participe la ea oameni care ştiu economie mai multă decât noi şi trebuie să găsim o soluţie pentru a putea accede la aceste fonduri.

A doua chestiune pe care cred că ar trebui să o discutăm, de asemenea, să-i alocăm şi timpul şi răbdarea şi preţuirea care i se cuvin, este problema energetică. Este o chestiune pe care am ridicat-o prima dată în momentul în care s-a accizat energia electrică, fără să diferenţieze în nici un fel energia electrică produsă prin mijloace "murdare" de energia produsă prin resurse regenerabile, cred că ar trebui să avem o discuţie serioasă despre resursele regenerabile. Aici suntem foarte în urmă şi aici cred că lucrurile ar putea să creeze o diferenţă între ceea ce se întâmplă astăzi şi ceea ce ar fi bine să se întâmple în viitor.

De asemenea, cred că problema unei dependenţe mai mici în ceea ce priveşte resursa energetică ar trebui abordată într-o discuţie serioasă şi când spun într-o discuţie serioasă mă refer la un consens politic. Eu cred că pe problemele fundamentale ale României trebuie să găsim soluţii de consens între toate forţele politice parlamentare pentru că nu sunt lucruri care să necesite schimbări dramatice de la o guvernare la alta. Sunt lucruri în care efectele nu se văd pe termen scurt, sunt lucruri care nu ţin de un ciclu electoral şi sunt lucruri asupra cărora este necesar un acord larg.

În fine, a treia chestiune pe care cred că ar trebui să o abordăm cu multă seriozitate este diferenţiatorul pe care România ar trebui să-l aibă în raport cu alte state şi din Uniunea Europeană, dar, mai ales, din afara Uniunii Europene, în ceea ce priveşte investiţiile semnificative în domeniile industriale şi tehnologice avansate.

Aici sunt două aspecte pe care sper să apucăm să le discutăm odată serios. Dacă ne uităm la cum arată poza care li se oferă investitorilor străini în Cehia, Polonia, pe de o parte, şi România, pe de altă parte, o să înţelegem de ce foarte multă investiţie străină merge acolo şi puţină vine aici.

Dacă o să ne uităm, în acelaşi timp, la cine sunt concurenţii majori ai industriilor care produc bunuri comercializabile, vom constata că iarăşi pierdem.

Văd că s-a aprins aici becul galben, vă mulţumesc, domnule preşedinte pentru atenţionare, mă opresc aici, dar vă invit, stimaţi colegi, cât mai grabnic, la un dialog amplu pe aceste probleme care sunt dincolo de un ciclu electoral şi care sunt problemele majore ale României.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Aţi epuizat timpul grupului dumneavoastră parlamentar.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Mocanu Vasile.

Mai aveţi la dispoziţie 23 de minute, domnule deputat, pentru grupul dumneavoastră, evident.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor miniştri,

Domnilor colegi de la putere,

Dragi colegi din opoziţie,

Aş vrea să încep prin a-i spune domnului viceprimministru Pogea un lucru pe care-l ştiu foarte bine, poate la fel de bine ca şi dânsul, că Bodu are, precis, şi mamă şi are şi tată. Bodu n-are păr, ca şi mine şi mă opresc aici cu comparaţiile, pentru că aş fi nevoit să ajung la TVA.

Din păcate, în cadrul acestui diagnostic calificat al economiei româneşti, se găseşte şi agricultura românească. Eu i-am spus muribundul de pe masa guvernării. Pe masa de şedinţe a cabinetului Tăriceanu se află un muribund. Boala cea rea s-a declanşat şi s-a agravat în ultimul an şi jumătate, iar de atunci pacientul nu mai răspunde la nici un tratament, pentru că toate terapiile aplicate de actualii guvernanţi sunt proaste.

Analizând situaţia nici nu este de mirare că agricultura românească este într-un moment critic. Anunţat cu mare tam-tam, programul "Fermierul" s-a dovedit nerealist. Criticat de majoritatea sindicatelor din agricultură, programul care şi-a propus transformarea gospodăriilor ţărăneşti în asociaţii familiale şi ferme, nu schimbă cu nimic nivelul micii ţărănimi.

Aşa cum atrăgea atenţia şi Banca Mondială, politica agricolă a actualului Guvern nu ajută deloc proprietarii de pământ, dimpotrivă, statisticile sunt edificatoare. Până pe 15 februarie au fost depuse 5471 de cereri de proiecte pe programul "Fermierul", dar BCR a oferit scrisori de confort pentru numai 29 de proiecte, în valoare de 153 de miliarde de lei vechi. Suma reprezintă 50% din banii alocaţi pentru programul "Fermierul" în anul 2006.

Un calcul simplu ne arată o medie de 5,27 miliarde de lei vechi, peste 160 de mii de euro pe proiect. A crede că banca acordă un împrumut atât de mare unui ţăran sau unui mic întreprinzător din mediul rural, chiar în condiţiile în care statul garantează pentru el, este deja o mare prostie. Băncile nu oferă credite micilor ţărani care vor rămâne la fel de săraci în continuare.

Aşa cum remarca şi presa, programul "Fermierul" nu este de nasul ţăranului român. Atunci prin ce miracol vor apărea cele 6 mii de noi ferme anunţate de guvern? În plus, nici programul SAPARD, care pune la dispoziţia agricultorilor importante resurse financiare, nerambursabile, nu a dus la o creştere semnificativă a vânzărilor de utilaje deoarece....

O voce din sală:

Stopaţi discursul, nu este nimeni la prezidiu!

Domnul Vasile Mocanu:

Am timp, îl aştept.

O voce din sală:

Domnule preşedinte, ce facem? Rămânem şi ne odihnim.

Domnule Stanciu, preluaţi dumneavoastră conducerea şedinţei.

Domnul Anghel Stanciu:

Puteţi continua, domnule Mocanu. (Din sală aplauze, râsete, discuţii).

Domnul Vasile Mocanu:

Nu pot, nu-i regulamentar.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă cer scuze pentru această lipsă de funcţionalitate, dar mărturisesc că am luat un antinevralgic.

Vă rog să continuaţi, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Chiar dacă lipsesc cei doi secretar, din respectul pe care-l am pentru dumneavoastră voi continua, încălcând Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, vă rog frumos. În ceea ce priveşte prezenţa secretarilor, ea este obligatorie numai la exprimarea votului şi la interpelări.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să continuaţi în prezenţa mea.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Mocanu:

Acum nu ştiu de ce aţi luat antinevralgic, din cauza mea sau din alte cauze?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să continuaţi, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Sătenilor nu li s-a explicat deloc sau prea puţin ce este cu renta viageră. În majoritatea satelor României, oamenii habar nu au care sunt intenţiile actualei guvernări din simplul motiv că nu au fost în nici un fel popularizate, iar dacă există ţărani care au aflat totuşi de marile idei ale Cabinetului Tăriceanu, ei le consideră total neatractive. Pierderea pământului, principalul lor mijloc de trai, se face în condiţii care nu-i favorizează. Ce se ascunde în spatele acestei oferte?

Nici explozia impozitului pe terenul agricol de la 11 mii de lei pe hectar la 200 până la 600 de mii de lei pe hectar, nu este de loc de natură să-i facă pe ţărani să creadă într-o viaţă mai bună.

Sătenii care au în proprietate 1 sau 2 hectare de teren, oricum, de abia aveau bani pentru a le lucra. Acum nu or să mai aibă. Ce soluţii propune Cabinetul Tăriceanu?

Transformarea de către actualul Guvern a subvenţiei de 2 milioane de lei pe hectar în subvenţie prin bonuri valorice continuă să nemulţumească ţăranii.

Preţurile la apă, la motorină, pentru rovignete şi pentru taxa de drum, tot mai mari, vin în totală contradicţie cu preţul scăzut pentru produsele agricole.

S-a gândit Guvernul la un preţ de referinţă care să-i ajute totuşi pe producători?

Colac peste pupăză, după o campanie agricolă de toamnă dezastruoasă se anunţă o campanie de primăvară la fel de catastrofală. Circa 4 milioane de hectare au rămas nearate şi de înfiinţat culturi de primăvară pe 6,5 milioane hectare. Poate şi pentru că în multe judeţe ale ţării, ţăranii stau la cozi interminabile pentru a preschimba cupoanele primite de la Guvern în două pungi de îngrăşăminte, asta pentru că nu a fost gândit bine modul de subvenţionare prin cupoane. Inteligent era să se aprobe ca decontul de bonuri agricole să poată fi făcut direct de către producători nu numai de distribuitori.

Ca situaţia să fie şi mai complicată, de schimbarea bonurilor în îngrăşămintele necesare, se face în nu mai puţin de 10 paşi. Am luat ca exemplu judeţul Suceava, de unde se trage actualul ministru al agriculturii, domnul Flutur.

Asta da eficienţă!

Ce proiecte mai aveţi, domnule ministru?

În concluzie, actualul Guvern nu numai că se dovedeşte incapabil să facă din agricultură un domeniu performant, dar este la un pas de a transforma acest sector important al economiei naţionale într-o pârloagă.

Cu 2 ani în urmă, agricultura contribuia semnificativ la creşterea economică de peste 8% realizată de Cabinetul PSD. Astăzi, agricultura a devenit o gaură neagră a economiei.

Agricultura românească are mare nevoie de investiţii, dar şi de un Guvern capabil care să sprijine dezvoltarea exploataţiilor agricole şi să administreze fondurile pentru agricultură.

În lipsa investiţiilor, dezastrul din agricultură va continua. Faptul că numai 3% din creditele băncilor sunt acordate în domeniul agricol, spune totul.

E nevoie urgentă de măsuri ferme şi inteligente din partea guvernanţilor. În caz contrar, poate că vom intra în Europa dar fără agricultură şi fără ţărani.

Riscaţi foarte mult, domnilor guvernanţi.

Dacă vă bateţi joc de pâinea românului, vă va bate Dumnezeu.

Lăsaţi televizorul, promisiunile mincinoase şi coborâţi cu picioarele pe pământ.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vreau să vă asigur încă o dată de tot respectul meu şi să vă asigur că antinevralgicul pe care l-am luat nu a fost din cauza discursului dumneavoastră.

Din partea Grupului parlamentar PNL, domnul deputat Ghişe.

Vă rog.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi domni miniştri,

Stimaţi colegi,

În câteva cuvinte voi explica de ce grupul deputaţilor liberali va vota împotriva moţiunii.

Este o vorbă care spune că în politică, atunci când vrei să-ţi cunoşti greşelile e bine să te uiţi în spusele adversarilor.

În conţinutul său, moţiunea prezintă unele fenomene sociale şi economice, triste şi adevărate ale României de astăzi. Este adevărat că se petrec majorări de preţuri şi tarife la bunuri de consum. Este adevărat că sunt dese modificări legislative şi ale Codului fiscal. Este adevărat că sunt probleme în aplicarea Legii falimentului. Este adevărat că au existat incoerenţe ale politicii de salarizare în sectorul public. De exemplu, media salariilor a 7 şefi de instituţii şi autorităţi publice în România este de 3150 de euro pe lună, în timp ce salariul preşedintelui României este de 1300 de euro pe lună.

De fapt, noi trăim o criză generalizată de sisteme: educaţie, învăţământ, economie, agricultură şi aşa mai departe. Numai că, domnilor colegi, semnatari ai moţiunii, răspunderea politică de care se vorbeşte în moţiune putem spune că în proporţie de 75% o poartă actualul PSD. De ce? Pentru că după 1990, aproape 11 ani a guvernat, fie că se chema PSD, fost PDSR, fost FDSN, Fost FSN, fost...

Retorica moţiunilor înaintate de PSD este simplă. Evident, în opinia dumnealor, Guvernul Tăriceanu este rău şi Guvernul Adrian Năstase a fost bun.

Numai că observatorii europeni când vin în România în ultimul an spun că România merge pe drumul bun, al integrării europene. Este adevărat că un socialist european de marcă, precum domnul Amunia, a venit să explice poporului român ce rău este Guvernul de dreapta din România.

Dar, de fapt, în moţiune cine, ce propune?

Unii colegi deputaţi, semnatari ai moţiunii, ne spun că ei propun îngheţarea costurilor locative pentru persoane cu venituri mici în anul 2006. Excepţional!

Păi, stimaţi colegi, de ce n-au propus aşa ceva între 2001 şi 2004 când 4 ani la guvernare era un singur partid?

Semnatarii moţiunii spun că 40% din cetăţenii ţării trăiesc cu venitul minim garantat. Păi nu este, stimaţi colegi, o ruşine ca după 11 ani de guvernare social-democrată să lăsaţi în ţară 40% din cetăţeni să trăiască cu venitul minim garantat?

Semnatarii moţiuni vorbesc, ca şi soluţie, de renunţarea la cota unică de impozitare şi revenirea la sistemul progresiv. Păi dacă aşa este, de ce oare în 2003, premierul de atunci, Adrian Năstase, şi ministrul finanţelor, Tănăsescu, propuneau exact cotă unică

Ne aducem aminte că preşedintele de atunci al ţării s-a opus acestei soluţii. Dar dacă e atât de rea cota unică de ce oare toate ţările din centrul şi estul Europei, care sunt în situaţia României, tranziţie de la comunism la economie de piaţă şi stat de drept şi democraţie, de ce toate aceste ţări au adoptat cota unică?

Semnatarii moţiunii propun îmbunătăţirea efectivă a condiţiilor de trai ale cetăţenilor. Să auzi şi să lăcrimezi!

Cine propune asta? Colegii de partid ai numiţilor Marian Oprişan şi Vanghelie, Bivolaru şi Omar Haisam şi alţii ca ei?

PSD zice că Guvernul Adrian Năstase a fost cel mai bun în ultimii 16 ani în România.

Dar ce a dat acest Guvern în ultimii 5 ani în perioada de guvernare?

Un ministru al sănătăţii care plagia pentru a obţine titluri universitare.

A dat un ministru al integrării europene care deturna fonduri europene ca să-şi îmbogăţească familia.

Un ministru al turismului la care presa i-a pus porecla de Şpagaton.

Un secretar general al Guvernului la care unii dintre colegi îi spun Niky Şpagă deşi devine aproape un pleonasm.

PSD a dat ţării un ministru al industriilor care, după un mandat de 4 ani, nu poate justifica un milion de euro din averea personală.

Ministrul transporturilor care dădea contracte de miliarde de euro, fără licitaţie, din bani publici.

Actualul preşedinte al PSD, gospodar, a reuşit extraordinar ca, din cariera de diplomat să trăiască în Statele Unite, ani de zile, cu 60 de dolari pe zi, el şi familia şi să economisească din banii de funcţionar la stat 200 de mii de dolari.

Ne-au vorbit semnatarii moţiunii, prin vocea doamnei deputat, despre cât costă întreţinerea la 3 case. Dar, stimaţi colegi de la PSD, cât costă la 4 case? (Aplauze din partea puterii).

PSD spune, în moţiune, că politica Guvernului Tăriceanu este incoerentă. Dar cine spune asta? Partidul care în 2003 îl invita pe preşedintele României să vină la ei în partid să le conducă partidul spre noi succese pentru ca atunci când a revenit în partid să-l repudieze, partidul care ni-l propunea pe domnul deputat Adrian Năstase Preşedintele României în decembrie 2004, pentru ca acum să se debaraseze de el pentru că le strică imaginea publică şi, în fine, mare amărăciune pe semnatarii moţiunii că a venit Alianţa D.A. la putere, a luat puterea fără să fi câştigat alegerile. Este parţial adevărat, dar datorită faptului că Alianţa a câştigat cu preşedintele Traian Băsescu alegerile, a putut ca preşedintele să formeze coaliţia de guvernare ca urmare a negocierilor. Dar, oare, în 2003, când s-a modificat Constituţia, nu şmecherii de la PSD au făcut în aşa fel că şi dacă ar pierde alegerile parlamentare în 2004, datorită preşedintelui, care erau ei siguri că va fi Adrian Năstase, să-şi perpetueze condiţia la guvernare până în 2014.

Conform actualei proceduri constituţionale este posibil ca să câştigi alegerile cu 40% şi să rămâi în opoziţie. Başca s-au mai făcut şi două mandate de câte 5 ani. Şmecheri.

De fapt, în încheiere vreau să vă spun aşa. Titlul moţiunii este bun, "simptomele unei economii îmbolnăvite". Problema e că moţiunea e proastă, vorba unora, pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.

Închei prin a spune că scopul moţiunii zice aşa: să determinăm Guvernul actual să înţeleagă, să-şi schimbe radical politica, inclusiv printr-o schimbare a Guvernului actual.

Eu din logica asta înţeleg că "ori să se rivizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască primesc, dar atunci pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale".

Stimaţi colegi,

În moţiune se vorbeşte despre demagogie şi amatorism a actualei puteri. Vă rog să reţinem: poate că la unii dintre noi este vorba de amatorism, dar mai bine amatorism liberal-democrat decât jefuism marca PSD.

Şi, în final, avem în România, încă după 16 ani, o problemă de procedură, problema este: Jos comunismul!

Rămâne cum am stabilit. (Aplauze din partea puterii).

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Olteanu.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Hazul este prezent şi în Cameră, este prezent şi în Senat. Este prezent în Cameră când comentăm moţiuni simple, superficiale şi demagogice, este prezent şi în Senat atunci când analizăm proiecte de acte normative rupte de realitate, depuse de parlamentari care trăiesc undeva într-un spaţiu nedefinit.

Îngăduiţi-mi, domnule preşedinte şi domnule viceprim-ministru, doamnelor şi domnilor colegi, să am un cuvânt foarte scurt din cel puţin două considerente... da, şi domnule ministru al industriilor. Mă bucur să vă salut.

Primul considerent este că în intervenţia domniei sale, domnul Pogea a adus argumente atât de multe încât orice fel de comentariu adus nu poate decât fie să-l repete, fie să fie mai puţin convingător. De aceea n-am să repet argumentele pe care le-am gândit atunci când am citit moţiunea.

Şi un al doilea argument pe care-l am în calcul este faptul că de pe lista de semnatari pe care am studiat-o de mai multe ori, am văzut că lipsesc numele sonore ale partidului care a iniţiat această moţiune, tocmai acele nume care ar fi trebuit să se fi regăsit în primele 4-5 semnături pentru că au fost oamenii care cel puţin în perioada 2001-2005 au gestionat aceste domenii care fac obiectul acestei moţiuni şi ar fi fost în opinia mea poate cei mai în măsură să vină şi să facă o comparaţie, o paralelă între ceea ce s-a întâmplat pe când domniile lor guvernau şi ceea ce se întâmplă astăzi când guvernează o altă forţă politică.

Au avut, în opinia mea, pentru că nu pot să-mi explic altfel lipsa acestor persoane din lista de semnatari, bunul simţ şi responsabilitatea să nu se asocieze cu un demers politic, de altfel perfect constituţional dacă ne referim la instrumentele pe care opoziţia le are la îndemână prin Constituţie în vederea sesizării puterii, şi să rămână în afara acestuia pentru că o moţiune mai simplă, mai frivolă decât aceasta nu a fost depusă în Parlamentul României de când s-a preluat puterea de către Alianţa şi actuala coaliţie guvernamentală.

Din aceste considerente şi din respect pentru cei ce astăzi sunt în sală şi se gândesc că ar fi putut face astăzi mult mai multe lucruri, mai interesante şi mai bune, mă opresc aici şi nu-mi dezvolt şirul de argumente pe care le-am pregătit pentru a combate această moţiune şi afirm că Grupul parlamentar al PD va vota, cu certitudine, împotriva acestei moţiuni şi timpul pe care grupul nostru, domnule preşedinte, îl mai are neutilizat o să vă rugăm să fiţi de acord să-l punem la dispoziţia domnului viceprimministru pentru a aduce argumente suplimentare faţă de luările de cuvânt ale reprezentanţilor opoziţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Am luat act, domnule deputat, dar, din păcate, transferul şi cedările de timp se fac numai între grupurile parlamentare.

Desigur că-i vom acorda timpul necesar şi domnului ministru pentru răspunsul obişnuit.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Aveţi exact două minute, domnule deputat.

Domnul Erdei-Dolóczki István:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu vom contabiliza timpul petrecut pe drum.

Vă rog să vorbiţi.

Domnul Erdei-Dolóczki István:

Vă mulţumesc mult.

Numele meu este Erdei-Dolóczki István şi am câteva gânduri de împărţit cu dumneavoastră, chiar dacă nu sunteţi prea atenţi.

Suntem în deplină dezbatere a unei moţiuni intitulată "Simptomele unei economii îmbolnăvite". Este dreptul constituţional al Opoziţiei să depună o astfel de moţiune, fiindcă moţiunea, chiar dacă este ea şi simplă, se bazează pe date, ridică probleme şi poate conţine şi adevăruri.

Numai că, citind cu atenţia cuvenită moţiunea, găsim nişte lucruri interesante, putem spune bizare. De exemplu: se învinuieşte actuala Putere cum că promovează "kilograme de legi" în mod dictatorial. Aşa este! Cutia Pandorei a fost deschisă în momentul când pachetul de legi privind combaterea corupţiei a fost adoptat prin asumarea răspunderii - ce e drept, constituţional; dar tot fără dezbaterea publică, tot fără dezbaterea amendamentelor Opoziţiei. Precedentul, deci, a fost creat.

Deci, nu mai avem nici un motiv să ne legăm de formă; în schimb, eu am o problemă de fond privind cele afirmate în moţiune.

Dumneavoastră vorbiţi de imense costuri sociale şi imense costuri bugetare, care ar fi generate de punerea în practică a prevederilor pachetului de legi privind proprietatea. Aşa este!

Greşelile, de regulă, costă. Pot să spun că greşelile "ne" costă. Vorbesc de greşelile comise de regimurile comuniste, adică de înaintaşii noştri, de părinţii noştri şi de bunicii noştri.

Dumneavoastră spuneţi în moţiune că circa 200 de mii de cetăţeni vor beneficia de circa 9 miliarde de lei, dar de foloasele acestor proprietăţi, timp de 50 de ani, s-a bucurat toată populaţia ţării. Şi celelalte guverne care au condus ţara şi celelalte parlamente care au asigurat legiferarea în prioada de după anul 1989 au avut tentative de a soluţiona într-un mod sau altul situaţia apărută în domeniul proprietăţii după dispariţia regimului socialist, fără a o rezolva în mod liniştitor. Legea nr.18/1991, cel puţin după mine, a făcut mai mult rău decât bine.

Este momentul să reparăm greşeala numită "naţionalizare", chiar dacă apar costuri materiale. Dar foloasele morale merită aceste sacrificii, fiindcă în Constituţia României scrie: "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

Revin la ideea mea, cum că moţiunea se bazează pe date, ridică probleme, din care unele pot fi reale. În orice caz, este un bun prilej ca problemele ţării să fie dezbătute în Parlament.

Chiar dacă actuala guvernare, în unele locuri a greşit, sunt convins că nu va persista în aceste greşeli. Pentru care, vă rog, respingeţi moţiunea.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, timpul s-a epuizat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Gubandru.

Vă rog.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Diagnosticul pus economiei româneşti prin moţiunea prezentată este datorat unei guvernări incapabile să răspundă creşterii economice susţinute, care să aibă drept consecinţă menţinerea echilibrelor economice şi oprirea scăderii continue a veniturilor românilor.

Introducerea cotei unice de impozitare de 16% este total greşită, o parte din efectele aplicării acesteia conducând la următoarele - şi, domnule ministru, iată diagnosticul economiei la nivelul lui 2005, comparat cu 2004, exprimat prin rezultatele analizelor care se fac pentru a pune acest diagnostic: scăderea produsului intern brut de la 8,4% la 4,1%; creşterea inflaţiei la 8,6%, faţă de 7%, cât a fost prognozată; creşterea dezechilibrului între import şi export - în 2005, acesta a depăşit 10 miliarde de euro, ceea ce a determinat un deficit de cont curent cuantificat la 10% din produsul intern brut.

Şi, apropo de declaraţii politicianiste: până mai deunăzi, ne criticaţi că acest procent era de 8% din produsul intern brut. Politica lui 16%, repet, este greşită. Dar şi aplicarea sa este necorespunzătoare, neavând un sistem adecvat de colectare, iar la unii mari datornici, care fac parte din clientela politică a actualei Puteri, semnalându-se o temporizare nepermisă.

Cota unică de impozitare - şi o ştiţi foarte bine - a afectat grav învăţământul şi sănătatea. Dascălii români nu şi-au primit bugetul promis în campania electorală. Medicii obligă pacienţii să vină cu medicamentele de acasă.

Situaţia disperată în care a ajuns bugetul de stat a determinat ministrul de finanţe să apeleze la un mare număr de impozite, care au muşcat din puterea de cumpărare a cetăţenilor României şi, în mod deosebit, a celor care trăiesc la limita subzistenţei.

Noua procedură de calculare a impozitului pe terenurile extravilane va duce la dublarea, în medie, a sumelor datorate de proprietari.

Preţul mediu al benzinei din România, de 1,1 euro/litru, a depăşit media Uniunii Europene, de 1 euro/litru, şi a depăşit state precum: Grecia, Cipru, Lituania, Estonia şi Letonia, unde salariul minim pe economie este mult mai mare decât la noi.

Preţul gazelor - cel mai mare din Europa, în condiţiile în care România dispune de resurse interne - a determinat scoaterea sindicaliştilor în stradă la Timişoara, la Cluj, la Galaţi, la Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării.

Când a trebuit să voteze pentru ei, au avut bani. Cine-i trage pe guvernanţi la răspundere că oamenii mor în casă de frig? "Bătrânii scot la vânzare lucrurile, ca să aibă din cei trăi de azi pe mâine", a spus Ştefan Gogoşanu, liderul Sindicatului Cartel Alfa Timiş.

Numai creşterea cotei unice de impozitare sau a TVA-ului ar putea asigura României un nivel al încasărilor care să răspundă nevoilor bugetare ale ţării noastre pentru 2007, au afirmat experţi ai Comisiei Europene, manifestându-şi îndoiala în legătură cu diversificarea bazei de impozitare.

Limita deficitului bugetar acceptat de Uniunea Europeană este situată în limitele lui 3% din produsul intern brut. Din păcate, la nivelul anului 2005, în România deficitul s-a situat sub 1%, adică un nivel al cheltuielilor foarte scăzut, cu consecinţe dintre cele mai grave pentru investiţiile în infrastructură.

Acestea au afectat alte ramuri ale economiei româneşti, cum ar fi: construcţiile, transporturile, industria materialelor de construcţii şi a prelucrării metalului.

Lipsa proiectelor specifice, trimiterea în instanţă a majorităţii contractelor încheiate de către guvernarea P.S.D. stau la baza incapacităţii cheltuirii banului public, cu consecinţele negative ce decurg din aceasta.

Domnule ministru,

Aveţi de gând să introduceţi o politică coerentă de colectare a taxelor către buget, alt fel decât la întâmplare şi evitând clientela politică? Când veţi răspunde la întrebarea noastră privind decalajul grav dintre prevederile Programului de guvernare şi rezultatele obţinute în 2005, cu efecte nefaste asupra vieţii românilor? Când veţi înceta cu minciunile, inclusiv în sistemul statistic care, prin toate artificiile operate, demonstrează incapacitatea dumneavoastră de a realiza o creştere economică sustenabilă, în ritmuri corespunzătoare reducerii decalajelor faţă de ţările Uniunii Europene?

Domnule ministru, ştiaţi că aţi răspuns la multe întrebări care nu s-au pus aici şi au fost puse în moţiunea prezentată ieri în Senatul României?

Aş încheia expunerea mea cu o părere mai optimistă. Eu cred că actuala guvernare a găsit soluţia rezolvării multora dintre aceste probleme.

Ieri, la tribuna Camerei Deputaţilor, un grup de şase deputaţi, pe care, de altfel, îi respect foarte mult, reprezentând P.N.Ţ.C.D., au anunţat că susţin Coaliţia aflată la Putere. Refacerea guvernării C.D.R. din perioada '96-2000 este una dintre soluţiile care poate da rezultate spectaculoase în guvernarea destinelor României.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit 7 minute.

Trebuie să fac o observaţie de procedură: nici un deputat din Camera Deputaţilor nu reprezintă Partidul Popular Creştin şi Democrat în această instituţie. Poate să existe deputaţi independenţi; este o altă situaţie.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., timpul s-a epuizat.

Din partea Partidului Democrat, timpul s-a epuizat.

Din partea P.R.M., timpul s-a epuizat.

Din partea U.D.M.R., timpul s-a epuizat.

Deputaţii Partidului Social Democrat au la dispoziţie încă 6 minute. Dacă mai doreşte să ia cuvântul cineva în aceste 6 minute, de la P.S.D.?

Domnul deputat Giurescu? Nu.

Domnul deputat Sârbu Marian?

(Rumoare, vociferări.)

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu mai trageţi de ei, dacă nu vor să ia cuvântul!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ion Giurescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte, ca de obicei la "moţiuni", am constatat că cei de la Putere nu-şi aduc aminte decât de vremea când P.S.D.-ul conducea. Cred că dânşii nu-şi dau seama că la ora asta conduc. Nu-şi aduc aminte decât ceea ce făceam noi, pentru că dânşii nu fac mai nimic. Şi, atunci, normal că n-au de ce să-şi aducă aminte.

Deputaţii, în susţinerea Guvernului, au acest speech încontinuu de un an de zile. Poate reuşesc, cei care le scriu hârtiile - pentru că dacă nu vor avea hârtii, nu ştiu ce vor mai spune de la această tribună - să le schimbe un pic speech-ul şi chiar să vadă că există în ţara asta anumite probleme cu care oamenii se confruntă.

Şi aş vrea doar două lucruri să amintesc dintre ele.

Una este problema cu care dumneavoastră, P.N.L. şi P.D., prin două reprezentante de seamă ale dumneavoastră, - şi aici mă refer la doamna Muscă şi la doamna Boagiu -, aţi ieşit acum patru ani, sau trei ani de zile, într-o luptă împotriva unei legi care se referea la creşterea copilului. Acolo, aţi spus că nu este normal ca mamele care reprezintă în general P.N.L.-ul, mamele care câştigă bani mulţi, să fie plătite cu 85% din salariul mediu pe economie, ci să fie plătite conform plăţilor pe care le-au făcut.

Au fost mitinguri făcute de cele două doamne, au fost contestări ale proiectului de lege. A apărut un proiect de lege făcut de dumneavoastră. Sunteţi la putere, acum. În loc de 85%, le daţi undeva spre 75%.

Deci, s-a folosit şi se foloseşte manipularea populaţiei, numai în scopuri personale, nu în a rezolva problemele acesteia.

Ar trebui ca cele două doamne să iasă în faţa celor pe care i-au manipulat şi să-şi ceară scuze, ca şi în faţa noastră, a parlamentarilor. Să spună exact de ce au făcut ce au făcut, pentru că în momentul în care au ajuns la putere au făcut chiar mai rău decât a făcut P.S.D.-ul când era la putere.

În al doilea rând, nu vreau să pomenesc prea mult despre pensionari, pentru că s-a spus foarte mult. Un singur lucru vreau să spun: că şi la pensionari s-a găsit o soluţie. S-a găsit soluţia de a-i bate în stradă. Este prima oară când am văzut aşa ceva. Este jenant pentru toată lumea, pentru toată clasa politică. Dar, am înţeles că, după ce domnul Preşedinte a decorat Rapidul şi Steaua, va decora prefectul şi ministrul de interne cu ordinul "Bătăuşul", clasa I, ceea ce mi se pare că este extraordinar şi o realizare fantastică a acestui Guvern.

Deci, stimaţi colegi, prin manipulare, prin bătaie reuşim să îndepărtăm demagogia care există în moţiunile depuse de P.S.D.

Vă mulţumesc şi vă doresc ca, mai departe, să mergeţi la fel. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Mai aveţi două minute pentru Grupul parlamentar al P.S.D.

Vă rog. Domnul deputat Sârbu; două minute, fix două. Regret.

Domnul Marian Sârbu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi reprezentanţi ai Guvernului,

Dragi colegi,

Eu cred că, încercând să sintetizez în numai două minute, totuşi este un progres şi răspunsul Guvernului în aproape o oră, şi toţi cei care au intervenit au sesizat marile probleme ale ţării, pe care le aduce în atenţia dumneavoastră această moţiune.

Şi pentru că domnul ministru a solicitat un răspuns, inclusiv din partea P.S.D., am să-i spun că, în ceea ce priveşte politicile sociale, dumnealor, actualul Guvern, lucrează pe matricea noastră socială.

Noi am adoptat un Cod al muncii, pe care dânşii l-au modificat pe ici, pe colo, în defavoarea salariaţilor. Noi am început reforma pensiei, pe care dânşii au modificat-o în defavoarea pensionarilor. Noi am adoptat venitul minim garantat, pe care dâşii îl modifică în defavoarea celor care urmează să beneficieze de aceste drepturi.

În realitate, este vorba de o politică ce merge în mod evident către polarizare socială, către un sistem în care mediile prezentate de datele statistice nu mai reprezintă nimic; un sistem în care pensia medie nu mai reprezintă decât 30% din salariul mediu, un sistem în care salariul minim pe economie nu mai reprezintă decât mai puţin de 30% din salariul mediu pe economie. Este un sistem al polarizării sociale, pe care actuala Putere îl va susţine şi, cu siguranţă, continuă să-l susţină, inclusiv prin nesusţinerea acestei moţiuni.

Cei care vor vota în favoarea moţiunii vor vota, în acest fel, pentru îmbunătăţirea vieţii oamenilor, împotriva sărăciei. Şi-i reamintesc domnului ministru - şi-l rog să recitească - Raportul Băncii Mondiale, care afirmă că, în timpul guvernării noastre, rata sărăciei s-a diminuat cu 20%, lucru care nu se întâmplă deloc în timpul guvernării dumneavoastră, domnule ministru.

În final, stimaţi colegi din stânga sau din dreapta, vă rog să votaţi în favoarea moţiunii, pentru că veţi vota pentru luarea unor măsuri împotriva sărăciei, pentru luarea unor măsuri împotriva polarizării sociale şi, poate, votând această moţiune, vă veţi salva actualul Guvern şi, bineînţeles, şi alegerile următoare.

Dacă nu veţi ţine cont de aceste semnale de alarmă pe care Opoziţia, cu bună-credinţă, le trage, atunci, cu siguranţă, societatea românească se va îndepărta de standardele Uniunii Europene.

Dacă salariul minim pe economie reprezintă numai 30% din salariul mediu, în timp ce standardele Uniunii Europene vorbesc de 60%, stimaţi colegi, avem un drum lung de parcurs. Şi-l rog pe domnul ministru, în final, să spună dânsul cât a reprezentat, în timpul guvernării P.S.D., raportul dintre salariul minim şi salariul mediu pe economie şi raportul dintre pensia medie şi pensia minimă.

Dacă veţi face acest exerciţiu de sinceritate, domnule ministru, veţi adăuga ceva în plus la progresul pe care dezbaterea pe această moţiune l-a reprezentat, inclusiv prin răspunsul destul de elaborat pe care l-aţi prezentat astăzi.

Votaţi pentru moţiunea aceasta, pentru că, repet, veţi vota pentru măsuri în favoarea celor sărmani, în favoarea celor care astăzi sunt bătuţi în stradă, pentru că nu mai rezistă cu preţurile acestea, despre care colegul meu Iulian Iancu v-a dat atâtea detalii.

Vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze în Grupul parlamentar al PSD.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat, mai ales pentru modul în care v-aţi încadrat cuviincios în timpul rămas.

Îl rog pe domnul viceprim-ministru să răspundă.

Având în vedere că timpul rezervat Guvernului s-a epuizat, consideraţi-l un act de colegialitate din partea Parlamentului.

Domnul Gheorghe Pogea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Eu nu doresc să fac adresări personale. Am multe hibe, domnule ministru, domnule fost ministru, dar n-am o hibă: ştiu să calculez. Păi, dumneavoastră aţi avut raport mai mare, pentru că salariul mediu a fost mic, stimate domn! M-aţi înţeles?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă ...

Domnul Gheorghe Pogea:

Aţi avut raport mai mare, pentru că salariul mediu a fost mic!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule ministru, vă rog să mă scuzaţi. Dialogul cu sala este interzis şi pentru dumneavoastră. Vă rog să vă adresaţi plenului Camerei Deputaţilor.

Domnul Gheorghe Pogea:

Vă mulţumesc.

Stimaţi domni deputaţi, în primul rând, aş dori şi m-aş fi bucurat enorm de mult ca această dezbatere pe care am avut-o astăzi să fie, într-adevăr, una serioasă. Şi aş vrea să spun un lucru, pentru că am avut această discuţie în timp ce unii dintre interlocutori discutau: mie nu-mi face nimeni discursul. Deci, mie nu-mi face nimeni discursul şi aici este un scris. Că l-am întrebat pe unul dintre colegi al cui este, a spus că seamănă cu al lui Dan Ioan Popescu. Greşeală!

Eu vreau să vă spun un lucru şi nu pot să nu-l spun până la capăt. Am ascultat cu mare interes intervenţia domnului deputat Pambuccian şi vreau să vă spun că subscriu întru totul.

Eu cred că clasa politică românească trebuie să aibă curajul ca, odată şi odată, să fie extrem de transparentă şi să-şi asume responsabilităţile în faţa naţiunii, pentru că o decizie responsabilă se poate lua doar în două situaţii: când ai ce pierde sau ai ce câştiga. Îţi pierzi onoarea, îţi pierzi demnitatea, îţi pierzi funcţia publică, îţi pierzi locul pe care-l ocupi - sau le câştigi. Dacă nu pierzi şi nu câştigi, îţi indiferent. Şi constat că afirmaţiile pe care dumneavoastră le-aţi făcut în jurul unor cifre sunt nefondate. Şi aş vrea să împărţim lucrurile în două: adevărul cifrelor şi dacă ele sunt bune sau ba. Păi, deficitul de cont curent pe anul 2005, vă informez că nu este de 10%. Deci, nu este de 10%, domnule deputat, ca să nu intru în conflict. Vă spun un lucru şi v-aş ruga să verificaţi. Aţi avut 5,6 procente în anul 2003, aţi rupt deficitele externe în 2004 şi aţi înregistrat 8,4, iar în 2005, sunt 8,7%. Eu nu spun, nu spun că este un deficit bun. Dar, pentru corectitudine şi adevăr, nu dau voie să spuneţi alte cifre.

Al doilea: am venit în Parlament şi am înţeles, în spiritul disciplinei şi al procedurilor, că trebuie să dau răspunsuri corecte la problemele sesizate în moţiune. N-am ştiut că trebuie să fac referiri foarte mari la agricultură. Eu nu am cunoscut ca aceasta să facă obiectul discuţiei, şi, pentru aceasta, îmi cer scuze că n-am făcut referiri şi la agricultură.

Domnul Aurel Gubandru (din sală):

Şi agricultura face parte din economie!

Domnul Gheorghe Pogea:

Dar aş vrea să discutăm un lucru, pe scurt, şi cred că în următoarele două minute am să mă opresc.

Stimaţi semnatari ai moţiunii, dumneavoastră invocaţi mereu problemele pensionarilor şi ale celor mulţi. Şi am primit ieri o critică în plenul Senatului de la preşedintele partidului dumneavoastră, care mi-a spus că nu cunosc ce se întâmplă. Şi doresc să-l asigur - şi vă asigur şi pe dumneavoastră - că am venit în acest Guvern cu gândul că sunt vremelnic. Şi sunt! Unii dintre ai dumneavoastră au crezut că sunt pentru totdeauna.

Eu am venit şi, în fiecare zi, împreună cu colegii mei care sunt, încercăm să identificăm problemele şi vă asigur că umblăm şi printre pensionari, şi printre lume. Şi eu am curajul să stau în faţa celor de la Tractorul Braşov, pe care dumneavoastră, de 15 ani, n-aţi reuşit să-i rezolvaţi; am curajul să stau în faţa celor din industria de mobilă, ca să-i putem ajuta. Şi, ca atare, am venit cu gândul deschis, ca să putem găsi împreună soluţii. Şi subscriu celor spuse de domnul deputat Pambuccian, invitându-vă, în mod deschis, să dăm dovadă de solidaritate şi, la problemele care sunt într-adevăr în favoarea naţiunii, împreună, să putem să găsim soluţii. Pentru că pornesc de la premisa că fiecare dintre noi putem greşi. Iar dacă discutăm despre un proces transparent şi transelectoral, aşa cum dumneavoastră l-aţi lăsat şi cum noi vom lăsa guvernării viitoare - să dea Dumnezeu să fim tot noi! -, înseamnă că ne asumăm nişte responsabilităţi în faţa naţiunii, şi eu niciodată n-am să spun că acesta a fost semnat sau angajat de Guvernul P.S.D.

Vă invit, aşadar, atunci când aveţi probleme, să vă adresaţi de fiecare dată membrilor Guvernului. Vă asigur că, în calitate de ministru de stat, voi răspunde cu mare responsabilitate solicitărilor dumneavoastră, vă asigur că vom recunoaşte atunci când sunt greşeli făcute, dar, ceea ce am rugămintea la dumneavoastră, cel puţin să prezentaţi cifrele corecte, iar dacă ele pot fi îmbunătăţite, vă sugerăm să veniţi cu soluţii.

Închei, spunându-vă un lucru: nimic nu este imposibil pentru cel care nu trebuie să facă.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, domnule viceprim-ministru.

Stimaţi colegi,

Dezbaterile asupra moţiunii fiind încheiate, supun votului dumneavoastră moţiunea formulată de un grup de parlamentari ai P.S.D., cu privire la considerentele şi concluziile sale.

Vă rog să introduceţi cartelele de vot.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi rezultatul votului.

Pentru moţiune - 86 de voturi, nici o abţinere, împotrivă 144 de voturi, cu care moţiunea a fost respinsă.

Cu aceasta, încheiem dezbaterile plenului Camerei Deputaţilor de astăzi, 21 martie.

Lucrările s-au încheiat la ora 14,20.