Dezbateri parlamentare

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun, revenim la punctul 2 al ordinii de zi, dragi colegi.

Avem o moţiune simplă iniţiată de 55 de deputaţi.

În legătură cu timpul alocat pentru dezbaterea acestei moţiuni simple, de data asta liderii grupurilor parlamentare ne-am înţeles toţi, împreună cu membrii Biroului Permanent, procedura o ştiţi şi dumneavoastră. Propunerile Biroului Permanent şi al Comitetului liderilor sunt următoarele: moţiunea este citită de către unul din semnatari. O să rog frumos, cele două grupuri să-mi spună cine va citi, doamna deputat Liliana Mincă, Grupul parlamentar al PP-DD.

Guvernul are 50 de minute.

Domnul ministru Robert Cazanciuc este prezent, şi-i mulţumesc, pentru a prezenta punctul de vedere, 50 de minute pe care le utilizează la începutul şi la sfârşitul dezbaterii. Pentru dezbateri, 10 secunde pentru fiecare deputat.

Grupurile parlamentare au următorii timpi: PSD - 28 de minute, PNL - 17 minute, PDL - 8 minute. PP-DD - 5 minute, UDMR, minorităţilor naţionale şi PC - fiecare câte 3 minute. Deputaţii neafiliaţi - 2 minute.

Obiecţii? Nu sunt. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Domnule Arsene, vă rog frumos să vă pregătiţi cartela. Ştiu că aţi venit din îndepărtatul judeţ Neamţ, dar am o rugăminte la dumneavoastră dacă vreţi să utilizaţi cartela de câteva ori pe zi aşa, lunea şi marţea... Mulţumesc foarte mult.

Să înceapă votul.

Cu 158 de voturi pentru, nicio abţinere, 21 de voturi împotrivă, cu o majoritate largă de voturi propunerile au fost aprobate.

Conform prevederilor regulamentului, întreb dacă este cineva dintre semnatari care îşi retrage semnătura de pe moţiune. În afară de domnul Smarandache care a trecut de un grup parlamentar la altul şi am vorbit cu Domnia Sa. Nu. Bun.

Atunci, cu 54 de deputaţi întrunim prevederile regulamentare, domnul Smarandache m-a informat că nu-şi menţine semnătura. Nu asta este important, important e următorul lucru, că înainte de a trece la prezentarea moţiunii de către doamna deputat Liliana Mincă, o să-i rog pe domnii lideri de grupuri parlamentare să trimită către secretarii de şedinţă lista cu numele deputaţilor care se înscriu la dezbatere pe minutele care sunt alocate conform aprobării Comitetului liderilor şi a grupurilor parlamentare şi votate de către dumneavoastră în plen.

Dau cuvântul doamnei deputat Liliana Mincă, Grupul parlamentar al PP-DD, pentru a citi textul moţiunii simple.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Liliana Mincă:

Moţiunea simplă se intitulează "Opriţi instituţionalizarea inchiziţiei audiovizualului şi manipularea democraţiei".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

România este măcinată în fiecare zi de probleme serioase la care premierul Victor Ponta nu găseşte nicio soluţie. Acţiunile coaliţiei de guvernare conduc ţara într-o direcţie greşită şi par a nu avea nimic în comun cu interesul naţional.

Avalanşa de taxe şi impozite, reinventarea forfetarului şi acum noul Cod al insolvenţei au transformat sistemul privat sănătos într-unul bolnav. Guvernul Ponta nu se pricepe la prea multe, dar cu siguranţă ştie ce trebuie să facă pentru a distruge România.

O parte din instituţiile statului par să aibă drept principal obiectiv, trasat politic, elaborarea şi dezvoltarea de instrumente, pârghii şi strategii care să îngenuncheze întreaga naţiune din punct de vedere economic, cultural, dar şi moral. Membrii Guvernului ignoră problemele reale ale românilor şi par a-şi dori să-i transforme pe aceştia în soldaţi teleghidaţi.

Începând din luna mai a anului 2012, Guvernele Ponta I şi II au condus ţara numai prin ordonanţe de urgenţă. Cea cu numărul 170, de pe 2 octombrie 2013, privind Codul insolvenţei, a întrecut însă orice limită. Nu numai că încalcă în mod grav principiile constituţionale, prejudiciază grav mediul economic şi atacă libertatea presei, dar încalcă şi acordurile asumate cu FMI şi Banca Mondială, pentru a doua oară chiar.

Potrivit angajamentelor luate în faţa FMI şi Băncii Mondiale, amendamentele Codului insolvenţei trebuiau transmise spre Parlament în vederea dezbaterii publice. Dar, în concepţia domnului Ponta nici nu avem nevoie de Parlament. Este suficient să avem un guvern stabil şi majoritar care face de toate. El legiferează, el execută! Cum? Prin ordonanţe de urgenţă. Din ce în ce mai multe. Vrem Legea Codului rutier? Nu avem nevoie. Avem ordonanţă! Ne deranjează criticile presei? Mai dăm o ordonanţă! Aşa înţelege Guvernul USL să-şi rezolve toate nemulţumirile. Scapă de tot ce îl incomodează.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu halucinanta Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 care, probabil, are drept scop băgarea în insolvenţă a întregii ţări.

I. Guvernul Ponta a declarat război mediului de afaceri şi locurilor de muncă.

Mediul de afaceri a fost puternic zdruncinat de măsurile luate de-a lungul timpului de Guvernele Ponta I şi II, însă efectele acestui nou Cod al insolvenţei vor fi de-a dreptul dezastruoase pentru evoluţia ţării. Practic, acesta va arunca economia românească într-un proces de dezindustrializare accelerată.

Lipsa de viziune a premierului Ponta în domeniul economic, dar în special îndeplinirea unor sarcini comandate şi dorinţa de răzbunare pe trusturile de presă ostile puterii generează un semnificativ caracter subiectiv al variantei finale a Codului insolvenţei, şi nu unul bazat pe echitate, pe principii de drept şi de democraţie.

Guvernul USL joacă politica aruncatului în apă a celui care nu ştie să înoate. Intrarea în vigoare a Codului insolvenţei, în numai trei săptămâni de la publicare, înseamnă eforturi extraordinare atât pentru sistemul judiciar, cât şi pentru practicienii în insolvenţă şi agenţii economici implicaţi.

Lipsa de responsabilitate şi joaca de-a experimentele, care generează disfuncţionalităţi majore ale activităţii economice şi judiciare nu fac decât să afecteze profund bunul mers al societăţii.

În anul 2012, România a înregistrat cel mai mare număr de insolvenţe din ultimii 5 ani. 25.842 de firme au demarat procedura de insolvenţă, în creştere cu 20% comparativ cu anul 2011; aproape 9 din 10 firme aflate în această situaţie sunt IMM-uri. Alte 10.113 firme au intrat în insolvenţă în primele 8 luni ale acestui an, conform datelor ONRC. Practic, în fiecare zi a acestui an au intrat în insolvenţă aproape 43 de firme.

Sumele datorate de debitorii aflaţi în insolvenţă au crescut de 9 ori faţă de anul precedent şi s-au ridicat la 10 miliarde lei, conform datelor disponibile la începutul anului 2013. O companie aflată în insolvenţă are datorii, în medie, de 4,5 milioane de lei.

România se află pe locul 102 în lume şi pe ultimul loc în Uniunea Europeană la reglementarea insolvenţelor. Rezolvarea unui faliment durează 3 ani şi 4 luni, costă 11% din valoarea bunurilor firmei, iar rata de recuperare pentru creditori este de numai 29,2%, conform Raportului Doing Business din 2013.

II. Guvernul Ponta a declarat război libertăţii de exprimare în mass-media.

Actuala putere are nevoie de români care să primească zâmbind sărăcia şi lipsurile, are nevoie de cetăţeni care să aducă osanale celor care le iau şi focul din vatră, are nevoie de un popor cufundat în somnul raţiunii. Iar pentru ca această temelie a totalitarismului de tip nou să fie solidă, guvernul actual a găsit formula potrivită: eutanasierea câinilor de pază ai societăţii, adică presa, în general, şi a audiovizualului, în special. Altfel nu se explică cum, peste noapte, a apărut în Codul insolvenţei un articol care prevede suspendarea licenţei televiziunilor sau radiourilor aflate în insolvenţă, până la aprobarea planului de reorganizare. Pentru că actualilor membri ai guvernului nu le place să umble cu jumătăţi de măsură în misiunea lor de îngenunchere a acestui popor, s-au gândit şi ca noua prevedere din Codul insolvenţei să se aplice retroactiv.

În spatele intenţiei de reorganizare şi eficientizare a societăţilor care intră sub incidenţa Legii audiovizualului se află, de fapt, instituţionalizarea cenzurii de către actualii guvernanţi. Sătul să tot încerce a ţine în lesă presa neaservită, Guvernul a găsit metoda prin care cenzura să fie instituţionalizată. USL a adoptat noul Cod al insolvenţei prin ordonanţă de urgenţă, pentru ca nu cumva demersul său să se intersecteze cu opoziţia. Mutantul Cod al insolvenţei, adoptat de guvernul USL, a devenit astfel un ambalaj elegant al cenzurii. În felul acesta, actuala coaliţie de guvernare speră că îşi va asigura liniştea la Palatul Victoria, iar în teritoriu, armatele partinice, docile, vor putea să adoarmă conştiinţa şi raţiunea poporului, manipulându-l, intoxicându-l cu inexistentele realizări ale actualului guvern.

Doamna Maria Grapini, ministrul delegat pentru IMM, mediu de afaceri şi turism, a recunoscut într-o declaraţie pentru presă că, în ceea ce priveşte noul Cod al insolvenţei: "Guvernul a luat o decizie politică!" Mulţumim doamnei ministru pentru puseul de sinceritate, dar noaptea cenzurii USL şi instituţionalizarea ei pot deveni devastatoare pentru români.

Manipularea şi guvernarea unei ţări prin cenzură va conduce România către categoria ţărilor cunoscute ca făcând parte din lumea a treia. Românii au dreptul să ştie că, pe harta libertăţii presei în lume, în guvernarea USL, România figurează pe o poziţie inferioară statelor precum Botswana, Namibia, Mongolia, India sau Papua Noua Guinee.

Orice fel de încercare de suprimare a unei publicaţii sau post de televiziune reprezintă un atac direct la libertatea de exprimare, reprezintă o metodă folosită în trecut de "orânduirea" totalitaristă. În esenţă, reprezintă o teamă de aflare a adevărului, o dorinţă de a "ascunde sub preş" tot ceea ce nu convine puterii, putere ce azi are numele USL. Reprezintă, de asemenea, teama ca adevărul să ajungă la alegătorul care a crezut într-o alianţă ce i-a promis o viaţă mai bună sau măcar decentă. Dacă în concepţia CEDO presa a fost denumită "câinele de pază al democraţiei", în concepţia Guvernului USL trebuia dată o ordonanţă de urgenţă care să eutanasieze aceşti "câini".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

În opinia noastră, noul Cod al insolvenţei pune în pericol libertatea presei şi dreptul la informare al cetăţenilor, eutanasiază adevărul, dreptatea şi, până la urmă, democraţia. Pentru că nu are curajul şi demnitatea de a spune că suprimă ceea ce-l incomodează, USL se foloseşte de "pretexte" economice pentru a-şi motiva acţiunile. De fapt, realităţile politice sunt cenzurate de necesităţile economice. Pentru că, ne place sau nu, suntem o ţară membră a UE şi nu putem să comitem abuzuri, a fost nevoie de o ordonanţă care să "cenzureze" opiniile cetăţenilor. Au drept să se exprime doar cei pe care puterea îi lasă s-o facă! Preocupaţi de probleme majore - de exemplu exploatarea Roşia Montană, candidatura la prezidenţiale sau cuantumul amenzilor la trecerea pe culoarea roşie a semaforului - nu vedem că de fapt ni se încalcă unul din importantele drepturi constituţionale, dreptul la exprimare liberă. Aşteptăm nerăbdători programele în care ni se va impune să lăudăm şi să slăvim pe marii "conducători", doar avem experienţă.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

PDL şi Partidul Poporului-Dan Diaconescu critică dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr.91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (Codul insolvenţei) introduse "peste noapte", în mod iresponsabil de Guvernul Ponta, întrucât, pe de o parte, încalcă Constituţia României iar, pe de altă parte, sunt în totală contradicţie cu realitatea autohtonă şi globală, afectează incontestabil mediul de afaceri, sistemul bancar, precum şi buna desfăşurare a activităţii economice. Totodată, amendamentele aduse "peste noapte" formei iniţiale a Codului insolvenţei distrug şansele de redresare a societăţilor aflate în dificultate financiară şi pun în pericol libertatea presei.

1. Neconstituţionalitatea Codului insolvenţei

Ordonanţa de urgenţă nr.91/2013 încalcă indiscutabil dispoziţiile art.1 alin.(5): "În România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" şi ale art.115 alin.(4): "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora" din Constituţia României.

În sistemul român de drept, supremaţia Constituţiei şi a legilor a fost ridicată la rang de principiu constituţional, instituindu-se astfel o obligaţie generală impusă tuturor subiecţilor de drept, inclusiv puterii executive, care în activitatea de legiferare trebuie să respecte Legea fundamentală a ţării şi să asigure calitatea legislaţiei. Aceasta întrucât pentru a respecta legea ea trebuie cunoscută şi înţeleasă, iar pentru a fi înţeleasă, trebuie să fie suficient de precisă şi previzibilă, aşadar să ofere securitate juridică destinatarilor săi.

Publicarea intempestivă a Codului insolvenţei, într-o formă substanţial diferită de cea propusă de comisia de specialişti ce au conlucrat la redactarea conţinutului său, fără consultări şi dezbateri publice, fără opinia Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional, precum şi intrarea în vigoare a acestuia la doar 3 săptămâni după publicare încalcă în mod grav principiile fundamentale constituţionale şi contrazice în mod evident direcţia de acţiune a legiuitorului, precum şi încercările de reformare a cadrului legislativ din ultimii ani.

Într-un comunicat transmis de Uniunea Naţională a Judecătorilor din România s-a arătat că: "Adoptarea unui cod juridic, aşa cum este Codul insolvenţei, prin ordonanţă de urgenţă este un act fără precedent, care nesocoteşte flagrant dispoziţiile art.115 din Constituţia României, ce limitează în mod expres situaţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă".

Astfel, Guvernul Ponta a transformat peste noapte un proiect de lege într-o ordonanţă de urgenţă fără însă a motiva urgenţa, obligaţie imperativ prevăzută de Constituţia României, încălcând în acelaşi timp acordul cu Fondul Monetar Internaţional, prin care şi-a asumat răspunderea că va trimite amendamentele pentru Codul insolvenţei la Parlament, după o consultare adecvată a tuturor actorilor relevanţi.

Apreciem caracterul pripit al adoptării Codului insolvenţei ca fiind în totală contradicţie cu tendinţa manifestată de legiuitorul român în cazul noilor Coduri (civil şi penal), concretizată printr-un proces laborios de redactare, cu consultarea specialiştilor consacraţi în domeniu, ce s-a întins pe o perioadă de mai bine de 4 ani, urmată de un proces de implementare, sprijinit de o Lege de punere în aplicare ce trasează o perioada tranzitorie de câteva luni.

Guvernul Ponta a înţeles să adopte Codul insolvenţei printr-o ordonanţă de urgenţă, încălcând în mod flagrant principii fundamentale constituţionale, respectiv principiile nediscriminării, transparenţei şi accesului la libera informaţie, a previzibilităţii legii şi stabilităţii juridice, după cum vom arăta în continuare.

2. Încălcarea principiului transparenţei.

Transparenţa este un principiu democratic care s-a manifestat pentru prima dată în societăţile civile democrate şi constituie una dintre cele mai remarcabile consecinţe ale amplificării presiunii şi controlului social asupra instituţiilor de stat.

Transparenţa este un element primordial într-un stat democratic, iar acceptarea sa trebuie să faciliteze trecerea de la un sistem al hotărârilor centralizate şi "opace" la cel al deciziilor adoptate democratic, într-un cadru transparent.

În luna mai a acestui an ministrul de justiţie, domnul Robert Cazanciuc declara: "Am desemnat un secretar de stat din Ministerul Justiţiei pentru a coordona o echipă care să elaboreze un nou Cod al insolvenţei. (...) Eu aş vrea ca în cursul lunii iulie să putem trimite la Guvern un proiect de lege consolidat, un proiect de lege elaborat în consultare cu mediul de afaceri. Nu trebuie să ne fie frică de Parlament. Cu siguranţă vom susţine punctele de vedere referitoare la nevoia unei codificări a tot ce înseamnă dispoziţii."

Or, la mai puţin de 5 luni, proiectul de lege "s-a transformat", fără precedent, într-o ordonanţă de urgenţă, fără dezbateri publice cu instituţiile care trebuie sa asigure aplicarea corectă, unitară şi eficientă şi fără respectarea obligaţiilor de consultare asumate faţă de forurile internaţionale. Mai mult decât atât, ministrul justiţiei nu a explicat public motivele pentru care a avizat actul normativ fără realizarea studiului de impact asupra mediului economic şi a sistemului judiciar şi nici măsurile de ordin administrativ şi logistic avute în vedere pentru a asigura implementarea dispoziţiilor din noul Cod al insolvenţei.

Oficialii PwC Romania (consultanţii care au contribuit la redactarea iniţială a Codului) au declarat că: "Proiectul Codului insolvenţei recomandat şi transmis de comisia de specialişti către Ministerul Justiţiei a avut în vedere elaborarea unei reglementări unitare pentru toţi subiecţii supuşi procedurii insolvenţei şi a urmărit crearea unui regim mai echilibrat, transparent şi predictibil, între creditori şi debitori precum şi remedierea deficienţelor identificate în practică la nivelul vechii reglementări.

De asemenea, au fost integrate principiile şi recomandările Băncii Mondiale, universal acceptate în mediul de afaceri internaţional, precum şi prevederile Comisiei Naţiunilor Unite în domeniul Dreptului Comercial Internaţional (UNCITRAL Model Law)".

Consternată de decizia Guvernului Ponta, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România a precizat: "La fel de grav este şi faptul că, încălcând principiul transparenţei, Guvernul a adoptat un act normativ într-o formă ce a suferit modificări faţă de cea iniţială care a fost afişată pe site-ul Ministerului Justiţiei, creând astfel suspiciuni în legătură cu motivaţiile reale ale adoptării acestui act normativ."

Măcar în acest ultim ceas, având în vedere semnalele venite din partea mediului de afaceri, din sistemul judiciar şi din partea practicienilor în insolvenţă care sunt chemaţi să aplice noile dispoziţii legale în pripă şi fără a avea timp suficient pentru cunoaşterea şi aprofundarea lor, se impune luarea unor decizii pentru a se evita disfuncţionalităţi majore cu consecinţe nefaste directe pentru România.

3. Încălcarea principiului nediscriminării

Prin aprobarea dispoziţiilor art.81 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 91/2013, Guvernul Ponta a încălcat principiul fundamental constituţional prevăzut de art.16 alin. (1), respectiv principiul nediscriminării.

Prin art.81 alin. (3) s-a instituit un tratament discriminatoriu între debitorii din domeniul audiovizual şi restul debitorilor cărora li se aplică prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013. Astfel, suspendarea licenţelor de emisie pentru televiziunile sau posturile de radio care intră în insolvenţă, până la momentul în care este aprobat planul de reorganizare, va conduce în mod direct la intrarea în procedură de faliment, fără a mai exista posibilitatea revigorării societăţii printr-un plan viabil de reorganizare. În mod practic, suspendarea licenţei lipseşte debitoarea aflată în procedură de posibilitatea de a avea venituri din activitatea curentă, întrucât licenţa este condiţie sine qua non pentru derularea procedurii. Acest abuz al puterii îi afectează pe toţi românii pentru că astfel vor fi izolaţi, expuşi unei societăţi vidate de informaţie reală, corectă, obiectivă. Dispoziţia legală asigură că cenzura instituţionalizată şi manipularea grosolană îşi vor face pe deplin efectul. În urma unei verificări, la ora actuală vor fi afectate de acest abuz peste 20 de televiziuni din toată ţara.

Consiliul Naţional al Audiovizualului nu a fost consultat în prealabil cu privire la conţinutul art.81 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă nr.91/2013, aşa cum prevede art.10 alin. (2) din Legea audiovizualului: "Consiliul Naţional al Audiovizualului este autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale", respectiv art. 17 alin. (3): "Consiliul este consultat cu privire la toate proiectele de acte normative prin care se reglementează activităţi din domeniul audiovizual ori în legătură cu acesta".

Mai mult decât atât, în cadrul intervenţiilor sale pe această temă Consiliul Naţional al Audiovizualului a atras atenţia că "Ordonanţa de urgenţă privind procedurile de insolvenţă operează cu noţiunea de suspendare a licenţei, iar în Legea audiovizualului această noţiune nu este nici definită şi nici prevăzută."

Prin adoptarea art.81 Guvernul s-a substituit practic Consiliului Naţional al Audiovizualului, autoritate independentă, impunând o nouă procedură, respectiv suspendarea licenţei. Potrivit art. 10 din Legea audiovizualului nr.504/2002, CNA este autoritate publică autonomă sub control parlamentar, garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale şi unica autoritate de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale. Prin Noul Cod al insolvenţei, Guvernul încalcă Legea nr.504/2002 şi contravine prevederii care stabileşte lipsa raporturilor de subordonare ierarhică între Guvern şi autorităţile administrative autonome aflate sub control parlamentar.

Art. 115 alin. (4) din Constituţia României prevede în mod limitativ situaţiile ce pot face obiectul reglementării prin ordonanţe de urgenţă, doar în măsura în care caracterul excepţional al măsurii şi urgenţa necesităţii adoptării acesteia impun delegarea legislativă.

În plus, delegarea legislativă nu poate opera, în lumina alineatului (1) al articolului 115, în domeniile ce fac obiectul legilor organice. Având în vedere că Legea nr. 504/2002 este o lege organică, potrivit art.31 alin. (5), raportat la art. 73 alin. (3) lit.t) din Constituţia României, intervenţiile asupra acesteia sunt acceptate doar dacă sunt venite din partea Parlamentului, nu şi din partea Guvernului.

4. Încălcarea principiului neretroactivităţii actului normativ

"Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile"- art.15 din Constituţia României.

Ca urmare a consacrării sale constituţionale, acest principiu a devenit obligatoriu nu doar pentru judecătorul care aplică legea, ci şi pentru legiuitor, care este ţinut deopotrivă să-l respecte în procesul de legiferare, neretroactivitatea legii constituind o garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale, îndeosebi a libertăţii şi siguranţei persoanei. În numeroase cauze împotriva României, de exemplu cauza Brumărescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuţie.

Curtea Constituţională, în exercitarea competenţei sale prevăzute de Constituţie şi de legea sa de organizare şi funcţionare, a sancţionat în numeroase rânduri, prin constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale cu privire la care a fost sesizată, încălcarea principiului neretroactivităţii legii, contribuind, totodată, la definirea lui. Atunci însă când o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

Dincolo de faptul că actul normativ nesocoteşte un alt principiu de rang constituţional, şi anume principiul neretroactivităţii legii, derivat din nevoia socială a previzibilităţii legii, aplicarea Codului în procedurile pendinte ar crea dificultăţi faptice imediate, deoarece toţi cei care au iniţiat procedura de insolvenţă pe vechiul cod vor trebui să se adapteze noilor proceduri. Specialiştii în insolvenţă consideră că aplicarea ordonanţei pentru toate procedurile în curs, de la momentul intrării sale în vigoare, va destabiliza planurile de reorganizare deja adoptate, care prevăd reorganizarea pe o perioadă de trei ani şi pentru care au fost deja demarate negocieri cu creditorii principali.

Retroactivitatea prevăzută de Codul insolvenţei este aprig criticată şi de Avocatul Poporului în cadrul expunerii excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă nr.91/2013 arătând "....la stabilirea sferei de acţiune în timp a legii trebuie să se ţină cont atât de prioritatea noii legi faţă de cea veche, dar şi de siguranţa raporturilor juridice, care presupune că acestea nu trebuie desfiinţate sau modificate fără un motiv de ordine publică. A da o interpretare diferită principiului neretroactivităţii înseamnă, pe de o parte, a-i solicita subiectului de drept, încă de la data introducerii cererii, o anumită conduită care nu era prevăzută de lege, iar pe de altă parte, a admite faptul că soluţionarea cererii acestuia este supusă unor factori aleatori, interveniţi în perioada de observaţie specifică procedurii insolvenţei."

5. Încălcarea caracterului concursual şi colectiv ce guvernează orice procedură de insolvenţă sau faliment

În recomandările primite de România de la Banca Mondială s-a insistat pe prevenirea dezmembrării premature a activelor debitorilor de către creditorii individuali, pe stoparea în cadrul procedurii, atât în faza de observaţie, cât şi ulterior, a permisiunii de valorificare individuală a activelor debitorului şi s-a indicat expres eliminarea sau limitarea priorităţii creanţelor bugetare raportate la cele private - principiul C1 2pct.3 ( Public Stakeholders).

Astfel, forurile internaţionale susţin cu insistenţă teza potrivit căreia debitorii aflaţi în procedură de insolvenţă trebuie să beneficieze de o protecţie judiciară efectivă fiind de neconceput o procedură de insolvenţă sau de faliment în lipsa concursualismului şi a caracterului colectiv al acesteia.

Or, dispoziţiile art.75 din Codul insolvenţei introduse de Guvernul Ponta permit executarea silită a debitorului în afara procedurii de insolvenţă sau de faliment de către deţinătorii creanţelor născute ulterior deschiderii procedurii insolvenţei prin intermediul altor organe de executare (executor judecătoresc/fiscal).

Astfel, un creditor curent poate executa silit societatea debitoare cu prioritate absolută, chiar şi faţă de creditorii garantaţi, care nu ar putea interveni în procedura de executare silită. În această ipoteză, creditorul curent primeşte suma de bani necesară satisfacerii creanţei sale, iar restul creditorilor, inclusiv cei garantaţi, rămân să împartă diferenţa de bani rămasă. Aceasta duce la o contradicţie flagrantă faţă de ordinea de prioritate stabilită atât de Codul de procedură civilă, cât şi de însăşi Ordonanţa de urgenţă nr.91/2013. Aplicarea normelor de executare silită individuală ar fi una trunchiată, aşa încât creditorii din cadrul procedurii de insolvenţă, mai ales cei garantaţi, nu îşi vor putea proteja garanţiile în procedura de executare silită.

În forma recomandată de comisia de consultanţi care au participat la redactarea Codului insolvenţei şi care a fost publicată iniţial pe site-ul Ministerului Justiţiei se asigurase protecţia categoriei creditorilor cu creanţe curente prin dreptul de a fi plătiţi la scadenţă, conform documentelor din care rezultă, iar dacă debitorul nu se conforma a fost prevăzut dreptul expres al fiecărui creditor deţinător de creanţe curente de a cere intrarea în faliment a debitorului.

Sub nicio formă nu se poate concepe executarea silită a debitorului în afara procedurii de insolvenţă sau faliment, întrucât creditorii trebuie să beneficieze de cota falimentară aferentă ce li se cuvine din executarea colectivă şi concursuală a întregii averi a debitorului.

Nu trebuie neglijat faptul că executarea silită va genera costuri semnificative, în unele cazuri ajungând până la sau chiar depăşind cuantumul creanţei de recuperat, astfel încât o astfel de măsură, demarată sub auspiciile procedurii judiciare de insolvenţă, împovărează pasivul debitoarei şi diminuează şansele de redresare.

6. Reducerea duratei planului de reorganizare de la trei ani la un an şi mărirea procentului de aprobare a planului de reorganizare de la 30% la 50% din total masă credală

În primul rând această modificare va afecta în mod grav societăţile mari şi mijlocii, întrucât este practic imposibil ca perioada de reorganizare a acestora să dureze doar un an de zile. În acest context, pe acest segment vom asista la un număr semnificativ de falimente, cu consecinţa firească a desfiinţării unui număr important de locuri de muncă.

Aşa cum se ştie, numărul reorganizărilor aprobate şi în derulare nu a depăşit niciodată 5% din totalul procedurilor de insolvenţă aflate pe rolul instanţelor la orice moment în timp. Un plan de reorganizare, odată acceptat, se asumă a fi în interesul unei mai bune recuperări făcute în favoarea creditorilor. Prin urmare, durata unor astfel de planuri nu ar trebui limitată (de exemplu, Franţa are ca termen de reorganizare 10 ani, SUA nu are termen în care companiile să iasă din insolvenţă).

Este evident că şi din perspectiva reducerii substanţiale a perioadei planului de reorganizare ordonanţa Guvernului Ponta este un regres faţă de precedenta Lege a insolvenţei, fiind în dezacord cu tendinţele europene care susţin cu efervescenţă ideea de redresare.

Pe de altă parte, majorarea procentului de vot pentru aprobarea planului de reorganizare de la 30% la 50% nu va face altceva decât să blocheze şi mai mult aprobarea planurilor de reorganizare, cu consecinţa imediată a intrării societăţilor respective în procedura de faliment.

Aşa cum s-a putut observa în ultimi doi ani băncile şi, în general, creditorii, au manifestat un profund interes în cadrul procedurilor de insolvenţă a debitorilor lor, căutând soluţii viabile în vederea creşterii şanselor de reorganizare fie prin acordare de finanţare, fie chiar prin diminuarea propriilor creanţe.

Din păcate, cele două dispoziţii legale criticate diminuează în mod drastic şansele de a propune şi implementa un plan de reorganizare funcţional.

7. Efectele dezastruoase ale aplicării procedurii Codului insolvenţei regiilor autonome

Întotdeauna s-a considerat că tratamentul juridic al regiilor autonome în cadrul procedurii de insolvenţă trebuie să fie unul special, datorită importanţei în cadrul economiei româneşti.

Extinderea domeniului de aplicare a procedurii de insolvenţă la toate regiile autonome, fără distincţiile şi derogările necesare, poate conduce la consecinţe economice importante. Şi aici avem în vedere regiile autonome de interes naţional, de exemplu Regia Autonomă de Transport Bucureşti, Regia Autonomă Monitorul Oficial şi altele.

8. Intrarea în vigoare în termen de trei săptămâni de la publicarea în Monitorul Oficial

În condiţiile în care Codul insolvenţei va intra în vigoare în termen de 20 de zile, aprofundarea lui în principal către judecătorii-sindici şi practicienii în insolvenţă, dar şi de către participanţii la procedură, în general, nu va putea fi făcută în mod temeinic, astfel încât să poată fi asigurată aplicarea lui în mod unitar.

În aceste condiţii, vom asista la crearea unei practici juridice diferite care va afecta în final atât situaţia debitorilor aflaţi în procedură, dar şi şansele creditorilor în realizarea creanţelor.

Considerând de o gravitate deosebită blocajul economic în urma deciziilor greşite luate de guvernarea USL, eşecul noului Cod al insolvenţei în a-şi atinge scopul principal al insolvenţei, acela de a da companiilor o şansă la reorganizare, dar şi falimentul democraţiei în România prin instituţionalizarea cenzurii, prin modificările aduse Codului insolvenţei, în măsură să suprime inclusiv dreptul constituţional la liberă exprimare, superficialitatea decidenţilor actuali, lipsa de respect faţă de români, lipsa de dialog şi de transparenţă în reglementările adoptate abuziv, care nu sunt justificate spre adoptare în regim de urgenţă, cerem primului-ministru şi membrilor Guvernului USL următoarele măsuri reparatorii:

1. Încetarea imediată a atacurilor Guvernului condus de Victor Ponta asupra mediului de afaceri şi a presei independente din România;

2. Revocarea imediată a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind Codul insolvenţei; şi

3. Punerea în dezbatere publică a acestui subiect deosebit de important şi adoptarea acestuia de Parlament prin lege, şi nu prin ordonanţă de urgenţă.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Îl invit în continuare la tribună pe domnul ministru Robert Cazanciuc, din partea Guvernului.

Domnule ministru, aşa cum am spus, aveţi 50 de minute la începutul şi la sfârşitul dezbaterii pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Aveţi cuvântul.

Domnul Robert-Marius Cazanciuc (ministrul justiţiei):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În primul rând, vreau să vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat prilejul să vin în faţa dumneavoastră pentru a explica raţiunile, mecanismele şi principiile care stau la baza unui act normativ care va contribui în mod fundamental la îmbunătăţirea mediului economic, îi va încuraja pe cei care cred în respectarea legii, pe cei care-şi respectă partenerii de afaceri, pe cei care în mod onest vor să-şi desfăşoare activitatea într-un mediu economic neviciat de cei care utilizează un instrument legal, pentru a nu-şi executa obligaţiile faţă de stat sau faţă de parteneri.

Acuzaţiile aduse Ministerului Justiţiei şi Executivului sunt nefondate, dar cred că aceste acuzaţii au fost formulate şi pentru că noi, ca iniţiatori ai acestui act normativ, am fi putut explica mai bine de ce a fost nevoie de o nouă Lege a insolvenţei şi, mai ales, de ce s-a apelat la soluţiile propuse în cod.

În primul rând, trebuie înţeles că elaborarea acestui cod a fost răspunsul la o necesitate, dat fiind că, în perioada de criză economică pe care România a traversat-o în ultimii ani, au devenit tot mai vizibile slăbiciunile mecanismelor de insolvenţă, instrumente preinsolvenţă nefuncţionale, lipsa de echilibru între protecţia intereselor în concurs, creditori şi debitori, existenţa posibilităţii manipulării mecanismelor de vot pentru aprobarea unor planuri de reorganizare neviabilă, cu consecinţa prelungirii artificiale a procedurii, creşterii costurilor procedurale şi a riscului nerecuperării creanţelor de către creditori, durata mare a proceselor de insolvenţă asociată cu nivelul redus al recuperării creanţelor în procedură.

S-a dovedit în unele cazuri că principiile în materia reorganizării judiciare pot fi deturnate de la intenţia de reglementare, devenind un instrument de ocolire şi chiar de anulare a creanţelor înscrise la masa credală.

Am declarat încă de la preluarea mandatului de ministru al justiţiei că justiţia are o datorie faţă de mediul economic, iar această datorie înseamnă în primul rând să fim atenţi la nevoile mediului economic, inclusiv în ceea ce priveşte iniţiativele legislative.

Semnalele mediului de afaceri legate de aceste inconsistenţe ale cadrului normativ în domeniul insolvenţei au devenit tot mai clare şi mai puternice în ultimii ani. În cursul anului 2012, Banca Mondială reţinea în raportul său de evaluare a sistemelor de insolvenţă şi a mecanismelor de protecţia drepturilor creditorilor din România o serie de deficienţe ale cadrului normativ actual care influenţează eficienţa procedurii insolvenţei şi formula recomandări ce vizau: echilibrarea intereselor debitor-creditor în procedura insolvenţei; limitarea cauzelor ce generează reducerea şanselor de recuperare a creanţelor; operaţionalizarea instrumentelor preinsolvenţă; încurajarea înţelegerilor extrajudiciare creditor-debitor pentru depăşirea dificultăţilor financiare.

Acestor semnale din mediul de business li se adaugă cele venite din sistemul judiciar, jurisprudenţa neunitară a instanţelor de judecată în interpretarea şi aplicarea anumitor prevederi din legislaţia insolvenţei fiind în mare măsură generată de unele lacune şi neclarităţi ale cadrului normativ.

Statistica legată de durata procedurilor judiciare de insolvenţă continuă să fie îngrijorătoare. Astfel, chiar dacă un număr important de proceduri se închid într-o perioadă rezonabilă, până la un an de zile, 64%, există cauze în care procedura continuă să fie lungă, 13%.

Putem privi statistica din diverse unghiuri. Ceea ce este important e tocmai să avem un act normativ care să ne arate câte societăţi cu probleme avem şi câte abuzează de cadrul normativ actual. Pe lângă aceste semnale clare că este necesară îmbunătăţirea cadrului normativ, se impune ca procedura insolvenţei să fie, la rândul ei, racordată la reformele recente ale instanţei civile şi procesual-civile realizată prin intrarea în vigoare a noilor coduri, civil şi procedură civilă.

Se cuvine, de asemenea a fi semnalat contextul general european în care se înscrie această iniţiativă a Guvernului României de codificare a instanţei insolvenţei. Astfel, Comisia Europeană a lansat în decembrie 2012 un program privind o reglementare adecvată şi funcţională. În cadrul acestui program, comisia îşi propune măsuri ambiţioase pentru a simplifica legislaţia cu scopul de a ajuta întreprinderile şi cetăţenii în înţelegerea şi aplicarea acestor norme şi de a stimula creşterea economică.

Preşedintele Comisiei Europene arăta într-un comunicat din 2 octombrie că prin intermediul acestui program comisia a iniţiat cel mai amplu exerciţiu întreprins până în prezent menit să simplifice legislaţia Uniunii. Mai mult, în domeniul insolvenţei, chiar în această perioadă, este într-o etapă avansată de dezbatere în cadrul Consiliului Uniunii Europene o iniţiativă de modernizare a regulamentului european în materia insolvenţei transfrontaliere, care îşi propune să-şi îmbunătăţească coordonarea între procedurile de insolvenţă împotriva unui debitor deschisă în mai multe state membre ale Uniunii.

Se poate observa aşadar că iniţiativa Guvernului de îmbunătăţire a legislaţiei în domeniul insolvenţei, de codificare şi simplificare a acesteia, este un demers integrat unei tendinţe generale europene, un demers a cărei necesitate nu poate fi pusă la îndoială, în condiţiile în care la acest moment în materia insolvenţei şi preinsolvenţei sunt în vigoare şase legi distincte şi un regulament european, fiecare act normativ fiind strâns legat de evoluţia celorlalte, şi în condiţiile în care au devenit evidente deficienţele de adoptare ale actualului cadru normativ la provocările economiei româneşti.

Care sunt, aşadar, principalele obiective urmărite prin noua reglementare: reunirea într-un singur instrument legislativ a tuturor normelor în domeniul insolvenţei şi preinsolvenţei; adaptarea, corelarea şi îmbunătăţirea prevederilor legale existente; completarea cadrului normativ cu reglementări în domenii ce nu au fost până acum abordate: insolvenţa grupurilor de societăţi, insolvenţa regiilor autonome; eficientizarea procedurilor existente, inclusiv a celor de prevenire a insolvenţei; eliminarea în măsura posibilului, evident, a surselor de abuz în folosirea de către debitor sau creditor a procedurilor de insolvenţă; protecţia adecvată a creditorilor, întrucât actuala reglementare avea o perspectivă relativ dezechilibrată, în sensul favorizării debitorului, perspectivă care totuşi nu a fost de natură a dezvolta planuri de reorganizare reală, ci, dimpotrivă, a furnizat mijloace de tergiversare a momentului intrării în faliment pentru afaceri cu şanse minimale de redresare, cu reducerea posibilităţii de acoperire a creanţelor pentru debitor, urmărind, de asemenea, reducerea duratei procedurii insolvenţei.

Ce soluţii au fost identificate şi promovate: pentru asigurarea echilibrului intereselor în concurs, se egalizează regimul deschiderii procedurii în cazul concursului dintre cererea debitorului şi a creditorului la zece zile de la depunerea cererii debitorului; se instituie o valoare prag şi pentru debitor, aceeaşi cu cea stabilită pentru creditor, respectiv 40 de mii de lei; se introduce ideea acordării unui termen pentru plata creanţei creditorului declanşator; pentru a îmbunătăţi şansele de reorganizare în avantajul atât al debitorului, cât şi al creditorului, se introduce o prioritate pentru finanţările acordate în timpul procedurii; pentru evitarea aprobării unor planuri de reorganizare susţinute de un număr mic de creditori, se introduce un criteriu suplimentar pentru aprobarea planului, respectiv 50% din total masă credală; pentru o mai bună protecţie a angajaţilor, s-a prevăzut că o eventuală concediere colectivă de către angajatorul în insolvenţă va fi supusă regulilor din Codul muncii, cu reducerea la jumătate a termenelor etapelor procedurale; pentru eficientizarea procedurii s-a înlocuit termenul de continuare a procedurii cu un termen administrativ de control, care va permite judecătorului-sindic să gestioneze mai eficient dosarul de insolvenţă, nefiind necesară organizarea unor şedinţe publice de judecată dacă nu există cereri în procedură contencioasă sau necontencioasă.

Acţiunile incidentale se judecă în conformitate cu noul Cod de procedură civilă, dar cu reducerea termenelor pentru asigurarea celerităţii procesului. S-a introdus posibilitatea judecătorului-sindic de a debloca anumite situaţii. Atunci când creditorii nu sunt activi în procedură, dacă nu se poate lua o hotărâre în adunarea sau comitetul creditorilor, administratorul judiciar poate sesiza instanţa în vederea pronunţării unei hotărâri. S-a prevăzut expres obligaţia judecătorului-sindic de a se pronunţa asupra viabilităţii planului de reorganizare propus de debitor sau creditor şi aprobat de adunarea creditorilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O primă critică adusă proiectului de act normativ se referă la promovarea actului normativ prin ordonanţă de urgenţă. Noul Cod al insolvenţei este rezultatul unei colaborări active a instituţiilor publice iniţiatoare cu experţi în domeniul insolvenţei şi cu reprezentanţi ai principalilor actori ai procedurii insolvenţei, colaborare care a durat mai mult de un an de zile. La iniţiativa Ministerului Justiţiei, pentru elaborarea proiectului s-a creat un grup tehnic extern de experţi, format din reprezentanţi ai instanţelor de judecată, CSM, Băncii Naţionale, Ministerului Finanţelor, ASF-ului, unind toate cererile de insolvenţă, reprezentanţi ai mediului universitar juridic, specialişti recunoscuţi în domeniul dreptului insolvenţei şi dreptului comercial, reprezentanţi ai mediului de afaceri.

Aşadar, în etapele sale intermediare, proiectul a fost larg circulat, iar marea majoritate a soluţiilor au fost creionate ca urmare a acestei colaborări. Anterior finalizării proiectului de act normativ, au fost organizate numeroase dezbateri, conferinţe şi mese rotunde. Actul normativ, odată finalizat, a fost supus dezbaterii publice timp de 30 de zile, fiind publicat pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei.

După finalizarea perioadei de dezbatere publică, actul normativ a fost promovat ca ordonanţă de urgenţă, dar această decizie a avut la bază tocmai motivele care ne-au obligat să trecem la elaborarea acestui cod.

În condiţiile în care în perioada de criză economică şi în etapa actuală de relansare a economiei a devenit evident că actualul cadru normativ nu a fost de natură să dezvolte planuri de organizare reală, ci dimpotrivă, a furnizat mijloace de tergiversare a momentului intrării în faliment pentru afaceri cu şanse minimale de redresare, s-a impus cu necesitate modificarea rapidă a cadrului normativ.

Neadoptarea în regim de urgenţă a noii reglementări ar fi condus la perpetuarea lipsei de sistematizare a cadrului normativ în vigoare şi la conservarea unei proceduri a insolvenţei percepute ca fiind îndelungată, costisitoare şi cu efect de depreciere a valorii activelor debitorului.

S-a impus cu necesitate modificarea rapidă a unei reglementări care a condus la dezvoltarea unei conduite a debitorilor în frauda creditorilor şi la o reducere substanţială a interesului creditorilor de a susţine reorganizarea unor operatori economici viabili.

Actualul context economic impune în regim de urgenţă luarea măsurilor necesare pentru reducerea duratei procedurii insolvenţei, prin eliminarea principalelor cauze care generează prelungiri nejustificate.

Nu în ultimul rând, un corpus legislativ complex, cu deficienţe de sistematizare şi corelare, generează dificultăţi majore în aplicare şi interpretări neunitare în practica judecătorească, aspecte negative pentru care trebuie identificate soluţii care să fie implementate cât mai urgent. Toate aceste argumente pledează în favoarea promovării rapide, pe calea ordonanţei de urgenţă, a noilor soluţii legislative.

Motivele acestei opţiuni au fost cuprinse în nota de fundamentare a ordonanţei, astfel cum impune Constituţia, şi doar după amplă consultare publică.

Aş vrea, cu această ocazie, să vă mulţumesc pentru sprijinul acordat în adoptarea propunerii normative care va permite Ministerului Justiţiei, împreună cu CSM, să înfiinţeze, în perioada următoare, instanţe specializate în materie comercială, ce vor avea ca atribuţii şi materia insolvenţei.

A fost o altă măsură pentru pregătirea adoptării noului Cod al insolvenţei, tocmai pentru a veni în sprijinul mediului de afaceri şi a găsi soluţii concrete care să permită soluţionarea rapidă a cauzelor, de judecători specializaţi, în baza unei legislaţii moderne şi adaptate momentului economic în care ne aflăm.

O altă critică adusă actului normativ se referă la încălcarea principiului discriminării, mai exact soluţia de suspendare a licenţei audiovizuale de la data primirii comunicării de către CNA a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei până la data confirmării planului de reorganizare, plan care trebuie să prevadă condiţiile de exercitare a drepturilor decurgând din licenţa audiovizuală, condiţii supuse aprobării prealabile a CNA.

Societăţile din domeniul audiovizualului sunt într-o situaţie particulară care le diferenţiază de alţi debitori supuşi procedurii insolvenţei.

Specificul acestor entităţi este dat de obiectul lor de activitate care presupune exercitarea drepturilor şi respectarea obligaţiilor corelative pe care le include libertatea de exprimare.

Astfel, cum se arată constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare include nu numai dreptul de a transmite, ci şi dreptul de a recepţiona informaţii, idei, opinii, ceea ce presupune existenţa unei obligaţii corelative de informare corectă a opiniei publice, de respectare a exprimării pluraliste de idei şi opinii în cadrul conţinutului serviciilor media audiovizuale, de protecţie a minorilor, de respectare a demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine, de respectare a unei politici nediscriminatorii.

La respectarea obligaţiei de informare corectă de către societăţile din audiovizual veghează CNA, care, potrivit Legii audiovizualului, este garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.

Pentru exercitarea acestei competenţe legale, se impune ca instituţia să aibă pârghii de verificare şi în cazul unei entităţi aflate în insolvenţă, în caz contrar interesului public pe care îl garantează, care nu poate fi urmărit în mod efectiv în situaţia specifică acestei societăţi.

Intrarea în insolvenţă a unei entităţi din domeniul audiovizualului generează schimbări importante în ceea ce priveşte direcţiile de acţiune ale acesteia, direcţii de acţiune care sunt orientate acum pe principiile procedurii insolvenţei: maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor de către creditori; adoptarea deciziilor importante legate de activitatea societăţii de către adunarea creditorilor; supravegherea sau conducerea activităţii de către practicianul în insolvenţă desemnat.

Aşadar, odată cu intrarea în insolvenţă a unei societăţi din domeniul audiovizualului, intervin modificări importante ale condiţiilor de exercitare a licenţei audiovizualului.

În această situaţie, societatea trebuie să dovedească faptul că-şi poate îndeplini în continuare obligaţiile asumate faţă de publicul larg, obligaţii a căror respectare este monitorizată de CNA.

Autorii moţiunii critică soluţia ordonanţei de a face aplicabile prevederile acesteia şi proceselor în curs de derulare, susţinând că se încalcă principiul neretroactivităţii.

Se impune sub acest aspect a se face precizarea că ordonanţa reglementează proceduri de prevenire a insolvenţei şi proceduri de insolvenţă.

Reglementarea criticată pentru retroactivitate este aşadar eminamente o normă de natură procesual-civilă.

Prin urmare, prevederile articolului 348 sunt expresia principiului aplicării imediate a legii procesual-civile, nereprezentând o aplicare retroactivă a legii.

În acest sens s-a exprimat în mod constant Curtea Constituţională, reţinând asupra unor alte norme procesual-civile că acestea îşi limitează incidenţa exclusiv la situaţii juridice cu persistenţă în timp, aşadar integrate domeniului său temporar de aplicare legitim.

Suntem într-o asemenea circumstanţă în care legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

Semnalăm, totodată, în dreptul procesual-civil mai există precedente legislative care prevăd soluţia aplicării imediate a normei. Aş menţiona cu titlu de exemplu art. 81 din Legea privind falimentul societăţilor de asigurare, procedura de faliment deschisă împotriva societăţilor de asigurare-reasigurare şi aflată pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să se desfăşoare şi se închide în condiţiile prezentei legi.

Precizăm, de asemenea, că reglementarea în vigoare a insolvenţei nu are o normă de ultraactivitate a legii vechi.

Aşadar, legea nouă s-a aplicat şi proceselor în curs de derulare, la momentul edictării ei, iar această soluţie nu a fost declarată neconstituţională.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Există în moţiunea simplă a opoziţiei şi critici aduse anumitor soluţii punctuale din Codul insolvenţei, din perspectiva efectelor negative asupra derulării procedurii sau asupra şanselor de reorganizare a debitorilor aflaţi în insolvenţă, după cum urmează: extinderea aplicării Legii insolvenţei la regiile autonome.

Unul dintre motivele pentru care a fost introdusă o asemenea reglementare constă în faptul că există situaţii în care aceste entităţi pur şi simplu acumulează datorii, iar măsurile de executare silită şi-au dovedit ineficienţa. Modificarea adusă legislaţiei în această materie vine doar să stopeze acumularea de datorii curente, prin continuarea unei activităţi defectuoase, atât în perioada de observaţie, cât şi în perioada de reorganizare.

Având în vedere că patrimoniul regiilor autonome este format în mare majoritate din bunuri proprietate publică a statului, aflate în administrarea regiilor autonome, şi în mică măsură dintr-un patrimoniu privat, constituit din bunuri achiziţionate din venituri proprii ale regiilor autonome, este evident că aplicarea Codului insolvenţei nu va influenţa patrimoniul public al statului, ci efectele se vor resimţi numai cu privire la bunurile proprietate privată ale acestora.

O altă critică se referă la ridicarea procentului din masa credală necesar pentru aprobarea planului de reorganizare, de la 30%, cum apărea în proiectul supus dezbaterii publice, la 50% în formă finală.

Planul de reorganizare reprezenta până acum un instrument prin care debitoarea putea tăia efectiv creanţele debitorilor de bună-credinţă, ajungându-se la situaţia în care orice debitor care nu mai dorea să-şi achite facturile şi obligaţiile, să se folosească de umbrela insolvenţei pentru a-şi regla contabilitatea şi pentru a scăpa de datorii.

Reorganizarea nu mai era o măsură de revitalizare a unui debitor, ci devenise preponderent o măsură de cvasifraudare a bugetului de stat şi a creditorilor de bună-credinţă.

În strânsă legătură cu aprobarea unui plan de reorganizare este şi ridicarea procentului necesar pentru acceptarea planului de la 30% din totalul valoric al masei credale la 50%.

Majorarea pragului la 50% vine în concordanţă cu spiritul întregului proiect de act normativ, asigurându-se egalitatea de tratament şi echitatea întregii proceduri de insolvenţă.

Trebuie menţionat şi faptul că în raportul de evaluare al Băncii Mondiale, despre care am făcut vorbire anterior, s-a recomandat ca o alternativă care poate fi luată în considerare pentru a se asigura un tratament echitabil tuturor creditorilor majorarea procentului necesar pentru aprobarea de către creditori a planului de reorganizare la 50% din totalul valoric al masei credale.

Cu privire la reducerea duratei de executare a planului de reorganizare de la trei ani la un an, în ceea ce priveşte şansele de reorganizare a unei societăţi într-un termen de un an de zile, se poate observa că noul act normativ consolidează şi procedurile de preinsolvenţă, etapă în care debitorii pot beneficia de prevederile privind mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv.

Scopul noului act normativ este de a preveni situaţiile în care societăţile debitoare s-ar sustrage de la plata obligaţiilor, folosind o perioadă lungă de timp în care devin intangibile prin simpla intrare în procedura de insolvenţă şi, eventual, prin derularea unui plan de reorganizare.

Cu privire la executarea silită individuală ca modalitate de recuperare a creanţelor curente, arătăm că deşi legea prevede obligaţia achitării datoriilor curente conform actelor din care rezultă, chiar şi cele născute în cursul unei reorganizări, de cele mai multe ori, debitorii au ignorat plata creanţelor curente, ajungându-se la situaţia paradoxală în care creanţele născute în cursul procedurii de insolvenţă sunt mai mari decât cele înscrise la masa credală.

În condiţiile noii reglementări, orice creditor, nu doar cel bugetar, va putea lua astfel de măsuri faţă de debitor, în situaţia în care acesta din urmă continuă să genereze pierderi.

Modificarea adusă legislaţiei în materie vine doar să stopeze acumularea de datorii curente prin continuarea unei activităţi defectuoase, atât în perioada de observaţie, cât şi în perioada de reorganizare.

Instrumentul pus la dispoziţia creditorilor le dă acestora posibilitatea de a recupera prin forţe proprii creanţele noi generate, iar debitorul aflat în procedura insolvenţei este astfel tratat ca o societate care activează într-un cadru normal. Astfel, s-ar crea numai beneficii în favoarea debitorilor aflaţi în procedura de insolvenţă, în detrimentul celorlalte societăţi comerciale care activează în viaţa economică.

În plus, trebuie făcută precizarea că, în cazul acestor creanţe scadente, creditorul nu poate trece la executarea silită imediat, ci doar după trecerea a 90 de zile de la scadenţă, deci debitorul are timpul necesar asigurării plăţii benevole a acestora.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Închei sperând că explicaţiile pe care le-am furnizat au fost de natură să vă convingă că noua reglementare creează premisele legale ale unei proceduri de insolvenţă care asigură echilibrul între interesele creditorilor şi cele ale debitorilor.

Nu este un mod de a redresa un debitor prin efortul creditorilor condamnaţi să suporte din propria avere pierderile generate de societăţile cărora le-au acordat suport în derularea relaţiilor comerciale.

Noua reglementare nu este niciun mijloc prin care să se eludeze plata taxelor şi a impozitelor datorate statului şi creditorilor.

Vreau să vă asigur din nou de întreaga disponibilitate a Ministerului Justiţiei de a avea un dialog cu Parlamentul, cu societatea civilă, cu organizaţiile profesionale, cu mediul de afaceri, aşa cum s-a întâmplat şi până în prezent.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule ministru, vă mulţumesc foarte mult.

În jur de 23 de minute...

Dacă greşesc, colegii mei din opoziţie să mă contrazică... şi secretarii care au această obligaţie.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Adam Ion, aveţi cuvântul domnule deputat.

Se pregăteşte doamna deputat Raluca Turcan, Partidul Democrat Liberal.

Domnul Adam Ioan:

Mulţumesc, domnule preşedinte...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

... Partidul Naţional Liberal, scuzaţi-mă, domnul Theodor- Cătălin Nicolescu, scuzaţi-mă, şi după aceea doamna deputat Raluca Turcan, aveţi dreptate domnule deputat!

Domnule deputat Adam, aveţi cuvântul.

Domnul Adam Ioan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să-mi structurez discursul meu pe două paliere. Am să explic, în primul rând, de ce regretă cei care au formulat această moţiune vechea lege, vechea reglementare, iar în a doua parte voi arăta ce punem noi în loc ca să corectăm vechea reglementare.

1. Este fără putinţă de tăgadă că vechea reglementare, actuală până în 25, Legea nr.85/2006 era o lege prodebitor. Şi acum care e supărarea redactorilor acestei moţiuni... Ei vor în continuare să afecteze bugetul statului prin această metodă de a folosi procedura insolvenţei în aşa fel încât să scape de obligaţiile către stat şi către creditori.

Mecanismul era următorul: ca să faci terenuri în pantă, să construieşti centre SPA în localităţi unde nu este canalizare şi unde nu sunt drumuri asfaltate, ca să faci parcuri în localităţi unde pasc vitele, îţi creai o societate, o firmă. Această firmă beneficia de o sumă importantă pe care o foloseai în actul de realizare a acelor obiective. Apoi îţi venea ideea: ce-ar fi să nu plătesc obligaţiile către stat?

În felul acesta, domnul debitor, care avea o serie de mari datorii către stat sau către creditori, proceda la intrarea în insolvenţă, pe baza cererii debitorului.

Vechea reglementare, o reglementare prodebitor, permite debitorului să desemneze şi administratorul judiciar.

Foarte frumos, de la momentul intrării în insolvenţă, se obstaculau dobânzile şi obligaţiile către stat. Începea sarabanda procedurii, unde domnul debitor, în loc să fie supusul creditorilor, manipula pe administratorul judiciar de aşa manieră încât această perioadă de observaţie să dureze cât mai mult, chiar câţiva ani.

În felul acesta se realiza ceea ce-şi propuneau: pe de-o parte, să nu mai plătească obligaţiile fiscale, iar pe de altă parte, să creeze noi datorii în timpul insolvenţei, pe care niciodată nu le mai plăteau, pentru că fie adoptau un plan de reorganizare fictiv, pe o majoritate redusă de până la 30%, fie, după ce se plictiseau de creanţe, de datorii pe care le acumulau în timpul procedurii, lăsau firma de izbelişte, să intre în faliment.

Care e regretul lor? Regretul lor este că nu mai păstrăm această oportunitate şi că vrem să obstaculăm abuzurile care s-au săvârşit şi jaful care se practica faţă de creditori şi faţă de bugetul statului.

Ce propunem noi prin legea care va veni prin acest cod, acest mănunchi de legi?

Ştiu că vă e greu, ştiu că vă va deranja acest lucru, dar n-am mai permis debitorului să fie titularul procedurii.

De data aceasta, procedura n-o mai conduce debitorul, ci o conduc creditorii, sub supravegherea judecătorului sindic.

Ce înseamnă asta? În actuala legislaţie, în actuala lege, nu mai pot debitorii să propună administratorul judiciar.

Apanajul propunerii administratorului judiciar îi aparţine direct judecătorului sindic. Pot doar... atenţie, pot doar creditorii... şi de-aia vă doare, pot doar creditorii ca ulterior, dacă au 50% din creanţe, să înlocuiască administratorul judiciar provizoriu, propus de judecătorul sindic, cu un administrator judiciar propus de ei, sau lichidator.

Sigur că în felul acesta am luat un instrument puternic din mâna debitorilor, care făcea ca toţi creditorii să asiste neputincioşi cum li se diluau creanţele.

2. Vă deranjează foarte mult faptul că am statuat în lege că de la momentul depunerii cererii şi până la deschiderea procedurii am creat posibilitatea pentru creditori să formuleze pe cale de ordonanţă o cerere prin care să sisteze toate operaţiunile de înstrăinare, adică din clipa în care s-a depus cererea, creditorul poate formula cerere, şi judecătorul, pe calea urgenţei ordonanţei, sistează orice înstrăinare. Ce înseamnă asta? Că nu-i mai permit debitorului să prăduiască firma până începe administratorul judiciar să lucreze.

Vă deranjează foarte mult faptul că am statuat nişte termene foarte scurte. De exemplu, perioada de observaţie de la deschiderea procedurii este de doar 20 de zile, în care administratorul judiciar - unde-i cazul, lichidatorul -, trebuie să întocmească raportul, adică nu mai permitem nişte ani de zile de analize.

3. Vă deranjează foarte mult faptul că nu vă mai permitem să faceţi datorii în timpul procedurii. Adică, după deschiderea procedurii, nu mai e posibil, în actualul context legislativ, să acumulezi datorii imense pe care să nu le plăteşti. Şi atunci legiuitorul spune următoarele: de data asta, dacă ai datorii acumulate în timpul procedurii mai mari de 90 de zile, noutate în procedură, pot fi executate silit în timpul procedurii de către creditorul care are acea creanţă.

Sigur că da, până acum era o lăfăială generală, în timpul procedurii furnizorii de energie erau obligaţi să-ţi furnizeze, dar nimeni nu plătea. Acum lucrurile s-au schimbat. 90 de zile dacă nu ţi-ai achitat obligaţiile către furnizori, faţă de creditori, nu mai poţi, nu mai poţi să... nu mai poţi să continui activitatea şi poţi fi executat silit.

Vă mai deranjează faptul, domnilor redactori, că am statuat că un plan de reorganizare se votează doar dacă este acoperit de 50% din masa credală. Ştiu, înainte era următoarea metodă: aveai trei salariaţi, mai aranjai cu unul de la furnizarea de energie şi cu doi chirografari şi înlăturai o bancă.

Noi spunem acum, nu, haideţi să fim raţionali, şi un plan de reorganizare să poată fi votat doar dacă 50% dintre creditorii... din valoarea masei credale votează pentru plan.

Vreau să mai adaug că această lege, închei, această lege are o viziune integratoare. Se referă la agenţi economici, se referă la societăţi de credit, la insolvenţă, la insolvenţa societăţilor de asigurare-reasigurare, la insolvenţa grupurilor de societăţi, la insolvenţa transfrontalieră şi la insolvenţa regiilor autonome.

Iată că asta este o viziune integratoare. Tocmai asta urmărim, să îi responsabilizăm şi să creăm un mediu de afaceri sănătos.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aţi vorbit nouă minute, vă mulţumesc foarte mult.

Din partea grupului parlamentar al PNL, domnul Theodor-Cătălin Nicolescu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Grupul parlamentar al PNL, dacă nu mă înşel, are 17 minute.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Mulţumesc frumos.

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Încep prin a afirma că Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota împotriva moţiunii simple supusă astăzi dezbaterii.

În plan personal, mărturisesc faptul că lecturând documentul dumneavoastră, mi-a revenit în minte motto-ul romanului lui Mateiu Caragiale, "Craii de Curte Veche", de altfel, un citat dintr-un politician francez: "Ce vreţi, noi suntem aici la porţile Orientului, unde totul este luat uşor".

Faptul că nu votăm moţiunea este, nu este, bănuiesc, o surpriză. Ceea ce este însă important este că aceasta este o moţiune care nici măcar nu poate fi votată. Şi am să mă explic.

Primul lucru ce trebuie studiat cu privire la această moţiune este ce cer iniţiatorii. Şi citez: "Revocarea ordonanţei de urgenţă guvernamentale".

Revocarea, din punct de vedere juridic, poate privi numai actele administrative care nu au intrat în circuitul juridic civil. Probabil, iniţiatorii, dacă ar fi înţeles ceva din dreptul constituţional, ar fi dorit să vorbească despre abrogare. Dar forma finală a moţiunii cere revocarea. Este un exemplu al faptului că, în ciuda aparenţelor, nu oricine se pricepe la drept constituţional.

Despre "ordonanţa de urgenţă guvernamentală", din respect pentru instituţia Parlamentului, daţi-mi voie să nu comentez această formulare.

Cu toate acestea, să presupunem prin absurd că moţiunea ar trece. Evident, un guvern de bună-credinţă ar trebui să transpună hotărârea Parlamentului în practică. Ce ar trebui să facă Guvernul cu această moţiune? Să "revoce o ordonanţă"? Aşa cum v-am spus, aşa ceva nu se poate. Să revoce "o ordonanţă guvernamentală"? Aşa cum ştim cu toţii, o astfel de ordonanţă nu există.

Acesta este un prim motiv pentru care moţiunea, spunem noi, nu poate fi votată.

Un al doilea motiv, la fel de important, este acela că în întreg textul se prezintă o mulţime de argumente, mai mult sau mai puţin pertinente, privind constituţionalitatea unor texte de lege.

Doamnelor şi domnilor iniţiatori,

Camera nu poate decide cu privire la neconstituţionalitate.

Şi aici, dacă moţiunea ar trece, am fi într-un conflict, într-un dublu conflict instituţional. Pe de o parte, Guvernul ne-ar acuza, pe drept cuvânt, că am declara neconstituţionale nişte texte dintr-o ordonanţă, lucru pe care, aşa cum v-am spus, nu-l putem face, pe de altă parte, Curtea Constituţională ne-ar spune că am uzurpa atribuţiile sale constituţionale.

Parcă o văd pe doamna europarlamentar Macovei spunându-ne că aceasta nu este nimic altceva decât o lovitură de stat.

Regret că apostolii statului de drept susţin o astfel de moţiune.

Argumentele invocate arată că cei care au redactat moţiunea nu au prea multă legătură cu dreptul şi cu mecanismele constituţionale. Firesc se ridică o întrebare cu caracter general: cum puteţi să protejaţi statul de drept atunci când nici măcar nu-l înţelegeţi?

Spuneam mai devreme că moţiunea este tratată cu lejeritate. Vă rog să-mi permiteţi să adaug că este tratată şi cu superficialitate. Mi se aduc nişte argumente, cifre din Raportul Doing Business 2013 al Băncii Mondiale. Aici trebuie să le dau dreptate colegilor noştri care au formulat moţiunea, însă îi rog să nu se grăbească să se bucure.

E adevărat, raportul respectiv declară că suntem pe locul 102 în lume în ceea ce priveşte procedurile insolvenţei şi pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Ceea ce colegii noştri care au iniţiat moţiunea nu au avut timp să verifice este la ce date se referă acel raport.

Şi, cu titlu de cancan, vă spun că, pe pagina cu cuprinsul acelui raport, în stânga jos - dacă vreţi să verificaţi - se stabileşte, se spune foarte clar că datele utilizate sunt cele până la 1 iunie 2012. Aţi auzit bine, 2012. De fapt, raportul priveşte întreaga perioadă 1 iunie 2011 - 1 iunie 2012.

Îmi pare rău, cred că în luna mai Guvernul Ponta a fost votat în Parlament.

De fapt, perioada aceasta de un an este perioada Guvernelor Boc şi Guvernului Ungureanu.

Sunt de acord cu dumneavoastră, doamnelor şi domnilor iniţiatori, că cifrele acestea sunt dezastruoase. Culmea e că guvernele pe care le-aţi susţinut sunt cele ce fac obiectul raportului. Daţi-mi voie să vă felicit. Guvernele dumneavoastră, cu largul dumneavoastră sprijin, au reuşit să falimenteze până şi falimentul. Felicitări, e o performanţă!

Dincolo de aceste discuţii, cifrele pe care le-aţi citat în moţiune mai arată ceva: era cu adevărat nevoie de un nou Cod al insolvenţei.

Cât despre manipularea democraţiei despre care vorbiţi în moţiune, nu prea am înţeles la ce se referă textul moţiunii.

Vă pot spune însă cu certitudine că manipularea este un domeniu la care colegii din PDL, semnatarii moţiunii de astăzi, se pricep de minune, aşa cum au demonstrat în perioada de guvernare 2009-2011, atunci când au încercat să ascundă prin astfel de metode incompetenţa în actul de guvernare.

Să vă reamintesc cum aţi manipulat voturile în această sală, la Legea pensiilor? Eu sunt un parlamentar la primul mandat, dar vă mărturisesc că, în calitate de cetăţean care vă vedea la televizor, am fost la fel de şocat, aşa cum au fost o mulţime de colegi de-ai noştri din întreaga Europă.

Aduceţi în discuţie, iarăşi, în mod greşit şi nedocumentat, numărul mare de ordonanţe de urgenţă adoptate de Guvernele Ponta I şi Ponta II şi criticaţi adoptarea codului prin ordonanţă de urgenţă, de parcă dumneavoastră, cei de la PDL, aţi fi fost sau aţi fi nişte sfinţi în această materie. Mai mult, insinuaţi că, pe timpul guvernării dumneavoastră, numărul acestora ar fi fost mai mic.

În primul an şi jumătate de mandat, Guvernele Boc I şi II au emis mai multe ordonanţe de urgenţă decât guvernarea USL în perioada similară, în condiţiile în care aproximativ trei luni de zile - octombrie, noiembrie şi decembrie 2009 - primul Cabinet Boc nu a emis nicio ordonanţă de urgenţă, fiind demis prin moţiune de cenzură.

Vă daţi seama că, dacă Parlamentul nu lua acea măsură înţeleaptă, legislaţia românească ar mai fi contabilizat câteva zeci de ordonanţe de urgenţă în cele aproximativ trei luni.

Precizez că acest calcul nu este făcut de doamna deputat Roberta Anastase, ci reiese din baza legislativă a Camerei Deputaţilor.

În fine, ultima afirmaţie mă intrigă.

Susţineţi că extinderea legislaţiei insolvenţei la regiile autonome este un dezastru. De ce? Ce vă deranjează?

Vă reamintesc faptul că ani întregi aţi promis FMI şi Băncii Mondiale că veţi restructura acest sistem şi, de fiecare dată, fără excepţie, aţi amânat reformele.

E drept, aţi promis şi aţi trecut imediat la tăieri de pensii şi de salarii, dar de sectorul regiilor autonome nu v-aţi atins.

Aş vrea să vă văd explicând oamenilor de ce disciplinarea regiilor şi de ce îndepărtarea senzaţiei că orice ar face cu banii nu se poate întâmpla nimic sunt incorecte.

Explicaţi-le oamenilor de ce verificarea deciziilor regiilor care vor intra în insolvenţă de către administratorul judiciar sub controlul judecătorului-sindic nu este bună. De ce nu e bine să atragem răspunderea vinovaţilor pentru insolvenţă şi de ce nu e corect să se verifice - repet - sub controlul judecătorului-sindic dacă transferurile patrimoniale din ultimii doi ani înainte de declanşarea stării de insolvenţă au fost sau nu în favoarea regiei.

Chiar nu vă interesează că toate pierderile acestor regii sunt plătite de noi toţi? Nu vreţi o economie concurenţială în care cine nu este atent cu modul în care-şi conduce afacerile plăteşte?

Nu vă interesează aceste lucruri şi chiar nu doriţi să se întâmple. De ce? Înţelege toată lumea.

Astăzi însă, când Guvernul USL spune "Stop joc!", nu se mai poate aşa cu regiile autonome, e timpul să le eficientizăm pentru a le da o şansă chiar cu preţul insolvenţei, PDL sare ca ars şi depune moţiune.

Atitudinea dumneavoastră privind acest subiect demonstrează faptul că un partid nu poate deveni de dreapta peste noapte şi printr-un simplu vot într-un congres.

Trebuie să acceptaţi, în primul rând, principiile dreptei, iar protejarea liberei concurenţe este unul dintre acestea. Mergeţi şi explicaţi-le firmelor private de ce lor trebuie să le fie aplicabile normele privind insolvenţa, iar regiilor autonome nu.

Spuneţi-le că regiile pot întârzia orice plăţi, chiar cele către firmele private, dar dacă firmele private întârzie vreo plată, vor intra în insolvenţă.

Spuneţi-le că, în felul acesta, sprijiniţi investitorii.

Nu-i aşa că n-o credeţi nici dumneavoastră?

PNL este conştient că preocuparea sa principală în actul de guvernare trebuie să fie sănătatea mediului de afaceri, sănătate care se va traduce printr-o situaţie economică mai bună a României.

În mod evident, creşterea economică sănătoasă şi dezvoltarea unui mediu concurenţial corect, care să stimuleze mediul de afaceri, nu pot fi gândite în afara respectării regulilor democratice şi a întăririi statului de drept.

Consolidarea democraţiei nu poate fi concepută în niciun caz în afara asigurării unei depline libertăţi a presei.

Partidul Naţional Liberal a precizat de la bun început că nu acordă credit niciunei încercări de îngrădire a presei.

Ordonanţa de urgenţă vizată de moţiunea simplă a opoziţiei a intrat în dezbaterea Senatului şi este supusă controlului Curţii Constituţionale în urma sesizării Avocatului Poporului.

Acest gest demonstrează încă o dată cât de importantă a fost votarea de către USL a unui Avocat al poporului fără partizanate politice, în spiritul solicitărilor partenerilor europeni.

În mod cert, PNL va proteja libertatea de expresie şi mediul de afaceri, indiferent de decizia Curţii Constituţionale.

În cazul în care Curtea va dovedi neconstituţionalitatea prevederilor contestate, PNL va sprijini în Parlament, cu bună-credinţă, adoptarea măsurilor corecte.

Până la decizia Curţii şi până la dezbaterea parlamentară pe marginea acestui act normativ, nu poate exista nicio altă soluţie decât aceea ca superficiala dumneavoastră moţiune să fie respinsă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Şapte minute aţi vorbit, mai aveţi zece minute Grupul parlamentar al PNL.

Doamna deputat Raluca Turcan, Grup parlamentar al PDL. Aveţi opt minute.

Doamna Raluca Turcan:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Domnule ministru,

Am ascultat cu maximă atenţie intervenţia dumneavoastră şi vă mărturisesc că nu am primit niciun argument concret care să justifice includerea articolelor referitoare la mass-media în această ordonanţă a insolvenţei.

Victor Ponta continuă, din acest motiv, politica de intimidare a mass-media, brevetată de Adrian Năstase şi, din nefericire, modul de operare s-a perfecţionat, iar metodele s-au diversificat.

Îmi pare rău să constat, dar, domnule ministru, sunteţi părtaş alături de Victor Ponta la această politică de intimidare a mass-media.

De aceea, Victor Ponta este un pericol mai mare decât Adrian Năstase pentru democraţie, prin simplul fapt şi că nu respectă nimic. Statul devine un simplu instrument în mâna fostului procuror politic Victor Ponta. Se dau legi în interes politic. Se dau ordine televiziunilor afiliate să linşeze oameni politici şi să nu relateze despre acţiunile opoziţiei.

Ordonanţa privind insolvenţa reprezintă un atac grav la libertatea de exprimare. Prin articolele exprese privind presa conţinute de acest text al ordonanţei, ca şi prin controalele cu dedicaţie trimise la unele publicaţii, este devoalată preocuparea bolnăvicioasă a lui Victor Ponta de a distruge critica legitimă, democratică la adresa acestei guvernări incompetente.

Conform lui Victor Ponta, rolul presei este să-l laude şi să nu pună întrebări incomode.

Victor Ponta şi-a creat, prin această ordonanţă, un instrument personal, nu doar de presiune politică, ci şi de şantaj şi este vorba de şantaj instituţionalizat, coordonat chiar din capul Guvernului.

După intervenţia brutală în justiţie, decizia Guvernului de a închide instituţii de presă reprezintă un alt indiciu al comportamentului profund nedemocratic al lui Victor Ponta. Două derapaje: atac la justiţie şi atac la presă confirmă lipsa de valori a celui care a ajuns în fruntea Guvernului prin păcălirea colegilor de alianţă.

Cu Victor Ponta la Palatul Victoria, statul român nu are nici cea mai mică şansă să-şi păstreze ascendentul moral. Şi de aceea este de datoria noastră, a opoziţiei - şi cred că la acest lucru încep să rezoneze şi colegii din PNL - să apărăm deopotrivă presa şi statul de tentaţiile autoritariste şi nedemocratice ale lui Victor Ponta.

Suntem în 2013, la şase ani de la aderarea la Uniunea Europeană şi nu vom tolera ca România să regreseze democratic din pricina capriciilor şi dorinţei de putere a urmaşului lui Adrian Năstase.

Vă rog, dragi colegi, să analizaţi cu maximă atenţie şi să vă solidarizaţi prin votul pentru această moţiune. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, doamnă deputat.

Mai sunt cinci minute din Grupul parlamentar al PDL. Aţi utilizat doar trei minute.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul cinci minute.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Încep cu o întrebare. De ce ne trebuie Parlament? De ce suntem noi astăzi aici?

Nu e suficient că avem Guvern, că e stabil? Că e majoritar? El legiferează, el execută, pe repede înainte. Se legiferează prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Din ce în ce mai multe.

Vrem o lege a Codului rutier? N-avem nevoie, avem ordonanţă.

Ne deranjează presa? Avem ordonanţă.

Şi aşa, Guvernul USL îşi rezolvă problemele.

Poporul e fericit, bunăstarea e ceea ce-l caracterizează, iar cei care nu văd acest lucru, desigur, sunt duşmanii poporului.

Există duşmanii poporului? Vor da o ordonanţă. Cine? Domnii de la guvern, ca să-i reducă la tăcere pe toţi, fie că sunt televiziuni, fie că sunt ONG-uri, fie că sunt simpli cetăţeni. Pentru că presa trebuie să înţeleagă că menirea ei este a-i slăvi pe marii conducători şi minunata alianţă USL s-a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.91/2013.

Aşa au crezut că, prin nebăgare de seamă, vor scăpa elegant de cei care, la un moment dat, îi deranjează, de cei care au curajul să spună adevărul.

Deşi în ultimele zile subiectul preferat a fost unde, de unde şi cât de legal emite OTV-ul, dacă se destructurează sau nu PP-DD-ul, îi invităm pe guvernanţi să-şi facă o analiză a propriilor decizii. Şi, din dorinţa de a-şi ascunde eşecul guvernării, să nu-ndrepte atenţia opiniei publice spre false probleme.

Celebra expresie latină "Circ şi pâine" a fost mult vehiculată şi la noi în ţară, dar constatăm că actualul Guvern ne dă numai circ, nu ne dă şi pâine!

Amintim pe această cale Guvernului că suntem un stat democratic, nu unul totalitarist. Că un proiect de asemenea anvergură şi cu asemenea consecinţe, ar fi trebuit supus dezbaterii opiniei publice.

Oare ce a uitat Guvernul când a ascuns asta? Ce-a urmărit Guvernul prin celebrul de acum articol 81 alin. (3)?

Pentru cei care nu-i cunosc prevederile, acesta precizează: "În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului nr.504/2002 ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audiovizuală în sensul Legii nr.504/2002."

De ce trebuia discriminată presa faţă de toate celelalte societăţi comerciale aflate în aceeaşi situaţie?

Desigur, sunt întrebări retorice, dar cred că trebuie puse, poate ne ajută să înţelegem pe ce drum vrea actuala putere să ne ducă.

Consideră oare că ne-au fost suficienţi 23 de ani de democraţie?

Consideră că ar trebui să ne întoarcem de unde am plecat?

Noi, parlamentarii Partidului Poporului - Dan Diaconescu, sperăm să nu se întâmple asta şi vom face tot ce vom putea pentru a împiedica acest atentat - spunem noi - la democraţie.

Deşi în campania electorală USL a promis că diminuează impozitele, se pare că acum vine să diminueze numărul societăţilor comerciale prin această ordonanţă de urgenţă.

Dacă continuăm în acest mod, libertatea presei, libertatea justiţiei, libertatea de exprimare vor rămâne doar expresii lipsite de substanţă şi conţinut.

Ne preciza domnul ministru că sunt multe societăţi în insolvenţă. Aşa e. Dar nu ne-a precizat domnul ministru şi cauzele care le-au adus la insolvenţă. Lipsa de strategie economică a Guvernului, numeroasele impozite, lipsa unui program real şi sustenabil pentru IMM-uri - acestea sunt cauzele falimentului. Şi, uneori, chiar întârzierea plăţilor pentru unele societăţi comerciale, întârziere pe care statul o face, a dus de multe ori la trimiterea societăţilor respective în faliment.

În loc să găsească soluţii, Guvernul propune o lege care să mărească numărul societăţilor ce vor intra în faliment. Dacă ordonanţa propusă era aşa de bună, nu înţelegem de ce nu s-a dorit dezbatere pe tema ei, de ce n-a fost consultată societatea civilă.

Domnul ministru nu ne-a explicat cum anume, în perioada de la deschiderea procedurii de insolvenţă şi până la data confirmării planului de reorganizare, se pot încălca drepturile şi libertăţile cetăţenilor la informare. Simplele afirmaţii nu reprezintă probe, şi asta ar trebui s-o ştie un ministru al justiţiei.

Nu ne explică de ce se suspendă licenţa audioviziuală, dar nu se suspendă, de exemplu, şi licenţa de producţie.

Nu toate societăţile se supun legii? Nu tuturor trebuie să li se aplice aceleaşi acte normative?

Vreau să precizez, în încheiere, că Partidul Poporului - Dan Diaconescu, iniţiatorul acestei moţiuni, nu a făcut guverne, dar suportă de mai mult de un an de zile incompetenţa acestui guvern.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Aţi vorbit patru din cele cinci minute.

Are cuvântul domnul Máté András-Levente, liderul Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Máté András-Levente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Trebuie să recunosc că în Grupul UDMR am avut o dilemă cum să privim şi ce să facem cu această moţiune simplă.

Dar trebuie să recunoaştem că întotdeauna UDMR a spus că nu este nevoie de ordonanţe de urgenţă şi credem că, mai ales în acest domeniu privind insolvenţa, nu este nevoie de ordonanţă de urgenţă.

Speram însă că iniţiatorii moţiunii vor veni şi cu o soluţie, dar, din păcate, în această moţiune n-am văzut nicio soluţie propusă.

Nu suntem de acord cu acea intervenţie prin care se aduce atingere şi se viciază libertatea presei. Credem că n-ar fi trebuit să facem deosebire între persoanele juridice în ceea ce priveşte insolvenţa şi credem că ar fi fost corect atât în moţiune, cât şi Guvernul să fi venit cu soluţii în ceea ce priveşte revigorarea economiei naţionale.

Votul pe care-l vom da la această moţiune este de abţinere şi vă spun şi de ce, stimaţi colegi.

La propunerile formulate la pagina 14 din moţiune, înainte de semnături, se spune la punctul 2: "Revocarea imediată a ordonanţei de urgenţă guvernamentală privind Codul insolvenţei." Nu putem accepta, pentru că este un nonsens. Nu se poate vorbi despre revocarea ordonanţei. Eventual se poate spune despre abrogarea ordonanţei, dar credem că în Parlament vom putea modifica această ordonanţă de urgenţă.

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Mircea Grosaru, reprezentând minorităţile naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Grosaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Ordonanţa de urgenţă nr.91/2013, cunoscută sub numele de Codul insolvenţei, a fost un proiect mult mediatizat şi aşteptat, în egală măsură, de toate părţile implicate în procedură, şi nu numai.

Aşteptările au fost atât de mari, încât fiecare dintre cei interesaţi în apariţia codului au sperat de la acesta că odată cu apariţia legii se vor rezolva multe dintre problemele lor.

Toţi s-au gândit la apariţia Codului insolvenţei ca la salvatorul naţiunii, însă mai puţini sunt cei care au gândit codul ca o prioritate naţională din punctul de vedere al bugetului de stat, astfel că iniţiatorul proiectului finanţat de Banca Mondială, şi anume Guvernului României, a fost nevoit, în ultimă instanţă, să pună piciorul în prag şi să-l adopte sub formă de ordonanţă de urgenţă, din păcate - recunoaştem şi noi - cu unele erori.

Argumentele Guvernului în adoptarea de urgenţă a codului au fost următoarele:

• în primul rând, evitarea evaziunii fiscale prin declanşarea la cererea debitorilor a procedurii de insolvenţă;
• în al doilea rând, accelerarea procedurilor de reorganizare judiciară şi faliment prin scurtarea termenelor;
• trei - maximizarea cuantumului creanţelor, cel puţin a celor bugetare;
• patru - responsabilizarea tuturor părţilor implicate în procedură,
• dar mai ales - cinci - stoparea unui fenomen care a apărut într-o piaţă de circa 35-36 de mii de firme anual, ceea ce înseamnă circa 100 de firme pe zi, şi anume inventarea băieţilor deştepţi din insolvenţă, despre care promit să revin cu alte detalii, şi aceasta cât de curând.

S-a vorbit mult despre apariţia Codului insolvenţei, însă sunt multe de spus, mai ales că toţi cei interesaţi de acest fenomen, din diverse motive, au aşteptat ca acest cod să le rezolve toate problemele,

şi anume: creditorii aşteptau ca prin modificările din Codul insolvenţei să recupereze cât mai mult din valoarea creanţelor; debitorii aşteptau o procedură mai uşoară, din care să-şi poată transfera, dacă este posibil, cât mai rapid activele de pe o firmă pe alta sau să scape de datoriile bugetare sau bancare.

Practicienii în insolvenţă au aşteptat să li se rezolve problemele legate de numirea în dosare şi să nu răspundă solidar cu debitorul pentru diverse acte procedurale întocmite, de multe ori, cu premeditare. Şi, nu în ultimă instanţă, judecătorii-sindici au aşteptat şi ei modificări prin care să li se recunoască atributul de magistrat în procedura insolvenţei, cel puţin la numirea practicienilor în insolvenţă.

Precizez de asemenea, că, în vechea lege, nimeni nu avea niciun fel de responsabilitate sau avea o responsabilitate redusă, iar în această privinţă toate sunt prevăzute în noul Cod al insolvenţei, în Ordonanţa nr.91/2013, care, în ultimă instanţă, va trece prin Parlament, mai puţin anumite texte - şi mă gândesc în acest moment la acele texte care au fost atacate de către Avocatul Poporului la Curtea Constituţională. Vom vedea ce se va întâmpla, nu putem aprecia ceea ce va decide Curtea Constituţională.

Stimaţi colegi,

Nu am luat cuvântul pentru a critica şi nici pentru a lăuda moţiunea, ci pentru mult mai mult, şi anume pentru a interveni la timp noi, Parlamentul României, în stoparea unui fenomen de care ştim cu toţii: este vorba de evaziunea fiscală.

Aşadar, pot declara oricând că noul Cod al insolvenţei, aşa cum a fost el adoptat prin Ordonanţa de urgenţă nr.91/2013, este mult mai bun decât vechea lege, chiar dacă personal nu-l văd adoptat decât la pachet cu insolvenţa persoanelor fizice.

În final, doresc să vă transmit faptul că necesitatea trecerii prin Parlament a Codului insolvenţei este dată şi de faptul că anumite erori ale proiectului de lege nu pot fi corectate decât de Parlament. Şi vă dau un exemplu concret şi de mare actualitate. Este vorba de art.21 alin.(1) lit.k) din Ordonanţa de urgenţă nr.46/2013, prin care - şi atenţie: "Administratorul judiciar poate deveni chiar primar", fără a participa la alegeri.

Aşadar, cine dintre partidele politice doreşte să schimbe primarii care nu fac treabă, să o facă acum, repede, până la trecerea prin Comisia juridică a Ordonanţei nr.46/2013, pentru că apoi e prea târziu.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale nu susţine moţiunea "Opriţi instituţionalizarea inchiziţiei audiovizualului şi manipularea democraţiei!", iar personal doresc să-i transmit primului-ministru şi Guvernului Victor Ponta putea de a merge până la capăt şi în insolvenţă, aşa cum a promis cetăţenilor "Dreptate până la capăt!"

Consider că este momentul ca şi în ţara noastră, de asemenea, să fie înfiinţată în Parlament o comisie specială Camera Deputaţilor - Senat, o comisie specială mixtă, care să se ocupe de fenomenul criminalităţii organizate, spălării de bani, evaziunii fiscale şi traficului de influenţă, omoloagă comisiei CRIME din Parlamentul European, cu care să coopereze permanent, precum în alte domenii de interes reciproc în Europa.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Aţi vorbit peste şapte minute, domnule deputat.

Pe procedură, domnul deputat Ionuţ Şcheau.

Domnule deputat, înainte de a-i da cuvântul, după aceea îi dau cuvântul domnului Aurelian Ionescu, Grupul parlamentar al Partidului Conservator.