Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva? Nu doreşte.

Din partea comisiilor sesizate în fond.

Iniţiatorul.

Domnul Marko Attila:

Doamnelor şi domnilor, bună ziua.

Din partea Ministerului Informaţiilor Publice, Attila Marko, subsecretar de stat.

Ordonanţa nr. 137 care se referă la prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare este unul din acele acte normative pentru care România a fost felicitată atât de către Uniunea Europeană, cât şi de toate forurile internaţionale şi este un document de bază al întregii societăţi în ceea ce priveşte eliminarea acestui fenomen pe care-l cunoaştem cu toţii. Proiectul de lege pe care-l aveţi dumneavoastră în dezbatere a fost adoptat de Senat cu ele amendamente. Ministerul Informaţiilor Publice susţine varianta adoptată de Senat, care este doar o modificare de formă adusă la proiect.

În ceea ce priveşte conţinutul proiectului trebuie să vă aduc la cunoştinţă faptul că ordonanţa prevede unele atitudini, comportamente, manifestări sau care pot constitui discriminări, le consideră contravenţii şi le sancţionează ca atare.

Deci, după cum vedeţi, aceste sancţiuni contravenţionale se raportează exact la aceeaşi procedură care se prevede de noul regim juridic al contravenţiilor.

Pe de altă parte, ordonanţa se referă nu numai la discriminările care aduc atingere persoanelor, datorită apartenenţei la o etnie, ci şi la o serie de alte categorii de persoane care pot fi subiectul unor discriminări.

Considerăm că în forma în care a fost elaborată în 2000 şi respectiv în forma în care a fost aprobată de Senat este în măsură să îşi atingă scopul iniţial.

Eu aş ruga în acest sens să analizaţi proiectul de faţă. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumim.

Din partea Comisiei juridice domnul Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege cu care suntem sesizaţi astăzi pentru a-l adopta a fost examinat în 7 sau 8 şedinţe comune, la nivelul Comisiei juridice şi Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi. Comisia juridică sesizată iniţial pentru aviz a considerat necesar să se pronunţe şi ea pe fond, în raport, atât de imperfecţiunile de redactare, de tehnică legislativă, cât şi datorită imperfecţiunilor determinate de fondul unor reglementări.

De aceea, noi credem că împreună cu Comisia pentru drepturile omului am făcut o treabă bună şi textul este îmbunătăţit, corespunzând normelor interne şi europene şi vi-l propunem astăzi pentru a fi adoptat în forma pe care noi, cele două comisii, am adoptat-o după, repet, opt şedinţe de dezbatere.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea grupurilor parlamentare? Poftiţi.

Domnul deputat Tokay.

Domnul Tokay Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Aş vrea să supun atenţiei dumneavoastră şi a colegilor mei o chestiune de procedură care, după a noastră părere, a viciat profund raportul celor două comisii, deoarece nu s-au respectat prevederile legale ale art. 53 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Sunt nevoit să abuzez de răbdarea dumneavoastră şi să vă spun cum s-a întâmplat acest abuz sau această greşită interpretare.

La discutarea proiectului, la două articole, respectiv alineate, deosebit de importante, comisiile întrunite au interpretat greşit votul. Şi anume, în mod concret, la şedinţa din data de 21 mai 2001 cele două comisii discutând art. 2 în care figura sintagma "Comunităţi naţionale minoritare", în urma unei propuneri de eliminare s-a supus la vot eliminarea din textul ordonanţei.

Pentru acest amendament de eliminare au votat pentru 11 deputaţi, împotrivă 8 deputaţi şi au fost 3 abţineri.

Preşedintele şedinţei a considerat că amendamentul de eliminare a fost votat prin majoritate de voturi.

În opinia noastră, majoritate de voturi la 22 de membri prezenţi ar fi trebuit să fie nu 11, care este fix jumătate, ci 12, sens în care, după ce aceeaşi procedură şi acelaşi sistem de vot a fost utilizat la data de 30 mai 2001, la art. 5, cu privire la scoaterea din text a sintagmei "orientări sexuale", deci potrivit aceluiaşi sistem de vot, fără să existe, pentru eliminare, majoritatea, aşa cum cere Regulamentul Camerei Deputaţilor la art. 53, propunerea a fost considerată ca fiind admisă.

Mi se pare de-a dreptul ciudat şi numai în această comisie, respectiv în comisiile reunite s-a întâmplat ca acel art. 53 să fie interpretat, în felul în care a fost interpretat.

Esenţa interpretării că faţă de 11 pentru 8 contra şi 3 abţineri, pentru este majoritate. Adică, 11 este mai mult decât 8. Acesta era argumentul principal. Or, niciodată, nici în Cameră, în nici o comisie voturile prin care un membru al Camerei Deputaţilor se abţine nu a fost considerat ca un vot pentru.

Dacă mergem pe această logică am putea ajunge pe ideea că 1 este mai mult decât 0, deci, dacă 1 deputat, într-o comisie formată din 17 – 20 membri votează pentru, restul se abţine, propunerea se consideră a fi aprobată. Or, legiuitorul, dumneavoastră când aţi aprobat art. 53 din Regulamentul Camerei Deputaţilor nu aţi gândit aşa şi nici nu se poate gândi aşa.

Cu alte cuvinte, întregul raport este viciat şi ţin să vă comunic că în urma refuzului preşedintelui comisiei de a socoti în acest fel voturile am fost nevoit să părăsim lucrările şedinţei comune. Numai cu titlu de curiozitate menţionez că am sesizat Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, birou care a solicitat comisiilor întrunite să revizuiască. Nu putea ordona, dar a solicitat să revizuiască această părere şi această interpretare, în sensul să aprecieze că votul 11, 8, 3 nu putea însemna în condiţiile date un vot de aprobare. Cert este că nu s-a întâmplat, motiv pentru care noi am părăsit lucrările comisiei.

În faţa domniilor voastre stă o chestiune esenţială. Dacă în cursul procesului legislativ una sau mai multe reguli de bază, legi, hotărâri, regulamentul este viciat, noi susţinem că întreaga procedură care succede actului lovit de o nulitate absolută, întreaga procedură este lovită de nulitate.

Suntem hotărâţi, în cazul acesta, dacă se trece peste această abordare a numărătorii voturilor şi se consideră că această abordare este corectă, să solicităm un control al Curţii Constituţionale. Vă întreb, însă, în această cameră sau în comisiile camerei sunt două modalităţi de a număra voturile? Eu consider că nu poate exista decât un singur mod corect. Nu aş dori să vă jignesc citându-vă art. 53. O ştim cu toţii, aplicăm încă din 1990 sub altă... Ce înseamnă majoritate? În consecinţă, raportul comisiilor întrunite suferă că a fost lovit de o nulitate absolută în această formă, în această interpretare, noi nu putem să fim de acord.

Dumneavoastră, respectiv plenul, însă, are posibilitatea – ceea ce se spune în drept – de asanare a nulităţii.

Având în vedere că nimeni nu contestă numeric votul, deci 11, 8, 3, dumneavoastră puteţi considera că acea propunere care figurează în raportul comisiei nu a fost însuşită de comisie prin majoritate de voturi, ceea ce este corect şi, ca atare, a căzut, în continuare discutând mai departe textul aşa cum a rămas, cum era iniţial, fără eliminarea sintagmelor despre care am făcut vorbire.

În încheiere vă rog să binevoiţi a analiza foarte temeinic această chestiune, pentru că suntem în situaţia de a crea un precedent extraordinar de periculos în ceea ce priveşte întregul mers al procedurii legislative.

Dacă ne dăm seama ce înseamnă acest lucru, la legile organice, dacă vor fi voturi mai mari decât votul contra, ele trebuie considerate, aprobate, indiferent că voturile contra şi abţineri sunt o reală majoritate. Nu mai insist mai departe, consider că argumentele au fost clare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Ionel Olteanu, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că atunci când există texte care nu pot conveni dintr-o perspectivă sau alta se schimbă şi percepţia şi abordarea şi decizia, în consecinţă, pentru c㠖 amintesc colegilor mei de la UDMR – că s-a decis de multe ori, în acelaşi sens, cu aceeaşi procedură, iar dumnealor nu au obiectat.

Dincolo de această argumentare de principiu, în legătură cu diferitele măsuri şi greutăţi folosite în ocazii similare, aş vrea să vă menţionez, stimaţi colegi, că textul art. 53 din Regulamentul Camerei Deputaţilor spune foarte clar că pentru a decide în mod corect, regulamentar, adică, în comisii, trebuie îndeplinire două condiţii esenţiale. Prima: trebuie să existe majoritatea membrilor comisiei prezenţi, iar cea de-a doua comisie prevăzută de Regulament la acelaşi articol, în alin. 2 spune foarte clar, fără dubiu şi, deci, prin urmare, fără posibilitate de interpretare, şi anume că hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Un principiu de interpretare al actelor normative cunoscut, de altfel, sunt convins, şi de colegii din UDMR, distinşi jurişti, de altfel, spune foarte clar că legea se interpretează în sensul aplicării acesteia şi nu în sensul blocării ei sau mai exact în scopul pentru care ea a fost adoptată. Regulamentul Camerei Deputaţilor pe care-l am aici a fost adoptat în scopul evident de a fi adoptate legile în comisie, examinate şi adoptate cu cvorumul necesar şi nu de a fi blocate.

Prin urmare, dacă dumnealor au ales să plece din sală în condiţiile în care, în calitate de preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi am considerat că este vorba de o decizie adoptată, este opţiunea dumnealor.

Textul, însă, textul Regulamentului, din care am avut onoarea să citez, este foarte clar, în sensul că decizia adoptată în comisie este regulamentară. Chiar dacă existau probleme legate de interpretare, o asemenea problemă legată de interpetare ar fi putut fi, eventual, trimisă Comisiei pentru regulament, cum fac toate parlamentele din Europa civilizată, pentru că această problemă de interpetare să fie clarificată pentru viitor.

În legătură, însă, cu decizia respectivă şi cu solicitarea Biroului permanent de a revedea votul, o asemenea solicitare ştiţi foarte bine cu toţii mai bine decât mine chiar, având în vedere că cei mai mulţi dintre dumneavoastră aveţi o experienţă parlamentară mai bogată, o asemenea decizie, o asemenea solicitare de a se revedea votul nu putea fi primită, pentru simplul motiv că nu era prevăzută de Regulament şi prin urmare s-a procedat în consecinţă.

Nu vreau să mă refer la aspectele legate de fond, referitor la eliminarea unor sintagme, pe care iniţiatorul le-a prevăzut a fi introduse în text, dar vreau să menţionez, totuşi, că este omeneşte să îl înţelegem pe domnul Tokay care la vremea respectivă era ministrul pentru minorităţi în Guvernul Isărescu. Îl înţelegem – repet – foarte omeneşte, foarte uşor, că în calitatea sa de iniţiator are, firesc, o poziţie, o părere subiectivă în legătură cu o asemenea problematică. Nu putem, însă, să admitem şi raţionamentul domniei sale, pentru că el nu se fundamentează pe Regulament.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi vă propun să trecem la dezbaterea proiectului de lege, articol pe articol.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Permiteţi-mi şi mie să spun câteva cuvinte. Deci, fără a discuta despre problema acelor voturi lăsate la cele două puncte, vreau să fac remarca că având în vedere faptul că un raport al unei comisii intră în dezbaterea plenului şi plenul este suveran în a decide ce poziţie să ia pentru fiecare din propunerile făcute de către comisii, coroborat cu prevederea dintr-un articol al regulamentului nostru că în situaţia în care, să spunem, comisia nu ar depune un raport, plenul poate să discute proiectul de lege chiar şi în absenţa acelui raport, mi se pare evident că, eventualele erori, greşeli de procedură, de apreciere se acoperă. Deci, suntem într-o situaţie de eventuală nulitate relativă, în nici un caz de nulitate absolută, chiar dacă obiecţiile prezentate de domnul Tokay sunt a fi corecte, chiar dacă grupul domniei sale s-a retras de la lucrări. Însă eu constat şi un alt lucru: există controverse nu numai pe elemente de procedură, dar văd aici şi un raport foarte substanţial foarte amplu, cu foarte multe propuneri de modificare şi având în vedere şi faptul că este 13,40 şi faptul că prezenţa nu este strălucită, eu vă propun să încheiem aici şedinţa de astăzi şi să discutăm într-o şedinţă viitoare, într-o situaţie mult mai propice unei dezbateri aprofundate.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,40.